Feeds:
Posts
Comments

Archive for March, 2012

Dragilor, aşa-i că aţi aşteptat-o cu emoţie? Iat-o, al doilea număr al revistei Blog Idei – ediţia de Paşte. Aveţi suficient timp s-o răsfoiţi şi să vă apucaţi să creaţi decoraţiuni, să decoraţi ouă, să jucaţi joculeţe cu cei mici şi să vă pregătiţi pentru un Paşte minunat.

Mulţumim tuturor celor care au trimis materiale, numele şi linkurile către blogurile lor sunt în paginile revistei.

Ca să vizualizaţi revista, daţi click pe imagine.

Read Full Post »

Am decorat acest pahar cu tehnica Window Color pentru a-l folosi ca suport pentru lumânarea de la Înviere şi ca decor pentru masa de Paşte.

Materiale: un pahar de sticlă, contur şi culori pentru tehnica Window Color, un model.

Dacă aveţi un model imprimat, aşezaţi-l în interiorul paharului şi pictaţi ghidându-vă după el. Dacă nu, bazaţi-vă pe imaginaţie. Trasaţi mai întâi conturul şi lăsaţi la uscat minim două ore. Apoi adăugaţi culoarea, având grijă să umpleţi bine tot spaţiul, fără să rămână goluri sau bule de aer. Lăsaţi la uscat peste noapte. Se poate lucra şi separat modelul, pe o folie de plastic, şi apoi se dezlipeşte şi se lipeşte pe candelă. Eu am preferat să lucrez direct pe pahar. După uscare, suprafaţa devine semi-transparentă, nu opacă aşa cum pare la aplicarea culorii.

Detalii despre culorile WiCo în revista Blog Idei de Paşte care va apărea duminica, 1 aprilie :-)

Read Full Post »

Continuăm seria ideilor de Paşte cu o sugestie de cadouri făcute manual, personalizate care pot înveseli frigiderele bunicilor sau ale mătuşilor: rame foto magnetice din beţe de îngheţată. O să le numesc beţe de îngheţată din lipsă de alt termen mai potrivit, însă nu le-am adunat de la îngheţate, ci le-am cumpărat la set: un set de 50 de beţe natur a fost destul de ieftin, undeva la 2,5 lei din câte reţin. Un set de beţe colorate, cinci culori, 72 de beţe, au fost 7 lei pe site la Julia Toys.

Materiale: beţe de îngheţată (19 pentru prima ramă şi 15 pentru a doua), acrilice pentru pictat şi pensulă, folie magnetică pentru spatele ramei (sau resturi de magneţi publicitari sau de la danonino), pistol de lipit sau adeziv foarte bun (gen prenadez), decoraţiuni din lemn, lac pentru finisat.

La prima ramă am folosit 15 beţe natur şi patru verzi. Pentru a fixa beţele de pe spate am folosit mai întâi bandă adezivă şi apoi am lipit cele două perechi de beţe verticale pentru a le fixa, apoi am lipit cele două perechi verzi. La final am lipit floarea şi buburuza, care sunt tot din lemn. Întâmplător le-am avut prin cutia cu mărunţişuri şi s-au potrivit perfect, însă dacă nu aveţi decoraţiuni de lemn, folosiţi floricele din fetru, hârtie eva, mărgele, nasturi etc. Eu mi-aş fi dorit nişte decoraţiuni cu temă pascală, nişte ouă, de exemplu, însă nu am vrut să investesc bani să cumpăr ceva, ci să mă descurc cu ce am în casă, aşa că au ieşit doar cu temă de primăvară.

La a doua ramă am folosit 15 beţe natur pe care le-am pictat cu acrilic roşu după ce le-am lipit. Se aranjează cele unsprezece beţe pentru spate, se lipesc cele două beţe verticale şi la final cele două beţe care formează acoperişul căsuţei. Se pictează cu acrilic roşu, se lasă la uscat, apoi cu un beţişor de urechi se fac bulinele cu acrilic alb. Se lăcuieşte la final.

La ambele rame se lipesc pe spate coli magnetice, se introduce poza în ele (o puteţi fixa cu bandă dublu-adezivă) şi se împachetează în hârtie frumoasă, imprimată cu ouă sau iepuraşi de Paşte. Se trimit via poştă la bunici sau se dăruiesc personal dacă sunteţi norocoşi să-i vizitaţi.

Pentru ambele modele de rame, m-am inspirat de pe net pentru aranjarea beţelor (am dat căutare după popsicle sticks photo frame pe google images şi cu ocazia asta am descoperit şi alte idei minunate de făcut cu beţele de îngheţată) şi din cutia cu diverse mărunţişuri şi cutia cu “micile celule cenuşii” (pasionaţii de Poirot ştiu despre ce vorbesc) pentru decorat :-)

Dacă aveţi pe blogul vostru o idee cu o activitate sau o decoraţiune de Paşte, o puteţi înscrie în lista deschisă de Little Lucky şi de subsemnata accesând widgetul de mai jos. Tot acolo veţi putea vedea şi celelalte bloguri înscrise.



Read Full Post »

Am reuşit şi m-am calificat în etapa a doua de votare la Roblogfest. Dacă vă place blogul meu şi credeţi că ce fac eu aici contează pentru voi, mă puteţi vota aici. Mulţumesc!

P.S. Nu-mi place faptul că Roblogfestul a împărţit oarecum cititorii în tabere. Toate blogurile înscrise sunt valoroase, mai ales prin sufletul pe care fiecare l-a depus în ele. M-aş bucura să mă votaţi dar mă voi bucura şi dacă va câştiga oricare din ceilalţi participanţi. Pentru că toţi ne străduim să schimbăm ceva în felul nostru şi cred că asta e cel mai important. Poate anul viitor va fi o categorie separata de blog de părinţi (în care scrii despre tine, familia ta şi copilul tău) şi blog pentru părinţi (cu idei creative, reţete, recenzii şi altele asemenea) – cred că e o diferenţă majoră între cele două categorii care nu trebuie trecută cu vederea.

Read Full Post »

Am descoperit pe net această idee şi am transformat-o puţin ca să se potrivească pentru revista Blog Idei de Paşte: să fie uşor de făcut, să poată fi realizată alături de copii şi să aibă o temă pascală: aşa au ieşit aceste ouă delicioase care pot fi decorate de copii folosind creioane cu pastă de zahăr (dr Oetker la noi sau diferite alte mărci în străinătate).

Materiale: o tavă pentru brioşe, folie de aluminiu, creioane cu pastă de zahăr, suport pentru ouă, 6 ouă pentru coji, set de căni pentru măsurat, poş (pungă pentru patiserie).

Ingrediente pentru brioşe: un ou, jumătate de cană de făină, un sfert de linguriţă de praf de copt, un vârf de cuţit de bicarbonat, un vârf de cuţit de sare, jumătate de cană de zahăr, un sfert de cană de unt la temperatura camerei, 1 lingură de limoncello (sau esenţă de lămâie/vanilie/rom, după preferinţe), un sfert de cană de smântână fermentată grasă.

1. Ouăle se sparg în partea mai ascuţită cu vârful mânerului unui cuţit şi se îndepărtează puţin câte puţin coaja până se formează o gaură suficient de mare cât să intre în ea vârful unui poş. Se golesc de conţinut şi se dă deoparte un singur ou pentru compoziţia de brioşe. Cu restul de ouă faceţi omletă sau puneţi-le deoparte pentru altă reţetă. Scufundaţi cojile de ou într-o soluţie de apă sărată timp de jumătate de oră, apoi lăsaţi-le la uscat pe prosoape de hârtie.

2. Pregătiţi tava de brioşe: rupeţi fâşii de folie de aluminiu şi răsuciţi-le pentru a forma nişte inele pe care le aşezaţi în fiecare adâncitură pentru a sprijini oul.

3. Preparaţi compoziţia pentru brioşe: amestecaţi făina cu praful de copt, bicarbonatul şi sarea. Separat bateţi oul cu zahărul, adăugaţi untul şi limoncello sau esenţa şi continuaţi să bateţi. Încorporaţi făina şi, la final, smântâna. Nu bateţi foarte tare, doar cât să se uniformizeze amestecul.

4. Turnaţi aluatul în poş şi transferaţi-l în cojile de ouă. Aveţi grijă să umpleţi doar trei sferturi din ou pentru că aluatul va creşte şi se va scurge, aşa că e bine să puneţi tava de brioşe pe o altă tavă mai mare, pe care aţi pus foaie de copt.

5. Daţi la cuptor la 180 de grade timp de 20-30 de minute. Aveţi grijă să verificaţi după 15 minute şi să faceţi testul scobitorii.

6. Scoateţi din cuptor şi lăsaţi la răcit. Curăţaţi ouăle – se vor curăţa foarte uşor şi brioşa va ieşi în stare foarte bună din interior.

7. Puneţi la dispoziţia copiilor creioanele cu pastă de zahăr şi lăsaţi-i să-şi dea frâu liber imaginaţiei la decorat. (poza 5)

8. Ca variaţiune, le puteţi scufunda în sirop de compot de vişine în care aţi adăugat un pliculeţ de gelatină roşie şi le lăsaţi la uscat pe beţe de frigărui, sau în ciocolată neagră sau albă, topită la bain-marie.

Rezultatul îi va încânta deopotrivă pe cei mici şi pe cei mari. În curând, vă voi arăta o altă idee superbă de Paşte care are la bază aceeaşi reţetă grozavă de brioşe şi vă spun cu mâna pe inimă că aceasta e cea mai bună reţetă de brioşe pe care am testat-o vreodată. Dacă  le faceţi numai pentru adulţi, fiţi generoşi cu limoncello, aroma va fi îmbătătoare :-)

Read Full Post »

Ideea de a face aceste ouă mi-a venit într-o dimineaţă când scotoceam printr-un coşuleţ după decoraţiuni pentru un alt proiect şi am dat peste un ou din polistiren vai de capul lui, cules de Eliza de pe afară. La viaţa lui, fusese un ou decorativ, de agăţat, dar acum hârtia de pe el era toată jupuită şi pe alocuri era şi “săpat”. L-am tot păstrat cu gândul să fac ceva cu el şi când l-am văzut, am ştiut imediat că vreau să-l îmbrac în aţă. Am căutat prin lada cu resturi de materiale şi sculuri de aţă şi am găsit un scul de mohair roşu şi unul de mohair în degrade, aşa că am scotocit şi mai tare prin coşuri şi cutii până am mai găsit un ou din polistiren rămas de anul trecut de la un proiect ratat.

Am îmbrăcat primul ou în mohair roşu folosind aracet cu care am pensulat suprafaţa oului pe măsură ce înfăşuram. Din nefericire, aracetul face ceva mizerie şi m-am uns toată pe degete de aracet şi am murdărit, pe alocuri, şi firul roşu. După ce s-a uscat, m-am chinuit cu o periuţă umedă să mai îndepărtez din mizerie şi am reuşit să îi redau frumuseţea, însă la al doilea mi-am învăţat lecţia şi am folosit pistolul de lipit. La al doilea i-am ataşat eu şi panglica pentru a-l folosi tot ca decoraţiune de agăţat şi acum ambele ouă stau mândre în camera Elizei. Se înţelege că le-a confiscat de cum le-a văzut, aşa cum face cu mai toate decoraţiunile mele :-)

Read Full Post »

Am început curăţenia de primăvară, sortăm hăinuţele şi jucăriile, punem deoparte ce trebuie reparat, transformat, modificat şi donăm ce nu se mai potriveşte vârstei. În iureşul acesta al organizării, am reuşit în sfârşit să-mi pun în aplicare planul pe care îl aveam cu măsuţa Elizei. Era o măsuţă simplă, cu rama din lemn şi tăblia din placaj, care începuse să arate groaznic de la atâtea mâzgălituri cu carioca sau cu pixul, de la plastilina întinsă fără planşetă şi lăsată să se usuce lipită de masă şi de la zgârieturile misterioase care nu ştiu cum au apărut şi pe care am transformat-o în ceva nou: o masă pe care se poate desena cu creta, mai veselă şi mai potrivită universului multicolor din camera ei.

Mai întâi am spălat-o bine cu soluţie abrazivă (Cif) şi am lăsat-o să se usuce:

Apoi am desfăcut-o în bucăţi şi am pictat fiecare latură într-o culoare diferită. Am folosit acrilice. Placajul l-am vopsit cu un spray special care creează suprafaţă de scris cu creta: Chalkboard Paint. M-a ajutat şi Eliza la vopsit, desigur.

După ce s-a uscat stratul de culoare, am aplicat picăţele cu ajutorul unui băţ pentru urechi şi acrilic alb. Am lăsat la uscat încă o dată, apoi am montat măsuţa şi Eliza a putut desena în voie.

Acrilicele sunt uimitoare, aderă imediat la orice suprafaţă şi nu au nevoie de diluant, nu miros urât, sunt sigure pentru copii. În plus nici nu a fost nevoie să finisez cu lac pentru că au fost culori de foarte bună calitate şi strălucesc singure, fără să fie nevoie de lac. Vopseaua care creează suprafaţa de tablă de scris este uşor de aplicat, aderă foarte bine şi au fost necesare doar două straturi. Miroase urât, aşa că e de preferat să vopsiţi undeva afară. Noi am scos placajul pe hol, l-am pus pe o coală mare de ambalaj şi l-am vopsit acolo.

Edit 26.04.2012 Vopseaua pentru creat tablă de scris se găseşte acum şi la noi aici. Grăbiţi-vă să luaţi una până nu se termină stocul!

Read Full Post »

Luna-Betiluna şi Dora-Minodora sunt două păpuşi surori. Ele sunt chiar la fel, numai că Luna-Betiluna are părul roşu, în schimb Dora-Minodora e mai grăsuţă. Aşa începe prima carte din seria cu cele două păpuşi scrisă de Anamaria Smigelschi acum mai bine de treizeci de ani. Sunt mulţi părinţi care şi le amintesc pe cele două păpuşi albastre, eu, din păcate, nu. În copilăria preşcolară nu am avut acces la cărţi, aşa că multe din cărţile pe care părinţii le recitesc acum copiilor lor mie mi-au rămas necunoscute. În şcoala primară am trecut direct la cărţile de aventuri sau clasice ale literaturii universale gen Tom Sawyer, Coliba unchiului Tom, multe poveşti nemuritoare şi multe cărţi din colecţia Biblioteca pentru toţi copiii de la editura Ion Creangă, aşa că am sărit peste Luna-Betiluna, Habarnam, Cipi – acest pitic uriaş şi altele asemenea.

Am auzi de Luna-Betiluna şi Dora Minodora în blogosfera de mămici şi am fost curioasă să văd ce-i cu ele, aşa că le-am trecut pe listă când am început colaborarea cu editura Paralela 45. Sunt trei cărţi în serie: Luna Betiluna, Dora-Minodora şi grădina, Luna-Betiluna şi Dora-Minodora într-un gâz-album cu păsărele şi Luna-Betiluna şi Dora-Minodora în ţara lui Peşte Mămăliga Prăpădeşte. Sunt foarte amuzante, cu o poveste istorisită în semi-versuri, din care copiii învaţă denumirile diferitor specii de flori (prima carte), de insecte şi păsări (a doua carte) şi peşti (a treia carte). Fiecare carte are ilustraţii realizate tot de autoare, iar pe ultima copertă e un mic glosar cu termenii învăţaţi, cu fotografii mai clare.

Elizei i-au plăcut foarte mult şi mie la fel. Textul e suficient de scurt să capteze atenţia copilului şi să nu se prelungească lectura până târziu în noapte. Are şi ilustraţii pentru tot ce se întâmplă şi asta pe noi ne ajută mult pentru că Eliza trece printr-o etapă în care nu-şi poate imagina ce se petrece într-un text dacă nu are şi ilustraţia, aşa că genul acesta de cărticele cu text puţin, uşor liric e perfect pentru noi. Am remarcat că atunci când îi citesc versuri, cadenţat, Eliza e mult mai captivată, aşa că momentan suntem orientaţi pe poezii şi pe povestioare în versuri (şi o să vă povestesc curând de o carte pe care am luat-o de la Teatrul Evreiesc care e toată în versuri)

Cărţile costă 15 lei fiecare şi pot fi cumpărate de pe site sau din librării şi merită toţi banii. Părerea mea este că ce s-a scris pentru copii înainte de ’89 e greu egalat în ziua de azi. Pe atunci, atât textele pline de candoare cât şi ilustraţiile erau superbe şi, chiar dacă unele erau greţos de educaţionale, exista literatură română pentru copii din belşug. Piaţa de carte abia-abia a început să se dezgheţe şi noi autori talentaţi au început să apară, însă mai avem până să putem spune cu adevărat că avem o gamă variată de cărţi autohtone pentru copii. Între timp, mai citim şi re-editări, iar cărţile cu Luna-Betiluna şi Dora-Minodora nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă. Eu deja mă gândesc să comand toate trei cărţile pentru fina mea şi să caut să comand de undeva două păpuşi albastre care să le semene (dacă ştiţi pe cineva care face păpuşi, daţi-mi de ştire) sau poate să pictez un tricou cu ele cum a făcut Andra. Staţi pe aproape pentru că voi mai face recomandări de lecturi de vacanţă care pot fi combinate cu diverse obiecte şi dăruite celor mici cu diverse ocazii.
Pe libris.ro cărţile sunt la reducere la 11,25 lei.
Voi aveţi cărţile, vă plac, ce părere aveţi despre ele? Mai ştiţi re-editări ale unor cărţi pe care le citeaţi când eraţi mici?

Read Full Post »

Mi-am înscris şi eu anul acesta blogul la Roblogfest, categoria blog de părinţi. Dacă doriţi să mă votaţi, o puteţi face apăsând badge-ul din dreapta. Din păcate trebuie să vă faceţi cont (însă durează fix trei minute şi îl faceţi o dată şi îl veţi avea şi în anii care vin), banuiesc ca astfel încearcă să descurajeze “câştigătorii de profesie” dar nici măcar asta nu garantează un sistem de votare corect. În fine, dacă vă place blogul meu vă invit să mă votaţi. Nu am de gând să insist până la epuizare cerşind voturi, nu promit că “returnez”, nu-mi pun prietenii să voteze cu toate adresele de mail pe care le au. Nu se dă ca premiu vreo maşină sau mai ştiu eu ce. Votaţi-mă dacă aveţi timp/chef şi dacă vă place blogul.

Şi ca să vă conving că merit un loc bun printre toate acele bloguri înscrise, vă mărturisesc cu mândrie că am apărut într-o revistă. Nu e Femeia sau Unica sau vreo revistă din asta glossy care, Doamne fereşte, să mai promoveze şi altceva decât vedete de televiziune, ci într-o revistă cu Idei de afaceri. E posibil s-o ştiţi, pe vremuri apărea şi hard-copy, acum apare doar în format electronic. Nu fac o avere cu blogul şi nu cred că de asta m-au invitat să apar în revistă, ci mai degrabă cred că le-a plăcut blogul meu şi au văzut în el ceva mai mult decât văd persoanele care ridică din sprâncene condescendent când aud că am un blog pentru părinţi. Vă invit să citiţi tot articolul mai jos, am reuşit să-l decupez din revistă – click pe poză pentru tot articolul.

Read Full Post »

Începem azi serialul Anglia culinară cu un articol despre high tea, un obicei specific englezesc pe care mi-aş dori să îl adoptăm şi noi. Am avut ocazia să iau ceaiul la un hotel elegant, unde ceaiul se serveşte cu şampanie şi tot felul de bunătăţi – sandvişuri asortate cu delicatese, prăjituri delicioase şi minunatele scones cu clotted cream şi dulceaţă. Nu ştiu exact ce e acest clotted cream dar e de vis. Dacă vine cineva din Anglia, vă rog mult să-mi aduceţi şi o cutie de clotted cream, mi-e tare dor de ea! O reţetă de scones găsiţi aici, însă clotted cream nu ştiu să vă spun de unde să luaţi.

Sandvişurile au fost delicioase, umplute cu tot felul de bunătăţi, chiar ne chinuiam să ghicim ce e în ele.

De prăjituri nu mai vorbesc, le-am împărţit astfel încât să gustăm toate din fiecare. Proaspete, fragede, delicioase!

Preferatele mele, scones cu clotted cream şi dulceaţă de zmeură.

Scuze pentru pozele nereuşite, însă curând îmi voi lua o cameră foto nouă şi sper să reuşesc şi eu să fac poze care să vă facă să salivaţi! Următorul articol despre ce vreţi să fie: despre unde poţi mânca bine şi acceptabil ca preţ în Londra (ca turist cu buget mediu, evident)  sau despre piaţa Borough, raiul oricărui pasionat de gastronomie?

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 747 other followers