Feeds:
Posts
Comments

Despre mama ursuleţilor năzdrăvani şi mâinile ei de aur v-am mai povestit aici :) De-a lungul timpului, Coca a făcut figurine după personaje din cărţi, machete după corpul omenesc, mărţişoare superbe, cifre şi litere, borcane decorate şi mici tablouri de familie. Le puteţi vedea pe toate pe pagina de facebook Figurine Fimo by Coca şi vă invit din toată inima să-i daţi like ca să vedeţi ce minunăţii mai face. Acum Coca realizează cu cea mai mare migală nişte oglinjoare personalizate care pot fi un cadou excelent de Crăciun sau de Moş Nicolae (sau de Sfinţii Mihail şi Gavril dacă vă mişcaţi repede), un cadou ideal chiar pentru un Secret Santa la birou sau doar o mică plăcere pe care să v-o faceţi vouă pentru ca de fiecare dată când scoateţi oglinjoara din poşetă să zâmbiţi înainte de a vă uita în ea. Zâmbetul înfrumuseţează orice chip şi niciodată nu o să vi se mai pară că în ziua respectivă nu arătaţi tocmai bine :)

Oglinjoara Elizei

Oglinjoara Elizei

Oglinjoara mea

Oglinjoara mea

Oglinjoara Elizei e făcută de Coca la indicaţiile mele, voiam ceva drăguţ să-i dăruiesc atunci când va începe cursul de patinaj, iar oglinjoara cu noi două citind a fost o surpriză din partea Cocăi care a intuit activitatea noastră preferată şi ne-a redat, simbolic, pe amândouă, eu citind şi Eliza ascultând :) La oglinjoara aceasta, Coca mi-a făcut mai demult şi un medalion pe care îl port cu foarte mare drag.

DSCN8818

Dacă vă comandaţi oglinjoare de la Coca, m-aş bucura să reveniţi pe blog să mi le arătaţi, să-mi încânt şi eu privirea :)

…să vorbim despre Crăciun, dar aseară stăteam la masă cu patru fete faine şi vorbeam despre cadouri de Crăciun şi mi-am dat, brusc, seama, pentru prima oară în treizeci şi ceva de ani că nu-mi doresc nimic de Crăciun anul acesta. Serios, oricât de ciudat vi s-ar părea.

De lucruri utile am nevoie (mi-ar trebui musai un palton, dar cum nu s-a inventat încă un palton care să ţină cald – oare de ce-s aşa subţiri paltoanele? să-mi vină bine şi să aibă şi un preţ decent, nu cred că voi ieşi din geaca mea veche de vreo 8-9 ani iarna asta ) dar o să mi le iau eu când va fi cazul, dacă va fi cazul. Mofturi nu mai am. Am învăţat să mă abţin şi să le consider fix asta, mofturi. Şi de la cărţi (care se cumpără dacă ţi le doreşti cu adevărat, mai ales când elefantul îţi mai dă uneori 50% reducere la cărţile deja reduse), şi de la haine (oricum, unde să le port?) şi de la bijuterii (oricum am vândut anul ăsta tot ce am deţinut mai de Doamne-ajută şi nu am nicio dorinţă să le înlocuiesc, nu le simt lipsa absolut deloc). Gadgeturi nu mi-am dorit niciodată, nu le am cu electronicele. Nu vreau nici tabletă, nici telefoane. Am un ebook reader pe care îl folosesc când şi când pentru că prefer cărţile pe hârtie. Din fericire, nici Eliza nu mi-a cerut tabletă încă, are pe listă pentru Moş nişte chestii mai rezonabile, gen o păpuşă Elsa şi nişte prostioare văzute la reclamele de pe Disney pe care ştie deja că nu le va primi – am oroare de jucăriile scumpe şi inutile.

Eu şi Eliza

Eu şi Eliza

Ce nu ştie Eliza, însă, e că am reuşit, cu foarte mari eforturi, să strâng suficienţi bani pentru o bicicletă nouă, de calitate (şi pentru asta vă mulţumesc vouă, celor care aţi cumpărat câte ceva din bazarul meu, chiar şi un leu sau doi pentru mine au contat şi au mers toţi la fondul pentru bicicletă). Cea veche i-a rămas mică şi dacă aş reuşi s-o dau (deşi nu cred pentru că nu cumpără nimeni biciclete iarna), poate va aduce Moşul în sac şi păpuşa Elsa. Dacă nu, nu-i bai, ştiu că Eliza nu se va supăra. Anul trecut Eliza a avut pe listă un clopoţel pentru bicicletă. Cum nu am reuşit să iau clopoţelul, anul ăsta Moşul îi va trimite o scrisoare în care îşi va cere scuze că a uitat de clopoţel şi i-l va trimite cu bicicletă cu tot. Sper să reuşesc să comand un clopoţel personalizat, cum am văzut undeva, o să vă povestesc mai multe când şi dacă voi reuşi. Bicicleta (şi poate şi păpuşa Elsa) vor fi singurele lucruri pe care vreau să le văd sub brad. În rest, am tot ce am nevoie şi sper ca din puţinul meu să dau şi altora. Anul trecut am participat la campania Zurli (am fost Moşi pentru copii din medii defavorizate) şi la “cutia de pantofi”, anul ăsta vreau să trimit de Moş Nicolae la ţară la mătuşa mea (educatoare într-un sat de pe lângă Iaşi) dulciuri pentru toţi copiii şi, în plus, voi participa alături de alte bloggeriţe la o acţiune caritabilă frumoasă dar despre care o să vă vorbesc în altă zi. Măcar atât să fac şi eu ca să dau înapoi o părticică din tot ce am primit.

E drept că am avut un an plin de provocări, în care atât răbdarea cât şi credinţa mi-au fost puse la încercare de multe ori. E drept că mă lupt cu unele probleme de sănătate (nu vă faceţi griji, minore faţă de altele) dar e drept şi că Eliza e sănătoasă, fericită şi s-a adaptat bine la şcoală. De fiecare dată când mi-era rău, mă gândeam “ce bine că Eliza n-are nimic.” Bănuiesc că aşa gândesc toţi părinţii. Aşa cum spuneam, poate din afară ar părea că am avut un an groaznic. Însă, în ciuda piedicilor, pentru mine a fost un an plin de recompense pe alte planuri. Am început, în sfârşit, să văd roadele muncii mele în mai multe domenii. Am dus la bun sfârşit lucruri pe care nu credeam că le voi duce vreodată la bun sfârşit. Am călătorit mai mult, aşa cum mi-am propus (am fost şi pe Transalpina şi pe Transfăgărăşan în acelaşi an, ceea ce pentru mine e mare realizare!) şi am intrat în posesia unei ii superbe, veche de aproape o sută de ani, aşa cum îmi doream de foarte multă vreme. Am descoperit ce frumos e să ai prieteni care se mobilizează pentru tine, chiar şi de departe, şi ce grozav e să lucrezi undeva unde colegii fac hei-rup să te ajute atunci când e nevoie. Anul acesta, m-am descălţat şi am intrat cu picioarele în apă atunci când am vrut s-o fac fără să mă mai gândesc că mă ud, că e rece şi frig, că nu o să mă pot încălţa la loc, că mă murdăresc. M-am descălţat şi am intrat şi a fost o experienţă fantastică. Şi în realitate, dar şi la nivel metaforic.

10312985_956050157754265_2049283025484756768_n

A fost un an plin. Nu neg că mi-aş dori să găsesc sub brad promisiunea unui an mai liniştit. Dar cam atât. Am învăţat, în sfârşit, cam târziu, ce-i drept, că lucrurile materiale n-au nicio valoare în absenţa altor lucruri, mai importante, cum ar fi liniştea, sănătatea, împăcarea cu sine. E genul acela de învăţătură pe care o ştim cu toţii în teorie dar pe care nu o absorbim cu adevărat decât atunci când suntem puşi în faţa unor încercări.

Şi ca să vă dovedesc că uneori dorinţele se împlinesc chiar dacă durează şi douăzeci şi ceva de ani, aseară am primit cadou de la una dintre fetele faine de care vă spuneam un parfumel cu “puf” aşa cum mi-am dorit încă de când aveam opt ani şi am văzut pentru prima oară o sticlă de parfum cu puf la o mătuşă căreia i-l adusese soţul ei din Siria. Aşa că pe masa mea de toaletă improvizată, pe lângă bucheţelele de lavandă şi de grâu, colierul cu ceas antichizat primit cadou de la o colegă de serviciu “doar pentru că mi-a plăcut”, medalioanele făcute de Coca din Fimo cu mine si Eliza, un tablou cu zâna ghiocel cusut în punct de goblen de cineva drag şi o cutie vintage cu dantele salvată de la gunoi, stă acum şi o sticluţă de parfum de lavandă cu cimbru care sper s-o fascineze pe Eliza aşa cum m-a fascinat şi pe mine sticla aceea goală acum atât de mulţi ani.

Voi ce vă doriţi sub brad?

Nodul culisant (sliding knot în limba engleză) este acel nod care permite strângerea şi lărgirea unei brăţări – cu siguranţă ştiţi acele brăţări din şnur roşu subţire, cu câte un pandantiv mic pe ele. Eliza este foarte pasionată de ele, astă vară ajunsese să poarte şi trei o dată pe mână. Fiind vacanţă, i-am dat voie, mai ales că alte cochetării nu sunt permise momentan, dar mi-am dorit să-i fac şi eu una, mai ales că aveam nişte mărgele drăguţe cu litere şi aş fi vrut să-i fac una cu numele ei. Am căutat pe google numai că neştiind exact cum se numeşte mi-a fost ceva mai dificil să găsesc un tutorial. Până la urmă am aflat de termenii nod culisant/sliding knot căutând după brăţară Kabbalah.

bratara nod culisant

bratara nod culisant 2

Pe mine m-a ajutat cel mai mult acest tutorial de pe youtube:

Materiale:

Mărgele din plastic dintr-un set cu litere
Şnur pentru brăţări de la Profi Art (1 leu metrul)

Pappa al pomodoro

Aceasta este o reţetă pe care am făcut-o în 2011 pentru Gustos.ro şi pe care o preiau şi pe blog ca să nu se piardă. Pe Gustos.ro am mai multe reţete pe care le voi prelua pe blog ca să mă asigur că rămân, pentru că pe vremuri, când găteam mai mult, participam des la campaniile lor.

Pappa al pomodoro este o supă bună pentru perioadele de post, atât de vară cât şi de iarnă, precum şi o reţetă prin care puteţi refolosi pâinea veche. Pentru a o realiza m-am inspirat din cartea lui Jamie Oliver, Jamie în Italia.

Pappa al pomodoro este o supă specifică Italiei, deşi varianta mea este puţin diferită. Sunt sigură că nici în Italia nu se face peste tot la fel, aşa cum nici în România nu se fac sarmalele peste tot la fel. Pozele sunt mai vechi, din perioada în care nu învăţasem încă să nu fac poze supra-expuse de aproape la mâncare, aşa că vă rog să le toleraţi aşa :D

Ingrediente: trei felii mari de pâine veche de trei zile (ideală ar fi o pâine ţărănească, însă eu am folosit un toast bun cu seminţe), o mână generoasă de busuioc proaspăt, o cutie de roşii cubuleţe în bulion, două-trei roşii uscate la soare şi conservate în ulei (opţional, doar dacă aveţi în casă), un căţel mare de usturoi, ulei de măsline, sare, piper.

DSC03502

Într-un vas antiaderent, puneţi la încălzit uleiul de măsline cu căţelul de usturoi curăţat şi întreg şi cu trei frunze de busuioc tocate. Lăsaţi să se încălzească până se simte aroma usturoiului, având grijă să nu se ardă. Se desface conserva de roşii, se adaugă conţinutul ei în vas, se umple conserva cu apă (sau supă de legume, dacă aveţi) şi se adaugă şi apa.

Se toacă mare busuiocul şi se adaugă şi el. Dacă aveţi roşiile uscate, acum e momentul să le adăugaţi, întregi. Se pune capacul şi se lasă la fiert timp de douăzeci de minute.

Pâinea se rupe în bucăţi mari, se pune în vas şi se mărunţeşte cu o lingură de lemn, amestecând mereu. Se mai lasă la fiert încă 10 minute. De obicei se zdrobeşte sau se pasează bine tot conţinutul, însă mie îmi place ca supa să aibă consistenţă, aşa că o las cu bucăţele. În momentul servirii, se stropeşte cu ulei de măsline.

DSC03506

Papa de Halloween

N-am ales întâmplător acest titlu :) Reţetele pe care vi le recomand azi sunt de pe un site nou creat care se numeşte Papalapap şi care s-a lansat pe 20 octombrie cu o selecţie de câteva reţete de Halloween (printre altele). Din echipa celor care vor administra site-ul face parte şi o veche prietenă, aşa că ştiu că site-ul va fi fain de tot şi merită urmărit.

Deci, dacă serbaţi în vreun fel Halloweenul sau sunteţi dintr-o ţară în care această sărbătoare e ceva normal, poate vă vor ajuta aceste reţete:

123-JELEU-2

PAS-CU-PAS-DOV-02Mult succes echipei Papalapap!

Pentru şerveţele, lumânări şi suporturi pentru lumânări, farfurii şi pahare şi alte decoruri, apelaţi cu încredere la Ikea (am văzut câteva chestii simpatice) sau Lidl (în săptămâna 23oct – 2 nov 2014). Pentru alte idei de Halloween, folosiţi cu încredere tag-ul idei de Halloween de pe blog.

Această coroniţă simpatică poate fi agăţată undeva la intrare sau poate fi pusă şi pe masă, în mijlocul gustărilor, cu o lumânare în suport în mijloc. Avantajul ei este că e foarte ieftină însă arată nemaipomenit.

coronita de Halloween_small

Materiale: un burete de baie din plasă (al meu a costat undeva în jur de 2,5 lei, cred), o bucată de sârmă, câteva elemente decorative. Iniţial am vrut să decorez cu nişte dovleci din fetru pe care i-am decupat anul trecut şi n-am mai apucat să-i folosesc, dar evident că de anul trecut şi până acum au dispărut în neant :D Aşa că am folosit câteva elemente decorative primite cadou mai demult. Cred că au fost cumpărate la set de la Lidl la un moment dat. Evident că voi puteţi folosi elemente decupate din fetru, spumă sau carton sau orice alte mărunţişuri aveţi, chiar şi mici dovleci din polistiren, din aceia care se folosesc ca decor în aranjamentele florale.

Buretele este de fapt un “burlan” lung din plasă legat cu o sfoară la mijloc. Tot ce trebuie să faceţi e să tăiaţi sfoara şi să băgaţi în interior, pe lung, o bucată de sârmă. Uniţi capetele sârmei şi daţi formă rotundă. Lipiţi elementele decorative, eu am folosit pistolul de lipit şi nu cred că merge altceva, sinceră să fiu, pentru că nu prea aveţi cum să lăsaţi la presat. Însă puteţi încerca un adeziv mai puternic dacă aveţi la îndemână.

Asta ca să parafrazez un articol despre nişte sandvişuri publicat pe Metropotam acum câteva zile. Se dă reţeta asta de pe site-ul unei reviste glossy autohtone.

fursecuri cu migdale

Se testează, deşi intuiţia îmi spunea că nu are cum să fie aşa – sunt păţită cu reţetele din revistele care cumpără poze de pe shutterstock şi le lipesc aiurea-n tramvai lângă nişte reţete prost-traduse şi netestate înainte de a le pune pe hârtie. Iese un aluat sfărâmicios, groaznic. Mă chinui totuşi să-l bag la cuptor să văd ce iese.

Cât fursecurile se coc în cuptor, se caută pe net. Se găseşte reţeta asta ilustrată cu aceleaşi poze – o reţetă de fursecuri fără gluten, de fapt. Se remarcă faptul că cele două reţete sunt cu totul diferite. Se găseşte şi site-ul original. Se traduce cu google translate. Traducerea seamănă cu cea de pe unica, dar se ştie bine că ingredientele japoneze nu-s aceleaşi cu cele româneşti şi cu siguranţă nu-s aceleaşi pe google translate. Se trage concluzia că fiecare publicaţie fur-împrumută poze şi reţete care de pe unde doar că uită să le “împerecheze” cum trebuie.

photo

Gustul e groaznic, foarte dulce, iar textura greţos de făinoasă. Eu zic că puteţi prelua doar ideea de decor, merge cu orice aluat de fursecuri care nu conţine agent de creştere ca să nu se umfle la cuptor.  Eu aşa o să fac. Spor!

Pinterest fail at its max! Prietenii ştiu de ce :)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 782 other followers