Posted in Eliza and me on 25 December, 2009 | 7 Comments »
Vă urez tuturor sărbători cât mai frumoase, bunătăţi pe mese şi cadouri multe! Eliza a împodobit bradul alături de noi şi a primit cadouri multe de la oamenii care o iubesc (printre care şi o orgă extrem de gălăgioasă 
de la mătuşica şi prietenul ei.
Şi un filmuleţ haios în care Eliza încearcă să-şi pună coarne de ren 
Posted in Activităţi de Crăciun, Activităţi practice/Crafts, tagged activitati de craciun cu copii, decoratiuni de Craciun realizate manual, idei de Craciun on 24 December, 2009 | 4 Comments »
Azi e ultima zi când mai aveţi timp să mai improvizaţi nişte decoraţiuni frumoase pentru pomul de Crăciun, iar dacă chiar nu mai aveţi timp, vă puteţi salva ideea pentru anul viitor.
Decoraţiuni din beţe de îngheţată (eu am folosit beţe de waffles pentru că sunt mai mari). Alte materiale: vopsele (roşu, alb, negru), marker de cd-uri, un dreptungi mic de carton pt borul pălăriei omului de zăpadă, bucăţi de pânză roşie şi albă mai pufoasă (eu am tăiat dintr-un ciorap de Crăciun mai vechi), adeziv. Cred că imaginea vorbeşte de la sine cu privire la modul de execuţie. Le agăţaţi în brad cu panglici lipite pe dos. M-am inspirat de aici, am vrut să fac şi renul dar n-am mai avut materie primă, aşa că rămâne pentru anul viitor.
Globuri din tărtăcuţe. Materiale: vopsea roşie, vopsea aurie (eu am folosit nişte lac de unghii)
Le găuriţi la vârf cu un ac sau cu o bormaşină cu vârf subţire şi le agăţaţi cu sârmuliţă.
M-am inspirat de aici, unde arată evident mult mai bine dar anul viitor o să încerc din nou, la fel nu aveam materie primă să încerc mai multe variante şi nici vopsea adecvată.
Posted in Cărţi, tagged carti de Craciun, glenn beck, the christmas sweater on 24 December, 2009 | 8 Comments »
Most Christmas stories don’t hit the reader very hard. This one does. (Majoritatea poveştilor de Crăciun nu au un impact foarte mare asupra cititorului. Aceasta are.)
Aşa începe descrierea cărţii The Christmas Sweater (Puloverul de Crăciun) pe Amazon şi trebuie să recunoaştem că ne captează atenţia. Am auzit de cartea asta de la Shauki şi am fost curioasă s-o citesc dar n-am avut ocazia, la noi nu s-a tradus iar pe Amazon e cam scumpă pentru bugetul meu, deocamdată. Cu siguranţă va fi, însă, pe listă pentru anii viitori, fie varianta roman pentru copiii mai mari, fie varianta cu poze pentru copiii mai mici.
Cartea spune povestea lui Eddie, un băiat de 12 ani, care îşi doreşte de Crăciun o bicicletă. Numai că mama lui nu are bani deşi munceşte în trei locuri ca să îl întreţină, şi îi dăruieşte un pulover tricotat de ea pe care Eddie îl urăşte, evident. Pe drumul spre bunici, unde trebuiau să îşi petreacă sărbătorile, mama lui Eddie adoarme la volan şi provoacă un accident de maşină în urma căruia moare. Eddie va merge să stea cu bunicii unde va trebui să îşi confrunte propriile sentimente de vinovăţie. Cam asta e pe scurt povestea (incompletă, desigur, cum altfel să vă fac să citiţi cartea?) Cartea însă e despre problemele adolescenţei, despre căinţă, despre iertare şi despre credinţă. O carte minunată pentru Crăciun şi nu numai! Dacă faceţi rost de ea, lăsaţi-mi şi mie un comment să îmi spuneţi cum vi s-a părut.
Posted in Activităţi de Crăciun, Activităţi practice/Crafts, tagged activitati de craciun cu copii, glob cu zăpadă, idei de felicitari de Craciun on 20 December, 2009 | 10 Comments »
Sunt pe ultima sută de metri cu ideile de decoraţiuni pentru Crăciun, mai e puţin şi vine şi trebuie să fim pregătiţi. Acest glob cu “zăpadă” este foarte uşor de realizat şi poate fi pus în brad sau sprijinit de ceva pe un raft. Aveţi nevoie de o coala albă de hârtie, carton, o bucată de carton colorat, cerneală, penson, o scobitoare, clor, sclipici, un capac transparent de la o cutie de smântână, lipici, adeziv tip super glue (eu am un tub mai mare de adeziv pentru hobby-uri)
Lipiţi coala de hârtie pe carton şi lăsaţi să se usuce. Pictaţi cu pensonul o pată mare de cerneală pe coala de hârtie, mai mare decât circumferinţa capacului de plastic. Lăsaţi să se usuce.
Puneţi capacul cu faţa în jos peste pata de cerneală şi trasaţi-i conturul cu un creion. Cu ajutorul unei scobitori înmuiate în clor desenaţi imagini de iarnă pe pata de cerneală, în interiorul conturului capacului.. Eu nu mă prea pricep la desen, aşa că am făcut o căsuţă, un copac desfrunzit şi un om de zăpadă, precum şi mulţi fulgi. Clorul acţionează ca un decolorant al cernelii şi efectul final, după ce se va usca, va fi superb. Atenţie! Executaţi acest pas fără copii, ei nu au voie să se apropie de clor. Dacă aveţi carton albastru în casă şi un pix cu gel argintiu, puteţi desena cu pixul şi sigur va ieşi la fel de frumos.
Decupaţi pe linia de contur şi verificaţi dacă intră bine în interiorul capacului. Mai ajustaţi dacă este nevoie.
Turnaţi sclipici în interiorul capacului, apoi trasaţi o dâră de adeziv pe marginea părţii interioare astfel încât cercul din carton să se lipească perfect în interior (o să vă daţi seama la locul faptei ce şi cum).
Lipiţi cartonul cu desenul orientat spre fereastra de plastic a capacului. Pentru că e greu de presat cu ceva, eu am pus capacul la loc pe cutia de smântână până s-a uscat adezivul.
Din cartonul roşu decupaţi o formă oarecum asemănătoare cu trunchiul de piramidă pentru suportul globului. Cu un cutter faceţi o tăietură în partea de jos a capacului pentru a introduce suportul. Ungeţi cu adeziv partea de sus care intră în tăietură ca să se fixeze mai bine.
Gata, dacă îl scuturaţi, sclipiciul se va agita la fel ca într-un glob adevărat 
Puteţi folosi varianta pictatului cu clor şi pentru a face felicitări originale de Crăciun, de fapt eu aşa am descoperit ideea. Când eram mică, la o serbare de Crăciun a surorii mele, elevii au primit de la învăţătoare, o dată cu cadourile, şi nişte felicitări absolut deosebite, realizate în acest mod. Bineînţeles că erau mai frumos desenate şi arătau mai elegant. De atunci mi-a rămas tehnica în minte dar n-am apucat s-o folosesc niciodată, până acum.
M-am inspirat de aici iar alte idei de globuri cu zăpadă găsiţi aici şi aici.
Posted in Culinare - reţete, idei, sugestii, De post, tagged amandine de post, ceva dulce in post, reteta de post on 18 December, 2009 | 6 Comments »
Am încercat sâmbăta trecută o reţetă de amandine de post pe care am găsit-o într-un pliant publicitar la produsele din soia marca Inedit. Ce să zic, a fost bunicică, dar nu se compară cu amandinele adevărate Mai degrabă aş zice că e un dulce de post cu cacao şi rom şi atât, fără să pretind că sunt surori cu amandinele. Aluatul mi-a ieşit cam sfărâmicios la interior şi uscat la exterior, poate din cauza timpului prea lung de coacere, dar s-a înmuiat când l-am însiropat. Crema are aspectul unei budinci, dar e bună la gust. E un desert perfect dacă ţineţi post şi vreţi şi un desert la masă sau aveţi o aniversare şi trebuie să vă serviţi invitaţii cu ceva dulce mai deosebit. Puteţi face blatul în formă de tort şi aveţi un tort de ciocolată perfect pentru ziua de naştere.
Ingrediente pentru blat: 220 grame făină, 40 grame cacao neagră, 1 plic praf de copt, jumătate de linguriţă de sare, 100 grame zahăr brun, 240 ml apă rece, 100 ml ulei de floarea soarelui, 2 plicuri de zahăr vanilat.
Se amestecă făina cu praful de copt, pudra de cacao şi sarea. Zahărul brun şi zahărul vanilat de dizolvă în apă (eu a trebuit să încălzesc apa la microunde ca să se dizolve, că nu se dizolva deloc în apă rece) şi se adaugă uleiul. Amestecul lichid se toarnă peste ingredientele solide şi se amestecă cu mixerul. Rezultă o compoziţie semi-lichidă, vâscoasă, ca o cremă mai groasă. Se toarnă într-o tavă de copt (aprox 25 x 18 cm) tapetată cu hârtie.
Se pune la copt în cuptorul preîncins la 180 grade timp de 30 de minute, apoi se scade focul la 170 grade şi se mai lasă încă 30 de minute. Eu am lăsat cam 20 de minute de “şedinţă” deoarece cuptorul meu coace mai repede. E bine să faceţi testul scobitorii ca să vă asiguraţi că s-a făcut şi să nu lăsaţi blatul prea mult în cuptor.
Lăsaţi blatul la răcit şi între timp preparaţi crema şi siropul. Pentru cremă aveţi nevoie de: 100 grame pudră de migdale (eu n-am avut aşa ceva şi am mărunţit cu blenderul nişte migdale prăjite nesărate, ideal ar fi fost să fie decojite, dar cum n-am putut să le decojesc cu niciun chip, le-am lăsat aşa), 1 plic Vege-Gel dr Oetker, 50 grame zahăr brun, 4 linguri de amidon, 4 linguri cacao, 800 ml băutură din soia (eu am folosit chiar marca lor, Inedit, varianta simplă). Pentru sirop aveţi nevoie de 8 linguri de zahăr, 3 căni de apă, 2 fiole de esenţă de rom.
Pentru cremă se amestecă toate ingredientele într-o oală şi se pune pe foc mic, amestecând continuu. Când compoziţia devine consistentă, se ia de pe foc şi se răceşte pe baie de apă (sau se dă pe balcon, e mai simplu la vremea asta).
Pentru sirop se caramelizează două linguri de zahăr. Se adaugă o cană de apă şi se lasă să fiarbă până se topeşte caramelul. Se adaugă restul de zahăr şi apa şi se trage de pe foc. Când s-a mai răcit se adaugă esenţa de rom. Se răceşte pe acelaşi balcon.
Tăiaţi blatul în trei straturi. Însiropaţi din belşug şi repartizaţi crema pe primul şi pe al doilea strat. Puneţi puţină cremă deoparte pentru decor. Eu deja la etapa asta mă cam plictisisem şi era târziu, aşa că am pus toată crema fără să mai păstrez nimic.
Pe ultimul strat se pune o glazură (cum e cea la plic de la dr oetker) dar mie nu mi-a ieşit deloc şi n-am reuşit s-o întind, aşa că am abandonat lupta şi am dat prăjitura la frigider peste noapte. A doua zi am ornat cu nişte zahăr colorat.
Pliantul din care am luat reţeta conţine mai multe reţete de post sau vegetariene, gen chifteluţe din tofu, mazăre cu crenvurşti vegetali, piftie vegetariană, orez indonezian cu tofu, drob vegetarian, dar nu m-au tentat deloc. Oricât ar încerca cineva să mă convingă laptele de soia nu e lapte, tofu nu e brânză, soia nu e carne şi crenvurştii vegetali nu sunt crenvurşti, şi decât să mănânc înlocuitori, mai bine mănânc numai legume, paste şi orez. Dulciurile de post sunt bune, în unele reţete chiar nu se simte lipsa untului, a ouălor, a laptelui şi a altor ingrediente interzise. Turta dulce de post pe care am făcut-o acum câteva zile e de departe cea mai bună turtă dulce pe care am mâncat-o vreodată şi chiar şi aceste pseudo-amandine pot satisface gusturile de “dulce” ale oricărui pofticios.
Posted in Eliza and me on 17 December, 2009 | 19 Comments »
Anul acesta a fost un an greu pentru mine, poate cel mai greu din viaţa mea de până acum, şi am sentimentul că nici de acum încolo nu-mi va fi mai uşor. A fost un an în care am descoperit că a fi mamă nu e cel mai uşor lucru din lume şi deseori nici cel mai grozav. Am descoperit care sunt limitele până la care poţi ajunge cu oboseala, cu nervii, cu stresul, cu grijile. N-am mai dormit un somn odihnitor de nu ştiu când şi nici nu sunt şanse s-o fac pentru că fata mea se trezeşte de două ori pe noapte după lapte. Şi, credeţi-mă, nu sunt tocmai încântată de asta şi orice metodă am încercat a dat greş, aşa că mai am de tras. Am descoperit că toată lumea ştie mai multe decât mine, mămicile de pe forumuri, mămicile de pe bloguri, mămicile din parc, mămicile mămicilor şi aşa mai departe. Toate ştiu metoda perfectă de a-şi face bebeluşii să doarmă, să mănânce spanac, să facă la oală, să numere până la zece şi să facă integrale la trei ani. Copiii lor nu se uită la televizor, joacă jocuri educative toată ziua, mănâncă numai bio şi home-made, poartă scutece de pânză şi haine spălate cu detergenţi eco. Evident, te simţi prost că bebeluşul din dotare se uită la reclame şi nu la Baby Einstein şi mămicile astea atotştiutoare au grijă să îţi scoată pe nas ce mamă rea eşti. Am început să le urăsc pe multe din ele şi le evit. Urăsc să mi se spună că “ştiu ele mai bine…” şi urăsc toate frazele care încep cu “cum al tău nu face aia şi aia??? Păăăăi al meu………” Am descoperit că e uşor să îi dai o coajă de pâine (plină de carbohidraţi, nu?) ca să te lase să mănânci în linişte şi la fel de uşor e să îl laşi şi să răscolească peste tot pentru că după o zi de muncă nu mai ai energia să alergi după el.
Am fost blamată că m-am întors la serviciu, că nu am stat acasă să am grijă de ea. Aş vrea să le rog pe acele mămici să încalţe doar o zi pantofii mei să vadă cum e. Să aibă zile în care trebuie să pună mâncare decentă pe masă din 10 lei, ultimii bani până la salariu. Urăsc să fiu judecată, mai ales de oameni care nu mă cunosc. Zi de zi mă gândesc dacă luna viitoare mai am din ce plăti rata la apartamentul obţinut cu greu de unii singuri după ce am stat 5 ani în chirie în 4 apartamente diferite din Bucureşti (nu ne-au ajutat părinţii, n-am avut nicio moştenire, n-am câştigat la loto), singuri ni l-am luat şi acum ne chinuim să îl plătim tot singuri, fără niciun ajutor. Zi de zi mă gândesc dacă luna viitoare o să am ce să pun pe masă, dacă o să plătesc întreţinerea, lumina şi restul cheltuielilor care par să apară din senin şi sunt toate urgente. Dacă în afară de strictul necesar o să îi pot oferi fetei mele o carte, o jucărie, o hăinuţă nouă. Majoritatea hainelor pe care le îmbracă Eliza sunt primite de la prieteni, cărora le mulţumesc din suflet pentru tot ajutorul oferit. Jucării primeşte cadou ocazional, eu nu-i cumpăr, iar cărţi traduc şi primesc exemplarele mele. Mi-e groază să nu se îmbolnăvească Eliza pentru că nu am bani de tratament medical decent (din fericire e un copil rezistent şi sănătos care nu mi-a creat probleme până acum).
Anul ăsta am declarat “no present policy”, nu iau cadouri nimănui şi nici nu primesc. Singura care va primi ceva va fi Eliza şi asta doar pentru că i-am luat mai demult ceva când am avut norocul să încasez ceva bani pe o traducere şi am preferat să mă asigur că Moş Crăciun va veni măcar la ea. E singurul an de când mă ştiu în care Moşul va ocoli casa noastră, niciodată, nici când eram mici şi situaţia părinţilor mei era poate mai grea decât a noastră acum, nu s-a întâmplat să nu vină Moşul. Dar asta e altă poveste, pe atunci cărţile şi jucăriile erau totuşi mai accesibile, părinţii primeau ceva cadouri pentru copii de la întreprinderea unde lucrau… acum e criză şi nu se mai dă nimic. Nici brad nu fac, v-am spus asta? Noroc de draga noastră mătuşică pe care Dumnezeu a adus-o aproape de noi, face ea brad şi ne bucurăm de al ei.
Zi de zi mă rog la Dumnezeu să îmi dea răbdare, sănătate şi putere de muncă. Nu cer bani, ştiu că atât timp cât sunt sănătoasă şi muncesc, o să ne descurcăm. Îi cer să aibă grijă de fata mea, singurul motiv pentru care mă mai dau jos din pat dimineaţa, singurul motiv pentru care mă lupt să ne fie bine, singura care mă mai face să zâmbesc. Dacă i-aţi urmărit evoluţia aţi văzut că e un copil vesel şi jucăuş, mult prea energică pentru mine E frumoasă, deşteaptă şi sănătoasă şi evoluează perfect în ciuda faptului că eu sunt o mamă imperfectă.
Multă lume mă acuză că m-am schimbat, că sunt mereu tristă, preocupată, stresată. Da, sunt, pentru că problemele nu dispar dacă fac bancuri. Şi chiar dacă am mai avut momente grele în viaţă, eram pe cont propriu, acum e altfel şi am un suflet mic de care sunt responsabilă.
Aştept noul an la fel cum l-am aşteptat şi pe acesta, cu speranţă, speranţă că ne va fi mai bine. Nu ştiu cum şi în ce fel, doar mai bine.
Posted in Cărţi, tagged ada demirgian, carti pentru Craciun, editura aramis, oana bucur, povestile domnisoarei firicel on 16 December, 2009 | 4 Comments »
Scrise de Andreea Demirgian special pentru fiica ei, Irina, Poveştile domnişoarei Firicel sunt perle mici de înţelepciune de mamă ascunse cu delicateţe şi talent în paginile unei cărţi perfecte pentru citit seara la culcare. Şapte poveşti şi tot atâtea lecţii de viaţă ne aşteaptă ascunse în paginile cărţii care, mai întâi, ne dezvăluie ilustraţiile cu tentă vintage ale Oanei Bucur şi abia apoi poveştile, care sunt inserate sub forma unei broşuri în mijlocul cărţii. Astfel, cartea îndeamnă la un exerciţiu de imaginaţie: vă dă un imbold să spuneţi povestea pe de rost fără s-o citiţi cursiv, să o povestiţi interactiv împreună cu copilul. Iat-o pe domnişoara Firicel la fereastra casei alături de cel mai bun prieten al ei, motanul Narcis. „Domnule Narcis”, întreabă ea, „de ce nu mai sunt verzi frunzele copacilor din grădină?” Povestea Două anotimpuri ne aduce un pic mai încolo şi răspunsul. Ilustraţia îşi depăşeşte astfel funcţia de exemplificare şi devine motiv de căutare (a poveştii potrivite), de întrebare, de stimulare a imaginaţiei.
Poveştile au un lirism înduioşător, dat de frazele muzicale cu rime jucăuşe inserate în ele şi de descrierile poetice de natură idilică. Sunt educaţionale, şi nu moraliste. Povestea ariciului care s-a pierdut pentru că nu şi-a ascultat mama, povestea prinţesei care şi-a căpătat porecla „Împuţicel” pentru că nu se spăla, prima zi de grădiniţă a lui Firicel cu explicaţile detaliate despre ce e aceea o educatoare şi o „grădinuţă” au în ele puţin din sufletul de mamă al Andreei. Poveştile nu ceartă, nu supără, nu fac morală.
Ele sunt discrete ca aroma laptelui cu trei picături de cafea pe care Firicel îl savurează împreună cu bunica ei, inocente ca întrebările copilei către mama ei, frumoase ca pasărea măiastră care poposeşte pe marginea fântâniţei şi sunt cele mai bune atunci când sunt savurate pe îndelete, ca ciocolata din ultima poveste din carte. Cum trebuie savurată ciocolata şi, la rândul ei, povestea? „Uite. Ia o tabletă de ciocolată. Pune-o pe limbă şi ţine-o puţin aşa. Las-o să se topească. Şi abia când o simţi moale şi catifelată, e momentul să închizii ochii şi s-o înghiţi. Hai, încearcă.”
Încearcă şi tu, cititorule!
Posted in Activităţi de Crăciun, Activităţi practice/Crafts, tagged decoratiuni de Craciun, decoratiuni de Craciun la birou, fulgi de nea din hartie, ornamente de Craciun facute manual, stelute de Craciun on 14 December, 2009 | 9 Comments »
Zilele trecute am fost în vizită la colegii din alt departament care şi-au împodobit birourile cu decoraţiuni făcute de ei atât de frumos încât i-am lăudat la toată lumea. Şi cum unde-s mulţi, puterea creşte… am văzut acolo idei superbe de decoraţiuni făcute manual şi am furat şi eu câteva idei. O să vă prezint o stea (sau un fulg de zăpadă, depinde ce vreţi voi să fie) foarte uşor de făcut, durează cam un minut şi e de mare efect.
Vă trebuie o coală de hârtie A4 si un foarfece. Îndoiţi coala de hârtie şi tăiaţi-o în două. Fiecare dreptunghi trebuie transformat într-un pătrat. Îndoiţi pe latura mică şi tăiaţi restul de hârtie.
Îndoiţi pătratul de hârtie astfel încât să formaţi un triunghi. Mai îndoiţi încă de două ori ca să obţineţi un triunghi mai mic (în total pătratul de hârtie va suferi trei îndoituri)
Poziţionaţi triunghiul de hârtie cu laturile pe care a fost îndoit în sus, astfel încât în partea de jos veţi avea marginile fiecărei laturi a pătratului. Decupaţi pe linia evidenţiată cu mov. Nu are importanţă cât de adânc decupaţi, fiecare stea va fi diferită, având colţurile mai mult sau mai puţin ascuţite.
Urmează apoi decuparea unor mici şanţuri în lateralele rămase ale triunghiului şi unul chiar în vârf. Iarăşi nu are importanţă cât de dese sau de rare sunt, ori cât de înguste sau de late. Fiecare stea va fi unică.
Nu vă mai rămâne decât să despăturiţi steluţa şi s-o puneţi un pic la presat ca să îşi păstreze forma. Apoi o puteţi agăţa oriunde doriţi, aveţi mai jos câteva poze din departamentul de care vă vorbeam:
Fulgi în zbor
Vine Moşul!
Zona Silent Night
Ţurţuri făcuţi din vatelină presărată cu sclipici
O fereastră cu flori de ger
Şi decoraţiunea mea preferată – şemineul lui Moş Crăciun! Trebuie să aflu cum l-au făcut să fac şi eu. Tot ce ştiu e că şemineul în sine e dintr-o cutie mare pictată. Nu ştiu flăcările cum le-au făcut, probabil au pe cineva priceput la desen printre ei. O să mă strădui să le aflu secretul şi vi-l spun şi vouă
Posted in Activităţi de Crăciun, Şerveţele şi moduri de împăturire, tagged impaturit servetele, servetele impaturite deosebit, servetele in forma de brad, servetele pentru mese festive on 13 December, 2009 | 10 Comments »
În limita timpului liber pe care o să îl am de acum până la Crăciun, în afară de ideile de decoraţiuni, o să postez şi idei pentru mesele festive de sărbători (reţete, aranjamente decorative) şi o să încep cu o idee de împăturit şerveţelul în formă de brăduţ. Ce poate fi mai reprezentativ pentru masa de Crăciun decât brăduţul mult-iubit şi de cei mici şi de cei mari? Ideal ar fi să aveţi şervete din pânză, iar pentru acest mod de împăturire v-ar trebui unele care să fie la fel şi pe faţă şi pe dos. Eu am folosit pentru exemplificare şerveţele de hârtie şi chiar mi-au ieşit foarte bine brăduţii. Îi puteţi face oricând aveţi o clipă liberă, îi puneţi într-o cutie şi îi aveţi gata pentru sărbători când n-o să vă mai vedeţi capul de treburi.
Dacă aveţi şervet de pânză îl împăturiţi în patru, dacă aveţi un şerveţel de hârtie îl lăsaţi aşa cum e:
Îl orientaţi spre voi cu laturile neîmpăturite şi îndoiţi fiecare latură înspre vârf lăsând cam 1,5 cm distanţa între ele.
Întoarceţi-l cu faţa în jos.
Îndoiţi laturile astfel încât să se suprapună şi să formeze la bază un spaţiu în formă de triunghi.
Întoarceţi invers astfel încât partea ascuţită să fie în jos.
Întoarceţi cu faţa în jos:
De la vârf înspre bază, îndoiţi fiecare strat al şerveţelului înspre exterior, aranjând cu atenţie îndoiturile. Începând cu stratul numărul doi, vârful se bagă sub stratul din faţă.
Şi ultimul strat:
Când îi aşezaţi în farfurie îi puteţi “împodobi” cu steluţe sau cu şiraguri mici de mărgele. Dacă vă permiteţi, puteţi decora fiecare brad cu o mică bijuterie – cadou pentru fiecare oaspete (nu din aur, un gablonţ frumos, un pantantiv, un medalion, o broşă, un inel, un ac de cravată, nişte butoni).
Posted in Activităţi de Crăciun, Activităţi practice/Crafts, tagged decoratiuni de Craciun, om de zapada facut de copii, ornamente de Craciun facute manual on 12 December, 2009 | 12 Comments »
Azi a început să fulguiască un pic dar nu suficient cât să se adune nămeți prin care să ne dăm cu săniuța sau din care să facem oameni de zăpadă. Așa că m-am apucat de făcut propriul meu om de zăpadă, după o idee pe care am găsit-o pe un site. Aveți nevoie de o sticlă de plastic de 0,5 l cu partea de sus rotunjită, făină, un pai de băut, o piuneză pentru avizierele de plută, doi nasturi negri mici și doi-trei mai mari, mărgeluțe roșii, făină, o căciuliță + un fular (eu le-am împrumutat de la niște decorațiuni, dar le puteți face din resturi de material sau din șosețele ca la colindători), adeziv puternic gen „Picătura”.
Dezlipiți eticheta de pe sticlă, spălați bine sticla și lăsați-o la uscat. Primul accesoriu este nasul, format din piuneza pe care o înfigeți cu atenție în sticlă, după ce ați uns-o în prealabil cu adeziv ca să se fixeze mai bine.
Așa arată piuneza:
Lipiți cei doi năsturei pe post de ochi. Într-o laterală faceți o gaură îngustă pe care împingeți paiul de băut care va fi „mătura” omului. Pentru mai mult efect folosiți un cutter ca să tăiați în fâșii vârful paiului. În punctul unde paiul și sticla se unesc ungeți din belșug cu adeziv ca să nu curgă umplutura.
Cu ajutorul unei pâlnii umpleți sticla cu făină, scuturând-o din când în când ca să se așeze bine ”zăpada”.
Bănuiesc că ați observat că până în acest punct omul de zăpadă nu are gură și asta pentru că nu mă hotărâsem cu ce s-o fac. Într-un final am decis să folosesc mărgeluțe foarte mici și am răscolit până le-am găsit căci de teama Elizei am dosit toate materialele mele pentru lucru manual. Trageți o linie cu adeziv și cu mare grijă lipiți mărgeluțele.
Lipiți nasturii mari, apoi puneți-i căciulița și fularul și gata, omul de zăpadă e pregătit să ne aducă un zâmbet pe fețe.
Dacă vă plac oamenii de zăpadă mai găsiți o idee aici iar de aici am cumpărat niște oameni de zăpadă făcuți manual, foarte deosebiți, pe care o să îi ofer cadou unor colege din străinătate. Vă asigur că în realitate sunt și mai frumoși decât în pozele de acolo.
M-am inspirat de aici şi aş mai fi vrut să fac şi ceva de genul acesta, dar nu mai am timp.
