Feeds:
Posts
Comments

Când am citit prima dată Alexander şi şoricelul de jucărie, mi-a venit imediat în minte altă carte, în care o jucărie doreşte să devină un animal adevărat. Era vorba acolo de un iepuraş de pluş. Aici, însă, spre suprinderea mea, şoricelul Alexander îşi doreşte să se transforme el într-o jucărie, nemulţumit de traiul lui dificil ca şoricel aciuat pe lângă o gospodărie şi având parte toată ziua doar de farfurii aruncate după el, cozi de mătură şi capcane pentru şoareci.

10575184_699032940181645_5821864245137376508_o

Citind, nu m-am putut abţine să nu mă gândesc la un clip motivaţional văzut mai demult pe facebook: în el, un băieţel sărac alerga liber printr-un parc, cu încălţările rupte. El vede pe o bancă un băieţel bogat, cu încălţări noi, şi închide ochii, dorindu-şi să fie în locul lui. Când deschide ochii, descoperă că e în locul acelui copil doar că acel copil nu putea merge. Băieţelul cu deficienţă locomotorie, în schimb, e fericit şi aleargă şi ţopăie, bucuros că poate, în sfârşit, să se mişte liber. Morala clipului era să nu-ţi doreşti să fii în locul altcuiva pentru că nu ştii dacă locul respectiv e mai bun.

Cam aşa şi cu Alexander al nostru: el cunoaşte un şoricel de jucărie care era răsfăţat de fetiţa casei, dormea pe o pernă albă şi moale şi era îndrăgit de toată lumea. Dar când Alexander îl cheamă la joacă, descoperă că şoricelul de jucărie nu se poate îndepărta de camera fetiţei şi nici nu se poate mişca dacă nu îi întoarce cineva cheiţa. În plus, într-o zi ajunge în cutia cu jucării de aruncat pentru că fetiţa tocmai primise jucării noi în dar. N-aş vrea să vă spun finalul, deşi bănuiesc că e uşor de intuit, însă vă asigur că e unul frumos şi e o lecţie minunată despre puterea prieteniei.

10682406_695794167172189_6098007587106532128_o

Tot din categoria şoriceilor jucăuşi e şi cartea Frederick de acelaşi Leo Lionni, o carte, aşa cum s-a exprimat Alice de la Humanitas, în genul Micului Prinţ. Ceea ce pare a debuta ca începutul fabulei Greierele şi furnica – şoriceii din familia lui Frederick strâng provizii pentru iarnă, în timp ce Frederick strânge raze de soare, culori şi cuvinte –  se transformă într-o parabolă despre puterea imaginaţiei.

Cărţile au fost perfecte pentru ora noastră de culcare, care s-a decalat puţin (e în jurul orei opt pentru că Eliza merge în fiecare zi la înot şi asta o solicită fizic foarte mult) pentru că se citesc repede, sunt scurte şi cu mesaj pozitiv. În plus, s-a bucurat mult de ele pentru că mai mereu mă întreabă: cărţi noi avem? şi eu nu mai fac faţă să cumpăr cărţi de citit la lectura de seară. Aştept să se redeschidă Biblioteca Ion Creangă, poate reuşim să ajungem să împrumutăm cărţi. Dacă aş reuşi să mai dau din cărţile citite până acum, poate aş reuşi să mai cumpăr altele, însă nu mă îndur să renunţ la niciuna! Iar Eliza din când în când îşi mai aminteşte şi de una şi de alta şi le cere şi nu pot risca să nu fie acolo când le vrea :)

În 1968, Frederick a primit distincţia Caldecott Honor (despre care v-am mai vorbit şi cu alte ocazii, Caldecott Medal şi Caldecott Honor fiind un fel de Oscaruri ale cărţilor pentru copii), iar Alexander şi şoricelul de jucărie a câştigat aceeaşi distincţie în 1970. De altfel, Leo Lionni are în total patru distincţii Caldecott Honor pentru cărţile sale, ceea ce spune foarte multe despre talentul său scriitoricesc. Ilustraţiile cărţilor sunt sub formă de colaj şi se pare că Leo Lionni este primul autor care a folosit colajul ca tehnică principală de ilustrare într-o carte pentru copii.

O informare scurtă – sâmbătă, la Bastilia, vine doamna Lucia Muntean!

“Pentru că un nou titlu a apărut în colecţia Cărţilor Lucia Muntean, Sâmbătă 25 Octombrie, începând cu ora 11.30, are loc evenimentul de lansare al cărţii de rime pentru copii: ”Grupa lui Ciufulici”. Evenimentul se desfăşoară în cafeneaua Librăriei Bastilia, din Piaţa Romană, Bucuresti şi include teatru şi un atelier dedicat viitorilor mari cititori.  Mai multe informatii despre eveniment, pe pagina oficiala.

Eveniment Bastilia

Doamna Lucia Muntean este deja la cea de-a doua intalnire cu publicul din Bucureşti, dupa ce anul trecut a dat autografe, a ascultat poezii recitate de copii si le-a vorbit părinţilor. Mai exact, lucrurile, anul trecut, s-au desfăşurat ca în video-ul de mai jos. (sursa: comunicat de presă Cărţile Lucia Muntean)

Tehnica şerveţelului e o tehnică de decorare ceva mai dificilă pentru copiii mai mici care nu stăpânesc încă foarfeca, însă cu ajutorul hârtiei pentru decoupage şi a unor obiecte din mucava pentru decor puteţi face primii paşi pentru învăţarea acestei minunate arte.

pasarele

Varianta cea mai uşoară, cea de început este cea prin care decorăm un obiect cu bucăţele de hârtie de decoupage tăiată aleatoriu pe care o lipim cu un adeziv bun pentru decoupage.

Materiale: obiect de decor din mucava (noi am avut două păsări şi o literă), hârtie de decoupage, adeziv pentru decoupage, pensule. Suplimentar, am mai folosit şi două agăţători pentru polistiren pe care le-am înfipt în păsările din carton ca să le putem agăţa.

photo

Hârtia de decoupage se taie bucăţele mici. Se ia una câte una şi se lipeşte pe obiectul din mucava, acoperind cu adeziv şi pe dedesubt şi pe deasupra. Practic e o activitate la care te poţi (şi te vei) murdări mult şi la care nu contează ordinea şi precizia, ci doar răbdarea. Eliza şi-a făcut pasărea în două etape, n-a avut răbdare s-o decoreze pe toată din prima.

pasare de mucava

Am înfipt agăţătoarile la final, după ce păsările s-au uscat bine şi am făcut găuri cu un ac de brodat mai gros.

Materiale:

pasăre şi literă din mucava
hârtie pentru decoupage
adeziv pentru decoupage de la Ferrario, din păcate cei de la Profi Art nu-l au momentan pe stoc, dar puteţi încerca un adeziv de la Pentart, la fel de bun
agăţători pentru polistiren (se vând la set în magazinele pentru hobby)

Concurs – Joctombrie

Acest concurs este organizat în colaborare cu site-ul Cadouri Dragi.

Ciudată lună mai e şi octombrie, cel puţin până acum. Ba e frig şi stăm numai în casă, la căldura caloriferului electric pornit la maxim, şi bricolăm peisaje de toamnă, ba e cald, ieşim la cumpărături de legume, punem conopidă şi gogoşari la oţet, strângem castane şi zdrobim sub tălpi bobiţele de tei doar pentru că ne place sunetul lor. Cert e că ne jucăm. Facem picnic pe covor cu alimentele de plastic, ne băgăm prin mormanele cele mai mari de frunze, bem mult suc de mere şi gătim mâncăruri mai elaborate ca să fie cât mai cald în bucătărie. Pentru că luna octombrie este luna jocurilor, Iulia de la Cadouri Dragi a inventat cuvântul Joctombrie pentru a descrie concursul nostru.

Premii: cinci seturi de magneţi dimensiunea 9X7 din categoria Magneţi de vacanţă

Perioada de desfăşurare: 22.10 – 31.10.2014

Mecanism: trimiteţi pe adresa de email  a blogului (idei_pentru_mamici_si_copii@yahoo.com) o fotografie cu voi şi/sau copilul vostru jucându-vă în luna octombrie. Fie afară printre frunze, în bălţi sau în pom la cules mere, fie în casă la pus murături, făcut plăcintă de mere sau colaje din frunze,  tot ce trebuie e ca poza să aibă un “aer” tomnatic :) Rezultatul e mai puţin important, cât momentele petrecute împreună cu cei mici :) Fotografiile nu vor fi făcute publice, însă pentru transparenţa rezultatelor, vă rog să comentaţi şi pe blog că aţi trimis fotografie pe email. Dacă suntem prieteni pe facebook, puteţi să mi-o ataşaţi şi acolo într-un mesaj privat sau să puneţi poza la voi pe wall şi să mă etichetaţi (tag) că participaţi la concurs. Nu uitaţi, însă, de comentariu. Dacă aveţi deja poze în luna octombrie, le puteţi folosi pe acelea, nu e nevoie să faceţi unele noi :)

prelucrata 27 septembrie 2014 040

Despre organizator:

Cadouri Dragi este un site care oferă cadouri personalizate cu fotografiile voastre, în special calendare, magneţi şi fotocărţi tipărite pe carton, dar şi autocolante, invitaţii pentru botez sau nuntă şi postere. Fotocărţile sunt ceva nemaipomenit, eu am una cu fotografii cu Eliza din 2014 şi sunt încântată de calitate. Foile sunt dintr-un carton foarte gros, coperta e moale şi lucioasă iar impactul vizual e unul wow. Toţi cei care au văzut fotocartea au rămas uimiţi. Din păcate nu vă pot pune poze cu ea pentru că este un cadou pentru cineva dar vă mărturisesc că am îndoieli dacă s-o mai dăruiesc sau nu, atât de mult îmi place :) Singurul lucru care mă consolează e faptul că persoana care o va primi se va bucura enorm şi că rămâne, totuşi, în familie. Eliza, însă, s-a îndrăgostit de album şi ţine cu dinţii de el, sper să reuşesc în cele din urmă s-o conving să renunţe, de dragul persoanei aniversate :)

Avertisment: acest articol va conţine numele unor mari corporaţii din industria alimentară şi de îngrijire personală. Aş vrea ca acest lucru să nu ne îndepărteze de la adevăratul subiect al articolului. Vă asigur eu că nu e un articol prin care le fac reclamă tuturor :)

Acum ceva vreme, nu multă, a fost un pui de scandal în blogosferă cu privire la bloggerii care fac reclamă la produse alimentare considerate de opinia publică drept nesănătoase. Scandal care a venit după un şir mai lung de articole din blogosferă care promovau Coca-Cola, mâncarea de la KFC&McD, chipsurile Lays etc Acum era vorba, în mod special, de un soi de reclamă subliminală, dacă vreţi, deşi eu n-am văzut-o nici măcar aşa. Unii bloggeri au scris şi/sau promovat pe pagina lor de facebook faptul că se împlinesc 40 de ani de când au fost construite casele Ronald McDonald (uşor de dedus de către cine, nu?), acţiune de “awareness” cum s-ar zice în publicitate, care să aducă la cunoştinţa publicului larg existenţa acestor case. Pentru cine nu ştie despre ce e vorba, în casele Ronald McDonald se pot caza părinţii copiilor aduşi la tratament de lungă durată în spitalele din Bucureşti şi Timişoara. Gratuit. Nu cred că mai există ceva similar în România zilelor noastre în care părinţii de copii internaţi în spitale dorm pe scaune şi în pătuţuri de bebe, asta dacă sunt lăsaţi lângă copil. Campania respectivă s-a făcut printr-un “vizual” – bloggerii respectivi au primit nişte şosete în dungi alb-roşii şi au postat poze cu ele pe facebook. Evident că oamenii au început să “ţipe” că bloggerii respectivi s-au “prostituat” pentru şosete şi aşa mai departe. Eu am înţeles acţiunea aşa cum a fost: campanie de conştientizare, aniversarea unei acţiuni cu scop şi rezultate pozitive, ceva vesel, care a animat blogosfera/facebookul. N-am mers mai departe de atât. Nu m-a făcut să dau fuga la Mc. N-am dat fuga la Mc nici când s-au dat meniuri sau îngheţate gratis. În general nu dau fuga nicăieri. Dar să revenim. Dacă bloggerii respectivi au primit şi bani pentru asta, e treaba lor. Ce m-a deranjat, însă, a fost faptul că foarte puţină lume a mai văzut pădurea de copaci. Mc e naşpa, nu contează ce acţiuni “caritabile”, “de spălare de bani”, “de spălare a conştiinţei” au. Evident, “să sperăm că nu le dau copiilor bolnavi burgeri de la Mc” a fost concluzia generală, deşi casele respective se adresează părinţilor. Dar… să trecem mai departe.

Azi am ajuns la birou şi am găsit o cutie roz de carton, destul de mare. Ştiam că venise luni un curier şi îmi adusese ceva, dar ieri n-am fost la birou. Am întrebat-o ieri pe Miha ce am primit şi a zis că sunt produse Johnson&Johnson. M-am întrebat oare de ce mi le-or fi trimis, că oricum eu am copil mare şi oricum nu scriu despre corporaţii şi în special despre cele controversate, dar Miha n-a desfăcut cutia, aşa că am aflat abia azi. În cutie, pe lângă produsele pe care le-am împărţit fetelor de la birou (cu o singură excepţie) se afla o farfurie albă cu un mesaj pe ea (“În România, farfuriile copiilor din familiile defavorizate rămân goale zi de zi“) cu un impact năucitor pentru că nu mă văd mâncând din ea decât cu ghionturi, precum şi un comunicat de presă. Compania J&J susţine Crucea Roşie în proiectul “Mese calde pentru copii defavorizaţi” oferind mese calde copiilor între 6 şi 15 ani, proveniţi din familii defavorizate din Alexandria, în perioada 20 oct – 19 dec 2014. De asemenea, există un număr de SMS, 8863, prin care se poate oferi o donaţie pentru această campanie. Proiectul “mese calde” se desfăşoară în mai multe ţări (România, Croaţia, Bulgaria, Slovenia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina) beneficiind de sprijinul Crucii Roşii şi a J&J din ţările respective.

Şi acum poate ajungem şi la subiect, o să spuneţi voi, dacă tot v-am împuiat capul şi v-am pierdut timpul cu prostii: ce părere aveţi despre acţiunile caritabile ale marilor companii? Despre casele Ronald McD, despre mesele calde ale celor de la J&J şi despre iaurturile donate bătrânilor/copiilor de Danone (nu mai ştiu exact, parcă a fost o campanie similară la un moment dat dar nu am informaţii concrete)? Despre campaniile de Crăciun sau de Paşti în care se donează prăjiturele sau ciocolăţele cu mărci cunoscute pe ele? Despre lucrurile pe care le fac, le construiesc, le donează corporaţiile, despre campaniile de conştientizare a sărăciei, a dependenţei de substanţe, a abandonului şcolar, a ce mai vreţi voi? E bine că le fac, nu e bine? Mai bine să stea acolo în turnul lor de cristal şi să nu-şi mai cheltuie banii pe “săraci”? Nu ne pasă de campaniile lor pentru că sunt corupţi şi vând produse naşpa? Ne doare undeva că Fundaţia Ronald McD a băgat 16 milioane de lei în proiecte educaţionale şi de sănătate? (atenţie, fundaţia, nu lanţul de fast-food) Sau acceptăm că din ceva “rău” iese şi ceva bine pentru cineva care n-a fost la fel de norocos ca noi? Zicem “da, dom’le, mai fac şi ei ceva cu banii ăia” sau “ptiu, drace, mai bine, nu”? M-aş bucura sincer să aflu părerea voastră cu menţiunea că aş prefera să vă abţineţi de la a înjura brandul respectiv şi să comentaţi mai pe subiect. Dacă aveţi şi exemple concrete de campanii, aş vrea să le menţionaţi pentru că acum, pe moment, nu mi-au venit în minte prea multe.

Anul acesta am gustat la cineva pentru prima oară în viaţă miere de rapiţă. Consistenţa ei de şerbet şi dulceaţa ei delicată m-au încântat. Am vrut musai să am şi eu. Am întrebat în dreapta şi în stânga, n-avea nimeni. Se pare că, deşi s-a făcut foarte puţină miere anul acesta (motiv pentru care, probabil, vor creşte preţurile în curând), mierea de rapiţă s-a făcut cel mai mult. Cu toate astea, eu n-o găseam. Până într-o zi când a dat cineva share la o pagină de fb, am intrat pe site-ul respectiv şi am comandat, un pic cu inima îndoită pentru că niciodată nu ştii ce e de fapt în mierea pe care o cumperi.

Pentru că aveau comandă minimă de 50 de lei, m-am mai învârtit pe site, am analizat informaţiile despre diferitele tipuri de miere şi am ales să mai comand o miere de floarea soarelui (care conţine lecitină) şi o miere de baltă (care conţine vitamina C). Şi un oţet de mere cu miere ca să fac fix 50 de lei.

10363647_957390227620258_6271024996710651010_n

Am luat mierea de floarea soarelui şi pe cea de baltă ca să-i dau Elizei dimineaţa, câte o linguriţă, pentru imunizare. Găsiţi pe diferite site-uri şi diverse preparate pentru imunizare cu lăptişor de matcă şi/sau propolis, dar nouă nu ne plac deloc, aşa că ne limităm la mierea simplă sau mierea cu nuci care îi place foarte mult Elizei. Mierea de rapiţă era pentru mine, să mă răsfăţ din când în când cu textura ei de şerbet. Eliza nu a fost foarte încântată de gustul celor două tipuri de miere, se pare că cea clasică, polifloră sau de tei, rămâne în topul preferinţelor noastre.

Oţetul de mere cu miere l-am luat să-l am în casă, e bun pentru diverse probleme cu stomacul (dacă ai mâncat prea mult, prea gras, dacă ai o stare de greaţă, sau ai mâncat ceva posibil stricat se pun câteva picături într-un pahar cu apă şi se bea cu înghiţituri mici). Oţetul de mere cu miere îmi aminteşte de vremurile când eram acasă la părinţi şi iarna stăteam cu sora mea în bucătărie pe la 11-12 noaptea şi mâncam slănină afumată cu usturoi (aia era mâncare pentru suflet la noi) şi apoi beam un “cocktail”, adică un pahar de apă cu puţin oţet. Niciodată nu ne era rău, dar e drept că nici nu abuzam de mâncare. Am citit undeva că dacă trimiţi copilul într-o tabără e bine să-i dai o sticluţă cu oţet de mere la el, să bea câteva picături într-un pahar cu apă înainte de masă ca să nu facă toxiinfecţie alimentară în caz că sunt probleme cu mâncarea. Nu ştiu cât de adevărat e, dar e testat pe pielea mea că te scapă de greţuri şi de efectele adverse ale unei mese prea copioase.

Nu pot spune că sunt 100% mulţumită de mierea comandată. Mierea de rapiţă nu are nici pe departe acea consistenţă de şerbet dens la care mă aşteptam, ceea ce mă face să mă întreb dacă nu are şi ceva zahăr în ea. Ştiu că mierea cu zahăr nu se cristalizează, iar mierea asta are mereu deasupra un strat de miere lichidă şi dedesubt mierea semi-cristalizată. La fel şi cu celelalte două sortimente. Nu cred că voi mai comanda de aici pe viitor, ci voi încerca în alte părţi. Dacă aveţi recomandări, le aştept cu drag. Între timp, răsfoiesc cartea Mierea de la editura Casa pentru a găsi nişte reţete în care să folosesc mierea pe care o am ca să am motive după aceea să cumpăr alta :)

Iată că a trecut timpul şi premiul literar “Augustin Frăţilă” a ajuns la ediţia a treia. Anul acesta, concursul a trecut de sub patronajul Asociaţiei Casa de Cultură sub egida Uniunii Editorilor din România, dar valoarea premiului s-a menţinut aceeaşi, şi anume 10 000 de Euro. Până acum au câştigat două romane valoroase, Matei Brunul de Lucian Dan Teodorovici ( romanul anului 2011) şi Cronicile genocidului de Radu Aldulescu (romanul anului 2012). Anul acesta am remarcat că s-a diversificat foarte mult paleta de romane înscrise şi am rămas chiar surprinsă de alegerea juriului de specialitate format din criticii literari Alex. Ştefănescu, Daniel Cristea-Enache și Tudorel Urian. Abia aştept să citesc cele cinci romane finaliste, în special Kinderland care abordează un subiect foarte dureros pentru societatea în care trăim.

1. „Un singur cer deasupra lor”, de Ruxandra Cesereanu, Bucureşti, Ed. Polirom, 2013

2. „Kinderland”, de Liliana Corobca, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013

3. „Jurnalul unui cântăreţ de jazz”, de  Bujor Nedelcovici, Bucureşti, Ed. Allfa, 2013

4. „Boala şi visul”, de Dan Stanca, Bucureşti, Ed. Tracus Arte, 2013

5. „Negustorul de începuturi de roman”, de Matei Vişniec, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013

Programul celei de-a treia ediții a premiului Augustin Frățilă arată astfel:

25 august -26 septembrie – înscrierea participanţilor;
29 septembrie -17 octombrie – jurizare, etapa 1, juriu de specialitate (critici literari);
20 octombrie – anunţare a celor 5 romane finaliste pe http://www.premiulaugustinfratila.ro;
20 octombrie – 25 noiembrie – jurizare, etapa 2, juriu format din bloggeri
27 noiembrie – evenimentul de decernare a Premiului literar „Augustin Frăţilă” romanul anului

Parteneri: Philip Morris Trading

Organizat de Uniunea Editorilor din România sub egida Federației Editorilor din România

Cu sprijinul editurii All, Asociației Casa de Cultură și Aqua Carpatica

Susținut de Digi 24, Agerpress și Evenimentul Zilei.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 776 other followers