Feeds:
Posts
Comments

Archive for June, 2010

Week-endul acesta am fost furnicuţă harnică şi am gătit două feluri de mâncare, plus trei tăvi de fursecuri şi o tavă de prăjitură cu cireşe. Dacă aveţi nevoie de puţină inspiraţie, iată:

Mâncărică de cartofi şi dovlecei cu coastă de porc afumată (pentru noi) şi cu pui (pentru Eliza). Nu-i aşa că are nişte culori fantastice, de-ţi vine s-o mănânci cu ochii? Am găsit nişte dovlecei mici în piaţă care şi-au păstrat verdele palid la fiert, apoi pătrunjelul proaspăt care nu se fierbe în mâncare, ci doar se înăbuşă puţin, cartofii de culoarea soarelui şi coasta roşiatică, fiartă bine de tot. La astea se adaugă sosul galben-portocaliu colorat de pasta de ardei care în ultima vreme înlocuieşte bulionul la mine în mâncare. Reţeta e improvizaţie de-a mea, pe baza unei reţete de-a mamei, doar că mama nu gătea dovlecei, eu am pus ca să mănânce Eliza cât mai multe legume şi până la urmă ne-a cucerit şi pe noi. Dau un gust foarte fin mâncării.

Ossobucco milanez după reţeta lui Florin de pe blogul Crazymothercooker. Am renunţat însă la ţelina după care nu am avut timp să umblu, în loc de bacon am pus nişte slăninuţă afumată şi am fiert-o două ore la cuptor la foc mic şi o oră jumate pe aragaz la foc mic. A ieşit o nebunie. Eu nu prea mănânc vită, dar după Boeuf Bourgoignon, reţeta asta e la loc de cinste. O recomand a se executa sâmbăta când aveţi timp, altfel vă prinde miezul nopţii cu mâncarea pe aragaz.

Trei tăvi de işlifang care au dispărut destul de repede:

Şi o prăjitură cu cireşe a cărei reţetă o să v-o dau în curând pentru că a ieşit absolut delicioasă:

Sunt la capitolul “consumat din congelator/cămară/frigider” aşa că am mai golit congelatorul de coasta de porc afumata, de pui, de slăninuţă, cămara de alunele măcinate, frigiderul de cireşele care nu se mâncau. Mai am în congelator nişte urzici pe care trebuie să le execut repede, o umplutură de tartă cu cireşe şi câteva recipiente cu mâncare de urgenţă pentru Eliza. În rest, bate vântul, dar n-o să mai bată mult pentru că o să-l dezgheţ frumos şi îl umplu cu cărniţă bună că acuşi îmi vin oaspeţii şi trebuie să pregătesc bunătăţi.

 

Read Full Post »

Dragi mămici şi tătici, începând de miercuri, Jurnalul Naţional va oferi la colecţia Biblioteca pentru toţi seria Cireşarii de Constantin Chiriţă. Sunt atât de încântată, mie mi-a plăcut la nebunie seria şi îmi doream de mult s-o achiziţionez pentru Eliza. Am fost înnebunită după cărţile de aventuri când eram mică şi în sufletul meu sper ca Eliza să iubească să citească la fel de mult ca mine. Deja îi colecţionez seria Jules Verne şi de miercurea asta mai trebuie să pun încă 12 lei deoparte pentru Cireşari. Dar merită din plin.

Nu rataţi, miercuri 30 iunie, primul volum, Cavalerii florii de cireş, şi miercuri, 7 iulie, Castelul fetei în alb.

Read Full Post »

Astăzi, în afară de sărbătoarea Naşterii Proorocului Ioan Botezătorul (şi de mult mai laica sărbătoare de Sânziene) este şi ziua de naştere a unei doamne dragi nouă, mama naşului meu de cununie. Pentru că este o persoană deosebită, chiar nu puteam să mă duc la ea cu un cadou banal, şi în general eu nu cumpăr şi nu ofer nimănui cadouri banale. Aşa că mi-am suflecat mânecile şi m-am pus pe treabă şi aşa a rezultat acest panetone cu glazură de ciocolată albă şi neagră. Reţeta de bază este cea de chec de aici, dar am înlocuit zahărul vanilat cu zahăr vanilat Bourbon şi esenţa de rom cu esenţă de vanilie Bourbon, pentru o aromă mai puternică. Ouăle de ţară au adus un plus de culoare iar ciocolata a încununat superb eforturile mele. Am împachetat panetonele într-o folie de celofan şi am legat cu panglică roz şi decorat cu un trandafiraş de satin.

Alte idei de cadouri dulci:

Brioşe glazurate

Fursecuri cu ciocolată

Fursecuri cu lavandă (la care n-am mai apucat să vă dau reţeta)

Read Full Post »

Îmi este foarte greu să scriu despre această carte pentru că mi-e teamă că n-o să-mi găsesc cuvintele potrivite, mi-e teamă că orice laudă o să sune falsă şi că n-o să reuşesc să vă transmit entuziasmul meu suficient de tare ca să vă conving că merită s-o cumpăraţi şi s-o citiţi.

Am aflat de cartea The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society de Mary Ann Shaffer şi Annie Barrows din postarea lui Michelle şi pentru că ea nu se entuziasmează aşa uşor cu privire la o carte, am rămas intrigată şi când am avut ocazia, am rugat o colegă să mi-o cumpere din SUA. Am citit-o pe parcursul a două săptămâni şi asta pentru că nu vroiam să se termine. Citeam câte un pic şi apoi mă gândeam la ce am citit şi evaluam cât mai am, bucurându-mă de paginile rămase. Concluzia la care am ajuns, după ce am plâns şi am râs cu personajele ei este că această carte tocmai a devenit cartea mea preferată din toate timpurile. Nu am mai avut o carte preferată de la Doamna din Baghdad de când eram în liceu, dar această carte a întrecut-o şi pe aceea. Modul în care sunt creionate personajele, în care se desfăşoară acţiunea, felul în care autoarele au reuşit să transforme un roman epistolar într-un roman pe care nu-l mai laşi din mână m-a cucerit definitiv. Cartea este în limba engleză şi îmi pare rău că nu a cumpărat-o nicio editură din România ca să se bucure de ea şi cei care nu vorbesc engleza.

Despre ce este vorba, veţi întreba, de m-a prins cartea asta în aşa hal? Pe scurt: e iarna lui 1946, s-a terminat cel de-al doilea război mondial, Europa încearcă să-şi revină în urma şocului. Scriitoarea Juliet Ashton primeşte o scrisoare de la un străin, Dawsey Adams, membru fondator al Societăţii Literare şi a Plăcintei din Coji de Cartofi din Guernsey. Aşa începe o poveste remarcabilă despre insula Guernsey în timpul ocupaţiei germane şi despre societatea atât de extraordinară ca şi numele ei. La prima vedere, cartea pare o adunătură de scrisori – de la Juliet către editorul ei, de la Juliet către prietena ei, de la membrii Societăţii către Juliet. Prin aceste scrisori cunoaştem oamenii care le trimit şi care le primesc, acţiunile şi sentimentele lor, şi astfel romanul capătă o rotunjime şi o profunzime asemanatoare unui roman scris din perspectiva omniscientă a autorului. E amuzant să descoperi cum nişte simpli fermieri ajung pasionaţi de scrierile surorilor Bronte, de Thomas Carlyle, de scrisorile lui Seneca, de Charles Lamb şi de mulţi alţi scriitori pe care nu i-ar fi citit în mod normal. E trist să afli prin ce au trecut oamenii în timpul ocupaţiei germane şi cum încercau să facă faţă cu umor adversităţilor vieţii. Milă, simpatie, antipatie, empatie, dragoste, prietenie, înţelegere – o gamă largă de sentimente pe care vi le va trezi această carte.

“Traditional without seeming stale, and romantic without being naive… It’s tempting to throw around words like “gem” when reading a book like this. But Guernsey is not precious… It’s as charming and timeless as the novels for which its characters profess their love! (San Francisco Chronicle Book Review)

Câteva citate din carte care mi-au plăcut:

“But Sophie – what is the matter with me? Am I too particular? I don’t want to be married just to be married. I can’t think of anything worse than spending the rest of my life with someone I can’t talk to, or worse, with someone I can’t be silent with.”

“That’s what I love about reading: one tiny thing will interest you in a book, and that tiny thing will lead you onto another book, and another bit will lead you onto a third book. It’s geometrically progressive – all with no end in sight, and for no other reason than sheer enjoyment.”

“I love seeing the bookshops and meeting the booksellers – booksellers really are a special breed. No one in their right mind would take up clerking in a bookstore for the salary, and no one in his right mind would want to own one – the margin of profit is too small. So, it has to be a love of readers and reading that makes them do it – along with first dibs on the new books.”

“Is it so small a thing to have enjoyed the sun, to have lived in the spring, to have loved, to have thought, to have done, to have advanced true friends? It isn’t.”

Dacă aveţi 5 lire de cheltuit, o puteţi comanda cu livrare gratuită de aici.

Read Full Post »

Pentru că Eliza vrea să bea orice bem noi, am renunţat la sucurile de orice fel şi am încercat să improvizez diverse ceaiuri reci pe care să le poată bea şi ea. Iată unul dintre ele:

Ingrediente: flori de tei uscate, o limetă, zahăr, sirop de mentă, gheaţă.

Se face un ceai de tei dar nu se fierbe foarte mult ca să nu devină roşiatic. El trebuie să păstreze culoarea aceea verzuie a frunzelor de tei. Din zahăr şi suc de limetă se face un sirop. Se toarnă ceaiul peste siropul de zahăr şi suc de limetă şi se răceşte rapid, adăugând cuburi de gheaţă. Se toarnă sirop de mentă după gust şi se serveşte imediat pentru că altfel îşi schimbă culoarea. Eu am pus pentru decor două felii de limetă dar s-au dus la fund şi nu se mai văd în poză. Este perfect pentru o după amiază sau o seară călduroasă de vară în locul băuturilor din comerţ, şi cu siguranţă este şi mai ieftin.

Read Full Post »

Nu ştiu ce vroiaţi voi să deveniţi când eraţi mici, dar eu vroiam să mă fac detectiv. Pasiunea mea erau cărţile Rodicăi Ojog Braşoveanu cu investigatori inteligenţi şi calculaţi, şi mai ales personajul Minerva Tutovanu, o fostă profesoară de matematică devenită detectiv care îi face zile fripte locotenentului Dobrescu pentru că nu are suficientă logică şi perspicacitate. Ei, dacă locotenentul Dobrescu ar fi pus mâna pe seria Micul Detectiv publicată la editura Gama n-ar mai fi avut parte de zile fripte din partea Minervei şi ar fi rezolvat mai repede cazurile.

Colecţia Micul Detectiv se adresează preşcolarilor şi este structurată pe arii curiculare diferite. Primele patru titluri din colecţie sunt: Logică, atenţie şi memorie pentru 3-4 ani, Logică, atenţie şi memorie pentru 5-6 ani, Cifrele şi Animalele.

Cele zece titluri ale colecţiei testează noţiunile învăţate la grădiniţă. Exerciţiile şi testele propuse sunt prezentate sub formă de joc pentru a fi rezolvate cu plăcere, iar ilustraţiile vesele îi vor încânta şi îi vor atrage pe copii.

Subiectele propuse în această colecţie sunt structurate pe zile, de luni până vineri, ajutându-i astfel pe cei mici să evolueze constant şi să acumuleze uşor noi cunoştinţe. După rezolvarea cu succes a exerciţiilor, copiii vor fi recompensaţi cu diploma de pe ultima copertă, pe care o pot personaliza cu numele lor.

Titlurile în curs de apariţie sunt: Reguli de comportament, Alfabetul, Culori, forme şi mărimi, Ştiinţele naturii, Dezvoltarea limbajului şi Cifre şi gândire matematică.

Carţile sunt ieftine (4,5 lei bucata) şi merită cumpărate pentru ca micul vostru preşcolar sau chiar şcolar de clasa I să nu se plictisească pe vară. O să comand şi eu primele patru din serie şi vă spun cum sunt când le primesc.

Şi dacă tot suntem la categoria preşcolari, vreau să vă mai recomand o carte publicată tot de editura Gama, se numeşte Pot să merg la şcoală şi este o carte care evaluează cunoştinţele copilului vostru înainte de a merge la şcoală. Noţiunile alese sunt extrase din programa şcolară propusă de Ministerul Educaţiei (more…)

Read Full Post »

Vineri a fost ziua mea şi m-am serbat, alături de altă colegă, cu o mega-petrecere la birou. Aici sunt majoritatea oamenilor dragi care mai sunt în Bucureşti şi ce poate fi mai frumos decât să mănânci ceva bun în compania lor?

Pentru că e vară şi cald şi lumea ia cu asalt parcurile (atunci când nu e caniculă) m-am decis să dau o petrecere cu tema parcul de distracţii. Am avut mici (două platouri imense cu mici, cartofi la cuptor şi ciuperci la grătar, cu muştar şi castraveciori muraţi, care au dispărut instant), gogoşi (simple, cu gem şi cu ciocolată şi alături sosuri de căpşune, zmeură şi ciocolată), pop-corn, îngheţată de casă şi cornete în care să-şi pună lumea după dorinţă, baloane colorate, baloane de săpun şi loc de pozat ;-) Şi în plus, trei mere îmbrăcate în caramel care nu prea mi-au ieşit (le-am făcut în casă) şi pe care le-am pus drept decor.

Poze de la eveniment:

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 794 other followers