Feeds:
Posts
Comments

Rezervaţia floristică Poiana cu schit este un obiectiv turistic foarte puţin cunoscut din judeţul Iaşi. Se găseşte extrem de aproape de oraş şi poate fi accesat cu maşină+traseu turistic marcat sau tren+traseu turistic marcat.

marcaje

Cu maşina/microbuzele de Scânteia/Ipatele/Vaslui (toate pleacă de la Gara Mare, din dreptul Poştei): pe drumul judeţean DJ 248 care iese din oraş pe la Dumbrava (zona CUG), până aproape de satul Bordea. Înainte de a intra în sat, se face la stânga un drum fără indicatoare, identificabil doar după semnul H (spital) deoarece duce spre spitalul Bârnova. Se continuă drumul în sus până la intrarea în satul Poiana cu Schit (în stânga e o casă cu gard albastru, iar în dreapta o pancartă care ne îndeamnă să protejăm pădurea) unde se lasă maşina la umbra copacilor, lângă gardul unui apicultor (poate vă alegeţi şi cu miere dacă intraţi în vorbă cu el) şi se continuă pe jos, pe traseul turistic marcat cu bulină roşie şi apoi cu bulină albastră. Cu trenul se ajunge până la gara Bârnova şi de aici se merge pe jos până la fosta cabană Bârnova şi apoi până în rezervaţie.

DSCN8617

Poiana de la intrarea în rezervaţie este superbă, am înţeles că la un moment dat se ţineau aici nişte sărbători de Sânziene. Nici nu mă mir, întrucât îmi pot imagina adevăratele iele şi rusalce ieşind noaptea pe păşunea aceea misterioasă, dominată de nişte statui uitate, create de sculptori în tabere de sculptură care s-au desfăşurat acolo trei ani la rând, între 1986 şi 1988.

statui

În dreapta, jos, chipul lui Eminescu

Bogăţia de flori şi plante medicinale, insecte felurite (am văzut nişte fluturi superbi), ciuperci, pomi fructiferi (am fost neagră de necaz că tot drumul era mărginit de cireşi sălbatici, din aceia care fac cele mai bune cireşe amare din lume şi eu nu puteam culege niciuna, atât de înalţi erau) fac din această rezervaţie un loc ideal pentru botanişti.

flori

Dacă sunteţi norocoşi, ca unul dintre tovarăşii mei de drum, poate vedeţi şi o căprioară. Eu n-am mai apucat s-o văd, a fugit prea repede printre copaci, am văzut doar locul în care, iarna, li se pune nutreţ de către pădurari.

hranitoare pentru caprioare

Singurul lucru care m-a mâhnit puţin a fost faptul că pe drumul prin pădure, ici colo, erau gunoaie. Nu multe, un pet, o doză de suc, o pungă de seminţe. Le-aş fi strâns pe toate dacă aveam la mine măcar o pungă mai mare, dar efectiv nu aveam în ce să le pun. Dacă mergeţi, luaţi la voi un sac de menaj şi strângeţi măcar un singur sac, cu siguranţă veţi face un mare bine naturii. Inutil să spun, sper, să respectaţi pădurea, să nu faceţi focul, să nu lăsaţi gunoaie, să nu luaţi suveniruri constând în bucăţi din statui, din ruinele vechiului schit sau să scoateţi din pământ florile. Vă asigur că garofiţe aşa frumoase găsiţi şi în afara rezervaţiei (chiar lângă ruinele Bisericii lui Cujbă din satul Poiana cu Cetate) şi nu e nevoie să le luaţi pe cele din rezervaţie. Nu ştiu însă cum o să vă abţineţi să nu mâncaţi o nucă, o mână de mure sau de porumbe, căci arătau foarte apetisant, chiar dacă acum nu erau coapte.

Drumul este foarte uşor şi se poate merge fără probleme cu copii de orice vârste. Fetele noastre au văzut broaşte, păsări frumoase (eu am văzut o ciocănitoare), s-au mânjit de dude negre, au scormonit bălţile cu beţe, au cântat cântece de drumeţie şi s-au bucurat de răcoare, de faptul că puteau face gălăgie fără să le mai spună nimeni “şşşşt!” şi de picnicul improvizat de la marginea pădurii. Rezervaţia este un vis pentru orice profesor de biologie care ar vrea să-şi aducă elevii/studenţii aici. Se pot face multe activităţi de recunoaştere: de exemplu, copiii pot fi împărţiţi în echipe, li se dă câte un aparat foto şi sunt trimişi să identifice cât mai multe specii de ciuperci/păsări/plante medicinale/flori/copaci etc. Am văzut ideea asta într-o emisiune şi mi-a plăcut foarte mult.

ciuperci

La întoarcere, traversaţi satul Poiana cu Cetate să vedeţi şi ruinele Bisericii lui Cujbă, sunt foarte frumoase iar cerul văzut prin ele e minunat. Nu pot să nu mă gândesc ce festivaluri medievale sau muzicale s-ar putea face pe păşunea imensă de lângă ruine dacă ar exista un pic de iniţiativă (această zonă este în afara rezervaţiei). Peisajul este de vis.

IMG_4583

IMG_4584

Iar la coborârea din pădure, opriţi şi la Biserica Sanatoriului Bârnova, este o frumuseţe, înconjurată de brazi, ai putea să juri că eşti la Sinaia sau Buşteni, nu într-o pădure de la marginea Iaşiului.

IMG_4593Atenţie

Pe site scrie că este interzis accesul în rezervaţie fără administrator sau custode (site-ul nu mai este actualizat de câţiva ani). Noi nu am vizitat propriu-zis rezervaţia (care are 9 hectare), ne-am oprit la intrare, la ruinele vechiului schit, şi apoi ne-am întors (cam 50 de minute dus, 40 de minute întors am făcut). Pentru grupurile organizate bănuiesc că se cere aprobare de pe undeva, dar nu am găsit pe nimeni nici la fosta cabană Bârnova (care cred că acum aparţine Fundaţiei Academice care se “ocupă” de rezervaţie), nici în rezervaţie efectiv, ca să cerem mai multe detalii. Locul în sine mi s-a părut neîngrijit şi lăsat în paragină, nu ştiu dacă se mai ocupă cineva de el, mai ales că erau nişte urme de roţi mari prin toată poiana, ceea ce mi s-a părut strigător la cer. Dacă mergeţi, protejaţi cât mai mult posibil natura, nu rupeţi plantele, nu lăsaţi gunoaie (strângeţi-le dacă le găsiţi) şi nu vă afundaţi în pădure dincolo de schit, unde probabil puteţi deranja animalele.

Traseul turistic prin pădurea de la Bârnova mi se pare un mod foarte bun de a exersa pentru un traseu turistic “adevărat” pe munte. Aici vă puteţi testa bocancii, rucsacul, capacitatea voastră de a căra greutăţi şi rezistenţa la efort fizic, precum şi abilitatea de a recunoaşte şi urmări un marcaj turistic. Acesta nu este singurul traseu marcat de pe raza judeţului Iaşi, mai este unul chiar în oraş şi sper să-l fac data viitoare când voi ajunge acolo.

Am acest jurnal de multă vreme dar am apucat să-l completez cu Eliza abia la finalul clasei pregătitoare. L-am păstrat special pentru acest moment, când vom avea mai multe de scris în el, însă el poate fi completat parţial şi la începutul anului şcolar.

DSCN8471

E foarte simpatic, are tot felul de întrebări despre prieteni, vacanţe, secrete, petreceri, materii de studiu preferate, profesori dragi, întâmplări de la şcoală şi de acasă, e structurat pe cinci clase (de la pregătitoare la clasa a patra) şi are şi pagini duble, tip plic, în care să introduci diverse suveniruri din timpul anilor de şcoală – bileţele, ilustrate, pliante, broşuri etc, precum şi locuri special create pentru a lipi fotografii.

DSCN8468

DSCN8469

Paginile groase sunt prinse cu arc iar coperta lucioasă se închide cu un elastic, stil mapă. Ne-a făcut plăcere să îl completăm iar Eliza şi-a adus aminte de lucruri interesante întâmplate pe parcursul anului şcolar (cu ocazia asta am mai aflat şi eu una-alta :D )

Momentan nu mai este pe stoc la editura Gama, însă vă recomand să-l puneţi pe listă pentru târgurile de carte sau să-l căutaţi în librăriile online (la data publicării articolului l-am găsit pe stoc doar la libris). Găsiţi jurnalul în trei variante, cu coperte roz, albastre sau mov. Nu este scump şi părerea mea e că merită cumpărat, poate chiar ca dar pentru prima zi de şcoală a unui prichindel de pregătitoare sau chiar pentru ultima zi de şcoală a oricărui şcolar de clasele 1-4. Eu i l-am pus Elizei în pachetul de cărţi cu care am premiat-o eu acasă după încheierea cu succes a primul an de şcolar din viaţa ei.

Anul acesta am meşterit două lucruşoare frumoase care să-mi aducă aminte de mare până anul viitor. Pentru unul dintre ele aveam ideea în minte de acum un an, pentru celălalt m-am inspirat de la Atelierul de caleidoscoape al Veronicăi Soare (www.minuni.ro). Atelierul a fost o minunăţie: am fost 15 persoane care ne-am concentrat pe realizarea celui mai frumos caleidscop. Frumos pentru sufletul nostru, se înţelege. Din sumele donate, Veronica va cumpăra materiale pentru a merge prin centrele de plasament ca să facă, alături de copii, caleidoscoape. Puteţi citi toată povestea aici.

11811364_464663117027397_6495092440867748637_n

Foto de la atelierul de caleidoscoape de la Santhe Fitoceainărie

Ajunsă acasă, m-am apucat de strâns materiale pentru caleidoscopul meu cu amintiri de la mare. Veronica îmi dăduse un tub şi trei oglinzi şi o bucăţică de hârtie cu cocori. Am mai adunat eu carton negru, acetofan (plastic subţire, transparent), lipici, mărgele albastre în mai multe nuanţe, scoici micuţe, bandă adezivă simplă (mai lată) şi bandă dublu adezivă, hârtie cu imprimeu maritim (cu peştişori).

Pentru caleidoscop vă trebuie un tub mai gros, cele de la prosoape de hârtie nu merg, de exemplu, pentru că nu veţi avea suficientă suprafaţă de contact pentru lipit lentilele şi, în plus, cartonul e prea subţire. Eu am găsit nişte tuburi groase în faţa unui magazin care vinde muşama. Sunt lungi şi trebuie tăiate dar vă veţi descurca destul de bine cu un fierăstrău mic, de uz casnic (se găsesc în magazinele de bricolaj). Oglinzile trebuie să fie dreptunghiulare şi trebuie ca, atunci când sunt montate, să formeze o piramidă care să încapă perfect în tub. Orice nene de la un atelier de confecţionat oglinzi şi geamuri vă poate tăia câteva oglinzi din resturile pe care le are în atelier. De asemenea, oglinzile trebuie să fie mai scurte decât tubul, să rămână la capăt un spaţiu de aproximativ două degete, pentru că acolo veţi pune mărgelele colorate.

DSCN8743

Mai întâi se lipesc oglinzile între ele cu scotch-ul lat. Lipiţi primele două oglinzi, pe lung, la distanţă de aproximativ jumătate de centimetru şi apoi pe a treia la distanţă de aproximativ trei sferturi de centimetru. Din păcate nu vă pot da distanţe exacte, la mine a fost, în ambele cazuri (şi la atelier şi acasă) un proces de “trial and error”, adică am tot lipit şi dezlipit până s-au potrivit. Oglinzile se adună la un loc sub formă de piramidă şi se lipesc cu încă o fâşie de bandă scotch. Atenţie! Laturile trebuie să fie suprapuse, pentru a nu pătrunde deloc lumina în interiorul oglinzii. Înainte de a o monta, uitaţi-vă cu atenţie prin ea, să nu se vadă scotch-ul şi să nu intre lumina.

Aici se vede cel mai bine cum ar trebui să stea:

DSCN8725

Când o montaţi, unul dintre capete trebuie să ajungă până la marginea tubului de carton, iar în partea opusă să rămână loc de vreo două degete.

Urmează să decupaţi trei discuri: un disc de carton negru, mai gros şi un disc de hârtie de calc care să aibă acelaşi diametru ca şi tubul de carton, măsurat pe latura exterioară şi un disc din acetofan care să aibă diametrul tubului de carton pe interior. Discurile din hârtie vor fi lipite pe exterior, pe când cel din acetofan va intra în interior.

Puneţi discul din acetofan pe oglinzi, în partea unde aţi lăsat spaţiu, apoi puneţi mărgelele şi scoicile. Nu aglomeraţi caleidoscopul dar nici nu puneţi prea puţine. Cele mai bune mărgele sunt cele de dimensiunea bobului de mazăre, dacă sunt prea mici, nu se vor vedea bine. Eu am pus scoici micuţe de diferite forme, precum şi mărgele albastre, însă, ca idee, caleidoscoapele ies mai bine cu mărgele colorate, al meu e cam sumbru aşa, chiar dacă l-am făcut cu gândul la mare. Introduceţi şi mărgele galben/aurii, ca soarele, şi argintii, care să vă ducă cu gândul la strălucirea apei la răsăritul soarelui. Puteţi verifica în permanenţă cum va arăta caleidoscopul dacă vă uitaţi pe partea cealaltă, cu grijă, să nu le răsturnaţi.

DSCN8755

După ce aţi pus mărgelele şi scoicile, lipiţi deasupra discul din foaie de calc. Eu am folosit o bucăţică de hârtie de calc cu cocori, ca să mă ducă cu gândul tot la apă, dar puteţi folosi şi hârtie de calc simplă, merge la fel de bine. Aplicaţi aracet pe marginile tubului şi lipiţi bine hârtia de calc. Eu am pus o carte grea deasupra şi s-a lipit foarte bine.

După ce se usucă adezivul la hârtia de calc, întoarceţi caleidoscopul invers şi lipiţi discul din carton negru. După ce se lipeşte şi acesta, perforaţi-l în mijloc cu ajutorul unui creion. Gaura nu trebuie să fie foarte mare, ci suficient cât să vedeţi hexagoanele formate în interior. La final, decoraţi exteriorul caleidoscopului cu hârtie colorată, în ton cu tema aleasă. Lipiţi hârtia cu scotch dublu adeziv căci aracetul încreţeşte majoritatea tipurilor de hârtie şi nu se va vedea aşa de frumos. Şi gata, caleidoscopul nostru cu temă maritimă e numai bun să ne aducă aminte de mare până anul viitor.

Şi o poză cu rezultatul final, e făcută cam în grabă, n-am avut timp să-l aşez într-un decor să se vadă cât de frumos e. Am evidenţiat şi unde vin discurile în caz că nu aţi înţeles din explicaţiile de până acum :D

caleidoscop final

Am încercat să fac o poză şi pe interior dar nu e foarte reuşită:

DSCN8776

Mai multe fotografii de la atelierul de caleidoscoape al minuni.ro găsiţi aici. Sunt minunate, chiar vă invit să le priviţi!

Pe DRUMUL cel bun

Sunt o mare amatoare de muzică folk (şi nu numai). Îmi aduc aminte cu precizie, şi e una dintre puţinele amintiri din copilărie care îmi revin în minte cu atâta claritate, foile de dictando pe care am notat cu cerneală mov câteva cântece folk. Printre ele “Ce frumos e omul!” şi “Jurământ la Putna” pe care le-am repetat până când le-am învăţat pe de rost. Jurământ la Putna nu mi-l mai amintesc dar Ce frumos e omul îl pot cânta şi acum :)

În consecinţă am câţiva artişti preferaţi pe care îi ascult atunci când simt nevoia să mă desprind puţin de realitate. Îmi plac şi cei consacraţi (Zoia Alecu, de exemplu, e una dintre favoritele mele, alături de Alina Manole, Alexandru Andrieş, Adrian Sărmăşan, Ducu Bertzi, Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Doru Stănculescu, Maria Gheorghiu şi Mircea Vintilă, ca să enumăr doar câţiva), dar şi vocile mai noi (Cosmin Vaman şi Alexandra Andrei, Marius Matache – nou descoperit). Şi, stupoare, cumpăr şi albume, în special pentru atunci când mergem cu maşina. Detest majoritatea posturilor de radio din cauza reclamelor (nu vă spun cât timp mi-a sunat în cap nu ştiu ce reclamă la geluri anti cârcei) şi prefer să am câteva albume pe care să le rotesc în cadrul unui DRUM mai lung.

Şi n-am pus cuvântul DRUM cu majuscule degeaba, căci unul dintre aceste albume preferate este Drumul, nou apărut pe piaţa de muzică folk. Interpreţii, Cosmin Vaman şi Alexandra Andrei, acompaniaţi de Trupa Spam, sunt nişte tovarăşi de drum foarte buni :) Am avut ocazia să îi ascult şi live în cadrul turneului de promovare a albumului şi pot spune că sună de o mie de ori mai bine. Nu că n-aş aprecia înregistrările de studio, sunt impecabile (deşi cenzurate :D ), dar concertele lor sunt extraordinar de haioase, vă promit că veţi râde ca la un show de stand-up comedy, căci tânărul Cosmin Vaman este un personaj oarecum inedit pe scena de folk românească. Foarte volubil, pus pe glume şi jocuri de cuvinte, adesea cu iz politic, interacţionând permanent cu publicul, la care este atent, fără să-şi piardă concentrarea, Vaman recunoaşte singur, într-una una dintre melodiile de pe album că “nu sunt destul de trist să fiu folkist” şi sunt de acord, deşi melodiile triste sunt, de departe, cele mai frumoase compoziţii ale lui (a se vedea piesele Îmi umplu tăcerile cu ea sau Cealaltă viaţă)

11802173_10206313485729686_1976003162_n

Puteţi asculta integral albumul pe youtube, înregistrat în cadrul concertului de lansare de la Iaşi. Una dintre melodiile mele preferate, Happy End, nu se găseşte în compilaţia Drumul, însă sper că se va regăsi pe cel de-al doilea album şi că nu va trebui să-l aşteptăm prea mult. Sau puteţi să-l cumpăraţi, evident, pentru a-l asculta în maşină sau oriunde şi pentru a sprijini doi artişti la început de DRUM :)

Acum câteva zile Cosmin şi Alexandra au lansat şi primul lor videoclip pentru una dintre piesele de pe album:

Singurul lucru pe care îl regret e că albumele artiştilor folk nu se găsesc în marile lanţuri de magazine care vând media (carte, film, muzică). Am vrut să cumpăr ultimul album al Zoiei Alecu, să-l ofer cadou cuiva, şi ia-l de unde nu-i. Nici măcar la Cărtureşti nu se găseşte (am căutat pe site). Dar, sper eu, dacă vom promova mai mult artiştii folk, albumele lor vor avea loc şi în magazine, nu numai pe site-urile proprii. Odată cu noua generaţie de folkişti, integraţi în era digitală, eu zic că suntem pe drumul cel bun ca oamenii să asculte mai multă muzică frumoasă!

Dacă vă plac tinerii artişti (indiferent că sunt interpreţi de folk sau de alt tip de muzică), vorbiţi despre ei, daţi share/distribuie melodiilor lor şi promovaţi-i pe blogurile şi paginile voastre. Numai aşa vom reuşi să împingem în faţă muzica bună şi să mai scădem audienţa celor care umplu ecranele pe posturile tv de profil şi urechile noastre cu versuri oribile şi acorduri supărătoare.

“Am un sfat pentru toţi părinţii: iubiţi-vă copiii! N-aveţi bani să-i creşteţi? Nu vă plângeţi în faţa lor (…) Cât de egoişti sunteţi! Copiii voştri vor creşte şi vor avea problemele lor, nu trebuie să le ştie şi pe ale voastre. Fiţi actori în faţa copiilor, pentru că nu le va păsa cât de netalentaţi sunteţi. Lor le va plăcea că jucaţi pentru ei! Daţi-le copiilor orice aveţi voi bun. Sunt atâtea lucruri gratuite şi frumoase! Dragoste, vorbe, poveşti, cântece, dansuri, jocuri. Dar nu le daţi griji. Nu le daţi frică! Nu le daţi un viitor de căcat. Nu faceţi copii doar pentru că [întreţineţi relaţii de ordin fizic]! Şi mie îmi vine să [introduceţi aici o înjurătură neaoşă] în voi pentru momentul ăsta, pentru că n-o să mă ascultaţi şi o să spuneţi: “Ce căcat mă învaţă pe mine un bulangiu cum să-mi cresc copilul?” Da! Eu! Pentru că din cauza unor cretini ca voi eu sunt un copil mare! Din cauza unor cretini care nu mi-au citit niciodată o poveste şi m-au învăţat că fără dragoste se poate trăi, dar fără bani nu! (Adrian Teleşpan, Cimitirul, editura Herg Bennet 2013)”

*ce e scris cursiv sunt eufemisme, nu puteam să pun cuvintele originale.

**nu recomand cartea din care e extras fragmentul, din motivele pe care le-am expus pe Goodreads, deci nu vă grăbiţi s-o cumpăraţi, nu e o carte de parenting, deşi are nişte sfaturi pertinente, însă limbajul e exagerat de obscen.

Sursă foto: The Atlantic.com

Sursă foto: The Atlantic.com

Deci, ce facem cu problemele financiare? Le împărtăşim cu copiii sau nu? În afară de “nu am bani să-ţi cumpăr jucăria X” aţi discutat vreodată cu copiii voştri ce probleme de ordin pecuniar aveţi? Ei ştiu că vă e greu, dacă vă e greu? Că nu aveţi bani de rate sau că aţi intrat în şomaj şi trebuie să restrângeţi cheltuielile? Cât de sinceri aţi fost cu ei cu privire la lipsurile financiare? (dacă a fost cazul). Aţi umblat vreodată la economiile copiilor, la banii strânşi la colindat sau în sumele oferite de bunici? Cum aţi justificat asta?

Vă întreb pentru că, pornind de la fragmentul de mai sus, îmi dau seama că uneori ne împovărăm copiii cu nişte lucruri pe care ei n-ar trebui să le ştie. Eu n-am discutat foarte mult cu Eliza pe tema asta dar au fost momente în care trebuia să refuz anumite dorinţe de-ale ei din motive de bani. Ştie că n-a mai putut merge la balet la club din cauza banilor sau că mult timp n-am putut plăti cursurile de înot, tot din cauza banilor. Nu am insistat foarte mult pe tema asta, deşi e posibil să mai fi avut nişte scăpări pe alocuri, la nervi. Cum Eliza nu ştie exact care e sursa banilor (ea crede că îi dă bancomatul pe principiul “fără număr, fără număr”), nu am insistat prea mult pe discuţii din astea, aşteptând momentul în care va putea înţelege mai multe. Deocamdată îşi strânge bani într-un porcuşor albastru, monezi de 10 bani şi de 50 de bani, din care vrea să-şi ia casă când va fi mare :D Voi cam la ce vârstă aţi purtat primele discuţii serioase despre bani cu copiii?

Vă povesteam acum două săptămâni de peripeţiile mele mai mult sau mai puţin nefericite în vacanţa de anul acesta de la mare. Ce nu v-am povestit, însă, e faptul că după patru zile de cărat paporniţele încărcate până pe plajă, de dezbătut dacă luăm sau nu şezlong şi de parlamentat seara cu cei care ne ocupau şezloangele închiriate pentru toată ziua, de pus de (cel puţin) două ori pe zi întrebarea: “şi unde mâncăm azi?”, de alegeri proaste în materie de locantă de mâncat, de gălăgie şi aglomeraţie pe plajă, de nebăut cafea dimineaţa pe motiv că s-a ars fierbătorul din prima zi şi la ora 7 dimineaţa nu era nimic deschis, de cheltuit o căruţă de bani numai pe frappe-uri pe plajă şi de bombănit că n-am uscător de rufe în cameră şi nici spaţiu să-mi pun hainele ca lumea, am făcut o criză de nervi şi am zis: gata, anul viitor vreau la all inclusive. Evident, că izbucnirea mea a devenit motiv de glume şi râsete tot concediul dar ce nu ştiam eu pe atunci e că cine râde la urmă râde mai bine pentru că la nici o săptămână de la întoarcerea din concediu am primit propunerea să testez un hotel cu servicii ultra all inclusive din Mamaia, şi anume hotel Modern. Ba mai mult, mi se oferea posibilitatea şi să găzduiesc un concurs pentru cititorii mei prin care să ofer un scurt sejur la mare unui norocos câştigător.

Am zis “yippie-ki-yeah” ca să citez un mare clasic în viaţă şi am început imediat să fac planuri cu privire la viitorul concediu în timp ce browseream pe site-ul lor să văd exact ce oferă. Am început să mă visez trezindu-mă dimineaţa şi privind răsăritul de pe balcon (asta dacă primesc cameră cu vedere spre mare de unde se poate vedea soarele răsărind din mare în toată splendoarea lui). Apoi evident, aş merge la micul dejun unde mi-aş alege dintre toate bunătăţurile croissante cu unt şi dulceaţă şi suc de portocale. Apoi aş petrece dimineaţa pe marginea piscinei din cadrul complexului, ca să mă bucur puţin de soare şi de apă (eu nu intru în apă la mare, doar în piscină dacă am ocazia) şi aş savura un caffe latte şi poate un cocktail de la beach barul de lângă. Între 10 şi 12 aş fi mama asta, din stânga, pentru că cea din dreapta am tot fost şi sunt sătulă de ea :D

fantasy_vs_reality_sitting_poolside_updated_cnnmp_sbgd2

pentru că Eliza ar fi bine mersi la programele pentru copii, fiind mare amatoare de distracţie organizată de genul acesta.

La prânz aş alege liniştită dintre meniurile expuse, mai ales că au şi nişte selecţii de feluri de mâncare pentru copii şi Elizei îi place, ca tuturor copiilor, de altfel, să-şi aleagă singură mâncarea. După amiaza aş ieşi o tură pe plaja privată a hotelului unde aş avea şezlong şi umbrelă. Fără o băutură rece nu se poate, aşa că aş face măcar un drum la barul care deserveşte plaja. Cum n-aş avea nevoie de portofel nici pentru şezlong, nici pentru băutură (doar am ultra all inclusive, nu?), aş putea să nu iau nimic de valoare în geanta de plajă şi m-aş plimba sau m-aş juca cu Eliza la marginea apei fără să stau cu griji că îmi las lucrurile nesupravegheate.

Cum eu nu sunt amatoare de jocuri şi zbânţuială organizată, nu cred că m-ar atrage ofertele de badminton, biliard, zumba sau volei, însă aş putea într-una dintre zile să fac o plimbare în microrezervaţia de la intrarea din Mamaia, să revăd Delfinariul, mini-grădina zoologică bine îngrijită, planetariumul sau aş putea chiar să fac un tur gratuit al vechiului Tomis cu una dintre constănţencele inimoase care face aşa ceva. Şi cu siguranţă aş bifa double deckerul şi telegondola pe care le-am ratat data trecută! În Constanţa şi Mamaia sunt o mulţime de lucruri de făcut dacă vă plictisiţi de all inclusive, însă eu presimt că nu mă voi plictisi absolut deloc de linişte, de relaxare, de lipsa de stres şi de şezlongul de la marginea piscinei.

Şi ca să lămuresc şi de ce nu plec la all inclusive “afară” şi prefer, de departe, litoralul românesc (şi vă ofer doar trei motive, mai am cel puţin încă zece):

  1. nu-mi place să fac mult pe drum până în vacanţă, mă oboseşte teribil. Îmi plac destinaţiile, nu şi călătoriile în sine.
  2. nu am maşină, aşa că o condiţie sine qua non a concediului e să pot ajunge uşor cu trenul (de preferat exclus autocar pe care nu-l suport) şi maxim un microbuz, ceva, pe distanţă scurtă.
  3. ca să plec cu Eliza din ţară ar trebui să mai cheltui minim încă o sută de euro pe paşaport şi diverse procuri notariale, bani pe care prefer să îi cheltui efectiv în vacanţă, mai ales că nu mi-e foarte uşor să strâng un an întreg banii de concediu.

Concluzia: lăsaţi toate facilităţile de la all inclusive să vină la mine!!!!!!!! Nu mă căutaţi, voi fi aici:

11194398_837338796350118_2202950576539432690_o

Iar dacă promiteţi că îmi ţineţi pumnii să fie chiar aşa ca în imaginaţia mea la hotel Modern, vă povestesc şi despre concurs: premiul constă în două nopţi de cazare pentru  doi adulţi şi (dacă e cazul) un copil de până în 12 ani la Hotel Modern în regim ultra all inclusive. Nu se acordă contravaloarea premiului în bani şi nu se asigură transportul, va trebui să vă descurcaţi singuri să ajungeţi acolo. De asemenea, premiul este valabil doar în timpul săptămânii, nu şi în week-end. Eu zic totuşi că pentru trei zile/două nopţi la ultra all inclusive (cazare, masă, băuturi, distracţie) merită să vă luaţi nişte zile libere de la serviciu :) Concursul se va desfăşura în perioada 24 iulie – 2 august. Voi anunţa câştigătorul luni, 3 august. Pentru completă imparţialitate, tragerea la sorţi va fi efectuată de către un reprezentant al hotelului. Am foarte mulţi cititori dragi, cititori care au câştigat de mai multe ori, precum şi prieteni apropiaţi care vor vrea să participe şi nu vreau să existe vreo umbră de îndoială cu privire la corectitudinea concursului, indiferent cine câştigă.

Mecanism de participare: lăsaţi-ne un comentariu în care să ne spuneţi ce apreciaţi cel mai mult la serviciile unui hotel din perspectiva de părinte (dacă sunteţi părinţi) sau din perspectiva personală/de cuplu (dacă nu sunteţi părinţi). Apreciem comentariile referitoare la cazare, servicii, masă, distracţii, localizare şi orice vă mai trece prin cap.

Mult succes tuturor!

 

Încă din prima zi când am ajuns în Eforie am remarcat reclama agresivă care se făcea parcului. Eliza m-a tot bătut la cap să mergem, însă mi se părea aiurea să dau banii la aqua park (35 de lei de adult, 25 de copil) în condiţiile în care aveam marea la dispoziţie. În plus, nu poţi ieşi la prânz să culci copilul sau să-i dai ceva de mâncare şi pe mine asta mă cam enervează. Nu la fel de tare cât mă enervează faptul că nu poţi intra cu apa ta, de exemplu, sau cu gustări pentru copii. Mi se pare aşa o tâmpenie să te zgârceşti la nişte chestii mărunte în condiţiile în care oricum oamenii cheltuie destul de mulţi bani acolo. În fine, până la urmă, într-una dintre zile, am decis să le fericim pe fete şi am mers şi noi la Eforie Aqua Park. Trebuie să recunosc că ziua a fost una foarte reuşită şi mai toate condiţiile/serviciile din parc mi s-au părut bune. Cu toate acestea, am înţeles că aqua parkul s-ar situa cu mult sub parcurile acvatice din Bucureşti, de exemplu, însă eu nu am testat şi nu pot face singură comparaţia. Părerea mea subiectivă e că merită bifat, măcar într-una dintre zile dacă aveţi un sejur mai lung. E gălăgie şi aici, dar măcar scăpaţi de vânzătorii de porumb :D

Aqua Park se află pe plaja Belona. Dacă urcaţi/coborâţi scările dintre capătul plajei şi staţiune, puteţi trage cu ochiul în parc ca să vă hotărâţi dacă merită să daţi banii sau nu.

Atracţiile

Au două tobogane mari (unul deschis, unul închis) pe care te dai cu colacul şi nişte tobogane pe care te dai fără nimic. M-am dat cu Eliza doar în toboganele pe care te dădeai cu colacul, a fost o experienţă foarte frumoasă, chiar dacă mie îmi e frică şi de apă şi de spaţiile închise :D

DSC_9509

Au o piscină mare în care Eliza a exersat înotul dar şi piscină mică pentru copii mai mici, cu un loc de joacă acvatic foarte frumos şi ofertant (tot felul de tobogane, chestii de căţărat, leagăn pe apă, găleţi care se umplu cu apă şi pică pe tine etc). Alegeţi-vă un şezlong pe partea cu locul de joacă pentru copii pentru că aici, şi e doar părerea mea, puteţi lăsa copilul şi nesupravegheat sau supravegheat de la distanţă cu câte un ochi aruncat ocazional (nu de doi ani, evident), în timp ce voi beţi un frappe sau o bere rece pe şezlong. Oricum există salvamari şi puncte de prim ajutor (nu că ar fi nevoie, chiar nu mi s-a părut că ar fi.)

colaj eforie aqua park

Pe la prânz se fac tot felul de programe (deşi ora mi se pare prost aleasă, alea sunt orele când ar trebui să stai la adăpost de soare) – unul pentru copii (deşi nu văd sensul picturii pe faţă în condiţiile în care se spală imediat în piscină) cu dansuri, jocuri, baloane etc şi unul pentru adulţi, cu zumba acvatică şi tot felul de dansuri. Eliza a fost la toate, nu numai la cele de copii. La aqua zumba i-a plăcut la nebunie, nu mai spun la cursurile de dans.

Şezlongurile şi umbrelele (cam mici) sunt incluse în preţul de acces. Toaletele sunt ok, destul de curate, cu hârtie igienică. Au şi duşuri. Am remarcat că sunt foarte atenţi la curăţenie, nu ştiu dacă asta se întâmplă pentru că e nou deschis sau pentru că vor să ofere servicii de calitate, dar sper să dureze. Un mare minus îl acord faptului că parcul e deschis doar până la ora 18.00 (cu începere de la 9 dimineaţa). Ar fi mers măcar până la 20.00 dacă nu mai mult, abia atunci se mai răcoreşte şi e mai plăcut de stat la piscină.

Mâncare şi băutură

Au un pool bar interesant de unde îţi poţi lua chestii direct în piscină, dar şi bar pe margine. Au restaurante variate (zonă doar de pizza la cuptor, zonă de autoservire, zonă de preparate din peşte) iar mâncarea este bună şi la preţuri decente. Au şi un frigider cu sucuri naturale (cred că bio, dar nu bag mâna în foc, e o marcă românească, nu le-am văzut pe piaţa de larg consum). Găsiţi de toate, cu siguranţă aveţi ce mânca la prânz, chiar dacă aveţi diete mai speciale.

Pentru mai multe detalii accesaţi site-ul lor.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 960 other followers