Feeds:
Posts
Comments

Magazinul Girafa curioasă, despre care v-am mai vorbit cu mult drag, se închide, din păcate. Asta înseamnă că urmează o perioadă de reduceri foarte mari, aşa că dacă v-aţi dorit ceva, acum e momentul să aruncaţi un ochi. Spor la cumpărături!

 

baloane2V-am mai spus că ies cu Eliza în week-end, nu? Mă tot chinui să găsesc tot felul de activităţi, în aer liber, care să fie relaxante şi plăcute pentru amândouă, aşa că atunci când Ada a dat link la un “atelier de făcut baloane uriaşe” am zis: super, aici e de noi. Am sunat, ne-am înscris. Duminică la 10.30 eram acolo, chiar dacă m-am târât cu greu jos din pat la 8 dimineaţa. Primul lucru care m-a uimit: “atelierul” avea loc într-o curte mică, însorită, cu “iarbă” artificială pe jos şi “iederă” de plastic pe ziduri. Nu mă înţelegeţi greşit, nu era urât, doar că (vina mea!) eu visasem o curte interioară mare (nu una în care intri direct din stradă), cu iarbă verde, unde să alerge prichindeii cu baloanele uriaşe de săpun după ei. Probabil că m-a indus în eroare şi poza de pe afiş, luată de pe net, cu o fetiţă cu multă iarbă verde în spate, făcând singură bule uriaşe de săpun.

Aici puteţi vedea şi ştirea de la Prima TV cu atelierul de baloane – un pic înflorită faţă de ce s-a petrecut în realitate, dar o fracţiune de secundă apărem şi noi pe acolo.

Totul a început cu un atelier “creativ” (parcă încep să fac alergie la atelierele creative, nu de alta, dar Eliza e plictisită de decupat/lipit de acasă) la care Eliza a făcut nişte felicitări. Una pentru mine, alta pentru bunica (pe care o scosesem la terasă). Ce-i drept, scaunele unde stăteau (destul de confortabil) părinţii erau mai la umbră.

DSCN6411

Zona de joacă era în plin soare. Atelierul de baloane s-a dovedit a fi, de fapt, un spectacol cu baloane. Frumos, într-adevăr. Mi-era milă de fata aia care le făcea. A stat peste o oră în plin soare şi a făcut baloane încontinuu. Mă întreb dacă şi-a mai putut duce lingura la gură după aia. Din ce am remarcat eu, toţi copiii au fost fascinaţi. Eliza s-a mai tot ferit de soare, a mai venit la umbră, ea nu prea suportă căldura excesivă. La final copiii au primit nişte chestii de făcut baloane acasă (nu “kit-uri” cum se lăudau, că doar kit înseamnă glicerină, apă distilată, detergent de vase, sforicele etc). Elizei i-a plăcut, copiii sunt mult mai uşor de mulţumit decât adulţii şi ea nu ştie că am dat 30 de lei pe “atelierul de baloane” şi nici nu-i pasă.

DSCN6425

Copiii nu au avut voie să facă baloane uriaşe dar am rugat-o pe domnişoara de acolo să ne lase şi pe noi. Am făcut şi eu şi a făcut şi Eliza:

baloane

Când ajung la ţară o să încerc şi eu. Ştiu reţeta, nu e secretă cum au declarat ei, e pe net la tot pasul. Îmi trebuie doar două beţe mari şi nişte sfoară. Dacă reuşesc, vă povestesc şi vouă, cu detalii, ca să ştiţi cum se fac. Am multe poze frumoase cu baloanele, dar din păcate apar mulţi copii în ele, aşa că nu vi le pot arăta. Însă dacă vreţi să bucuraţi copiii la vreun eveniment (aniversare, botez, chiar nuntă în aer liber) o tanti din asta cu baloane face minuni. Pe cei care au fost acolo îi cheamă Creative Arts, îi găsiţi pe net.

??????????

Atelierele se desfăşoară la Hotel Cherie (zona Parc Carol) de două ori pe lună. Au pagină de facebook dacă vreţi să vă ţineţi la curent cu evenimentele şi atelierele organizate de ei, deşi vă recomand să aşteptaţi vremuri mai înnorate, eu am făcut o insolaţie de toată frumuseţea…

Ada a scris aici ce-ar fi făcut ea diferit şi sunt de acord cu ea. Puteau fi făcute multe lucruri diferit, cu cheltuială minimă, totul era să fie voinţă la mijloc şi puţin interes.

Aşa se numeşte ultima carte scrisă de Elizabeth Gilbert (autoarea romanului Mănâncă, roagă-te, iubeşte), apărută recent la editura Humanitas. Mi-a plăcut foarte mult prima ei carte, mi-a plăcut mult şi Committed şi am vrut neapărat s-o citesc pe aceasta, deşi fusesem avertizată că e total diferită de tot ce a scris Gilbert până atunci. Da, da, am zis eu, e diferită, dar descrierea de pe spate parte interesantă, aşa că de ce nu?

Ei bine, coperta din spate nu prea te pregăteşte pentru ce te aşteaptă în carte. Mi-a luat câteva zile s-o citesc pentru simplul motiv că e prea groasă şi prea grea s-o car în geantă şi s-o citesc la metrou, aşa că trebuia să citesc seara când ajungeam acasă. Când am început-o, am zis: “vai, ce drăguţ, ce seamănă cu Jules Verne”. Au mai trecut vreo sută de pagini: “hm, ce-i asta, nu ştiam că-i interzisă minorilor”. Încă o sută de pagini: “of, ce îmi aduce aminte de Marquez cu ale sale personaje îmbătrânite si senzaţie de praf pus peste vieţile oamenilor…”gilbert

Am terminat-o şi am rămas cu ea în mână, întrebându-mă dacă viaţa Almei (personajul principal) a fost una plină sau nu, una irosită sau nu. Nu vă pot spune foarte multe, pentru că aproape orice aş spune ar dezvălui ceva din carte, dar vă pot spune că Alma e pasionată de botanică (de mică fiind crescută de o mamă intelectuală şi de un tată aproape analfabet dar pasionat de horticultură) şi îşi urmează pasiunea până aproape de extreme, călătoreşte în condiţii groaznic spre un loc exotic în căutarea unui răspuns la nişte frământări, ajunge să dezvolte o teorie similară cu teoria evoluţiei ai lui Darwin, trăieşte o mulţime de nenorociri de-a lungul vieţii şi, la final, spune: “cred că am fost cea mai norocoasă femeie din câte au trăit vreodată.” Nu pot spune că sunt de acord cu ea, mai ales că apoi continuă să înşire toate necazurile şi neîmplinirile pe care le-a avut, dar apoi Alma adaugă: “Sunt norocoasă fiindcă mi-am putut petrece viaţa studiind lumea. De aceea nu m-am simţit niciodată neînsemnată. Viaţa e un mister, într-adevăr, şi de multe ori e o încercare grea, dar dacă putem găsi în ea unele fapte reale, trebuie să le facem cunoscute – cunoaşterea e cel mai preţios din toate bunurile.”

Cartea e doldora de informaţii botanice, istorice, de dezbateri şi expuneri pe diferite teme (inclusiv religioase), unele pasaje fiind destul de obositoare. E o carte bună, dar, pe alocuri, parcă Gilbert a exagerat puţin încercând să convingă publicul că poate scrie şi cărţi “serioase”. Cu toate astea, mie mi-a plăcut enorm de mult. Semnătura tuturor lucrurilor e o lectură fantastică, bine documentată, surprinzătoare (la fiecare 100 de pagini aveam impresia ca romanul e pe punctul de a se sfârşi dar nu, autoarea inventează noi şi noi provocări pentru cititor) şi perfectă pentru vacanţă!

Mi-am însemnat mai multe paragrafe “botanice” care mi-au plăcut, dar o să vă redau doar două, sperând să vă conving s-o citiţi.

“…sintagma <<crinii de câmp>> în sine e o traducere greşită. Nu se poate ca Cristos să fi vorbit despre crini în Predica de pe munte. În Palestina nu cresc decât două varietăţi de crin şi amândouă sunt extrem de rare. N-ar fi înflorit atât de abundent încât să umple câmpul. Nu i-ar fi fost destul de cunoscute omului de rând. Cristos, care-şi modela învăţătura ca să se potrivească unei mase cât mai largi, s-ar fi referit mai degrabă la o floare întâlnită la tot pasul, pentru ca ascultătorii să-i înţeleagă metafora. Aşadar, e foarte probabil ca El să fi vorbit despre anemonele de câmp – probabil Anemone coronaria – deşi nu putem fi siguri…[..]

- Dar spune-mi, Alma, dacă tot am ajuns aici, ce părere ai de sălciile Babilonului în care îşi atârnaseră harfele israeliţii, plângând?

- Acum vrei să mă necăjeşti, spuse Alma cu mândria rănită, dar şi provocată. Dar, având în vedere regiunea, presupun că puteau fi plopi.

- Şi mărul lui Adam şi al Evei? încercă el.

- Era ori o caisă, ori o gutuie, spuse ea. Mai degrabă caisă, fiindcă gutuia nu e destul de dulce ca să fi trezit dorinţa unei tinere. În orice caz, măr nu putea să fie. Nu existau meri în Ţara Sfântă, Ambrose, iar copacul din grădina Edenului e descris de multe ori ca fiind umbros şi îmbietor, cu frunze argintii, ceea ce s-ar potrivi celor mai multe varietăţi de cais.”

Al doilea pasaj:

“Pantofarul de pe vremuri [Jakob Bohme] credea în ceva numit de el <<semnătura tuturor lucrurilor>> – credea, mai precis, că Dumnezeu ascunsese indicii pentru ameliorarea omenirii în alcătuirea fiecărei flori şi frunze, a fiecărui fruct şi copac de pe pământ. Toată lumea naturală e un cod divin, susţinea Bohme, conţinând dovada iubirii Creatorului. De aceea atâtea plante medicinale seamănă cu bolile pe care le vindecă sau cu organele pe care le tratează. Busuiocul, cu frunzele lui de formă hepatică, este leacul firesc al relelor ficatului. Rostopasca, cu seva ei galbenă, se poate folosi pentru înlăturarea culorii neplăcute provocate de gălbinare. Nucile, a căror formă seamănă cu a creierului, ajută împotriva durerilor de cap. Podbalul, care creşte în apropierea pâraielor reci, poate vindeca tusea şi frigurile pricinuite de scufundarea în apă rece. Polygonum, cu frunzele lui pătare cu roşu sângeriu, vindecă rănile sângerânde. Şi tot aşa, ad infinitum.”

Articol valabil pentru vara 2014

Am ajuns la expoziţia de fluturi vii de la Antipa într-o sâmbătă după-amiază. I-am spus Elizei că mergem la muzeu la fluturi şi s-a bucurat foarte mult dar când am ajuns acolo s-a uitat la fluturi fără prea mult entuziasm şi a cerut să plecăm după câteva minute. Sinceră să fiu, am dat 22 de lei cam degeaba ( 10 lei biletul de copil şi 12 de adult), Eliza a fost mult mai entuziasmată când, o oră mai târziu, a găsit pe jos un fluture semi-mort, l-a luat în mână şi l-a pus pe iarbă la umbră, sperând să-şi revină. Exclamaţiile pe care speram eu să le aud la expoziţie (“maaaami, ce fluture drăguţ, ai văzut, mami, fluturele, ce frumos!!!!) le-am auzit pe un trotuar în faţa unei staţii de metrou, gratis : )))))

Sera de la Antipa e foarte mică, nu vă aşteptaţi la cine ştie ce, sunt câteva specii, dar majoritatea în culori terne, mi-aş fi dori să văd fluturi mai viu coloraţi. E şi o cutie cu geam în care sunt atârnaţi coconii şi separat, într-un terariu, sunt şi câteva insecte-băţ pe care s-ar putea să le rataţi dacă nu sunteţi atenţi. Noi am avut norocul să şi atingem una, domnul care supraveghea a scos una şi ne-a arătat-o şi ne-a dat voie să punem mâna să vedem că are textură lemnoasă. Ba chiar i-a dăruit unei doamne un ou de insectă-băţ şi i-a explicat cum să-l îngrijească în speranţa ca vă ecloza din el, la un moment dat, o insectă-băţ (lucru de care mă îndoiesc pentru că părea să aibă nevoie de nişte condiţii mai speciale ca să supravieţuiască).

Majoritatea copiilor care intrau păreau plictisiţi, aşa că n-aş recomanda decât aveţi copii foarte pasionaţi de fluturi, altminteri daţi banii degeaba. Expoziţia e deschisă până pe 31 august.

DSCN6184

Mai interesantă mi s-a părut expoziţia ZooMonetar, deschisă publicului pe 12 iunie. Peste 100 de specii şi subspecii din fauna lumii pot fi admirate pe cele 300 de însemne monetare expuse – de la monede din Antichitate, Evul Mediu și Epoca Modernă, emise în 18 state, până la bancnote moderne din 59 de țări și teritorii de pe 6 continente. (sursa: site Antipa) Expoziţia e deschisă până pe 31 octombrie şi este asociată şi cu alte evenimente (prezentări, spectacole cu păpuși, spectacole de teatru, atelier de heraldică și numismatică practică pentru elevi.) Mi-a plăcut să mă uit la bancnote şi dacă Eliza ar fi avut mai multă răbdare, le-aş fi examinat mai îndeaproape. Dar Eliza tocmai se întorsese dintr-un loc unde văzuse bani “cheltuibili”, aşa că ăia din vitrine nu o atrăgeau deloc (n-are nici vârsta necesară, ce-i drept).

Tot acum am intrat pentru prima oară în magazinul de suveniruri de la Antipa, nu ştiam că au o gamă aşa de largă de jucării, decoraţiuni, vederi, magneţi etc cu animale. Am reuşit să scap fără să cumpăr nimic, deşi mie  mi-au plăcut mult nişte vederi 3D şi Elizei nişte pietre “preţioase” :-D

Acest articol e valabil pentru vara 2014

Dacă sâmbăta trecută am avut o zi plină, nu puteam să las duminica mai prejos, aşa că sâmbătă seară am căutat pe google informaţii despre ştrandul Văcăreşti despre care auzisem vag acum vreo doi ani. Am găsit adresa şi am zic ce-o fi, o fi, mergem, vedem ce/cum e şi dacă nu ne place, plecăm şi gata, aşa că duminică pe la vreo 12 am pus în rucsac prosoape, costume de baie, loţiunea de plajă şi am mai luat o geantă termoizolantă cu apă şi gustări şi am plecat la ştrand, doar noi două.

La ştrandul Văcăreşti se ajunge foarte uşor de la noi, sunt doar trei (sau patru, depinde de unde mă urc) staţii cu autobuzul 313, până la staţia Pridvorului. La autobuzul 313 se ajunge uşor fie de la metrou de la Piaţa Sudului, fie din zona Unirii. Mai ajung acolo autobuzele 381 şi 634. Strada Pridvorului e semnalizată aşa că nu trebuie decât să intraţi pe ea şi să urmaţi oamenii cu prosoape şi colace în spinare, până la ştrand :-D

Accesul costă 10 lei în timpul săptămânii şi 15 lei în week-end iar copiii sub 6 ani au intrarea gratuită. Ştrandul e într-o zonă foarte verde, gard în gard cu parcul Tineretului. Sunt mulţi copaci care fac umbră, plaja e cu iarbă îngrijită, sunt câteva terase şi un restaurant cu umbrele sau pomi, în general ai unde găsi umbra dacă o cauţi. Noi am intrat şi ne-am aşezat pe un petic de pământ, sub un copac, chiar lângă piscina mare pentru copii. Eu am stat la umbră tot timpul, ba chiar am remarcat că era destul loc la umbră pentru că lumea căuta soarele să se bronzeze.

DSCN6195

Ştrandul are, momentan, doar trei piscine din cele 6 în uz. A avut la un moment dat şi un tobogan care acum nu mai funcţionează, oricum pare antic şi dedemult, eu nu mi-aş fi lăsat copilul în el. Sunt două piscine pentru copii, una mică, rotundă (probabil pentru copii mai micuţi) şi una mai mare în care erau şi o grămadă de adulţi pentru că se pare că nici copiii mai mari decât Eliza nu pot fi lăsaţi singuri într-o piscină în care apa le ajunge până la subsuoară.

eliza

Apa era destul de curată, avea câteva frunze (mai ales că plouase în ziua precedentă) dar în rest era acceptabilă. Cel mai tare m-a iritat zgomotul, efectiv urla muzica din nişte difuzoare şi asta mi-a cam pus nervii pe moaţe. Mirosul de mici era ca la el acasă iar berea curgea valuri-valuri : ))))) La un moment dat, chiar mă tenta şi pe mine una rece dar fiind singură cu un copil, nu eram convinsă că se cade să beau bere la pahar de plastic în public : )))))

Eliza s-a bălăcit vreo două ore, am luat împreună o gustare, am jucat nişte jocuri şi apoi ne-am întors acasă să mai facem şi mâncare şi curat că trecea week-endul de tot.

gustare

Toaletele sunt aşa şi aşa, dar măcar sunt din alea turceşti, e mult mai uşor să duci copilul acolo, există duşuri în aer liber, precum şi nişte cabine unde te poţi schimba. Programul e de la 9 dimineaţa la 7 seara.

În general ştrandurile nu sunt pentru oamenii mai simandicoşi, aşa că nu recomand dacă aveţi pretenţii să găsiţi ceva similar cu vreo locantă cu “spa” în coadă. Pentru noi, la 15 lei intrarea, a fost ok. Eliza s-a bălăcit, eu doar m-am uitat la ea, în general nu intru în apă, nici la mare, nici la ştrand. Ei i-a plăcut la nebunie şi cu siguranţă vom mai reveni vara asta.

Am făcut acest tablou după o idee văzută aici. Am adăugat în plus crabul (pentru că voiam şi o pată de culoare) şi ancora pe care am găsit-o întâmplător în cutia cu de toate în timp ce scotoceam după punguţa mea cu ochişori mobili (pe care n-am găsit-o, aşa că a trebuit să reciclez ochii de la alte proiecte).

dscn6232_1

Materiale: o pânză pe cadru de dimensiunea dorită, acrilice (albastru, verde, roşu), scoici de diferite dimensiuni, ochişori mobili, pistol cu silicon fierbinte (altminteri nu ştiu cum le veţi lipi, chiar şi cu pistolul se lipesc greu), pensule, diverse decoruri dacă aveţi.

Se pictează fundalul cu albastru, apoi algele cu verde. Se vopseşte o scoică în roşu (eu am folosit o scoică mai plată). Se lipesc scoicile, mai întâi cele mari, apoi cele mici, pe post de aripioare şi codiţă. Se lipesc ochişorii mobili. Se lipesc alte decoruri (ancoră, melcişori). Pentru a lipi scoicile cel mai bine e să turnaţi din belşug lipici pe pânză şi să puneţi scoica pe deasupra, nu să ungeţi marginile cu lipici.

DSCN6234

La fel ca bloggeriţa de la care m-am inspirat, şi eu tot în baie o să-l pun, pentru că mi-am dat seama că am o baie foarte austeră şi un element colorat ar înveseli-o puţin :) Voi unde l-aţi pune?

La aproape un an de la deschiderea în Bucureşti, am reuşit şi eu să ajung la magazinul Jumbo din Bucureşti. Cel mai simplu se ajunge cu metroul, de la staţia Nicolae Teclu, vă uitaţi în zare şi o luaţi înspre semnul de la Auchan (cred că e ieşirea pe care scrie doar Fabrica de medicamente). E singurul indiciu pe care vi-l pot da pentru că altminteri, zona e pustie şi nu v-aş recomanda să mergeţi seara pe acolo. Dacă nu mă înşel e şi capătul unui tramvai acolo, cred că 40.

Magazinul e enorm, nouă ne-a luat câteva ore să-l parcurgem. E plin de jucării diverse, jocuri (deşi nu aşa de multe pe cât m-aş fi aşteptat) decoraţiuni pentru casă şi grădină, ustensile de bucătărie, accesorii pentru plajă şi camping şi una dintre cele mai variate game de produse pentru petreceri pe care le-am văzut vreodată (coifuri, feţe de mese, tacâmuri din plastic, măşti şi accesorii de carnaval, pinatas, cordeluţe, artificii, jucării care fac baloane, lumânări de tort, farfurii şi pahare din carton, accesorii pentru cocktail etc).

De asemenea, au şi zone dedicate îngrijirii corporale (accesorii pentru coafor, manichiură, pedichiură, îngrijire facială, îngrijire păr – am văzut la bureţei, elastice, cordeluţe, agrafe, lufe, perii, forfecuţe câte n-am văzut în viaţa mea), precum şi o gamă variată de produse de papetărie pentru şcolari. Nu mai zic de zona cu produse pentru lucru manual – multe seturi de mărgele, seturi de cartoane, de hârtie gumată, pânze pe cadru pentru pictat la cele mai mici preţuri (un set cu 4 pânze destul de măricele era 15 lei), vopseluri, creioane colorate, plastilină.

Singura zonă din care n-am cumpărat nimic, cred, a fost cea de îmbrăcăminte – aveau lenjerie intimă pentru copii la preţuri foarte bune (cam până la 12 ani parcă am remarcat eu), pijamale, rochii, fuste, costume de baie, precum şi o gamă restrânsă de haine pentru adulţi. O secţiune care iar mi-a mai plăcut foarte mult e cea de organizare pentru casă de unde mi-am luat nişte umeraşe (set de 2 umeraşe din lemn la 5 lei), odorizante pentru şifonier (la 3 lei cele simple şi la 4 lei cele în formă de rochie/tricou) şi nişte hârtie odorizantă de pus pe fundul sertarelor. Din zona cu ustensile de bucătărie am plecat cu un set frumos de decupatoare pentru fursecuri (în formă de îngheţată, brioşă, bomboană şi căpşună), cu nişte prosoape de bucătărie din microfibră, o cană-sită la doar 12,99 (faţă de treizeci şi ceva cât e prin alte părţi) şi era cât pe ce să plec cu un set de şmecherii din alea de se bagă în citrice şi faci fâs-fâs cu ele, erau super ieftine, dar m-am gândit că n-am propriu zis la ce să le folosesc. Găsiţi o mulţime de gadgeturi colorate, accesorii din silicon şi alte minunăţii de care “aveţi absolută” nevoie în bucătărie :-D

Preţurile sunt foarte bune, Eliza şi-a ales o păpuşă mireasă la 14,9 lei de o calitate foarte bună, nu se compară cu ce iei din piaţă la aceiaşi bani. O umbrelă de ploaie pentru copii era 7,99 lei, am mai luat un set de 6 jocuri la 24,55 lei (un set de călătorie cu şah, table, bingo, sus-jos etc), nişte seturi creative la 8 lei, nişte cordeluţe cu coroniţe de prinţese la 5 lei şi multe altele :-D E groaznic dacă intri acolo, mai rău ca la Ikea, vă spun eu, am plecat cu o mulţime de chestii cu care nu trebuia să plec : ))))

Singurul lucru major care deosebeşte magazinul Jumbo de Ikea e că n-ai voie să testezi produsele sau să te uiţi la ele prea îndeaproape, n-ai voie să desfaci ambalajele jocurilor (practic, cumperi unele chestii doar dupa ce scrie pe carton), au un program strict de returnări (înscris pe spatele bonului) şi în general e un aşa un soi de stricteţe în magazin care poate irita. În plus, în câteva zone au deasupra geamuri şi dacă bate soarele, e groaznic de cald şi îţi bate lumina în ochi. Pe de altă parte, însă, am găsit în magazin, în unele locuri, nişte scaune pe care te poţi odihni puţin (scaunele se ridică şi se lasă în jos la nevoie) – noi le-am întâlnit în zona produselor pentru lucru manual. Eliza s-a aşezat şi m-a lăsat să mă uit mai în detaliu la produsele expuse, fără să mă tot bâzâie “hai să plecăm, hai să plecăm”.

Magazinul e într-un complex în care găsiţi şi un magazin Decathlon şi un supermarket Auchan.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 747 other followers