Feeds:
Posts
Comments

Idei creative nr 74 – Picturi nostime pe sticlă – Corabie cu piraţi

corabie cu pirati

În colaborare cu editura Casa, o să vă încântăm ochii timp de zece zile cu fotografii cu activităţi cu temă maritimă din diverse numere ale colecţiei Idei Creative. Sperăm să vă placă!

Numărul 45 al colecţiei, Animale exotice din mărgele, pagina 45, Lumea de sub ape

lumea de sub ape1

 

N-o să încetez niciodată să mă minunez de o chestie de care m-am lovit des în comerţul românesc, în special în domeniul micilor afaceri. Să zicem că îţi place o fustă pe care o vezi pe blogul unui atelier de croitorie. Le scrii, le spui că ai nevoie de fustă până la data X şi îi întrebi dacă o pot face. Ok, se angajează că ţi-o fac. După o vreme le mai dai un mail şi le reaminteşti că ai nevoie de fustă până la data X, care pica într-o joi. Răspunsul este: încerc până joi. Cum naiba încerci, nu rămăsese că o faci, că doar de aia am dat comandă?! Şi stai şi aştepţi şi vine joi şi aproape trece şi niciun semn. Pe la 6 seara le-am dat un mail în care le-am spus următoarele:

“Daca o sa va uitati in sirul de emailuri de mai jos o sa vedeti ca v-am intrebat clar daca puteti sa mi-o faceti pana pe data X pentru ca aveam nevoie de ea in we asta. Nu-i o tragedie ca n-am primit eu fusta, ma imbrac cu altceva, tragedie e, insa, faptul ca nu sunteti in stare fie sa va respectati un angajament, fie sa spuneti clar de la inceput ca aveti prea multe comenzi si nu vi-l puteti asuma.
Astept fusta oricand o fi gata, nu mai e nicio graba de acum, dar sunt extrem de dezamagita. Sper ca macar fusta sa se ridice la inaltimea asteptarilor.”

În seara respectivă mă sună cineva de la ei că dacă îmi pot livra fusta a doua zi. A doua zi nu se putea pentru că plecam din Bucureşti la zece dimineaţa, tocmai de aia specificasem că o vreau joi. Păi atunci dacă nu se poate livra, zice doamna respectivă, să vin eu după ea (undeva la mama naibii în Pantelimon, unde au atelierul). Bine, în cele din urmă zic că mă duc (deşi n-aveam niciun chef, având în vedere că trebuia să plec din Bucureşti), deşi deja mi se luase şi de fustă şi de tot. N-o să pricep niciodată de ce nu se obişnuieşte şi în România să se facă un soi de demarketing: adică să spui clar omului: ştii ceva, sunt îngropat în comenzi cărora nu le fac faţă, nu pot acum, dar te aştept cu drag altă dată.

În fine, vineri am avut fusta, deşi, sincer vă spun, m-aş fi aşteptat şi la nişte scuze dar şi la o reducere, măcar cât să-şi spele ruşinea pentru faptul că nici nu mi-au făcut-o la timp, nici n-au sunat să-mi spună că n-o pot face (abia după ce le-am scris eu au răspuns şi ei) şi a mai trebuit să străbat şi oraşul ca s-o iau de acolo.

Ca şi impresie despre fustă, părerea mea subiectivă e că nu merită banii. Este mult prea scumpă, plăteşti mai degrabă reclama la ea, decât fusta în sine. În plus, nu pricep de ce capsele (nu are fermoar, ci nişte capse mari cu care se închide) sunt într-o parte şi nu la spate. Dacă avea fermoar, mai pricepeam, dar capse? Ştie cineva care e logica?

Eu aveam de gând să mai comand nişte chestii de la ei, dacă ţineţi minte, îi aveam pe lista de dorinţe de ziua fericirii, dar acum, sinceră să fiu, mă mai gândesc. Nu cred că mai apelez la ei prea curând şi nici nu-i mai recomand. Dacă aveţi experienţe fericite cu ei, m-aş bucura să le aud, chiar îmi pare rău că trebuie să vă povestesc incidentul acesta nefericit şi sper să fie unul izolat, dar dacă aveţi şi voi experienţe nefericite cu ei, vă rog să mi le împărtăşiţi şi pe acelea.

Prima oară când i-am menţionat mamei că am un broker care se ocupă de povestea mea cu creditele, s-a speriat. Credea că un broker e un termen mai fiţos pentru cămătar :) I-am explicat că brokerul nu este un om care-mi dă bani cu împrumut, ci este un om care cunoaşte toate ofertele bancare de pe piaţă şi îţi poate recomanda produsul cel mai potrivit şi oferta cea mai avantajoasă pentru tine. Un broker dintr-o firmă de brokeraj autorizată este un om de încredere, bine instruit care te va sfătui în permanenţă ce să alegi ca să fie cel mai bine pentru tine. De asemenea, un broker autorizat nu-ţi va percepe niciun comision pentru ajutorul oferit, deoarece îşi ia comisioanele de la bănci.

Recent, am avut de luate nişte credite mai delicate, un credit de nevoi personale şi un credit de refinanţare cu ipotecă. Am avut bafta extraordinară ca Miruna să-mi recomande un broker extrem de eficient. A ştiut exact mersul fiecărei bănci şi mi-a făcut rost de credite întocmai cum aveam eu nevoie ca să mă salveze din situaţia respectivă. A ştiut ce bancă nu verifică nu ştiu ce sistem, ce bancă e mai flexibilă cu anumite condiţii, ce bancă acceptă anumite chestii în plus şi aşa mai departe. Când am dat de un hop, a venit cu o soluţie să-l depăşim. Când eram la pământ de disperare, a venit cu o idee salvatoare. Dacă n-ar fi fost acest om, eu singură nu aş fi reuşit să iau acele credite şi aş fi pierdut şi o groază de timp şi de nervi dându-mă de ceasul morţii ca să reuşesc.

Ce face un broker

- îţi caută cele mai bune soluţii la diferite bănci
– îţi face simulări de credite în mai multe sisteme bancare
– îţi ia documentele de la tine la serviciu/de acasă şi le depune la bancă
– semnează diferite documente împreună cu tine
– îţi explică absolut orice şi are mereu timp să-ţi răspundă la întrebări
– dacă nu reuşeşte la o bancă, încearcă la următoarea
– are contacte în bănci şi asta poate eficientiza procesul de acordare a creditului

Cu ce te ajută pe tine

- timp economisit – dacă ar fi trebuit să alerg eu după toate actele pentru care a alergat şi a intervenit acest om, cred că mi-aş fi irosit zile bune de concediu
– nervi economisiţi :D cei mai importanţi, mie mi-a salvat foarte mulţi!
– un proces mai curgător – a ştiut exact ce acte trebuie obţinute, la ce notar să apeleze pentru diverse documente, care e circuitul acestor acte, astfel că nu m-am mai împiedicat de scuza că mai lipseşte ceva şi mai trebuie încă ceva şi mai e nevoie de încă o hârtie şi aşa mai departe.

Aş vrea să subliniez totuşi că, deşi un broker vă poate ajuta foarte mult, el nu face minuni. Deci dacă nu aveţi nici salariu şi mai sunteţi raportaţi şi pe la Biroul de Credite, nu vă poate obţine credite din piatră seacă :D În orice caz, aveţi mare grijă cu creditele, evitaţi-le dacă puteţi, iar dacă nu, căutaţi cu atenţie cele mai avantajoase oferte. Ţin să menţionez că nu este primul broker cu care am mai lucrat, însă este singurul pe care l-aş recomanda altcuiva deoarece a reuşit, zic eu, imposibilul în situaţia mea. La fel ca şi în alte domenii, e chestie de compatibilitate între oameni, aşa că întrebaţi şi căutaţi până găsiţi persoana potrivită.

Am încercat şi noi să facem baloane uriaşe, urmând toate sfaturile din articolul de pe blogul Ursuleţi năzdrăvani. Au ieşit drăguţe, dar nu foarte rezistente, cred că detergentul de vase folosit n-a fost prea grozav (un Axion alb, nu știu exact cu ce era, dar cred că un detergent mai ieftin are mai mult spumant decât unul mai scump) şi poate trebuia mai multă glicerină. Găsiţi glicerină anhidră în farmaciile care au laborator şi în magazinele cu produse naturiste, ca ingredient pentru produse cosmetice artizanale. Apă distilată găsiţi la supermarket şi cred că şi în benzinării, nu e scumpă deloc.

baloane3

baloane5

Folosiţi week-endul lung ca să faceţi baloane cu cei mici, se vor distra nemaipomenit. Doar privind încântarea de pe faţa Elizei şi a finei mele, am ştiut că bucuriile simple vor fi mereu cele care vor lumina cel mai tare chipurile copiilor noştri. Am făcut baloane, ne-am plimbat pe dealuri, prin lanuri de porumb şi peste gârle cu podeţuri şubrede, am mâncat prune din pomii de pe marginea drumurilor şi am sculptat un dovleac cules direct din grădină – tot ce implică natura şi statul afară va depăşi oricând atracţia unui copil pentru calculatoare, tablete, xboxuri, telefoane şi orice alt tip de electronice. Trebuie doar să încercaţi şi veţi găsi o activitate în aer liber potrivită pentru orice vârstă! Week-end frumos tuturor!

??????????

baloane1

Acum câteva zile am fost la Ikea la conferinţa de lansare a noului catalog pentru 2015 (despre care o să vă povestesc altă dată) şi pentru că atunci când mergi la Ikea nu pleci niciodată cu mâna goală, i-am luat Elizei o carte din seria de trei sau patru cărţi pentru copii care se găsesc la Ikea (au fost patru, cred, dar se mai găsesc doar trei – eu mi le doresc mult pe toate, mai mult pentru mine, cred, decât pentru Eliza :) ) şi care sunt deosebit de frumoase. În plus, personajele din cărţile marca Ikea pot fi găsite şi în variante de pluş în magazin, aşa că dacă prindeţi drag de vreun arici sau de vreo prinţesă, le găsiţi de cumpărat. Am ales ca primă achiziţie Aventurile ariciului prin pădure, un fel de Bildungsroman despre un pui de arici care se desprinde de mama lui şi pleacă prin pădure să înveţe singur să supravieţuiască. E un pic cam ciudată această desprindere, felul în care mama l-a trimis, pur şi simplu, în lume fără să-l înveţe nişte chestii de bază, dar cu toate astea, cartea ne-a plăcut foarte mult.

aventurile ariciului

Ariciul învaţă, pe cont propriu, multe lecţii (ce ciuperci să mănânce şi ce nu, că nu-i place apa, că trebuie să se ferească de vulpi etc), îşi face un prieten şi îşi găseşte o vizuină ca să hiberneze iarna. Citind povestea, mi-am dat seama că tema mi se pare foarte cunoscută. Oare unde mai întâlnisem eu un arici care pleacă singur-singurel prin pădure să-şi caute loc de hibernat? Dacă vă mai amintiţi proiectul Mama mea scrie o carte a celor de la Lucia Muntean Publishing, poate vă mai amintiţi şi de povestea mea, Micul arici descurcăreţ. Exact ca în cartea suedeză, şi ariciul din povestea mea hălăduieşte prin pădure, cunoaşte mai multe animale, se fereşte de vulpi şi ajunge să hiberneze în vizuina unor urşi. Atât povestea mea, cât şi cartea suedeză sunt publicate în 2012, deci nicio şansă să mă fi inspirat de la ei (şi cu atât mai puţin ei de la mine : )))) ) Prin urmare, nu încetez să mă minunez cum de oamenii din ţări diferite au acest bagaj universal de simboluri pe care îl transpun sub forma unor poveşti asemănătoare.

Cartea cu ariciul mi-a devenit, astfel, cu atât mai dragă. În plus ilustraţiile sunt superbe, au multe detalii de descoperit (felurite insecte, plante, urme de lăbuţe) şi la final am găsit un set de trei vederi cu imagini din carte care pot fi dăruite sau înrămate.

O mică bulină neagră pentru faptul că sunt câteva greşeli de redactare în carte, dar nu e aşa de grav cât să îi strice din farmec. Cartea costă 19,99 lei cu cardul Ikea Family. Eu plănuiesc să le iau şi pe celelalte, aşa că vă voi mai povesti de ele. Le recomand şi în varianta de cadou, carte+pluş, cred că nu există copil căruia să nu-i placă să primească un asemenea set.

regele elan

printesa klara

Pătlăgelele (sau gogonelele) verzi sunt delicioase nu numai murate, ci şi în salate sau chiar dulceaţă. Pentru că am fost la ţară la bunica şi am rugat-o să-mi facă o salată de pătlăgele verzi şi turte coapte pe plită, m-am gândit să vă prezint şi vouă reţeta, poate o încercaţi şi vă place la fel de mult cum îmi place şi mie.

patlagele3

Pentru salată se folosesc roşii necoapte din grădină, chiar înainte de a da în pârg, pe la începutul lunii august. Cele de toamnă, bune pentru murat, nu mai sunt aşa dulci şi gustoase şi nici salata nu va ieşi la fel de bună. Veţi avea nevoie de pătlăgele verzi, două cepe, sare, ulei şi, după gust, ardei iute.

Pătlăgelele se fierb până se înmoaie şi se curăţă de coajă. Se toacă mărunt, la fel ca vinetele.

bunica

Se toacă o ceapă mărunt, se căleşte în ulei (nu vă zgârciţi la ulei, la fel ca vinetele şi pătlăgelele absorb destul de mult ulei) şi se adaugă tocătura de pătlăgele. Se lasă pe foc vreo zece minute timp în care se amestecă încontinuu. Se lasă la răcit şi se adaugă ceapă tocată crudă. Se potriveşte salata de sare şi, dacă vă place, se adaugă ardei iute copt şi curăţat de pieliţă şi seminţe. E o reţetă numai bună pentru postul Sfintei Marii, mai ales dacă o serviţi cu o pâine foarte bună. Noi am fost norocoşi să avem şi salată de pătlăgele şi salată de vinete şi zacuscă, plus un bonus de dulceaţă de coacăze, cu care să dăm gata turtele :)

salata1

Am găsit prosopul galben, cusut, la bunica şi mi s-a părut perfect pentru poze. Bunica mi l-a dăruit mie (împreună cu alte două comori), e un prosop pe care l-a primit când a fost soacră mică :)

salata2

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 751 other followers