Feeds:
Posts
Comments

Archive for August, 2011

Astăzi blogul meu împlineşte venerabila vârstă de 3 ani şi tot azi semnez şi postarea cu numărul 500. Sunt foarte mândră de tot ce am realizat în aceşti ani, blogul încă mai este o pasiune şi tot ce scriu, scriu cu mare drag, chiar şi articolele din categoria Mă revolt :-). Am evoluat mult de la prima postare, am câştigat o mulţime de prieteni printre cititorii mei, am căpătat un alt grad de vizibilitate prin participarea la emisiuni de televiziune, am dat interviuri pentru diverse site-uri, din care cel mai drag îmi e cel cu Lumea Mare, mi-am descoperit noi pasiuni şi am ajuns să scriu şi în multe alte locuri în afară de blogul meu personal.

Şi cum ştiţi deja că mie îmi place mai mult să fac cadouri, decât să primesc, m-am gândit să sărbătoresc această aniversare cu un concurs. Sponsorul este IaşiComandă, un alt partener din familie (cred că v-am mai spus deja că mai toate bannerele afişate sunt ale prietenilor sau ale rudelor) care va oferi la doi norocoşi câştigători autocolante pentru camera copilului în valoare totală de 360 de lei.

IasiComandă este importator de produse pentru copii şi are printre cele mai bune preţuri de pe piaţă. Mai nou, gama lor de produse s-a lărgit prin adăugarea mărcilor Crayola şi PlayDoh în palmares. Creioanele Crayola sunt (cred eu) printre cele mai bune din lume iar PlayDoh e echivalentul lor în materie de plastilină. O cutie de creioane Crayola costă de la 4 lei în sus (în funcţie de numărul de culori) iar o cutie de PlayDoh începe de la 20 de lei pachetul cu patru culori de plastilină. Eu am comandat din fiecare pentru Eliza şi fina mea şi abia aştept să le văd!

Mai găsiţi în magazinul lor produse diverse pentru înot (mai multe şi mai variate decât am văzut în oricare alt magazin online), lenjerii de pat şi păturici şi o mulţime de jucării la preţuri foarte bune.

Dar să revenim la autocolantele noastre. Ce sunt acestea?

Sunt o metodă foarte uşoară de a înveseli camera unui copil. Nu e nevoie să aveţi talent la pictat, ci doar puţină îndemânare să le lipiţi. Şi chiar dacă le lipiţi strâmb, nu contează pentru că autocolantele FunToSee se dezlipesc şi se lipesc la loc fără probleme. Şi, în plus, nu fac bule. Puteţi împrăştia motivele pre-decupate din planşele FunToSee prin toată camera sau le puteţi grupa într-un singur loc pentru a crea un colţişor tematic. Dacă lăsaţi pereţii albi, aceştia vor fi mult mai uşor de curăţat şi autocolantele se vor vedea mult mai bine, însă dacă vă simţiţi într-o dispoziţie creativă, puteţi picta valuri albastre pentru autocolantele cu sirena, dealuri verzi pentru cele cu ferma sau un decor gălbui preistoric pentru cele cu dinozauri.

Avantajele autocolantelor:

  • uşor de aplicat şi uşor de îndepărtat fără să lase urme, uşor de repoziţionat
  • sunt pre-decupate, nu trebuie să le decupaţi voi (oricât de ciudat ar suna se vând şi autocolante la care trebuie să piguliţi cu forfecuţa de unghii)
  • nu fac bule de aer la aplicare (cel puţin mie nu mi s-a întâmplat)
  • rezistente la apă (deci le puteţi pune şi în baie ca să aibă la ce se uita pe tavan când îi spălaţi pe cap)
  • se pot aplica şi pe mobilier şi nu lasă urme de adeziv

Premiile:

Perioada de desfăşurare este 23 august – 4 septembrie 2011.

Cum puteţi participa: intraţi pe site-ul IaşiComandă, răsfoiţi-l şi apoi reveniţi cu un comentariu în care să ne spuneţi care este produsul vostru preferat sau ce credeţi că mai lipseşte din magazin. Pe data de 5 septembrie voi trage la sorţi câştigătorii şi Andreea va expedia autocolantele prin poştă, fără nicio cheltuială din partea câştigătorilor. Mult succes!

Later edit: am uitat să menţionez că dacă preluaţi concursul pe blogurile voastre şi se întâmplă să câştigaţi, la autocolante mai adaug eu personal şi o cutie de creioane Crayola cerate lavabile, mari şi o cărticică pentru copilul vostru, aleasă de mine în funcţie de vârstă. Mult succes!

Read Full Post »

Mă gândeam de multă vreme să încerc şi eu activitatea asta, mai ales că aveam deja paşii de bază în minte după pictura pe săculeţii de anul trecut de la ziua Elizei. Urmăresc de ceva vreme blogul Andrei şi ea îi pictează Evei multe tricouri cu tot felul de imagini şi m-am gândit că aş putea încerca şi eu, chiar dacă nu am cine ştie ce talent artistic. Am cumpărat mai demult o bluziţă albă pentru Eliza cu gândul să pictez pe ea nişte floricele (urma să fie o activitate de primăvară) însă bluza a rămas acolo pe fundul sertarului şi n-am mai apucat. Şi apoi mi-a trecut prin cap să pictez pe ea un Teletubby, mai exact pe Laa-Laa, Eliza fiind foarte pasionată de aceste personaje. A trecut iar ceva timp până să apuc să îmi iau toate instrumentele (culori adecvate, marker pentru textile, să printez şablonul) dar ieri m-am apucat în sfârşit şi în mai puţin de jumătate de oră timp de lucru efectiv, am reuşit să reproduc o Laa-Laa care seamănă relativ bine cu originalul, fără să distrug (foarte tare) bluziţa.

Mai întâi am trasat modelul cu un creion – am printat un desen de pe net, l-am pus dedesubt şi am copiat modelul. Apoi l-am conturat cu un marker pentru textile pe care l-am cumpărat de la Casa Retro. A costat până în 10 lei, nu mai ţin minte exact cât, dar îl găsiţi şi pe diverse site-uri şi cel mai bun preţ e pe dacomag.ro unde un set de 6 carioci costă 17,48 lei. Mi s-a părut ca markerul îmi scămoşează materialul pe alocuri dar nu ştiu dacă asta s-a întâmplat pentru că nu am ştiut eu să-l folosesc sau pentru că a fost materialul prost sau pur şi simplu markerul scămoşează. Apropo de markere, ar fi bine să investiţi în unele ca să aveţi cu ce le scrie numele pe hăinuţe când se duc la grădiniţă. Sunt mult mai eficiente decât markerele obişnuite. Data viitoare, însă, îmi voi lua vopsea neagră şi voi încerca să aplic conturul cu un penson subţire. Şi apropo de pensoane, folosiţi unele de bună calitate ca să nu vă treziţi cu fire căzute din ele pe pictura proaspătă.

După ce am trasat modelul şi am lăsat să se usuce, am umplut spaţiile cu vopsea colorată. Folosesc marca Darwi, tot de la Casa Retro, cred că e vreo 8-9 lei flaconul. Am doar câteva culori  (roşu, verde, galben, roz) dar, în timp, îmi voi mai lua şi altele. Pentru minge am amestecat roşu cu galben până am obţinut nuanţa de portocaliu potrivită. A, un sfat părintesc: aveţi grijă să faceţi de la început suficientă culoare ca să nu vă treziţi după aia că nu mai nimeriţi exact aceeaşi nuanţă :-D Un recipient potrivit pentru amestecarea culorilor a fost “coaja” de aluminiu rămasă de la o lumânare pastilă, aşa că după ce ardeţi lumânările păstraţi suportul de aluminiu pentru astfel de activităţi.

După ce am terminat de pictat, am lăsat la uscat. Desenul nu e perfect, ar mai trebui retuşat pe ici pe colo şi, în plus, am reuşit să şi pătez materialul în două locuri, cu două puncte mici împroşcate.  Şi nici nu am avut culori potrivite pentru faţă şi pentru pătratul de pe burtă, mi-ar mai trebui un gri şi un crem ca să am cu ce să jonglez în materie de nuanţe. Trebuie multă, multă grijă să evitaţi accidentele de stropire sau pătare pentru că nu se mai duce vopseaua. Urmează să calc tricoul ca să fixez culoarea şi sper să ţină cât de cât. Evident că Eliza a luat azi tricoul afară aşa că nu ştiu cum va arăta în cele din urmă, însă am reuşit să fac câteva poze să vă arăt opera mea de artă :-)

Eu sunt încântată de ce a ieşit pentru o primă încercare şi sunt sigură că, în timp, mă voi perfecţiona. Timp şi răbdare să fie! A, şi tricouri :-) Am avut norocul să găsesc această bluziţă într-un outlet la un preţ destul de bun (vreo 20 de lei) dar, în general, am observat că nu prea se găsesc tricouri/bluziţe simple, mai toate fiind deja decorate/mărgelate/imprimate/etc. Voi ce părere aveţi, m-am descurcat? Voi v-aţi apuca de o asemenea activitate?

Read Full Post »

Acum câteva zile m-a sunat o prietenă şi mi-a spus că m-a recomandat pentru o prezentare de produs – un aspirator mega-revoluţionar care face şi drege. Mi-a spus din start ca e atât de scump că nici adevărata fiică a mamei omida nu şi l-ar permite dar că dacă am nervii să suport vizionarea, măcar îmi spală covorul gratis. Covor care arată destul de jalnic şi pe care am dat la un moment dat aproape 100 de lei la curăţătorie ca să mi-l aducă înapoi tot cum l-am trimis. Am acceptat să-l primesc pe nenea cu aspiratorul (nu vă spun marca aspiratorului, că nu are nicio relevanţă, nu despre aspirator vreau să vorbesc acum) mai mult de curiozitate. S-a prezentat aseară un tip tânăr cu două cutii uriaşe şi mi-a făcut o demonstraţie. Tipul avea papagal şi clar îşi cunoştea marfa, însă avea din start un dezavantaj.

Trebuie menţionat dinainte că eu am o manie: urăsc oamenii de vânzări în sistem door-to-door şi MLM. Cel mai tare îi urăsc pe ăştia de la Zepter. Şi nu pentru că nu-mi plac produsele (am avut fantezii cu un set de cafea văzut la o prietenă ani de zile precum şi cu sistemul ăla de vidat) ci pentru că sunt agresivi şi insistenţi şi o ţâră brainwashed (adică cu creierele spălate, pentru necunoscătorii de romgleză). Idem cu Herbalife sau mai ştiu eu care. Bănuiesc că aşa sunt învăţaţi ei la cursul lor de reprezentant vânzări, ceea ce demonstrează că sunt elevi silitori, însă nici nu ştiu să se adapteze la om. Dacă au pus mâna pe numărul tău de telefon sau pe adresa ta de email, ai încurcat-o.  Prin urmare vă imaginaţi că nici pe nenea de-aseară nu l-am primit cu mare drag că ştiam că o să îmi împuie capul cu cât de grozav e aspiratorul ăla. Care, de altfel, e grozav. Într-o viaţă viitoare o să-mi cumpăr unul. (Sper că într-o viaţă viitoare o să fiu mai bogată, totuşi). Aspiratorul scoate din saltea chestii pe care nu ştiai că le ai. O să am coşmaruri cu acarieni şi cu piele moartă vreo trei luni de acum încolo. De fiecare dată când Eliza sare pe pat îmi imaginez norişorul de bâzdâgănii pe care îl inhalează. Ce mai, m-a convins, dacă aveam bani îl cumpăram pe loc. Pe ăla de prezentare, nu mai aşteptam să îmi aducă altul şi mă apucam să aspir totul din casă. Fiecare jucărie de pluş (nici în alea nu mi-am imaginat că vieţuieşte atâta praf), perdelele, canapeaua, fotoliile. Toată ziulica aş da cu aspiratorul. Şi probabil că iar mi-ar veni poliţia la uşă pentru că e foarte zgomotos faţă de un aspirator obişnuit. Dar măcar aş avea covor curat, proaspăt spălat în fiecare zi (şi spală, am uitat să zic) şi saltele fără acarieni.

Sau poate că nici dacă aveam bani nu-l cumpăram pentru că m-a enervat nenea de la vânzări. Aşa-i zicea Eliza care tot insista să plece nenea. Au nişte texte în ei de te doare mintea. Eu îi zic de la început că nu îi recomand pe nimeni, el tot insistă. Că, vezi Doamne, o să câştige o excursie la Veneţia dacă face 60 de prezentări într-o lună. Hai, mă laşi? Astea-s texte de mers la sentiment. Nu-ţi dau eu numerele prietenelor mele ca să le sâcâi şi pe ele. Plus că nu am prietene în Bucureşti şi cele pe care le am nu au covoare. Şi au şi saltele noi :-D Apoi cu texte de genul: “acum v-aţi hotărât să aveţi un aspirator X în casă?” Deci eu îi zic de n-şpe ori că e chestiune de semantică şi că propoziţia ar trebui să sune: Dacă aţi descoperi brusc că sunteţi moştenitorii unici ai sultanului din Brunei, v-aţi dori să aveţi un aspirator X în casă?” şi el tot repeta aceeaşi frază învăţată la cursul avansat de reprezentanţi vânzări aspiratoare fără să se modeleze vreun pic după ce îi spuneam eu.

A stat vreo oră şi a fost destul de răbdător pentru cineva care ştia dinainte că nu o să vândă niciun aspirator în seara aia însă a plecat “supărat” că nu i-am recomandat pe nimeni. Deci, dacă vă e milă de nenea de la vânzări şi vreţi să vă spele şi vouă covorul, daţi-mi de ştire :-D N-am niciun număr de telefon unde să-l anunţ dar oricum. A, uitasem să vă spun. Din moment ce nu mi-a lăsat niciun pliant, niciun număr de telefon, nicio adresă de mail unde să mă adresez ulterior în caz că îmi pică în cap vreun teanc de bani şi mă hotărăsc să cumpăr aspiratorul lor magic, înseamnă că de acum înainte nu trebuie să mai răspund la telefon la numerele necunoscute pentru că vor fi ei, sâcâindu-mă să le spun dacă “m-am hotărât să am un aspirator X în casă” şi dacă nu vreau, totuşi, să le recomand pe cineva pentru o prezentare.

Voi aţi suporta o prezentare din asta doar ca să vă spele cineva covorul şi să vă cureţe salteaua? :-D

Read Full Post »

Aceasta este o unealtă care nu ar trebui să lipsească din cutia voastră cu materiale pentru hobby. Eu îmi doream unul de foarte multă vreme şi l-am găsit până la urmă în magazinul Plus (acum Lidl), la ofertă, la 10 lei cu 10 rezerve incluse.  Şi fac o paranteză să vă spun că în magazinul Lidl se găsesc multe materiale pentru hobby la preţuri foarte bune – tocmai mi-am cumpărat nişte blocuri cu hârtie imprimată cu modele pentru felicitări şi scrapbooking, la preţul de 13 lei blocul. Cred că oferta mai e încă în vigoare şi o puteţi vedea aici. Au şi un set minunat de culori acrilice la care tânjesc (70 de lei), seturi de pensule, seturi de pirogravură, pânză pentru pictat, precum şi multe rechizite ieftine.

Dar să revenim la oile noastre. Pistolul cu lipici fierbinte lipeşte orice tip de material şi ţine mult mai bine decât orice alt adeziv. De exemplu, pluta din dopuri n-ar fi rezistat atât de bine dacă aş fi lipit-o cu prenadez, şi, în plus, m-aş fi chinuit să ţin dopurile laolaltă până se usucă. Aşa cu pistolul cu lipici fierbinte am lipit în câteva secunde şi s-a uscat imediat. Trebuie lucrat repede cu el şi ţinut departe de copii pentru că se pot arde de la lipici sau de la vârful pistolului. L-am mai folosit să fac schiorul de anul trecut, să lipesc floricelele de pe creanga de primăvară, să lipesc litere magnetice pe uşa de la camera Elizei, să fac diverse reparaţii minore prin casă şi alte proiecte care vor apărea curând pe blog.

Din punctul meu de vedere, e magic, şi mi-e tare drag. Rezerve de lipici se găsesc pe breslo (unde găsiţi şi pistoale) sau în merceriile mai mari (şi acolo găsiţi pistoale, eu le-am văzut la Sharbek pe Lipscani, în Bucureşti) şi sunt destul de ieftine, în jur de 50-70 de bani una.  Pistoalele ajung până la maxim 25 de lei cele mici, pentru amatori. Cele mari, profesionale sunt mult mai scumpe, însă dacă obişnuiţi să creaţi ocazional câte ceva nu merită investiţia. Şi cele mici fac treaba foarte bună.  Însă aveţi grijă să vă notaţi diametrul rezervelor când cumpăraţi ulterior ca să nu vă treziţi ca mine cu batoane mult prea mari :-)

Se foloseşte foarte simplu: se introduce bastonaşul de lipici în rezervor şi se împinge uşor, se bagă pistolul în priză şi, când s-a încălzit suficient (lipiciul se scurge prin vârf) e gata de folosit. Să aveţi mereu la îndemână ziare pe care să-l puneţi ca să nu murdăriţi suprafaţa de lucru (deşi se curăţă destul de uşor) şi să-l ştergeţi imediat ce l-aţi scos din priză, în continuu, până se răceşte, ca să-l aveţi curat.

Mai multe informaţii despre pistolul cu lipici fierbinte găsiţi pe Wikipedia şi un articol foarte interesant aici.

Edit 20.09.2012 – Mai nou pistolul cu silicon fierbinte se găseşte şi în magazinele de bricolaj (l-am văzut în diverse dimensiuni în Bricostore şi în Baumax).

Read Full Post »

Guest post de Mihaela Alexandrescu

Am ales să citesc Fata de hârtie după ce am studiat un teanc de cărți noi de la Editura All. E mult spus studiat pentru că n-am făcut decât să citesc în grabă titlurile și descrierea de pe spate. Cel mai mult m-a atras subiectul acestei cărți pentru că e ușor diferit de ce-am citit până acum. Deși eu sunt o fană a cărților realiste și fără prea multe artificii fantastice iar descrierea îți dă clar de înțeles că numai lucruri din realitate nu se întâmplă acolo, am decis totuși să îi acord o șansă.

Deși nu e chiar genul de carte pe care o citești cu sufletul la gură și nu o mai poți lăsa din mână, subiectul și desfășurarea evenimentelor te fac totuși curios să mai întorci o pagină înainte să-i pui semnul și să te culci sau înainte să te ridici și să cobori în stația potrivită din mijlocul de transport în care te afli. Despre ce-i vorba pe scurt: un scriitor faimos și foarte bine vândut cade pradă alcoolului și drogurilor după ce se desparte femeia care credea că-i este sortită. În mod clar și cariera îi este afectată de viața personală, scriitorul capătă teama paginii albe și nu mai poate scrie un rând deși încheiase deja contracte cu editura pentru volumele următoare dintr-un best seller. Doi prieteni din copilărie încearcă să-l aducă pe calea cea bună (deși unul dintre ei îl adusese la faliment prin afaceri riscante) în timp ce el întâlnește în viața reală un personaj din cartea lui, personaj care urma să moară dacă el nu continua să scrie pentru a o ține în viață și a o trimite înapoi în lumea ei fantastică. Începe astfel o aventură demnă de filmele de acțiune americane, acțiune care se termină cu…  și de aici vă las în suspans din respect pentru cei care vor fi curioși și vor citi cartea. Dacă tot am adus vorba de filmele americane, nu cred că ar fi rău deloc un film pe tema asta.

E interesantă structura romanul pe capitole care încep cu câte un citat deși metoda asta îmi aduce aminte de compunerile pe care le făceam în liceu și pe care le începeam sau în care mai inseram câte un citat pentru a le face să pară mai interesante. Citatele sunt bine alese, rezumă oarecum întâmplările din capitolul respectiv și mai dau și cititorului de gândit.

Mi-a plăcut în mod special ideea că o carte începe să existe abia în momentul în care este citită de cineva. Personajul principal susține că are multe manuscrise începute în dulap însă dacă nu le-a citit nimeni e ca și cum acestea n-ar exista. Lucrul acesta scoate în evidență ce rol important are cititorul în arta scrierii și cum fără cititor n-ar mai putea exista scriitor și nici carte.

Cred că ar putea fi o carte și pe placul celor care gustă romane de dragoste și al celor care le preferă pe cele de acțiune și cu siguranță este o carte pentru cititorul amator de romane fantastice. Se citește ușor și repede, n-o să vă ia mult timp să ajungeți la deznodământul care, sinceră să fiu, pe mine m-a luat foarte prin surprindere, nu mă așteptam la așa o încheiere. Nu e un lucru neapărat rău însă unii cititori s-ar putea simți ușor ”înșelați” la final. Aș fi curioasă să aud și părerile altor cititori. Lectură plăcută!

Read Full Post »

Pentru că Eliza trece printr-o perioadă în care refuză să facă baie, trebuie să inventez mereu noi şi noi chestii care s-o atragă în cadă fără să facă scandal. Mai întâi au fost peştişorii magnetici. Apoi am lipit autocolante pe tavan pentru că nu voia să stea cu capul pe spate la spălatul pe cap şi urla de mă termina pe mine psihic. Pot spune că au funcţionat sută la sută. Când o spăl pe cap, lasă capul pe spate, se uită în sus şi povestim ce vedem acolo, numărăm floricele, steluţe etc că nici nu-şi dă seama când am terminat cu spălatul.

În urmă cu ceva vreme am văzut pe un blog străin (şi nu mai ştiu care) ideea de a face nişte bărcuţe din dopuri de plută. Păreau foarte simplu de realizat, cu puţine materiale şi cu potenţial de distracţie maximă. Partea grea a fost să strâng cele trei dopuri necesare pentru că noi nu prea bem vin, însă am reuşit şi aseară am confecţionat bărcuţa.

Aveţi nevoie de: trei dopuri de plută, o scobitoare, o bucăţică de hârtie eva (coli din spumă) şi un adeziv foarte bun sau un pistol de lipit. Modalitatea de realizare e foarte simplă: se lipesc cele trei dopuri între ele, se taie hârtia eva în formă de triunghi şi se înfige pe scobitoare şi apoi se fixează scobitoarea pe dopul din mijloc. Bărcuţele plutesc foarte frumos şi puteţi inventa o mulţime de jocuri cu ele. Ţin minte că pe site-ul respectiv ataşaseră de bărcuţe şi nişte aţă rulată pe un mosor şi făceau întreceri cu ele pe un râu. Noi am folosit bărcuţa doar în cadă, dar dacă plănuiţi să plecaţi în week-end la munte, la mare, la ţară sau chiar într-un parc cu lac, daţi fuga să confecţionaţi câteva bărcuţe pentru a vă distra copiii. Şi nu uitaţi: consumaţi vin în mod responsabil şi nu vă lăsaţi copiii nesupravegheaţi lângă apă.

Dacă nu aveţi hârtie eva (eu am reciclat o bucată de la nişte decoraţiuni mai vechi) puteţi decupa triunghiul dintr-o copertă de caiet de plastic sau dintr-o coală de plastic folosită la legatul manuscriselor. Important e să fie din ceva rezistent la apă. Iar dacă aveţi omuleţi mici de la piese Lego sau de la jucării Kinder îi puteţi trimite cu pluta :-) Sau puteţi lipi şase dopuri, în loc de trei, şi faceţi o plută mai mare. Eu v-am transmis ideea aşa cum am preluat-o şi eu, dar realizarea ei depinde doar de imaginaţia voastră!

Read Full Post »

N-am mai avut de mult o ediţie Buca(r)te, nu? Vreau să vă prezint astăzi o carte foarte drăguţă care se numeşte Cartea de bucate a Tianei. Dacă nu ştiţi cine e Tiana, ar trebui să vă uitaţi la filmul de animaţie Prinţesa şi broscoiul pentru că Tiana este cea mai tare prinţesă Disney din toate timpurile. Este deşteaptă, puternică, muncitoare, spirituală, genul de femeie care îşi ia viaţa în mâini şi nu aşteaptă în vreun castel/cabană/turn etc să vină un prinţ s-o salveze. Ba mai mult, ea este cea care salvează prinţul şi îl aduce pe calea cea bună. Tiana are un singur vis pentru care munceşte din greu. Şi nu, visul ei nu este să pună mâna pe vreun prinţ bogat, ci să-şi deschidă propriul restaurant. Pentru că Tiana este foarte talentată la gătit. Prin urmare, o carte de bucate cu reţetele ei nu e chiar aşa de ieşită din comun, nu? Şi în plus, Tiana locuieşte în New Orleans, un oraş recunoscut pentru gastronomia bogată şi savuroasă, un oraş în care eu visez de mică să ajung.

Cartea este împărţită în cinci capitole: Mic dejunuri simple şi copioase, Prânzuri gustoase, Cine delicioase, Pâinici, garnituri şi băuturi şi Deserturi ameţitoare. O să vă prezint în timp mai multe reţete din cartea asta, dar azi începem cu o reţetă din capitolul Cine delicioase, şi anume Pui cu biscuiţi de casă, o reţetă apreciată în restaurantele din New Orleans. Eu recomand reţeta pentru prânz, nu pentru cină, şi i-am dat şi Elizei. Dacă o daţi sau nu copiilor, decideţi voi în funcţie de vârsta lor şi de preferinţele lor culinare.

Ingrediente: 4 linguri de unt sau de ulei, 1 ceaşcă de ceapă tocată mărunt, 2 tulpini de ţelină apio tăiată feliuţe, o treime de ceaşcă de făină, două ceşti de supă de pui, câte jumătate de linguriţă de salvie şi cimbru (uscate), carne de pui fiartă în prealabil şi tăiată cubuleţe (eu am folosit ciocănele pentru că au carnea foarte fragedă şi am folosit pe post de supă apa în care au fiert), mazăre şi/sau morcov, după gust (eu am pus şi un morcov tăiat feliuţe şi fiert alături de carnea de pui şi cam un pumn de mazăre congelată). Pentru aluatul de biscuiţi: 2 ceşti de făină, 1 lingură de praf de copt, jumătate de linguriţă de sare, un sfert de ceaşcă de unt rece tăiat cubuleţe, jumătate de ceaşcă de lapte.

Untul sau uleiul se pun la încins într-o oală care poate merge la cuptor. Se adaugă ceapa şi ţelina şi se pune capacul. Se sotează 7-8 minute, amestecând din când în când. Apoi se încorporează făină şi se amestecă bine până se face ca o cremă. Se toarnă supa de pui şi se amestecă pentru a “desface” făina. Când începe să se îngroaşe, se adaugă salvia, cimbrul, puiul, mazărea şi morcovul. Se mai lasă la fiert 10 minute, amestecând din când în când. Se adaugă sare şi piper după gust. Se trage oala de pe aragaz şi se încinge cuptorul la 190 de grade.

Se pregăteşte aluatul pentru biscuiţi: făina, praful de copt şi sarea se amestecă într-un vas. Se încorporează untul bucăţele până se face aluatul ca nisipul, apoi se adaugă, treptat, laptele şi se frământă până se obţine un aluat omogen. Insist pe treptat pentru că e posibil să intre mai mult sau mai puţin lapte, în funcţie de puterea de încorporare a făinii. Aluatul se întinde pe masa pudrată cu făină într-o foaie cu grosimea de aproximativ un centimetru. Se decupează biscuiţii cu ajutorul unei forme rotunde sau a unui pahar şi se aşază în oală, peste tocană, unul lângă altul, fără să se atingă.

Se dă la cuptor timp de 20-30 de minute până când biscuiţii devin aurii şi tocana bolboroseşte. Se serveşte fără pâine şi fără garnitură. Eu am mâncat cu castraveţi muraţi, dar cred că merge şi o salată proaspătă. Aş recomanda spanac sau rucola, stropite cu puţin ulei de măsline şi zeamă de lămâie.

Cartea are un preţ foarte bun pe libris.ro şi cred că ar fi un cadoul ideal pentru un copil pasionat de bucătărie, alături de un şorţ personalizat sau de un set pentru copt pentru copii de la Ikea.

Read Full Post »

Aş vrea să încep prin a le mulţumi tuturor celor care au participat la ghicitoarea mea de săptămâna trecută. Aţi ales titluri minunate din care unele sunt deja pe lista mea de citit în viitor. Iar cartea pe care o citeam era Mulţumesc pentru amintiri de Cecelia Ahern şi câştigătoarea tragerii la sorţi este Paula, pe care o rog să-mi lase adresa ei pentru expediere (comentariile sunt moderate şi nu va fi publicată).

Mi-am dat seama că îmi place enorm de mult Cecelia Ahern pentru că ea abordează în aceeaşi măsură şi suferinţa şi dragostea în cărţile ei.  Sper sa am ocazia sa mai citesc şi alte cărţi de Cecelia Ahern pe viitor. Mulţumesc pentru amintiri e o carte extraordinară tocmai din acest punct de vedere: personajele principale, Joyce şi Justin, au suferit fiecare pierderea lor, sunt deprimaţi, la începutul unei noi etape în viaţa lor, etapă pentru care nu sunt tocmai pregătiţi. Joyce primeşte, prin transplant, sângele lui Justin, şi începe să îşi aducă aminte lucruri din trecutul lui, să ţină discursuri despre arhitectură, să mănânce carne deşi era vegetariană şi să alerge după o himeră. La rândul lui, Justin începe să se simtă inexplicabil atras de o femeie care îi iese mereu în cale, ca din întâmplare, şi îşi începe şi el goana după himera lui proprie. Dacă drumurile celor doi se vor intersecta la un moment şi în ce fel,  rămâne să aflaţi din carte.

Şi două citate care mi-au plăcut mult:

“Deci asta faci când totul încetineşte şi minutele care ticăie le simţi mai lungi decât înainte. Nu te grăbeşti. Respiri încet. Deschizi ochii un pic mai mult şi priveşti la toţi şi la toate. Înţelegi totul. Rememorezi poveşti de demult, îţi aminteşti oamenii, timpurile şi ocaziile trecute. Tot ce vezi îţi aminteşte de ceva. Vorbeşti despre lucrurile acelea. Te opreşti şi îţi faci timp să observi acele lucruri şi faci în aşa fel încât lucrurile pe care le observi să conteze. Găseşti răspunsurile pe care nu le-ai ştiut ieri la cuvinte încrucişate. Încetineşti. Nu mai vrei să faci totul acum, în momentul ăsta, în clipa asta. Ţii oamenii în spatele tău pentru că nu-ţi pasă, îi simţi că te calcă pe tocuri, dar menţii pasul. Nu laşi pe nimeni să-ţi dicteze viaţa.”

” – E ca în grădina mea, iubito. Totul creşte. Aşa e şi iubirea. Iar cum totul creşte în fiecare zi, cum poţi să-ţi imaginezi că dorul ar putea să pălească? Totul se consolidează, inclusiv capacitatea noastră de a face faţă unei situaţii. Aşa putem merge mai departe. [...]
- Şi eu care credeam că doar îţi place să pierzi vremea în grădină, îi spun eu cu un zâmbet.
- A, sunt multe de spus despre a pierde vremea. Ştii că Thomas Berry spunea că grădinăritul e o participare activă la cele mai mari mistere ale universului? Da, ai de învăţat chiar atunci când pierzi vremea.
- Cam ce? încerc eu să nu zâmbesc.
- Păi şi în grădină cresc buruieni, iubito. Cresc singure, se strecoară şi sufocă plantele care cresc în acelaşi pământ ca şi ele. Fiecare dintre noi avem demonii noştri, butoanele de auto-distrugere. Chiar şi în grădină. Unele pot fi chiar drăguţe. Dacă nu-ţi pierzi vremea acolo, nu le observi.”

Şi dacă n-aţi câştigat, nu vă întristaţi. Staţi pe aproape pentru că în curând vom sărbători trei ani de blog şi vom avea un concurs aniversar!

Read Full Post »

Am aflat despre concursul organizat de Vin Premium de pe blog la Mihaela Anghel şi cum sunt foarte mândră că încep să înflorească afacerile de succes şi în dulcele târg al Ieşilor, oraşul meu natal de care mi-e tare dor, am decis să particip şi eu, pe de o parte pentru a vă face cunoscut negoţul lor şi, pe de altă, pentru a câştiga o sticlă de vin bun (care sper să fie unul din gama Wine Princess) şi un set de accesorii pentru vin.

Magazinul online de vinuri premium oferă un sortiment destul de larg de vinuri româneşti. Poate unele au denumiri mai englezite, dar sunt vinuri româneşti, din soiuri cultivate în România, lucru pe care nu pot decât să-l aplaud. Recunosc că nu sunt o mare băutoare de vinuri, consumul meu reducându-se la un pahar ocazional de Grasă de Cotnari sau Busuioacă de Bohotin şi mai nou un roze de Corcova care nu ştiu exact cum se numeşte, însă mereu voi încuraja consumul de produse româneşti. Sunt sigură că un Pinot Gris sau un Bordeaux produse la mama lor sunt, poate, mult mai bune decât acestea (eu n-am de unde să ştiu, sincer) dar eu cred cu tărie că şi vinurile româneşti au savoarea lor şi trebuie, pe cât posibil, să încurajăm producerea lor. Şi cum altfel să încurajăm viticultorii dacă nu prin achiziţionarea de vinuri româneşti? Sticla mea de vin cea mai de preţ e una care probabil e borş de acum :-D însă e o Grasă de Cotnari din anul naşterii Elizei (obţinută pe sub mână chiar în anul îmbutelierii) şi o păstrez cu foarte mare drag, chiar dacă n-am ştiut s-o depozitez în condiţii potrivite (şi să fim serioşi,  e cam greu să găseşti condiţii potrivite într-un amărât de apartament de bloc). Voi aveţi o sticlă de vin la care ţineţi mult?

Avantajul cu vinurile e că le poţi cumpăra online la fel cum le-ai cumpăra fizic. Nici în magazin nu le guşti, cel mult citeşti ce scrie pe sticlă sau mergi la sigur dacă eşti cunoscător, aşa că negoţul online cu vinuri nu poate decât să înflorească. Dacă sunteţi din Iaşi sau în trecere prin Iaşi, vă puteţi face o programare pentru degustare. Ţin minte că înainte de nunta mea, am vrut să-mi duc naşii (veniţi din Bucureşti) şi rudele apropiate la o cramă din apropierea Iaşiului la o degustare de vinuri. Am renunţat până la urmă din motive stupide (nu aveam suficiente maşini şi nu se punea problema de taxi până acolo) însă dacă s-ar fi deschis Vin Premium de atunci, i-aş fi dus acolo pentru că Biroul de Prezentare şi Degustare Vinuri  se află chiar în buricul târgului. Dacă aveţi musafiri străini şi v-aţi săturat de vizitat mănăstiri şi monumente, faceţi o oprire şi la o degustare de vin, vă asigur că o vor ţine minte cel mai bine :-)

De asemenea, puteţi folosi magazinul online pentru a trimite cadouri deosebite celor aflaţi departe de voi. Achitaţi voi sticlele şi ei le expediază direct sărbătoritului. Eu cred că voi alege pentru ziua tatălui meu (mai ales că magazinul e în Iaşi) un Merlot medaliat, pentru că lui îi place vinul roşu, iar pentru sărbătorile de iarnă când, în sfârşit, vom fi cu toţii împreună, un Spumant Prince Stirbey Extrabrut pentru că reunirea familiei largi merită un spumant pe măsură.

Şi dacă tot vorbim de vinuri, iată câteva epigrame haioase despre vin de nimeni altul decât Păstorel Teodoreanu care era un bun cunoscător al licorilor bahice de la o mie nouă sute şi ceva. Oare cozonacul meu cu cincizeci de ouă de la România, te iubesc, făcut după reţeta lui Păstorel, cu ce vin s-ar potrivi?

Aroma vinului trecut
Încet la cap se suie
Era pe când nu s-a băut
Azi l-am băut şi nu e.

Sfrijită ca o Sfântă Vineri
Mi-a spus o babă: la români,
“Băbeasca” place mult la tineri,
Pe când “Feteasca” la bătrâni.

Şi astăzi, ca-n atâtea seri
Când pivniţa-i adâncă,
Tăria vinului de ieri
Ne urmăreşte încă.

Află, bând paharul
Mic, dar venerabil,
Că nu-i vin Cotnarul,
E soare potabil.

Când înjoseşti şi sucul ei şi via
Şi cu sifon spurci vinul pe care va să-l bei,
Nu te gândeşti tu oare, mişel între mişei,
Că pângăreşti natura şi compromiţi beţia?

Invitat fiind la cramă
Am răspuns, ca bun creştin,
Printr-o scurtă telegramă:
”Vin!’

Suav, amurgu-şi lasă rugina în pahare,
Miresmele grădinii în noi se răspândesc
S-a desfundat clondirul cu vin moldovenesc,
Mai toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare!

Read Full Post »

Pentru că e vară şi totuşi ar trebui să ne odihnim şi creierele cât de cât, am început să citesc o serie de cărţi mai lejere, care se adresează mai degrabă sufletului decât minţii. Sunt cărţi cu poveşti frumoase despre oameni şi relaţiile dintre ei, cu o nuanţă de paranormal pe ici pe colo, cu fragmente la care îţi vine să plângi şi cu finaluri care îţi trezesc nostalgii. Sunt cărţile din colecţia Strada ficţiunii şi Literatură Universală de la Editura All.

Am început cu Ce-aş fi eu fără tine de Guillaume Musso (scriitor francez care e un amestec de Mark Levy cu Nicholas Sparks, deci fanii amândurora vor adora cărţile lui) pe care îmi doream de mult s-o citesc pentru că văzusem afişul cărţii la metrou şi mă atrăsese coperta. Cartea are ca personaj principal un triunghi amoros, dar nu unul obişnuit, ci unul format din Gabrielle, iubitul ei şi tatăl ei, ambii reapăruţi în viaţa ei după o perioadă lungă de timp. Având în vedere că unul e poliţist şi celălalt e un hoţ faimos şi că, evident, unul e pe urmele celuilalt, Gabrielle se vede nevoită să aleagă între dragostea vieţii ei şi tatăl ei. Cum se termină cartea şi ce alegere face Gabrielle, veţi afla după ce o terminaţi de citit.

Şi un fragment care mi-a plăcut:

“- Asta-i viaţa, spuse resemnat vârstnicul, mângâind învelişul fin şi uleios al havanei.
- Ce încerci să-mi spui, că nimic nu durează?
- Da, totul dispare, totul trece şi totul se năruieşte. Nu contează decât clipa.
Archibald reteză capătul havanei, apoi trase din ţigara neaprinsă. Gabrielle îl înfruntă.
- Nu, există lucruri care rezistă, lucruri care durează.
- Cum ar fi?
- Iubirea? se hazardă ea.
- Iubirea! Nu există nimic mai fragil, mai efemer. Iubirea e ca un foc într-o zi ploioasă: trebuie să îl protejezi tot timpul, să îl alimentezi şi să ai mare grijă de el, altminteri se stinge…
- Există iubiri care durează.
- Nu, de durat durează doar durerea care rămâne după iubire.
- Nu-mi place ce spui.
- Dacă te temi să auzi anumite răspunsuri, atunci ar fi mai bine să nu pui anumite întrebări.
Cu chipul opac, Archibald încercă un chibrit, apoi altul, pentru a aprinde complet capătul havanei.
- Dar tu încă o iubeşti pe mama.
- Da, recunoscu el.
- Aşadar câtă vreme îţi aminteşti de un om care te-a iubit şi pe care îl iubeşti încă, faci iubirea să dureze.
- Asta le place oamenilor să audă, dar, eu unul, nu cred că aşa stau lucrurile.”

Şi acum: concurs fulger. Frunzăriţi titlurile din colecţia Beletristică- Literatură universală şi încercaţi să ghiciţi pe care din ele îl citesc eu acum. Nu contează dacă nimeriţi sau nu, toate răspunsurile vor intra la tragerea la sorţi la care veţi câştiga tocmai cartea de care am vorbit, Ce-aş fi eu fără tine. Data limită este marţi, 09.08.2011 şi câştigătorul sau câştigătoarea va fi anunţat miercuri, 10.08.2011, când voi dezvălui şi numele cărţii pe care o citesc. Expediez oriunde în România, chiar şi la post-restant, aşa că nu trebuie să vă faceţi griji că trebuie să-mi dezvăluiţi adresa voastră de acasă :-) Multă baftă şi abia aştept răspunsurile voastre! Dacă vă face plăcere puteţi prelua vestea şi pe blogurile voastre şi dacă persoana care câştigă e un autor de blog, va primi o carte supriză în plus!

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 736 other followers