Feeds:
Posts
Comments

Archive for April, 2009

Marţi am făcut nişte sărăţele şi am rămas cu albuşurile. N-aveam chef să le mănânc prăjite sau omletă aşa că mi-am amintit de o reţetă pe care o văzusem la Teo şi mă tot gândeam dacă s-o fac sau nu. În principiu nu eram hotărâtă pentru că reţeta cere muuuuultă răbdare din partea gospodinei şi eu nu mă simţeam în stare. Dar, ca să vedeţi că zarurile erau aruncate deja ca eu să fac Pavlova ( :-D ), dând click pe Stumble (o nouă jucărie pentru internauţi dependenţi) am ajuns pe acest site şi am decis că gata, asta e, trebuie s-o fac. Am muncit la ea o oră pe ceas şi încă o oră a durat coacerea. Am finisat-o azi cu frişcă şi căpşuni proaspete (nu prea mi-a venit să dau 8 lei pe o pungă de 500 g de fructe de pădure congelate când de aceeaşi bani puteam lua un kil de căpşune proaspete :-) ) E genul de prăjitură cu care impresionezi lumea şi dacă respecţi câteva reguli de bază îţi iese de juri că e luată acum din cofetărie (numai că mai bună). Nu cred că mai repet experienţa (prea mult de muncă, totuşi) că n-au cântat îngerii când am mâncat-o. E foarte bună, dar nu extraordinară. Rămâne la latitudinea voastră dacă o încercaţi. Eu zic că dacă vă rămân albuşuri s-o faceţi. Nu mai aveţi nevoie în plus decât de zahăr, oţet şi amidon. Ingrediente puţine, mod de preparare necomplicat, multă răbdare. Asta e Pavlova.

dsc01129

Read Full Post »

A doua zi de Paşte am ieşit la grătar. Întotdeauna mi-a plăcut să mănânc în aer liber şi când mâncarea e preparată pe un asemenea grătar e şi mai bună. Grătarul constă într-un disc atârnat de un trepied, sub care se face focul. Carnea iese friptă în grăsimea proprie şi este absolut delicioasă. De obicei se pune carnea roata pe marginea discului şi în mijloc se pun cartofi care se prăjesc în grăsimea scursă din carne. Noi am avut frigărui şi mici, aşa că ne-am întins :-D

A fost absolut delicios şi îmi pare rău că n-o să mai am şansa să ies din nou la grătar prea curând.

dsc00701

dsc00709Menţionez că nu am ascultat manele şi nici n-am lăsat morman de PET-uri în urmă, ba chiar am plecat acasă cu ale altora. :-D  Nici n-am distrus mediul înconjurător pentru că e o zonă în care se merge de ani de zile la grătare. Şi am venit şi cu lemnele mele de acasă :-P

Read Full Post »

Sora mea are o colegă de serviciu care o simpatizează mult pe Eliza, astfel că atunci când am fost în vizită pe acolo ne-a dat câteva ouă încondeiate aduse de la ea din Bucovina, comuna Fundu Moldovei, sat Colacu. Ne-a arătat şi poze cu tradiţii şi obiceiuri locale, nişte bucate care ne-au lăsat gura apă şi nişte peisaje absolut de vis.

dsc00886

Oamenii din Fundu Moldovei trăiesc de sute de ani cu aceeaşi simplitate, desfăşurându-şi activităţile la fel ca pe vremea transhumanţei: de Paşte încondeiează ouăle după metode tradiţionale, merg la Biserică să sfinţească bucatele şi aruncă cojile de ouă roşii pe apa Moldovei ca să ştie Blajinii că a venit Paştele.

Vă recomand satele din comună pentru a petrece Paştele de anul viitor, înconjuraţi de munţi, aproape de râul Moldova, luând lumină de la Biserica Sfântu Nicolae (monument istoric) sau de la Mănăstirea Orata şi vizitând atelierul de pictură pe sticlă, unde sfinţii capătă chipuri noi şi luminoase sub penelul familiei Lucău-Dănilă din satul Botuş.

p1010259

Read Full Post »

Astăzi în sufragerie, Dormitau pe-o farfurie

Necăjite şi mânjite, Zece ouă înroşite.

Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-a-ntrebat

- Ce vă este frăţioare? Ce vă doare?

Nu vă ninge, nu vă plouă, Staţi gătite în haină nouă,

Parcă, Dumnezeu mă ierte, n-aţi fi ouă.

- Suntem fierte, Zise un ou rotund şi frez, lângă pasca cu orez.

Şi schimbându-şi brusc alura, toate au început cu gura.

- Pân’ la urmă, tot nu scap, ne găteşte de paradă

Ne ciocneşte cap în cap şi ne aruncă coaja-n stradă.

Ce ruşine, ce dezastru, preferam să fiu omlet!

Eu, de m-ar fi dat la cloşcă, aş fi scos un pui albastru!

Şi eu unul violet! Eu mai bine-ar fi să tac,

Aşa galben sunt că-mi vine, să-mi închipui că pe mine

M-a ouat un cozonac! (La Paşti, George Topârceanu)

dsc01620

Am terminat şi eu ouăle, de-acum mă pregătesc de Înviere. Paşte fericit şi însorit la toţi cititorii mei!

Read Full Post »

Azi a fost o zi neagră. Din toate punctele de vedere. S-a potrivit pe ziua neagră de acum 2009 ani când Isus a fost răstignit pe cruce. Bineînţeles, fără să intenţionez vreo glumă, nimeni nu a păţit acum aşa ceva. Dar a fost o zi în care am simţit cum multe lucruri se prăbuşesc peste mine şi eu nu ştiu cum să reacţionez. Prea multe griji, prea multe… Lucruri pe care mă bazam nu se mai întâmplă, trebuie să iau noi decizii care vor fi în detrimentul meu şi al familiei mele. Dar asta e, în viaţă facem multe compromisuri ca să supravieţuim. Până la urmă despre asta e vorba, la un moment dat nu mai speri sa trăieşti, speri doar să supravieţuieşti.

Două întâmplări fără nicio legătură una cu cealaltă au încercat să îmi dea o speranţă. Dar azi e vineri, speranţele vin abia mâine seară. Veniţi de luaţi lumină… Dar să vă povestesc. Prima întâmplare – fetiţa mea a primit de la o persoană foarte inimoasă o maşinuţă care face multe chestii şi care iniţial aparţinuse băieţelului acestei persoane, crescut prea mare pentru această jucărie. Pentru o clipă m-am gândit că vor mai fi şi alte persoane inimoase şi fata mea nu va duce lipsă de hăinuţe şi jucării pe care eu nu mai am cum să i le ofer :-(  (cel puţin pentru moment, dacă e să sper că lucrurile se vor îndrepta într-o zi).

dsc00395

A doua întâmplare – l-am auzit pe vecinul de vizavi (pe care nu-l cunosc) fredonând cam tare pentru ora asta un fragment din cântecul “The Bear Necessities” de pe coloana sonoră a filmului de animaţie “Cărţile Junglei”. Vă amintiţi ce spune cântecul? “The Bare necessities of life will come to you!” Aşa sper şi eu, că they’ll come to me.

Încep să sper de mâine seară! Paşte fericit!

Read Full Post »

Ieri am primit prin poştă premiul unui  concurs pe care l-am câştigat – cartea Magie de-a dreptul ucigătoare de Debi Gliori. La prima vedere am rămas impresionată de coperta mov (culoarea mea preferată) şi catifelată (da, vorbesc serios, are o copertă catifelată) şi de steluţele argintii care o împodobesc. Apoi am deschis-o şi n-am mai lăsat-o din mână. E ucigătoare… adică poţi muri de râs de-a binelea. Mai ţineţi minte în liceu când studiam Caragiale şi învăţam despre comicul de situaţie, comicul de limbaj şi aşa mai departe? Ei bine, cartea asta le are pe toate. Întâmplări hilare (şobolăneii familiei intră în CD-ROM şi sunt transportaţi printr-un email în lumea virtuală), nume haioase (Căcuţa este fiica cea mică a familiei), personaje criminale (la propriu) – un grifon, un balaur cu diaree, un crocodil pe cale de a deveni vegetarian şi un yeti pasionat de iepuraşi. La toată galeria asta de personaje se adaugă o mamă vrăjitoare care habar n-are de vrăji, un mafiot italian cu nasul prea mare şi o stră-stră-stră-străbunică, care stă pe fundul congelatorului aşteptând să se inventeze un leac contra bătrâneţii. Şi pentru pasionaţii de calculatoare, un puşti de doisprezece ani maniac după jocul Moarte şi Distrugere II care îşi expediază în web şi sora de numai paisprezece luni.

Ce se întâmplă în toată încâlceala asta vă las să descoperiţi citind cartea.

magieucigatoare

Read Full Post »

Acum câteva zile am vrut să fac un tort spectaculos, care includea printre altele şi un strat de cremă de brânză dulce. N-am mai făcut tortul pentru că nu mi-a ieşit blatul, aşa că am rămas cu 500 grame de brânză în frigider. Nu ştiam ce să fac cu ea aşa că am dat căutare pe google după cheese cake cu brânză de vaci şi am dat peste reţeta asta. M-am pus pe treabă, am mai adaptat-o din mers şi mi-a ieşit o minunăţie de prăjitură.

title-image1

Ingrediente: 300 grame de biscuiţi, trei sferturi de pachet de unt, o linguriţă de scorţişoară (pentru blat), 500 grame brânză de vaci fără zer, 4 ouă, esenţă de vanilie (eu am folosit finesse aroma de vanilie bourbon de la dr oetker, absolut minunata), 1 pliculeţ de zahăr vanilat (tot bourbon de la dr Oetker), 150 grame de zahăr, 1 lingură de zeamă de lămâie, gem (de caise sau de fructe de pădure – eu am folosit de zmeură).

Blatul se face astfel: se zdrobesc biscuiţii (cu sucitorul sau cu blenderul), se amestecă cu untul topit şi cu scorţişoara (pudraţi-o cu o strecurătoare, astfel se va distribui uniform). Tapetaţi fundul şi pereţii până la jumătate unei forme de tort cu pereţii detaşabili. Daţi la frigider timp de jumătate de oră.

Pasaţi brânza (cu blenderul cu picior sau prin sită) până devine ca o cremă tare. Amestecaţi zahărul vanilat, aroma de vanilie, zahărul normal, gălbenuşurile şi zeama de lămâie şi bateţi bine cu mixerul. Separat bateţi spumă tare albuşurile şi încorporaţi-le foarte uşor în compoziţia de brânză. Turnaţi peste blat şi daţi în cuptorul preîncălzit la 180 grade timp de o oră. (cam aşa mi-a luat mie, în reţetă nu scrie, deci verificaţi cum arată după vreo 45 de minute). Iniţial gemul era pentru uns blatul înainte de a pune crema de brânză, dar pentru că Eliza dădea semne de foame, m-am grăbit şi am uitat. Aşa că l-am servit deasupra prăjiturii şi a fost extrem de delicios. Eliza se uita la mine şi tot deschidea gura cand ridicam furculiţa, aşteptând sa îi dau şi ei. :-) Cum n-am făcut-o, a început să plângă…. Asta e, mai trebuie să crească!

untitled5

dsc00342

Puteţi face această delicioasă prajitură şi pe post de pască, dacă nu aveţi chef să munciţi la un aluat dospit.

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 773 other followers