Vă anunţ din start că nu am nişte poze prea reuşite, nu ştiu ce se întâmplă dar în ultima vreme, parcă nu mai pot să fac nicio poză drăguţă 🙁 de vină e şi aparatul meu, dar şi lipsa acută a luminii naturale din casă. Mi-e dor de soarele care mă trezea cu razele strecurate prin draperiile trase, de căldura care mă mângâia prin fereastră când găteam în bucătărie sâmbăta la prânz, mi-e dor până şi de lumina strălucitoare care scotea la iveală toate firele de praf din toate cotloanele camerei Elizei. Of, dragă soare, unde te-ai ascuns?
Dar să revenim la subiectul articolului. Da, există dulceaţă de ardei iute. Da, e un pic dulceagă, însă dacă vă deranjează cuvântul “dulceaţă”, puteţi foarte bine folosi cuvântul “sos”, doar că această dulceaţă e mai închegată decât cea de ceapă şi are consistenţa vâscoasă şi lipicioasă a dulceţii, însă tăria şi iuţeala ardeiului iute şi complimentează excelent o friptură zdravănă servită cu cartofi natur sau traşi în unt.
Eu am folosit pentru această reţetă numai ardei iute, însă am citit prin diverse locuri că ar fi bine să adaugi şi ardei capia pentru că mai domoleşte iuţeala pe care nici zahărul n-o poate potoli.
Ingrediente: cantităţi egale de ardei iute, zahăr şi oţet (eu am folosit câte 500 de grame, respectiv mililitri din fiecare). Partea cea mai dificilă e curăţarea ardeilor, folosiţi NEAPĂRAT mănuşi, altfel o să vă usture CUMPLIT mâinile. Îndepărtaţi codiţele, seminţele şi, pe cât posibil, şi vinişoarele din interior care sunt cele mai iuţi. Tăiaţi ardeii rondele sau bucăţele, cum vă este mai la îndemână.
Separat, puneţi pe aragaz o oală (de preferat un tuci sau o oală din teflon, ca să nu se lipească) şi fierbeţi oţetul cu zahărul până se leagă ca un sirop. Adăugaţi ardeii şi mai fierbeţi aproximativ 30 de minute până capătă consistenţa dulceţii. Eu am fiert-o cam tare, dar se mai poate drege cu puţină apă. Puneţi dulceaţa fierbinte în borcane curate şi lăsaţi la răcit sub o pătură. Sterilizaţi în baie de apă şi păstraţi în cămară. Nu-i aşa că are o culoare superbă chiar şi sub atacul blitz-ului?
Am facut si eu acum o saptamana ceva asemanator, dar nu stiam ca se cheama dulceata. Pur si simplu aveam de la tara niste ardei iuti, nu stiam ce sa facem cu ei, sotul a zis sa-i coacem. I am copt, au explodat si imprastiat iuteala prin toata casa, i-am curatat de coaja (fara manusi, dar in apa- ceea ce nu inseamna ca nu ne-au usturat zdravan mainile dupa aceea), i-am tocat marunt, facut operatiunea cu otetul si zaharul (ramase de la niste gogosari ce avusesera aceeasi soarta), iar la urma am pus in borcane si am turnat peste ei niste suc de rosii fierbinte. Am capsat si am lasat sa se raceasca. Acum avem un sos formidabil pentru pastele noastre (de care suntem mari amatori). Nici un sos din magazin nu ne-a satisfacut atat de bine ca acest sos facut in casa.