Feeds:
Posts
Comments

Septembrie, luni

Nu, nu despre faimoasa melodie vreau să povestesc azi, ci despre faptul că chiar e 1 septembrie, luni. Calendaristic, s-a sfârşit vara, pentru profesori s-a sunat clopoţelul, puloveraşele încep să-şi găsească tot mai des loc în garderoba noastră, mai ales seara şi dimineaţa, am constatat, mâhnită, că a dispărut piaţa de pepeni, probabil va fi înlocuită de gogonele şi eu constat, cu uimire, cum trece timpul.

Sarafanele şi cămăşile de şcoală sunt pregătite, săptămâna viitoare mergem după ghiozdan. Am probat două perechi de pantofi şi una de adidaşi pe care le primisem pentru Eliza, mărimea 30, doar ca să constat, cu tristeţe, că mândra mea poartă 31 şi trebuie să cumpăr totul nou. Buburuza vinde cărţi pentru clasa pregătitoare şi am luat şi eu câteva, sperând că reuşesc să mai lucrez cu Eliza una-alta. Nu ştiu cum va fi la şcoală când eu voi veni la ora 7 seara acasă, probabil va trebui să-mi reduc programul, măcar din clasa întâi încolo. Sau va trebui s-o responsabilizez cumva. Cam greu cu partea asta, deşi e un copil conştiincios în felul ei.

Eliza s-a făcut mare, e aşa de mare că nu-mi vine să cred. A insistat pentru o tunsoare nouă şi majoritatea rochiţelor şi fustiţelor de fetiţă nu-i mai vin. Deja îi trebuie hăinuţe mari de domnişoară. Îi place să poarte brăţări din acelea de aţă roşie cu pandantiv şi o vreme avea şi câte trei la mână. A descoperit şi brăţările din elastice şi m-a invăţat şi pe mine să le fac :) În colanţi din denim trei sferturi şi tricouri viu colorate, cu încheietura plină de brăţări şi cu părul tuns scurt, arată mai mare decât sunt eu pregătită să accept. Nu sunt pregătită să fiu mamă de fetiţă mare, chiar nu sunt!

am

Poza mea preferată de vara asta

Am avut o vară frumoasă, m-am şi ne-am plimbat mult, am văzut locuri noi, am cunoscut oameni noi, am trăit experienţe noi. Am fost cu Eliza şi la mare, şi la Iaşi şi la munte. Deja planific drumeţiile de anul viitor când ne-am propus o vacanţă de o săptămâna la cort la munte şi o excursie la mănăstirile din nordul Moldovei. Pentru Eliza, poate chiar o tabără frumoasă, dacă va vrea. Sau poate o tabără de schi în iarnă la Braşov cu copiii prietenei mele. De ziua blogului, pe 23 august, eram aşa de prinsă cu organizarea unei petreceri pentru copii la prietena mea la Braşov, că am uitat să-mi urez la mulţi ani. Blogul meu a crescut mare, merge şi el la şcoală odată cu Eliza. Obişnuiam să sărbătoresc cu un concurs, dar anul ăsta am şi uitat de aniversare. Mi-a amintit Miha când mi-a dat un sms să-mi ureze Happy Blog Day! Tot şase ani a făcut şi blogul ei, care e doar cu 23 de zile mai mare decât al meu. Poate facem un concurs frumos împreună să ne aniversăm blogurile surori în acelaşi timp :) O să ne gândim la un dar frumos, special, pentru voi.

Îmi place toamna, îmi plac culorile ei, răcoarea şi zgomotul pe care îl fac frunzele când le sfărâmi sub talpă. Prima zi de şcoală a copiilor mă emoţionează mereu. Nu mă mai satur să mă uit la prichindeii dichisiţi cu buchete de flori în mână. Anul ăsta vom fi şi noi printre ei, cu emoţii mari, mari de tot. Ia să vedem, la apel cititorii care au copii care intră în clasa zero. Sunteţi pregătiţi emoţional? Dar cei care aveţi copii care intră la grădiniţă sau într-un nou ciclu de învăţământ? Mamele care aveţi copii de facultate, aţi scăpat de emoţii?

Idei creative 27 – Figurine din pastă de modelat – iepuraşi la plajă

iepurasi la plaja3

 

N-am mai fost la Comana din mai 2013 şi s-au schimbat foarte multe între timp. În primul rând digul/podul sau ce-o fi fost care traversa lacul şi care nu era folosibil a fost transformat într-o superbă pasarelă decorată cu flori şi nu orice pasarelă, ci una a dorinţelor. Vă las cu o galerie foto de acolo şi vă inviti s-o vizitaţi, e foarte frumoasă. Şi dacă tot ajungeţi la Comana, intraţi şi în curtea mănăstirii şi treceţi prin poarta de după locul unde se aprind lumânări şi veţi ajunge într-un mic părculeţ de vis. Coborâţi până la iaz şi admiraţi şi “scara raiului” pe lângă cârdurile de gâşte care se plimbă nestingherite chiar şi prin curtea mănăstirii.

1

Eu mi-aş pune dorinţa să nu mai uite lumea cratimele :D

2

Cel mai mult mi-au plăcut lacătele care simbolizau cupluri sau familii, erau prinse unele de altele. Data viitoare sigur mă duc şi eu cu un lacăt să-mi pun o dorinţă :)

3

4

5

??????????

Scara raiului - Mănăstirea Comana

Scara raiului – Mănăstirea Comana

Mă rog, unele nu-s chiar noi, am uitat eu să vi le prezint. Dar Petunia e proaspăt scoasă din tipar, am văzut-o eu ieri pe facebook şi mi-am amintit şi de celelalte trei: Pietrele lui Aston, Năsturel şi Uite ce-a ieşit din ou. Astea trei sunt, în ultima vreme, cărţile mele favorite de citit seara la culcare atunci când ne-am lungit prea mult şi e prea târziu sau sunt eu prea obosită şi nu am timp de ceva lung. Sunt scurte, frumoase şi cu un mesaj pozitiv, fără monştri şi întâmplări care să strice momentul magic al orei de culcare.

carti cartea copiilor

Elizei îi place mult Pietrele lui Aston, cred că îşi aminteşte şi ea perioada când colecţiona pietre. Diferenţa e că eu, pe de o parte i le aruncam, ea pe de alta, aducea mai multe. Aston, căţeluşul din carte, le adună, le îngrijeşte, le ocroteşte şi umple casa cu ele de îi disperă pe părinţi. Însă Aston nu vrea să le arunce, pietrele se simt singure şi au nevoie de cineva care să aibă grijă de ele. Asta până în ziua în care Aston ajunge la mare şi găseşte acolo o mulţime de pietre fericite în compania valurilor şi în bătaia soarelui. Finalul este extrem de hazliu şi pe noi ne amuză de fiecare dată. Ilustraţiile sunt cam maro/cenuşii pentru gustul meu, dar sunt drăguţe.

interior Aston

Năsturel e şi ea o carte foarte frumoasă despre un ursuleţ de jucărie dintr-un magazin, cu un mic defect, care speră să fie luat acasă de fetiţa drăgălaşă care s-a uitat la el după amiază. Cartea îmi aminteşte puţin de Paddington, poate din cauza ilustraţiilor sau a poveştii cu ursuleţul în căutarea unei familii. Are un aer englezesc (în special datorită magazinului gen Harrods în care se plimbă fetiţa cu mama din carte) şi seamănă cu nişte cărţi din colecţia Vintage Ladybird pe care le am acasă. Eliza are un ursuleţ preferat căruia mi-aş fi dorit să-i fac o salopetă verde ca a lui Năsturel, însă n-am mai apucat. E o carte perfectă pentru copiii care îşi adoră ursuleţii :)

interior nasturel

Preferata mea e, însă Uite ce-a ieşit din ou şi nu pentru poveste ci pentru ilustraţii. Fundalul e plin de flori de câmp iar pe mijloc e un ou mare şi alb în care sunt personajele şi textul. Îmi place la nebunie diversitatea florilor de câmp redate atât de realist încât nu mă mai satur să le analizez. Povestea e foarte drăguţă, cu un iepuraş care găseşte un ou şi încearcă să ghicească ce e înăuntru.

interior ou

Toate cele trei cărţi sunt perfecte pentru micii cititori începători – textul e puţin, fontul mare şi poveştile optimiste şi simple, fără morale prea evidente care să strice farmecul lor. Dacă vă cumpăraţi Petunia, să îmi spuneţi şi mie cum e, deşi bănuiesc că e la fel de fermecătoare ca şi acestea.

Am găsit ieri într-un magazin Inmedio (magazin de ziare) acest set cu revistă în limba italiană şi două accesorii pentru “prăjiturit” (poş cu două vârfuri şi mini tavă pentru madlene) la doar 5 lei. Pe afiş scria că au cinci modele, în respectivul magazin eu n-am văzut decât vreo trei, acesta, unul cu un soi de seringă şi unul cu seringă + formă de decupat. Cred că acesta cu mini tava pentru madlene şi poşul merită din plin cei 5 lei. Eu îmi doream foarte mult o tavă pentru madlene, dar una bună e de la 35 de lei în sus şi nu prea şi-a găsit loc prin buget până acum, aşa că m-am bucurat mult de asta. Am întrebat şi am înţeles că oferta e valabilă pentru toate magazinele Inmedio din ţară.

 revista inmedio

Da, da, aţi citit bine, mă pregătesc doar eu. Eu, ca mamă, nu sunt pregătită. Nici Eliza nu e, ce-i drept. Faptul că i-au ieşit atât de târziu primii dinţişori face ca la aproape şase ani, Zâna Măseluţă să nu dea niciun semn. Nicio problemă, nu mă deranjează. Nu mă dau în vânt după ideea de a smulge dinţi din gura Elizei, recunosc. Nu mi-a plăcut să mi-i smulg nici pe ai mei, darămite pe ai fetiţei mele.

Aşa că mă pregătesc doar cu partea frumoasă (dacă se poate spune aşa) a acestei experienţe. Am pregătit cartea cu Zâna Dinţişorului (care momentan nu se mai găseşte în stoc pe nicăieri, deci am făcut bine s-o iau din timp) şi uşiţa pe care va veni Zâna (care mi-a dat o groază de bătaie de cap pentru că am primit-o defectă de la producător) aşa cum am văzut la Camelia iar Delia (Harmony Handmade) ne-a trimis în dar un săculeţ în care să păstrăm dinţişorii (pe lângă alte minunăţii pentru care îi mulţumim mult!)

DSCN6943

Eu nu sunt hotărâtă încă dacă să îi dau Elizei săculeţul ca să pună dintele în el şi să găsească, în schimb o monedă (strâng monede de 2 euro sau de 2 lire ca să aibă ceva valoare suma strânsă la final, vreau musai să fie monede, bancnotele n-au niciun farmec) sau să-l păstrez eu ascuns şi să pun dinţişorii în el. Deşi, sinceră să fiu, mi se pare cam ciudată chestia asta cu strânsul dinţilor, mai degrabă îmi place obiceiul altor culturi de a-i arunca peste casă sau de a scăpa cumva de ei. Ţin minte că şi părinţii mei i-au păstrat într-un flacon de medicamente dar nu-mi făcea plăcere să mă uit la ei. Arătau ca nişte fosile dezgustătoare. În rest nu voi face foarte mare tam-tam, nu va primi nici cadouri şi nici nu vom face un eveniment din căzutul dinţişorilor de lapte, este ceva natural care se întâmplă fiecărui copil şi nu vreau să exagerez cu asta. Cel mult poate vom face o grilă în care să notăm dinţişorii căzuţi şi, desigur, multe poze :)

Voi ce părere aveţi despre colecţionatul dinţişorilor? Îi păstraţi? Dacă da, de ce, dacă nu, de ce nu? Ce materiale folosiţi/aţi folosit pentru a face această perioadă mai uşoară?

Idei creative 30 – Bijuterii din mărgele papillon – colier cu scoici

colier cu scoici

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 751 other followers