Feeds:
Posts
Comments

Archive for December, 2010

De obicei, când se apropie sfârşitul unui an, ne facem socotelile pe anul care se încheie şi planuri pentru anul care stă să înceapă. Eu nu fac excepţie de la regulă, aşa că azi, fiind miercuri şi ziua cărţii de miercuri, trag câteva concluzii pe anul care s-a încheiat în materie de cărţi şi lecturile mele personale.

Anul 2010 a fost un an bogat în cărţi, am reuşit, în ciuda crizei, să şi cumpăr multe cărţi, am şi primit, am şi tradus, am şi dăruit, cert este că a fost anul cărţilor. Sunt multe cărţi pe care nu am apucat să le cumpăr şi nici nu cred că voi mai apuca deşi mi le doresc mult. Sunt multe cărţi care stau în teancuri aşteptând să fie citite şi le voi citi cu siguranţă, în puţinul timp pe care îl am dedicat acestei activităţi. Anul viitor va fi mai sărac în cărţi  noi pentru că bugetul pentru lecturi e aproape de zero (asta dacă nu se întâmplă vreo minune :-) ). În schimb am destule cărţi în bibliotecă pe care să le citesc şi să vi le recomand, aşa că pe blog nu se va simţi criza, diferenţa va fi doar că probabil voi recomanda mai multe cărţi de adulţi decât de copii. Dar… vom vedea, nu ştim niciodată ce ne rezervă anul.

În materie de planuri, pentru anul viitor mi-am setat un target foarte greu de atins. Poveştile din Lumea Mare mi-au stârnit interesul pentru călătorii, şi dacă tot nu le pot face fizic, vreau să le fac măcar psihic. Aşa că am de gând şi sper să şi reuşesc să citesc 12 cărţi de călătorie scrise de autori români pe parcursul anului viitor. Am mai jos câteva idei şi mai aştept şi sugestiile voastre:

Mihai Barbu, Vând kilometri, l-am văzut pe Mihai la ultima ediţie a Poveştilor şi interesul pentru cartea lui mi-a trezit şi mie interesul. Am primit cartea cadou de la Moşul meu secret de la serviciu şi abia aştept să mă afund în lectura ei. Mulţumesc încă o dată, Secret Santa!

Răzvan Marc, Austria, o altfel de vacanţă, editura Austria Incoming. L-am văzut şi pe Răzvan Marc la prima ediţie de Poveşti la care am participat. Pe Răzvan îl ştiţi de pe TVR2 unde prezintă emisiunea Bazar.

Roxana Valea, Prin praf şi vise, editura RAO. Deşi urmăresc atent noile apariţii de la RAO, nu ştiu cum de mi-a scăpat tocmai asta, iar acum nu se mai găseşte, probabil a fost tiraj mic. Dacă o are cineva şi e dispus să mi-o împrumute/vândă la mâna a doua, accept cu mare drag.

Bogdan Teodorescu, 54/24, editura Tritonic. Şi pe Bogdan l-am văzut la Poveşti din Lumea Mare şi prin amabilitatea editurii Tritonic am primit şi cartea. Dacă Bogdan scrie la fel de comic cum povesteşte prevăd o lectură foarte captivantă.

Adelina Patrichi, India picantă, editura Taj, din seria India (India în extaz, India la rece şi India picantă) scrise de Adelina Patrichi. Am văzut-o pe Adelina la lansarea lui Shivani Singh şi am rămas impresionată de cât de mult iubeşte India, aşa că abia aştept să fac rost de cartea asta s-o citesc, mai ales că se axează pe gusturile Indiei mai mult decât pe obiectivele strict turistice.

Aştept sugestii ca să ajung la 12. Oricum, lista rămâne deschisă pentru că sunt sigură că şi anul viitor se vor mai publica. Am şi o listă lungă de cărţi de călătorii în engleză, dar sunt atât de scumpe, că nu cred că voi ajunge să citesc vreuna :-(  Voi ce planuri v-aţi făcut în materie de cărţi pentru anul viitor?

 

Read Full Post »

Au mai rămas doar câteva ore până îşi face apariţia Moşul cel bun încărcat de daruri şi dacă încă nu v-aţi împachetat cadourile pentru cei dragi, iată câteva sugestii:

Cu fulgi sau flori decupate:

Cu broşe din fetru sau de oricare alt fel aveţi:

Cu litere decupate din hârtie sau carton auriu, sau oricare altă culoare contrastantă cu hârtia de ambalaj folosită:

Cu timbre poştale şi hârtie simplă, maro şi cu ştampilă de Moş Crăciun ca să arate ca un colet poştal tocmai sosit din Laponia:

Decorat cu accesorii pentru brad: şiraguri decorative, clopoţei, globuri:

Dacă nu aveţi panglică sau alte decoraţiuni, tăiaţi cu foarfeca zimţată fâşii din hârtie contrastantă şi lipiţi-le cu scotch dublu adeziv:

Din aceeaşi hârtie puteţi improviza şi punguţe pe care să le legaţi cu fundiţe:

Folosiţi-vă imaginaţia, iar dacă aveţi două mâini stângi cumpăraţi pur şi simplu nişte punguţe frumoase. Avantajul lor e ca pot ascunde cadouri de orice dimensiuni şi forme şi după aceea pot fi refolosite de foarte multe ori :-)

Crăciun fericit tuturor, să aveţi parte de cât mai multe surprize frumoase, să vă iasă toate reţetele încercate, să aveţi vreme bună pe unde vă duceţi, şi, cel mai important, să aveţi sănătate şi putere să le faceţi pe toate!

Read Full Post »

Am descoperit această reţetă într-o revistă americană online care se numeşte Sweet Paul Magazine şi mi-a atras atenţia pentru că arătau foarte festiv şi erau uşor de făcut. Mie nu mi-au ieşit aşa de frumoase pentru că nu am avut acadele corespunzătoare şi nici nu am poze prea grozave, deoarece le-am terminat pe la 12 noaptea. Dar de bune, sunt bune rău şi merită să le faceţi, mai ales pentru cei care iubesc combinaţia de ciocolată cu mentă.

Reţeta originală, ca să vedeţi cum ar fi trebuit să arate:

Ingredientele pe care le-am folosit eu:

jumătate de pachet de unt (100 de grame), jumătate de cană de zahăr, 1 ou mare (eu am pus două mici, dar dacă găsiţi ouă pentru patiserie, din acelea L, luaţi din acelea, eu aveam ouă de ţară), jumătate de linguriţă de esenţă de mentă sau sirop/ulei esenţial de mentă dacă nu aveţi esenţă (atenţie mare la ulei, nu din acela parfumat pentru candele, ci ulei esenţial din magazinele naturiste), o cană de făină obişnuită, un sfert de cană de cacao de bună calitate (e un fel de cacao neagră de la dr Oetker care e mai bună decât pudra de cacao normală, mai maronie), jumătate de linguriţă de praf de copt, o ciocolată cu 70% cacao (eu folosesc anidor, mi se pare o ciocolată bună pentru gătit, în niciun caz, nici cu preţul propriei vieţi nu folosiţi ciocolata de menaj care se găseşte la noi!), acadele din acelea alb-roşii (“ciubuc”).

Se bate untul la temperatura camerei cu zahărul până devin ca o cremă. Adăugaţi oul şi mixaţi. Adăugaţi esenţa de mentă, făina, praful de copt şi pudra de cacao şi frământaţi până devine un aluat omogen. Adăugaţi făina treptat, de la jumătate de cană în sus, până când aluatul capătă consistenţă. Trebuie să fie moale, dar nu lipicios. Înfăşuraţi în folie de plastic şi daţi la frigider timp de două ore. Eu am făcut trei feluri de fursecuri în seara aceea, unele care se coceau pe loc, altele care trebuiau sa stea la frigider o oră şi acestea care trebuiau să stea la frigider două ore. Dacă vreţi să faceţi un maraton al fursecurilor, alegeţi reţete care să vă permită să vă folosiţi la maxim timpul, fără perioade de aşteptare în care să nu faceţi nimic.

Între timp încălziţi cuptorul la 180 de grade. Întindeţi foaia de aluat în strat subţire şi decupaţi fursecuri rotunde. Vă sfătuiesc să puneţi dedesubt o folie de plastic când întindeţi pentru că astfel le veţi dezlipi mai uşor şi nu se vor deforma deloc, vor rămâne perfect rotunde. Transferaţi discurile de aluat pe tava tapetată cu hârtie de copt şi daţi la cuptor timp de 10 minute. Ele vor creşte uşor la copt şi vor arăta minunat! Lăsaţi-le să se răcească bine de tot înainte să treceţi la următorul pas.

Topiţi ciocolata pe bain-marie. Rupeţi-o în bucăţele ca să se topească mai repede, fără să fiarbă. Ungeţi fursecurile cu ciocolata topită şi presăraţi acadelele zdrobite, apoi lăsaţi la uscat într-un singur strat. S-ar putea să aveţi nevoie de o noapte întreagă ca să se întărească bine ciocolata. Depozitaţi în cutii metalice, de preferat cu pătrăţele de hârtie de copt între ele.

O parte din fursecuri au ajuns în sacul Moşului iar pe restul le-am mâncat foarte încântaţi şi cred că o să mai fac o tură şi pentru Revelion, pentru că sunt foarte aspectuoase.

Read Full Post »

Anul acesta am vrut să fac o scenă a naşterii Domnului mai elaborată, cu figurine, cu animale, cu fân şi iesle şi îngeraşi. Din păcate n-am avut timp să pun în practică acest proiect măreţ şi o voi lăsa pentru anul viitor, dar am vrut neapărat să fac o scenă a naşterii Domnului, oricât de simplă ar fi ea. După ce am văzut aceste scene ale naşterii din mai multe zone ale lumii, mi-am dat seama că nu trebuie neapărat să fie ceva complex, ci ceva care să exprime în câteva simboluri povestea naşterii Domnului. Aşa am găsit poza asta (îmi pare rău dar chiar nu mai ştiu unde) şi m-am inspirat din ea:

Originalul:

Ce mi-a ieşit mie, din memorie (uitasem să printez poza şi am făcut după ce mi-am adus aminte şi am greşit aranjarea beţelor)

Am lipit cele trei beţe de îngheţată cu un pistol de lipit, cu mare greutate, pentru că nu stăteau în poziţia asta. În poziţia din poza originală pot fi lipite şi cu adeziv de tip picătura sau super glue. Am tăiat cu cuţitul o nucă în două (da, se poate, dacă înfigi un cuţit cu lama scurtă în ligamentul care leagă cele două jumătăţi), am golit-o şi am improvizat un bebe Isus dintr-o bilă de polistiren şi puţin fetru albastru. Am lipit coaja de nucă, am pus nişte “fân” (am devastat grâul de Sf Andrei şi l-am uscat) şi apoi bebeluşul. În partea de sus am agăţat o steluţă pe care am desprins-o de la un ornament de crăciun. Pentru că am greşit când am lipit beţele, nu am mai avut loc şi de Maria şi de Iosif, aşa că am lăsat scena aşa, simplă. Figurinele din poza originală par făcute cu tehnica papier mache, dar voi puteţi improviza cu orice aveţi la îndemână. I-am legat şi o panglică subţire pentru a fi atârnat în brad.

Alte poze:

Aceasta e ultima decoraţiune de Crăciun de anul acesta, până în Ajun vă voi mai încânta cu o reţetă de fursecuri, idei de împachetat cadouri şi poate şi o reţetă de lichior sărbătoresc, dacă mai avem timp. Sărbători fericite tuturor!

Read Full Post »

În căutarea mea de idei de cadouri făcute manual, am dat şi peste aceste bile efervescente pe site la Martha Stewart. A durat ceva până să mă apuc de ele, pentru că nu prea am avut timp dar şi când le-am făcut am fost încântată. Se fac uşor, sunt de mare efect, se pot dărui aproape oricui, se pot ambala şi individual în celofan, legate cu panglici şi cu o eticheta simplă, cum am făcut eu de Moş Nicolae când am dat colegelor de birou câte una sau se pot ambala în borcane transparente cu etichete mai elegante şi panglică lată de organza. Borcănaşul de mai jos a fost donat pentru târgul de Crăciun în scop caritabil de la noi de la birou şi s-a vândut cu preţul de 20 lei.

Eticheta improvizată de mine, printată pe coală albă, decupată şi lipită pe carton mov:

Pe verso am lipit o etichetă autocolantă cu ingredientele şi cu numele producătorului, adică al meu :-D

Bicarbonatul şi amidonul sunt aliaţi împotriva pielii înroşite şi a iritaţiilor, aşa că sunt perfecte pentru baie, nu numai că relaxează (prin uleiul esenţial adăugat) dar şi răsfaţă pielea.  Zahărul brun conţine acid glicolic (folosit la multe produse cosmetice) care este esenţial pentru menţinerea sănătăţii pielii şi ajută la catifelarea acesteia.

Ingrediente: jumătate de cană de sare de lămâie, 1 cană de bicarbonat de sodiu, trei sferturi de cană de amidon, un sfert de cană de zahăr brun, ulei esenţial – eu am folosit de lavandă, opţional colorant alimentar, apă, un pulverizator.

Amestecaţi sarea de lămâie, bicarbonatul de sodiu şi amidonul într-un recipient mai mare. Treceţi amestecul printr-o sită. Adăugaţi zahărul. Umpleţi un pulverizator cu apă şi adăugaţi colorantul alimentar dacă doriţi (puteţi folosi şi coloranţi naturali, gen suc de sfeclă, de spanac, zeamă de coji de ceapă, eu nu am încercat dar nu văd de ce nu ar merge). Pulverizaţi apă peste amestec, puţin câte puţin şi amestecaţi cu mâinile. Amestecul trebuie să devină umed dar nu efervescent şi să poată fi frământat. Adăugaţi cu  o pipetă şi uleiul esenţial. Atenţie la uleiul folosit, sa nu fie din acela care se pune în candele, ci ulei esenţial, care nu e uleios. Cel mai bine este să îl cumpăraţi de la Plafar sau din magazinele naturiste. Puneţi compoziţia rezultată în tăviţe de gheaţă din silicon (o să le scoateţi mai uşor, din tăviţele obişnuite s-ar putea să nu mai iasă) şi lăsaţi la uscat peste noapte. Reuşita e garantată, nu are cum să nu vă iasă.

Eu am făcut steluţe, inimioare şi floricele. Steluţele sunt cele mai frumoase, deşi am făcut puţine de teamă că o să se strice când le scot, dar nu s-au stricat. Când puneţi compoziţia în forme, apăsaţi bine ca să nu rămână goluri de aer. Dacă vă place să vă plutească floricele prin cadă, puteţi adăuga, de exemplu, flori uscate de lavandă în compoziţie, sau flori mărunţite de muşeţel ori petale de trandafiri. Eu am mers pe varianta simplă. Se adaugă cam trei bucăţi în cada de baie, Martha Stewart zice două, dar ale mele au ieşit un pic mai mici decât ale ei.

Poze cu borcanul din spate:

Read Full Post »

Tocmai când credeam că am dat startul ultimului concurs pe anul acesta, iată că Moş Crăciun şi-a băgat coada şi vrea să mai ofere câteva cărţi. Editura Gama ne oferă trei seturi din colecţia “Mai bine vorbim despre asta” despre care v-am vorbit aici, şi de care sunt şi mai mândră, pentru că sunt traduse de mine. Concursul va dura până pe 21 decembrie şi câştigătorii vor fi anunţaţi miercuri, 22 decembrie, în cadrul rubricii Cartea de miercuri. Editura Gama va trimite direct câştigătorilor cărticelele şi pentru asta va trebui să trimiteţi pe adresa idei_pentru_mamici_si_copii @ yahoo . com un mail cu adresa poştală. Puteţi participa de oriunde din lume, dar adresa de livrare va trebui să fie una din România.

Ce trebuie să faceţi pentru a câştiga: să lăsaţi un comment în care să povestiţi cum aţi procedat în mod greşit faţă de un comportament al copilului vostru şi cum aţi fi vrut/ar fi trebuit să procedaţi de fapt. Cu toţii greşim, pentru că suntem oameni, şi o să încep chiar eu: acum două săptămâni Eliza a făcut scandal pentru că voia să doarmă în pat cu noi. Cum eu nu sunt de acord cu asta, am pus-o la ea în pătuţ şi am lăsat-o să plângă, convinsă că se va potoli şi se va culca. Numai că ea, în spiritul ei încăpăţânat arhi-cunoscut, nu s-a culcat, ci a continuat să plângă până a vomat. Evident că a fost mai multă muncă să strâng după ea, decât ar fi fost s-o iau în pat la noi, s-o adorm şi apoi s-o mut la ea în pătuţ. Voi în ce situaţii aţi greşit faţă de puii voştri? Este greu, dar hai mai bine să vorbim despre asta!

Concursul nu este deschis doar mămicilor ci şi educatorilor/învăţătorilor/psihologilor care lucrează mult cu copiii şi care pot folosi aceste cărţi în demersul lor pedagogic şi care au şi multă experienţă în acest domeniu.

Iar dacă Moşul vostru e mai sărac anul ăsta, îl puteţi completa cu pachete de cărţi din diferite genuri, oferite de Mihaela la concursul ei de Crăciun. Intraţi la ea pe blog să vedeţi ce pune la bătaie!

Read Full Post »

Am văzut ideea pe  blog la Adriana, apoi am intrat pe site la Martha Stewart unde am vizionat filmuleţul şi am decis că trebuie să fac şi eu. Am exersat pe nişte revistuţe mai subţiri (din acelea care se dau gratis) şi apoi am trecut la fapte. Am cumparat o revistă Practic în bucătărie (în care am găsit două reţete festive pe care o să le realizez şi eu în curând) şi m-am pus pe îndoit.

Vă prezint mai jos paşii, deşi e mai uşor să vedeţi filmuleţul. Însă pentru cine nu vorbeşte engleza, sper să fie de ajutor şi pozele mele:

Mai întâi trebuie să “înmuiaţi” un pic cotorul revistei, aşa că deschideţi-o şi închideţi-o mai tare şi îndoiţi-o în două, orice mişcare vă ajută să slăbiţi cotorul.

Apoi îndoiţi, începând cu coperta, spre interior, ca şi cum aţi vrea să formaţi un pătrat:

Procedaţi în acest mod cu toate paginile, îndoind mereu dinspre stânga înspre dreapta. După ce treceţi de mijloc, nu inversaţi îndoitura, ci continuaţi la fel, chiar dacă e mai greu. Aşa va arăta după ce terminaţi:

Porniţi din nou de la prima copertă şi mai îndoiţi încă o dată spre interior, până la legătura revistei:

Continuaţi cu toate paginile. O să fie destul de greu şi o să vi se înnegrească buricele degetelor de la apăsat pe îndoituri dar vă asigur că merită efortul. Aşa arată după ce e gata:

Şi ultimul pas: luaţi-o de la capăt, cu prima copertă şi îndoiţi colţul triunghiular de jos, în interior, strecurându-l în prima îndoitură (o să vă daţi seama la faţa locului unde), având grijă să fie aliniat perfect cu partea de jos a paginii:

Aşa arată după ce e gata:

Acum urmează decoratul: eu l-am dat cu spray auriu şi am presărat sclipici. N-am acoperit integral suprafaţa bradului cu spray auriu pentru că am vrut să îi dau un aspect vintage, şi am lăsat să se vadă şi din scris câte puţin. Dacă nu aveţi spray auriu şi nici chef să daţi banii pe unul special pentru proiectul ăsta (deşi îl puteţi folosi şi la proiectul de ieri, cu ghiveciul auriu pentru poinsettia), atunci apelaţi doar la lipici şi sclipici. Şi cum noi nu avem lipici sub formă de spray ca Martha Stewart, vă sugerez să cumpăraţi un lipici lichid şi un penson. Vărsaţi lipiciul lichid într-un recipient mai încăpător şi cu ajutorul pensonului întindeţi-l peste brăduţ. Turnaţi sclipiciul auriu (3 lei flaconul mic) şi lăsaţi să se usuce. Puneţi un ziar dedesubt pentru a aduna sclipiciul care cade, să îl puteţi refolosi.

Prim plan cu sclipici:

Sunt încântată de idee şi de realizare, e un proiect migălos dar uşor de făcut, cu puţine materiale, poate fi făcut şi la şcoală cu copiii, la ora de lucru manual. Angajaţii de la emisiunea Martha Stewart îi făceau ca să îi vândă în scop caritabil, mi se pare o idee bună pentru companii, să mobilizeze toţi angajaţii să facă brăduţi şi să îi vândă în scop caritabil (mult mai ieftin decât la Martha Stewart, evident!). Sau pentru un trust de presă, în loc de felicitări, poate face aceşti brăduţi să îi trimită colaboratorilor cu mesajul: “Revista noastră într-o nouă prezentare. Banii de felicitări au fost donaţi Asociaţiei X”.  Dar cum eu nu lucrez la vreo firmă de PR şi nu dau asemenea sfaturi companiilor, vă prezint doar vouă aceste idei şi le puteţi adapta după plac.

Read Full Post »

I se mai spune şi steaua Crăciunului sau Crăciuniţă, o ştiţi cu toţii, este poinsettia, planta ale cărei frunze se înroşesc în preajma Crăciunului, arătând ca o floare înflorită. În Statele Unite pe 12 decembrie este ziua naţională a poinsettiei. Mi se pare o chestie foarte drăguţă, să ai o zi naţională a unei plante, şi pentru că îmi place mult poinsettia, decretez ziua de azi, Ziua Naţională a Poinsettiei în România.

Numele ştiinţific al plantei, Euphorbia pulcherrima, înseamnă “foarte fumoasă” şi i-a fost dat de botanistul german, Wilow. Denumirea comună, poinsettia, vine de la Joel Roberts Poinsett, primul ambasador american in Mexic şi el a fost cel care a adus planta în America. Fiind o plantă originară din Mexic, cea mai cunoscută legendă legată de ea provine tot de acolo. Se spune că Pepita, o fetiţă săracă, mergea la slujba de Crăciun şi nu avea niciun cadou de oferit Pruncului Isus. Atunci vărul ei, Pedro, i-a spus că până şi cel mai umil dar este primit de Dumnezeu dacă este oferit cu dragoste. Atunci Pepita a îngenuncheat la marginea drumului şi a cules o mână de buruieni pe care le-a adunat într-un buchet.  Îi era ruşine să le ducă la Biserică şi se simţea şi mai tristă şi descurajată. Când s-a apropiat de altar, şi-a amintit cuvintele vărului ei şi a depus buchetul la baza scenei nativităţii din Biserică. Deodată, buruienile au făcut flori de un roşu aprins şi toţi au fost convinşi că sunt martorii unei minuni. Din ziua aceea, planta respectiva a fost denumită Flores de Noche Buena (Floare de Crăciun) iar astăzi se numeşte poinsettia.

Pentru această zi puteţi face decoraţiuni cu flori de poinsettia sau flori din fetru care să ia forma unor broşe, agrafe de păr, decoraţiune pentru cadou, decoraţiune de brad şi orice vă mai trece prin cap. Eu am făcut una pentru a decora un pachet şi iată ce a ieşit:

Şi un prim plan:

Am decupat din fetru cele trei straturi, după şablonul de aici, iar pentru centru am decupat un disc din fetru verde cu foarfeca zimţată şi am fixat cu un fel de năsturaş argintiu. Dacă aveţi un nasture verde, puteţi renunţa la fetrul verde şi puneţi direct nasturele. Eu am căutat o oră în cutiile mele un nasture verde şi nu am găsit. Ce e drăguţ la această decoraţiune de cadou este că poate fi refolosită la ceva şi nu aruncată într-un sertar ca o fundă de hârtie sau o panglică. Iar dacă legaţi cu sfoară sau cu lână, arată şi mai frumos.

Iar pentru masa de Crăciun puteţi face o decoraţiune centrală cu un ghiveci mic, un glob şi o poinsettie mică. Eu am folosit un ghiveci de plastic pe care l-am vopsit cu spray auriu, i-am făcut nişte dungi strâmbe cu lipici şi sclipici (ca să semene cu globul), am pus în el un glob căruia i-am scos agăţătoarea, am turnat apă în glob şi am pus o floare tăiată de poinsettia.  Dacă n-aveţi ghiveci, puteţi folosi un pahar de martini şi câteva pietricele decorative. M-am inspirat de aici.

Alte idei minunate aici şi aici. Dacă aveţi şi voi sugestii şi idei pentru Ziua Naţională a Poinsettie vă aştept cu un comentariu.

Între timp nu uitaţi de concurs.

 

Read Full Post »

Să ridice mâna toţi cei care au pe acasă un Moş Crăciun plasticos care cântă şi/sau dansează, absolut îngrozitor, dar pe care nu v-aţi înduraţi să îl aruncaţi până acum! Eu am ridicat mâna deja şi sunt sigură că şi voi, acolo, de partea cealaltă a ecranului. Nu vă explicaţi motivul pentru care nu l-aţi aruncat, şi oricum nu contează pentru că o să vă dau o idee grozavă cum să-l reciclaţi în ceva care să merite pus la vedere de sărbători. Am descoperit ideea asta pe blog la Mariana, este în întregime ideea ei (felicitări pentru inspiraţie!) şi am preluat-o şi eu, gata oricând să transform ceva urât în ceva drăguţ şi să evit aglomerarea gropilor de gunoi cu nişte chestii care ar trebui scoase din producţie de tot.

Vă trebuie un Moş Crăciun (vă rog, nu cumpăraţi unul dacă nu aveţi, doar de dragul proiectului, chiar nu merită banii :-D , mai bine întrebaţi pe la prieteni), o cutie de carton mai pătrăţoasă (nu cutia lui originală, trebuie una un pic mai încăpătoare), hârtie de ambalaj roşie, bandă corectoare (vedeţi în poza de mai jos cum arată), fetru alb sau marginea unui ciorap de Crăciun/căciuli cumpărate de prin piaţă (dacă aveţi prin casă, dacă nu, vă rog, chiar nu cumpăraţi special pentru proiectul ăsta), sclipici, un săculeţ, orice mai aveţi prin casă pentru decorat săculeţul.

Moşul meu avea şi un saxofon, dar i l-am scos şi i-am îndepărtat şi bateriile. Cutia e reciclată de la ambalajul unor căni primite cadou de Moş Nicolae. Am tăiat cutia astfel încât să ajungă cam până sub braţele Moşului. Am măsurat hârtia de ambalaj, apoi am făcut modelul de cărămizi cu banda corectoare, cam strâmbe, dar nu contează, n-am stat să măsor să fie egale:

Am pregătit zăpada pentru marginea hornului, am desenat pe o coală de hârtie un model, l-am transferat pe fetru, apoi am decupat, am dat cu lipici transparent şi am presărat sclipici alb. Am găsit cutiuţa de sclipici alb ca zăpada la o tonetă cu lacuri de unghii şi alte prostii din astea, în piaţă. A costat 5 lei o cutiuţă mai mare.

Am înfăşurat hornul în hârtie, în partea de jos am împachetat ca la cadou, iar în partea de sus am îndoit peste marginea cutiei şi am fixat cu bandă scotch.  Am pus “zăpada” pe care am lipit-o cu un adeziv mai puternic.

Am decorat un săculeţ simplu (vă rog nu daţi cu roşii, e săculeţul de la nucile de săpun, dar mai am încă unul şi mi-am permis) cu ştampile cu modele de Crăciun şi vopsea pentru textile roşie şi verde rămasă de la ziua Elizei.

Am pus Moşul în cutie, am umplut săculeţul cu şerveţele şi i l-am pus în braţe (trebuia să acopăr cumva partea oribil de aurie din faţă).

Ce puteţi face cu el? Îl puneţi sub brad, sau pe vreo etajeră sau pe pervazul ferestrei, sau ca decoraţiune centrală pe masa festivă şi în săculeţ puneţi câte o bombonică sau un mini-cadou pentru invitaţi, sunt sigură că aveţi un locşor unde s-ar potrivi perfect acest horn cu Moş. Iar alături de colindătorii reciclaţi de anul trecut va arăta şi mai bine. Şi staţi pe aproape pentru că în curând o să vă prezint o decoraţiune reciclată aşa cum nici nu v-aţi imaginat, găsită tot pe blog la o mămică plină de idei şi talentată la realizarea lor.

Dacă îţi place să faci decoraţiuni de Crăciun, te aştept şi la concurs.

Read Full Post »

Aceste globuri sunt foarte uşor de făcut şi pot fi realizate şi împreună cu copiii.

Aveţi nevoie de două coli de carton în culoarea dorită (carton nu foarte gros, sa poată fi îndoit uşor), un compas, doi năsturei, aţă sau panglică subţire roşie, bandă dublu adezivă (sau lipici), o unealtă de biguit sau un pix căruia i s-a termina mina, o riglă.

Cu ajutorul compasului trasaţi nouă cercuri de aceeaşi dimensiune pe colile de carton. Motivul pentru care nu puteţi să trasaţi cercurile cu un pahar, de exemplu, este că aveţi nevoie de acea împunsătură din mijloc pe care o face acul compasului.

Decupaţi cercurile, apoi, folosind o unealtă de biguit sau pixul cu mina terminată şi rigla, trasaţi un şanţ pe mijlocul discului, luând ca reper împunsătura făcută de compas.

Îndoiţi discul de carton în două:

Aplicaţi o fâşie de bandă dublu adezivă (sau lipici) la baza îndoiturii, pe exterior, pentru fiecare disc.

 

Lipiţi discurile unul de altul, la baza semisferei. Înainte de a lipi primul şi ultimul disc şi de a crea forma rotundă, ataşaţi aţa cu năsturaşul la un capăt. După ce globul se desface frumos, puneţi şi al doilea năsturaş. Dacă mai vreţi, puteţi decora cu sclipici sau autocolante, eu l-am lăsat simplu.

 

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 735 other followers