Feeds:
Posts
Comments

Sub titlul acesta se desfăşoară în această perioadă o campanie anti-bullying (hărţuire) iniţiată de postul de televiziune Cartoon Network în colaborare cu organizaţia Telefonul copilului, şi promovată de artistul Alex Velea.

Fii prietenos, nu răutăcios! au strigat toţi copiii în cor.

Fii prietenos, nu răutăcios! au strigat toţi copiii în cor.

Ce este hărţuirea? “Hărţuirea este atunci când o persoană se poartă urât în repetate rânduri cu o altă persoană sau o face dinadins să sufere. Oricine poate fi victima hărţuirii, indiferent de vârstă. Ea poate avea loc la şcoală, acasă sau online şi poate însemna că cineva te împinge, te loveşte, te tachinează, îţi ia lucrurile, îţi dă porecle, te ignoră intenţionat sau se ia de tine pentru că eşti altfel. Hărţuirea nu este acceptabilă. Dacă eşti hărţuit, nu este vina ta.” (Sursa: Clubul Prieteniei)

Evenimentul la care am participat s-a axat, pe de o parte, pe discuţii cu o reprezentantă de la Telefonul Copilului şi cineva de la CN şi, pe de altă parte, o echipă de animatori a discutat cu copiii despre ce înseamnă bully/bullying şi au făcut diverse jocuri. Nu ştiu cât anume s-a discutat şi cât de detaliat pentru că, la final, Eliza nu pricepuse ce-i ăla bully. Când am întrebat-o dacă ştie despre ce a fost vorba acolo, mi-a spus doar că s-a distrat şi că bully e cel care “face din ochi” (adică moderatorul jocurilor). I-am explicat că bully e un copil care hărţuieşte sau agresează alţi copii, ne-am gândit împreună la diferite exemple de “vorbe urâte” (eşti prost, eşti ochelarist, ai haine urâte, eşti gras etc) dar, cu toate astea, Eliza nu a înţeles exact ce înseamnă bullying – adică hărţuire şi agresivitate repetate la adresa altor copii mai vulnerabili. Pe de o parte mă bucur că n-a înţeles pentru că este clar că nu s-a lovit până acum de acest fenomen, atât la grădiniţă, cât şi la şcoală, a avut o clasă de copii… hm, nu ştiu cum să le zic ca să nu supăr pe nimeni. Copii obişnuiţi, ca să zic aşa. Nimeni nu hărţuia pe nimeni. Mai existau ocazionalele conflicte, dar nimic serios. De altfel, la grupa mare, Eliza a avut în clasă doi copii cu nevoi speciale (şi chiar Eliza a purtat ocluzor pentru strabism) şi nu a existat bullying la adresa lor, asta şi datorită educatoarei care a discutat cu ei ce înseamnă să ai nevoi speciale. Singurele comentarii la adresa Elizei, de exemplu, au fost de la copiii din alte clase, cu care, în mod evident, nu se abordase un asemenea subiect. Cred că puteţi deduce şi voi cât de important e rolul unui cadru didactic în educaţia anti-bullying, în condiţiile în care cea mai mare parte a acestui tip de comportament se desfăşoară la şcoală.

Spuneam, aşadar, că pe de o parte mă bucur că nu a înţeles, pe de altă parte nu mă bucur şi va trebui să aprofundăm discuţiile pentru că vreau să înţeleagă mai mult de “spunem doamnei sau părinţilor”, vreau să înţeleagă şi că se poate apăra în faţa unui atac de bullying. Avem acasă o carte foarte bună pe această temă (Bullies – cum să faci faţă intimidării, editura Gama), dar este pentru copii mai mari, eu m-aş fi bucurat foarte mult dacă cei de la Cartoon ar fi făcut, în afară de filmuleţe, şi o broşură/cărticică pe această temă dedicată copiilor mai mici, pentru că ar fi fost un material tare util. Să nu vă închipuiţi greşit că bullyingul se petrece doar la liceu, el începe chiar de la grădiniţă şi se agravează pe toată durata şcolii. Vorbiţi mult cu copiii voştri, dincolo de “ce-ai făcut azi la şcoală”, fiţi atenţi la semnalele pe care le dau şi păstraţi o comunicare bună cu şcoala, în măsura în care acest lucru este posibil.

 

Dacă sunteţi prieteni cu mine pe Facebook, probabil ştiţi că acum vreo săptămână şi ceva am postat un album cu cărţi de vânzare. Îmi doream să vând acele cărţi pentru a strânge banii necesari achiziţionării unei cărţi minunate pe care şi-o dorea prietena mea foarte bună, Alina (cea care scrie reţetele vegetariene pe blog) şi a cărei zi de naştere e chiar azi :) Cartea minunată se numeşte Raw vegan cu Thermomix, este scrisă de Andreea Mihalcea şi ilustrată cu fotografii făcute de bloggeriţa Andreea Crăciun a cărei muncă fotografică o ador (şi ador şi munca ei efectivă, am comandat de două ori cupcakes de la ea şi au fost delicioase!). Fotografiile Andreei Crăciun sunt preferatele mele din toată blogosfera. Îmi plac multe poze, unele mai luxoase, unele foarte elaborate, altele cu decoruri atent alese, altele foarte viu colorate, însă pozele Andreei sunt singurele care îmi transmit starea aceea de “acasă”. Îi urmăresc blogul şi contul de Facebook aproape numai pentru poze, căci reţete vegetariene (în afară de cele consacrate în gastronomia românilor ca fiind “de post”) eu gătesc rar. Ştiam însă că Alina se va bucura mult de carte, ea deţinând, de altfel, şi un Thermomix, aşa că mi-am dorit enorm să i-o pot oferi.

N-am reuşit să strâng toţi banii la timp, însă echipa minunată de la Thermomix a aflat (nu ştiu cum pentru că eu am evitat să tag-uiesc pagina lor sau pe cineva din echipa lor când v-am povestit de carte) şi mi-au trimis în dar preţioasa carte. Nu vă pot spune ce emoţii m-au încercat când am ţinut-o în mână. Cred că nu mai e un secret pentru nimeni că în calitate de blogger eu primesc uneori lucruri drăguţe dar cele mai mari bucurii le am atunci când calitatea mea de blogger intermediază lucruri frumoase pentru alţi oameni. Atunci am cele mai mari satisfacţii.

Screen-Shot-2014-11-12-at-13.55.29

Cartea este splendidă, din punctul meu de vedere e o resursă preţioasă pentru adepţii dietelor de tip raw vegan şi un album foto extraordinar pentru toţi pasionaţii de fotografie culinară. Îmi place să privesc pozele, să analizez recuzita, să mă bucur de forme şi culori. Reţetele sunt împărţite pe categorii: reţete de bază, mic dejun, aperitive, salate, supe şi supe creme, fel principal, pâinici şi gustări, desert, băuturi. De asemenea, chiar de la început se menţionează că aceste reţete pot fi făcute cu orice robot de bucătărie dotat cu un cuţit în formă de S, nu numai cu Thermomix, deci să nu lăsaţi asta să vă descurajeze. Din punctul meu de vedere, cadou mai reuşit pentru un pasionat de gastronomie, indiferent că e vegan sau nu, nu cred să existe la noi pe piaţă. Această carte bate oricând orice traducere, indiferent ce nume mare de chef este pe copertă. E de colecţie! Eu sigur îmi voi lua una pentru colecţia mea de cărţi de bucate, doar trebuie s-o am şi eu, nu? :) Poza de mai jos, cel puţin, eu mi-aş face-o print, s-o pun în bucătărie, aşa de mult îmi place :)

Foto: Andreea Crăciun

Foto: Andreea Crăciun

Felicitări celor două Andreea şi echipei Thermomix pentru această carte minunată! Dacă nu sunteţi convinşi încă (deşi probabil sunteţi) că Andreea e cel mai tare fotograf culinar (cu diplomă în regulă, chiar) vă spun eu acum: Andreea e cel mai tare fotograf culinar! Dacă aveţi proiecte şi aveţi nevoie de fotografi, ea e omul vostru :)

După multă, multă vreme de când i-am promis Elizei că o duc, am reuşit, în sfârşit, să ajung cu ea şi la Biblioteca pentru copii şi tineret Ion Creangă. Data trecută când am încercat să ajungem, adică astă vară, înainte să înceapă şcoala, era închis. Culmea e că Eliza a ţinut minte şi că era închis şi că ne-a plouat (ca şi acum), deşi a trecut mai mult de jumătate de an de atunci.

Accesul cititorilor la cărţile din incinta bibliotecii se face pe baza permisului de înscriere care se întocmeşte gratuit. Nu se plăteşte nicio taxă. Se pot împrumuta maxim 6 cărţi pe două săptămâni (cred, nu ne-a scris nicăieri când trebuie să le returnăm, mi s-a spus doar verbal şi regret să vă informez că nu mai ţin minte, cred că 6 sau 9 aprile, ceva de genul). Noi am mers special pentru cărţile pentru copii, eu îmi făcusem impresia că e o bibliotecă doar cu cărţi pentru copii, însă nu este aşa, oferta este mai variată.

De la intrare trebuie să recunosc că m-a surprins neplăcut prezenţa calculatoarelor cu jocuri. Mai mulţi copii erau strânşi ciorchine în jurul lor, în timp ce în sala cărţilor nu era nimeni. Eliza, evident, a vrut să se repeadă direct la calculatoare, dar nu am lăsat-o, i-am spus că am venit la bibliotecă după cărţi, nu după jocuri electronice. Îmi închipui că prezenţa calculatoarelor este benefică pentru copiii care provin din medii defavorizate şi nu au calculatoare acasă. Cu toate astea, nimeni nu făcea ceva util la ele, doar se jucau. Până la sala de cărţi pentru copii sunt câteva săli cu cărţi pentru adulţi – selecţii de cărţi noi din diferite domenii. De altfel, majoritatea cărţilor sunt noi, eu chiar am fost dezamăgită, speram să răsfoiesc cărţi vechi pentru copii, să regăsesc pe rafturi cărţi dragi din copilăria mea. Nu a fost să fie, însă copiii noştri de toate vârstele vor fi încântaţi. Rafturile din sala pentru copii adăpostesc ediţii frumoase şi colorate care le vor fura privirile. Tot în sala pentru copii sunt şi jocuri şi câteva jucării, o masă şi câteva scăunele. Am înţeles că există şi o ludotecă, nu ştiu sigur dacă e deja activă sau doar un proiect, nu am avut timp să cercetez în detaliu, poate data viitoare.

bibmet

Eu pe Eliza am luat-o greu de acolo, a fost incredibil de fascinată. Tot cu greu am putut s-o conving să aleagă ea 5 cărţi şi eu una. Ea a ales numai cărţi Disney, eu am ales şi altceva. Nemulţumirea ei era legată de faptul că nu-i plăcea coperta cărţii alese de mine şi, evident, a trebuit să îi ţin teoria cu nu judecăm o carte după copertă. Regret să spun că m-a ignorat, era prea ocupată să răsfoiască teancurile de cărţi din faţa ei. I-am promis că data viitoare va putea sta acolo o zi întreagă să răsfoiască şi să citească orice doreşte (da, fetiţa mea mică s-a făcut mare şi citeşte şi am în mine un ficat bun de foie gras, aşa de mândră sunt de ea!). Acum chiar eram foarte grăbită, ne-am luat cărţile şi am plecat. Acuşi revenim pentru că trebuie să le returnăm şi să luam altele. Presimt că biblioteca va deveni locul nostru preferat de pelerinaj.

bibmet2

Biblioteca metropolitană are filiale în tot Bucureştiul, avem una şi mai aproape de noi, dar pe cea din Christian Tell nr 10 ne-a lăudat-o cineva, aşa că am mers la sigur. Este, într-adevăr, o filială foarte prietenoasă cu copiii, amenajată frumos şi deschisă la tot felul de evenimente culturale (se ţin şi diverse seminarii de parenting acolo).

Acum, sunt curioasă: copiii voştri au permise de acces în biblioteci? Cum sunt bibliotecile din oraşele în care locuiţi?

The Full Italian

Am pus şi eu un titlu mişto ca să vă atrag dar de fapt The Full Italian e doar numele dat de mine unui sandviş pe care l-am improvizat acum câteva zile. Şi nu, n-am nicio reţetă pentru voi :D

pepsi-food-fun-web-res-143

Am fost la un eveniment pentru bloggeri şi jurnalişti unde trebuia să-ţi faci singur un sandviş alegând ingredientele dintr-un soi de sandviş bar (wow! ce era acolo!) şi să participi la un concurs cu el. N-am câştigat dar, spre surprinderea mea, când m-am uitat la final pe foaia de arbitraj, primisem destule puncte :) Cred că mai degrabă “platingul” (aranjarea pe farfurie) meu ingenios i-a atras, că de gustat nu l-au gustat, m-am bucurat tot eu de el :D Şi dacă tot am avut la dispoziţie de toate, de toate am şi pus în el. Chiflă cu seminţe, unt, multe frunze de busuioc şi untişor (ingredientul pe care trebuia să-l aducem de acasă – se vede pe farfurie un pacheţel cu untişor), mult prosciutto gustos, două felii de brânză tip Brie (ştiu, deloc italienească, dar nu voiam să pun mozzarella), felii de avocado, roşii uscate la soare şi conservate în ulei de măsline şi dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost foarte bun, vă garantez.

pepsi-food-fun-web-res-142

De fapt eu voiam doar să mă laud cu pozele, că e singurul meu preparat cu poze superbe :D

pepsi-food-fun-web-res-144

pepsi-food-fun-web-res-217

În a doua poză se vede mai bine şi că am încercat să re-creez steagul Italiei din ingrediente, roşii proaspete şi roşii uscate, mozzarella şi busuioc/untişor, doar că nu le-am pus în ordinea corectă :D Pe fundal se vede o sticlă de Pepsi pentru că era un eveniment organizat de Pepsi. Au un concurs fain pe Instagram, trebuie să postezi o poză cu un sandviş cu hashtagul #pepsifunfood şi poţi câştiga diverse premii (doze de Pepsi şi nişte căşti fancy-shmancy ediţie limitată, detalii aici). Eu am primit acordul lor să postez una dintre pozele de la eveniment, aşa că am postat.

Acu’ că m-am şi lăudat şi v-am ridicat moralul la ora prânzului cu poza mea, pot să zic şi ceva de ne-bine? Oameni buni, nu mai irosiţi ingredientele, indiferent că le plătiţi voi sau alţii! Se cheamă risipă şi pentru fiecare avocado ciopârţit ca pe măr pentru două feliuţe, un copil din Somalia moare de foame! Nu luaţi o bilă întreagă de mozzarella pentru o felie şi lăsaţi restul azvârlit pe tocător! Nu lăsaţi jumătate din ingrediente aiurea în tramvai, mâncaţi-le sau împărţiţi-le cu colegul. Lucraţi curat, ordonat, şi în public dar şi acasă. Oare aşa risipă şi dezastru faceţi şi la voi în bucătărie? Sincer, nu mi-a plăcut să văd aşa ceva la tinerii din generaţia nouă de la care te aştepţi să aibă un respect mai mare pentru alimente şi pentru curăţenie. Dacă tot salvăm Roşii Montane, salvăm şi roşiile din farfurie chiar dacă nu-s plătite de noi? Vă foarte mulţumesc!

P.S. Sandvişul pentru concurs să fie apetisant şi pozat drăguţ.

P.S.2 Nu daţi Pepsi sau băuturi acidulate copiilor (decât în cazuri extreme, mamele cu copii mai mari sigur ştiu cât de util e Pepsi când au copiii diaree care nu trece cu nimic :D sau cât de utile sunt alte băuturi de tipul acesta pentru răul de maşină) iar dacă le beţi voi, consumaţi cu măsură!

Credit foto: Dragoş Asaftei

Una dintre cele mai recente apariţii din seria Ideilor Creative de la Editura Casa este Ţeserea cu fâşii de hârtie (IC106) care mi-a amintit de jocul meu creativ preferat din copilărie – Să ţesem frumos. Uitasem complet de faptul că nouă la şcoală ni se cereau diferite seturi pe care lucram la ora de lucru manual. Să ţesem frumos, Să coasem frumos (cartonaşe preimprimate cu modele şi puncte unde trebuia să înfigem acul), un set cu mărgele cum sunt cele termoadezive din ziua de azi, dar pe care le coseam sub formă de covoraşe (acum n-aş mai şti cum se face nici să mă baţi), mini-războiul de ţesut, ghergheful cu pânza Aida (etamina) şi “canafas” (nu ştiu dacă e termenul oficial, era o pânză mai deasă pe care coseam ceva gen goblen). Eliza e deocamdată la grupa pregătitoare, nu i s-a cerut absolut nimic (doar lipici, foarfecă şi hârtie colorată/creponată până acum) dar sunt curioasă dacă în clasele 1-4 se mai face ceva similar cu ceea ce făceam noi când eram mici.

felicitare

Jocuri de tipul Să ţesem frumos se mai găsesc şi acum, o să trec şi eu unul pe listă pentru Eliza. Între timp, exersăm pe improvizaţii. Cum e destul de dificil şi migălos să stai să măsori şi să tai ca să obţii coala de bază (cea pe care se va ţese), eu am apelat la un artificiu – bag o coală de carton la tocătorul de hârtie de la serviciu, dar nu o toc toată. Apăs butonul de oprire când e la 2 cm de capăt şi apoi butonul de revers ca s-o scot. În partea de jos lipesc cu scotch. Pentru a face fâşii fac la fel şi păstrez şi marginea intactă de mai sus pentru ca fâşiile să se păstreze şi să se depoziteze mai uşor. Singura problemă e că ies fâşiile prea înguste (0,5 cm). Se mai pot folosi şi fâşii de quilling dacă aveţi gata cumpărate, eu chiar am foarte multe şi nu prea fac quilling cu ele, aşa că i le dau Elizei să ţeasă cu ele.

Felicitarea pe care v-o prezint azi, inspirată din cartea Ţeserea cu fâşii de hârtie, e făcută în colaborare cu Eliza, ea a ţesut parţial şi a decupat literele. Materiale folosite: un blank alb de felicitare, o coală de hârtie verde mai groasă, carton colorat verde deschis, carton colorat verde închis, albinuţă decorativă din lemn, aracet, un bisturiu pentru hârtie, riglă.

materiale pentru felicitare

Mai întâi se pregătesc fâşiile cu care vom ţese – aşa cum am spus, eu le-am făcut la tocătorul de hârtie de la serviciu, şi au avut lăţimea de 0,5 cm. Pentru baza pe care am ţesut am trasat pe spate linii la o,5 cm distanţă unele de altele, lăsând cam 1 cm lăţime pe margini (sus-jos, dreapta-stânga). Am tăiat cu ajutorul unui bisturiu şi al unei rigle fâşiile de “urzeală”. Asta a fost partea cea mai dificilă pentru mine.

Ne-am apucat de ţesut cu fâşiile de carton verde deschis. După ce am terminat şi le-am poziţionat cât mai bine (să fie drepte), am tăiat şi lipit marginile, şi pe faţă şi pe dos. Am lăsat la uscat sub un teanc de cărţi.

Pentru litere am folosit nişte litere de lemn pe post de şablon – am trasat conturul pe dosul cartonului verde închis şi Eliza le-a decupat.

Am asamblat felicitarea: am lipit “covoraşul” din fâşii pe faţa felicitării şi pe deasupra am lipit literele. Eu m-am inspirat din carte de la o idee de semn de carte, care avea şi o inimioară formată din două piese de dimensiuni diferite dar, sinceră să fiu, eram atât de obosită la ora la care am terminat felicitarea că n-am mai avut chef să stau să mai caut carton alb, iar verde, să decupez, să lipesc etc inimioarele. Aşa că am lipit o albinuţă în culori asortate, noroc că am mereu asemenea elemente adezive salvatoare, gen albine, fluturi, flori etc. Aş fi pus o floricica dublă dacă aveam perforator mai mare, dar întâmplarea face că l-am împrumutat şi nu-l aveam la îndemână.

În carte sunt o mulţime de idei frumoase cu animale/insecte, felicitări, decoraţiuni de Paşti şi de Crăciun şi nu sunt deloc grele. Asta odată ce aveţi fâşiile şi baza, desigur :D

Felicitarea a ajuns la o fetiţă care a împlinit cinci ani. Deşi am fost tentată să mă reped la cartonul roz, m-am abţinut şi am încercat ceva la fel de vesel, dar mai primăvăratic. Cartoanele verzi au fost alegerea perfectă!

Notă: tiparele din carte se măresc de două ori.

Vă povesteam acum două săptămâni despre conferinţa organizată de Totul despre mame la Braşov, intitulată Părinţi conştienţi, părinţi fericiţi, care va avea loc pe 28 martie la Hotel Kronwell. Iată că organizatorii s-au decis să ofere pentru o cititoare/un cititor din Braşov (sau care se va afla la Braşov sâmbăta viitoare) o invitaţie de participare la toate cele trei prelegeri.

afis TDM Brasov

Pentru a câştiga invitaţia, vă aştept cu un comentariu aici pe blog până joi, 26 martie, ora 12.00, în care să ne spuneţi ce înseamnă pentru voi “părinte conştient”. Voi trage la sorţi şi voi afişa câştigătorul joia viitoare, la ora 15.00, prin comentariu la acest articol, ca să ştie să nu-şi facă planuri pentru sâmbătă.

Dacă nu sunteţi din Braşov, dar ştiţi părinţi din Braşov, m-aş bucura să le trimiteţi articolul ca să se înscrie la concurs :) E o conferinţă atât de frumoasă că ar fi păcat s-o rateze!

De când mă ştiu am fost mereu genul de om care a contestat dictonul “crede şi nu cerceta”. Nu mi-a plăcut niciodată să înghit informaţia ca pe hapuri fără să mă întreb înainte dacă e reală sau nu, ce anume o face reală sau nu, cine decide că e reală sau nu şi, în cele din urmă, să o îngurgitez cu un dram de sare, cum ar zice englezul. Adică să judec şi eu cu căpşorul meu dacă ce zice acolo e real sau nu. Evident, la treaba asta ajută şi faptul că am puţină educaţie, că ştiu să citesc, că ştiu mai multe limbi străine (adică pot consulta surse în diferite alte limbi) şi că am acces la surse de specialitate prin intermediul unor profesionişti pe care îi cunosc (din mai multe domenii).

Zilele acestea vuieşte netul pe tot felul de subiecte însă două mi-au atras atenţia pentru că au legătură cu subiectul pe care îl voi expune azi. 1. Un comerciant face rebranding la un produs. Cineva pune o poză din campanie. Alţii (mulţi) sar repede că fabricantul minte când declară că fabrică produsul într-un anume mod. Că au citit ei undeva. Altcineva îi dă o sursă: un link spre un site de profil (din industria respectivă) în care o persoană autorizată declară public că nu e chiar aşa cum se scrie peste tot şi că ei îşi respectă procedeul de fabricaţie pentru produsul respectiv. Cu accent pe site de profil şi persoană autorizată. Nimeni nu crede sursa oficială, toţi sunt dispuşi să creadă teoriile conspiraţiei publicate pe bloguri obscure sau în ziare generaliste de scandal. 2. Se distribuie în disperare eticheta unui produs alimentar pentru copii mici (lapte praf, fără să se specifice vârsta, dacă e pentru sugari sau lapte de creştere) cu menţiunea că “uite, dom’le ce otrăvuri”. Nimeni nu verifică ce înseamnă mai exact acele denumiri chimice. Că aşa îi pot spune şi eu ţaţei Frusina că pun natriu clor în mâncare şi o să zică “huo, mă otrăveşti cu clorul tău”. Când ştim cu toţii că natriu clor e, de fapt, banala sare.

Revenind la subiectul etichetei distribuite, evident că am rămas şi eu cu o curiozitate. Că am încercat de mai multe ori să demitizez şi să descompun miturile urbane distribuite grămadă pe Facebook nu mai e un secret pentru nimeni, doar mă ştiţi de ceva vreme. Iată că acum mi s-a căşunat pe povestea asta cu eticheta şi produsul pe care îl reprezintă care a devenit aşa un bau-bau al tuturor. În general, eu am evitat să mă poziţionez de vreo parte a baricadei în ceea ce priveşte aşa zisele mommy wars din simplul motiv că nu mă interesează ce fac alte mame în bătătura lor. Nu ţin să alimentez flama nici de o parte, nici de alta, nici în războiul alăptare vs alte alternative, nici în ceea ce priveşte cosleepingul, baby wearingul, vaccinatul sau BLW. Însă chestia aia cu eticheta pe mine m-a deranjat foarte mult la un nivel personal (în special pentru că eu aşa am hrănit-o pe Eliza) deoarece se promovează ideea că un astfel de produs este otravă şi se induce sentimentul de vinovăţie mamelor care aleg să-l folosească, din diverse motive pe care nu le judecăm noi aici. Şi cred că mamele au destule chestii de care să se preocupe în cotidianul lor imediat ca să nu mai vină cineva (de obicei o persoană fără niciun fel de studii în domeniu şi care citează ca surse articole obscure şi nedovedite ştiinţific de pe net) ca să le spună şi că le dau copiilor otravă. Prin urmare, când am primit invitaţia de a participa la o prezentare/dezbatere pe tema laptelui de creştere la copii, mi-am luat agenda, am notat întrebările şi m-am dus să aflu detalii de la nişte oameni calificaţi să răspundă la întrebările astea şi îmi permit să postez răspunsurile pe blog în speranţa că, dintr-atâtea femei care-şi caută informaţiile pe net, deşi ar trebui să le ia de la medic, cineva va beneficia, într-un fel sau altul, de informaţia asta. Ca menţiune, prezentarea respectivă a ţinut mai puţin de o oră şi jumătate, din care 40 de minute s-a discutat despre cât de frumos şi miraculos şi imperios necesar e să alăptezi cât mai mult timp posibil. Mi s-a părut o discuţie nemaipomenită, iar doamna doctor neonatolog prezentă acolo (mamă a patru copii, toţi alăptaţi) mi s-a părut cea mai faină doctoriţă pe care am cunoscut-o vreodată! Sinceră să fiu ar trebui s-o clonăm şi s-o distribuim în toate maternităţile din ţară!

Întrebările pe care le-am avut eu (a trebuit să mă rezum la întrebări despre laptele de creştere pentru că despre asta se discuta) sunt trecute cu roşu, răspunsurile medicilor (medic neonatolog şi medic pediatru) sunt citate aşa cum mi le-au dat ei, cu foarte puţine completări din partea mea.

- de ce lapte de creştere? Dacă nu mai poate fi continuată alăptarea, n-ar fi mai bine să renunţăm de tot la lapte, că doar e mai comod? De ce să nu înlocuim lactatele cu iaurt, de exemplu?

Un lapte de creştere este special conceput pentru a acoperi nevoile crescute ale copilului mic faţă de un adult. Prin nevoi crescute înţelegem de 2 ori mai multă vitamina D, de 4 ori mai mult fier, de 5 ori mai multă vitamina A, de 5 ori mai multă vitamina C, de 5 ori mai mult calciu, de 5 ori mai mult iod (toate raportate la kilogram corp) decât un adult. Laptele rămâne şi după vârsta de 1 an sursa principală de calciu, zinc, fier şi vitamine. Când laptele de mamă nu mai este disponibil, este necesar ca laptele să rămână un aliment de baza în dieta zilnică a copilului pentru asigurarea unei creşteri sănătoase şi armonioase, echilibrate. Când ne gândim să clădim viitorul propriului nostru copil, eforturile  depuse pentru a-l hrăni  în mod optim, cu un produs potrivit vârstei şi cerinţelor sale de creştere, îşi vor vedea roadele mai tarziu.

Dacă am renunţa complet la laptele din alimentaţia copilului mic ar trebui să îi oferim o cantitate mai mare de derivate lactate pentru a putea asigura necesarul nutriţional adecvat. În procesul de prelucrare a laptelui pentru obţinerea derivatelor lactate, se “pierd” o parte din fracţiile laptelui (de exemplu: proteinele din zer sunt eliminate în procesul de obţinere a brânzei). Într-un lapte de creştere se echilibrează cu mare atenţie proporţia dintre diversele fracţii ale laptelui (de exemplu: un lapte de creştere conţine o proporţie mai mare de proteine din zer decât laptele de vaca). Specialiştii recomandă 2 mese (porţii) de 250ml dintr-un lapte de creştere pe zi, alături de o alimentaţie diversificată (cereale, legume, fructe, carne, brânzeturi şi iaurt).

- de fapt, ce înseamnă lapte de creştere? Nu am auzit de expresia asta până acum câţiva ani. E doar o scorneală de marketing?

În conformitate cu poziţia EFSA (European Food Safety Authority) din octombrie 2013, asupra cerinţelor nutriţionale şi aportului alimentar ale sugarilor şi copiilor mici, laptele de creştere pentru copii mici reprezintă unul dintre mijloacele prin care poate fi crescut aportul de nutrienţi (ca de ex. acizi graşi polinesaturaţi – PUFA/poli unsaturated fatty acids, Fierul, vitamina D, iod) identificaţi că au un risc de aport inadecvat pentru unii copii mici. Laptele de creştere reprezintă un sprijin în alimentaţia copiilor cu vârsta de peste 1 an, aducând un aport constant şi important de nutrienţi necesari în perioada de creştere, susţinând dezvoltarea armonioasă.

- de ce nu lapte de vacă? Noi am crescut cu lapte de vacă (eu de la 4 luni chiar, am primit lapte de vacă şi lapte praf care se dădea gratuit la dispensar) şi n-am avut alergii, n-am murit, plus că îmi închipui că şi condiţiile de administrare erau mai precare pe vremuri.

Pentru că laptele de vacă este laptele unei alte specii, având o serie de dezavantaje pentru copilul mic:

  • are conţinut proteic mult mai ridicat decât necesarul organismului unui copil mic
  • este greu de prelucrat/digerat la copilul mic, în contextul conţinutului său mare de proteine şi grăsimi versus rezerve enzimatice  reduse la un organism în formare
  • poate induce alergii  cu risc  imediat asupra sănătăţii copilului, iar la copiii cu predispoziţie genetică de alergii, poate induce chiar şoc anafilactic (risc de deces)
  • poate proveni de la vaci a căror stare de sanatate este discutabilă (nu sunt controlate şi atestate “sănătoase”)

Laptele praf despre care povesteaţi a constituit Program National derulat de Ministerul Sănătăţii pentru îmbunătăţirea statusului nutriţional al copiilor. (nota mea: asta nu ştiam, eu am crezut mereu că acel program era derulat pentru a face mamele să se întoarcă mai repede la serviciu)

 În concluzie:

  • Alimentaţia cu lapte de vacă constituie un risc asumat la copilul mic
  • Alimentaţia modernă a copilului mic se face pe baze ştiinţifice serioase – EBM/Evidence Based Medicine (medicină bazată pe dovezi), care demonstrează clar, fără dubii, superioritatea  administrării unui lapte de creştere, de bună calitate, verificat, standardizat şi corespunzător categoriei de vârstă din care face parte copilul.

- explicaţi pe înţelesul tuturor lista de ingrediente de pe o cutie de lapte de creştere. (am fost într-un magazin şi am pozat şi cutia înainte de a cere răspuns la întrebarea asta)

Lapte praf degresat este obţinut din laptele de vacă, care, după ce este standardizat şi pasteurizat, este transformat în lapte praf cu un conţinut redus de grăsimi.

Lapte degresat – pentru că astfel înlăturăm grăsimea animală şi o înlocuim ulterior cu ulei de peşte şi uleiuri vegetale din diferite surse (rapiţă, floarea soarelui, Mortierella Alpina – surse de acizi grasi nesaturaţi LC-PUFA – au rol important in imunitatea organismului si care se gasesc şi în laptele matern).

Maltodextrina este un carbohidrat obţinut în general din porumb.

Permeat de zer şi concentratul proteic de zer contribuie la aportul de proteine, cu roluri importante în dezvoltarea şi creşterea armonioasă a copilului.

Lactoza este un glucid natural din lapte, care se găseşte în mod natural şi în laptele matern.

Lecitina are un rol funcţional în produsul finit, liant între componentele principale ale laptelui (de ex. susţine structura omogena a produsului finit, să se poata amesteca zerul cu uleiul vegetal).

Adaosurile de vitamine şi minerale sunt în formatul recomandat de legislaţia în vigoare şi care respectă, cantitativ şi calitativ standardele în vigoare. Acestea completează aportul zilnic de nutrienţi din alimentaţia copilului.

Culturile probiotice (Bifidus BL) sunt bacterii care există în mod natural în organismul uman şi au rol în realizarea unui microclimat corespunzător la nivelul florei intestinale.

 

Concluzia: când aveţi îndoieli, în special legate de sănătatea voastră şi a copiilor voştri, consultaţi un SPECIALIST sau chiar mai mulţi! Vă puteţi informa de pe internet dar nu luaţi de bun şi de adevărat tot ce citiţi pe bloguri/forumuri/site-uri etc.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 911 other followers