Ce vreau si sper s-o învăţ pe Eliza până la 16 ani, după modelul pe care l-am văzut la Adela.
1. Dacă nu eşti lăsat să plângi cât eşti mic, nu vei şti să plângi când vei fi mare. Îţi vei înăbuşi mereu sentimentele. Plângi cât mai mult oricând ai nevoie, braţele mele sunt mereu deschise pentru lacrimile tale. Nu le voi minimaliza şi nici ignora.
2. Dacă nu-ţi exprimi frustrarea, mânia, teama, neputinţa, supărarea, mâhnirea, dezamăgirea cât eşti mic, nu ţi le vei exprima nici când vei fi mare. Vei ajunge să te macini pe interior şi poate să mori de infarct la treizeci de ani. Sentimentele se exprimă, se scot afară din tine, mai ales cele negative. Sparge o farfurie dacă simţi asta. Ţipă, bate din picior, dă-te cu fundul de pământ. Nu sunt mofturi, sunt moduri prin care scoţi din tine ce e rău. Tot ce bagi azi sub covor, te va ajunge mâine din urmă.
3. Dacă înveţi să laşi de la tine ca să fie mereu “bine” pentru alţii, vei ajunge să nu mai exişti ca persoană. Pune-te pe tine pe primul plan dar nu cu egoism faţă de ceilalţi, ci cu dragoste faţă de tine. Învaţă să comunici, să-ţi transmiţi mesajul, sentimentele în cel mai eficient şi sincer mod cu putinţă.
4. Fă alegerile potrivite pentru tine, nu pentru ceilalţi. Ceilalţi vor decide singuri ce vor şi e bine pentru ei. Odată ce ai făcut o alegere, asigură-te că eşti împăcată cu ea. Fericirea derivă din împăcarea de sine care derivă, la rândul ei, din alegerile corecte pe care le faci.
5. Lucrurile frumoase nu se întâmplă singure. Trebuie să le faci să se întâmple. Nici nu-i de mirare că fiicele noastre cresc cu iluzii greşite despre viaţă dacă se uită de mici la Cenuşăreasa care cântă despre cum “dacă speri, ţi se îndeplinesc visele” şi în timpul ăsta munceşte ca o sclavă pentru nişte nemernice şi aşteaptă să-i pice ceva din cer. Nimic nu pică din cer în afară de ploaie şi zăpadă. Munceşte pentru ceea ce-ţi doreşti. Vei aprecia rezultatul cu mult mai mult.
6. Acceptă că ai greşit atunci când ai greşit şi mergi mai departe. Auto-flagelarea n-a transformat pe nimeni în martir. Ai căzut, ridică-te. Aşa cum poţi, căci uneori nici măcar nu-ţi mai vine să te ridici. Dacă viaţa ta s-a spart în o mie de cioburi, mătură-le şi construieşte alta. Nu mai culege cioburile, s-ar putea sa te tai în ele şi să te răneşti mai rău.
7. Nu lăsa pe nimeni să-ţi spună că nu poţi să faci ceva sau că nu eşti într-un anume fel. Nu crede nimic din ce spune lumea, crede ce îţi spune inima. Complexele cu care creşti nu vor dispărea nici cu zece ani de psihoterapie şi te pot face să iei decizii greşite în viaţă, sa te minimalizezi, să te crezi slabă şi neimportantă. Indiferent că poţi sau nu să faci un lucru, măcar încearcă.
8. Preţuieşte-ţi familia. Orice s-ar întâmpla şi orice ai face, ei te vor iubi necondiţionat şi vor fi acolo să te sprijine. Eu te voi iubi indiferent ce vei face. Te iubesc şi când sunt supărată pe tine şi când nu sunt de acord cu ce spui sau cu anumite comportamente. Iubirea mea nu e trecătoare şi nici superficială şi nici nu dispare dacă spargi un pahar. Sunt mereu aici să te ascult şi poţi vorbi orice cu mine.
9. Copilăria şi adolescenţa sunt perioade scurte şi preţioase din viaţa ta. Nu le irosi, trăieşte-le intens şi frumos pe fiecare. Trăieşte-ţi vârsta atunci când trebuie. Nu trebuie să fii de 13 ani la 8 ani şi nici de 25 la 16. Nu lua pe umerii tăi grijile şi durerile adulţilor. Trăieşte doar viaţa ta, nu şi pe a altora.
10. Fii fericită. Nu crede orbeşte într-o fericire universală, absolută. Trăieşte-ţi fericirile mici, de zi cu zi, care formează fericirea aceea mare la care visăm cu toţii dar nu ştim, cu adevărat, ce înseamnă. Eşti fericită dacă poţi pune seara capul pe pernă şi poţi dormi fără coşmaruri, nu dacă ai totul în viaţă. Dacă ai totul, nu mai ai la ce visa sau la ce spera.
Superb! Atat de mult imi place cum ai spus totul! Imi doresc sa fii citit acest articol mai demult.
Multumesc, Mihaela!
Invatamintele acestea multi dintre noi le-am aflat abia la maturitate, dupa ani de experienta . Cei care au avut parte de ele altfel au vazut viata si au simtit lucrurile. Imi place fiecare rand din aceste invataminte. Descoperindu le la randul meu, am putut sa le aplic in educatia copilului meu si se vede. Dar e asa de coerent cand le vezi adunate toate la un loc…
Exact, eu abia acum le-am aflat, privind in urma la trecutul meu si la greselile mele, greseli pe care as vrea ca fiica mea sa nu le faca.
Foarte frumos…..de listat si pus deoparte!!!!
foarte bune invatamintele – asa discut si eu cu Daria si incerc sa ii dau incredere in ea,sa simta ca poate face orice doreste daca are vointa 🙂
p.s.:platoul cu Mos Craciun si inelele pentru servetele au fost indelung apreciate de o prietena draga mie – multumim 🙂
foarte frumos, Laura. Mi-ar fi placut sa primesc asa ceva de la mama. Cu siguranta ca Eliza se va intoarce des la randurile astea…Am sa le salvez si eu, sa ma bucur mai des de ele. Multumesc!
Tare bine mi-ar fi prins daca l-as fi citit la momentul potrivit. Foarte frumos! Sper sa fiu o mama macar pe jumtatea ta. Craciun fericit!
Imi place foarte mult!Multa bafta in continuare!
Foarte frumos ai scris si foarte adevarat! esti un model pentru noi toate, draga laura!
Madalina, iti multumesc, dar sunt foarte departe de a fi un model. Am invatat, din nefericire, toate aceste lucruri pe pielea mea si tocmai de asta vreau ca la ea sa fie pe dos.
Eu zic sa printezi articolul asta si sa-l lipesti in camera Elizei. Cand o sa invata sa citeasca sa il vada in fiecare zi sa nu uite 😉
Foarte frumos scris! Cred ca si eu ar trebui sa mi le printez si sa mi le pun in camera! :))
O parte dintre sfaturi mama mi le-a spus, unele nu le-am crezut ca pot fi adevarate dar s-au adeverit. pe o parte le-am descoperit singura…. cred ca ai sintetizat esentialul:D bravos!
Frumoase sfaturi, insa nu ma pot abtine sa nu contrazic paragraful 5… si totusi Cenusareasa si-a indeplinit visele, tocmai pentru ca si-a dorit, iar dorinta constanta devine realitate. Acum e adevarat ca nu poti sta in lenevie doar visand, dar nici nu poti abandona visele… Ea a muncit si a visat… si a primit ceea ce a visat.
Daca stau bine si reflectez asupra exemplului dvs. as putea spune ca l-ati ales cu multa intelepciune… muncind si visand iti atingi scopurile si idealurile.
As vrea sa cred ca dorinta constanta devine realitate, din pacate nici cand eram copil nu credeam asta. Cenusareasa nu face nimic pentru a se scoate din viata de mizerie in care traieste. Era slujnica in propria ei casa, trebuia sa le scoata pe cele trei cu bagajele la poarta dupa ce i-a murit tatal sau sa plece si sa lase totul balta. Iar la bal ajunge datorita zanei bune, oare cati dintre noi avem o zana buna in realitate? In afara de dorit si sperat, ea totusi nu face nimic pentru visul ei. E drept ca munceste, dar pentru altii, nu pentru ea…
draga laura, totusi povestea asta e de sute de ani. daca ne gandim putin, varianta disney e si ea realizata prin 1951, cred. intre timp, reusitele fetelor bune s-au reinventat, sa nu uitam ca exista si o mulan, o tiana, o pocahontas, pana si belle e fata citita:) fetele noastre sunt mici si sunt convinsa ca, treptat, le vom ajuta sa aiba alte role-models. cu putin noroc, ne vor alege pe noi. ai atata dreptate, mai ales la punctul cu fericirea, parca m-aud pe mine. un craciun de vis va doresc!
Am citit de 3 ori textul si mi l-am salvat in bookmarks sa revin la el de cate ori simt nevoia. Astea-s invataturi pentru orice varsta, pentru cei care n-au avut parte de ele la timp, daca stau sa ma gandesc bine cred ca mama nici n-ar fi de acord cu niciunul din punctele de pe lista :))
Multumim!
Multe mame de varsta mamei tale n-ar fi. Pe vremea noastra nu era ceva permis sa-ti exprimi sentimentele negative. Iar sa bagi sub covor chestiile negative era la ordinea zilei. Oricum nu-i pasa nimanui ca esti tu poreclit sau hartuit de colegi in clasa a treia. Si stii cum e, cand nu spui lucrurile mici, nu le spui nici pe alea mari, din pacate, iar astea pot avea consecinte cu adevarat dezastruoase 🙁
minunat! Imi prinde bine, ca si micuta mea e aproape de varsta fetitei tale.
[…] Învățăturile Laurei către fiica sa. De când am văzut că a început cu un îndemn pentru exprimarea sentimentelor negative am știut că o să-mi placă toate învățăturile. Și îmi plac. […]
Eu sunt mama de baieti si cred ca invataturile sunt general valabile, nu numai pentru fetite. Si eu incerc sa-mi cresc copii liberi, fara teama si responsabili pentru alegerile lor.
foarte frumos
Multumesc frumos, Laura!
Categoric o sa-l transcriu cu majuscule (sau o sa-l listez) pentru toti din casa.
Si probabil fiica-mea o sa-mi spuna de acum incolo,
“Dar lasa-ma sa plang daca asa imi vine” ori de cate ori ii spun sa nu se mai smiorcaie peste toate nimicurile.
Paula, eu după ce am fost la conferinţa Alethei şi am învăţat că plânsul este bun, când plânge, îi deschid braţele şi ea vine repede şi plânge la mine în braţe, apoi se ridică şi se duce la treaba ei ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. La început mi-a fost greu să mă infranez din a-i spune “gata, gata” sau de a o legăna sau de a-i spune că plânge dintr-o prostie sau să-i distrag atenţia însă în timp m-am obişnuit. Trebuie doar puţin exerciţiu.
Laura, draga Laura. am citit textul de mai sus privind in sufletul tau de mama cu sufletul meu. Te imbratisez si iti spun ca peste ani, Eliza, cand va citi ceea ce ai scris aici, va fi recunoscatoare. Nu pentru ca pana atunci nu ti-ar fi fost, sau ptr ca recunostinta e ceea ce se urmareste, ci pentru ca ai avut o viziune diferita si ai participat la realizarea ei. Esti o femeie minunata si Iti doresc sa ai parte de raspuns la scrisoarea aceasta. din partea fiicei tale.
si poate voi apuca sa il citesc si eu.. mai sti..?