De făcut şi de citit pentru mame şi copii

Aceasta este o activitate foarte simplă care îi place mult Elizei. Am descărcat nişte “play doh mats”, adică nişte coli cu imagini neterminate care se laminează sau se bagă în folii de plastic (eu le-am băgat în nişte folii mai tari, speciale pentru cariocile “scrie şi şterge”) şi am rugat-o să decoreze imaginile folosind plastilină.

S-a prins imediat cum stă treaba şi acum nu mai vrea să strângă, a lăsat plastilina la uscat pe imagini 😀 Dacă aveţi şi voi copii cred că ştiţi cum e cu spaţiul pentru operele lor de artă, uneori chiar sunt prea multe 🙂 Nu mai ştiu de unde sunt descărcate acestea, dar dacă daţi căutare pe google după “play doh mats” sigur veţi găsi o mulţime.

Alături, pe biroul ei, puteţi vedea o carte de iarnă dintre cele pe care le citim în perioada asta. Se cheama Zăpezica. Bunicul Îngheţ şi e de la editura All.

Zăpezica e o poveste din folclorul rusesc (Snegurka) culeasă de Alexander Afanasyev, despre doi soţi în vârstă care fac o fetiţă de zăpadă de care se bucură foarte mult, dar finalul e sec pentru că Zăpezica se topeşte (şi nu oricum, ci după ce ascultă glasul “turmei” şi sare peste foc), însă nu e neapărat trist. Eliza nu l-a perceput deloc aşa, mai ales că e normal ca zăpada să se topească vara.

Bunicul îngheţ e un soi de “Fata babei şi fata moşului” în variantă simplificată, cu Bunicul Îngheţ în loc de Sfânta Duminică şi fără niciun fel de sarcini domestice dar cu un final cam abrupt. La ultima pagină ne-am uitat una la alta gen “ok, ce-a fost asta?”. Însă per total, cartea ne place pentru că are ilustraţii bogate, detaliate, foarte frumoase.

Când am citit povestea asta, mi-am amintit imediat de o carte pe care mi-am luat-o în noiembrie şi pe care n-am apucat s-o citesc, şi anume Copila de zăpadă de Eowyn Ivey, carte inspirată din această legendă rusească. Abia am început cartea aşa că nu vă pot da prea multe detalii despre însă mi-a plăcut foarte mult recenzia de pe Bookmag şi vă invit s-o citiţi (şi recenzia şi cartea 🙂 )