Tot despre bullying – caz real

Dacă tot am scris joi despre cărţi care tratează subiectul bullying-ului, aş vrea să aduc în atenţia voastră un caz real care mi-a fost relatat de o mamă (neimplicată direct în această situaţie, să zicem că ea este “martorul”):

Context: o şcoală urbană, copii de aproximativ 9-10 ani. La ora de sport, profesoara îi pune pe toţi laolaltă, fete şi băieţi (că doar e bătălia pentru egalitatea între fete, nu există activităţi separate pe fete şi băieţi etc etc) să joace fotbal. Între ei, un băiat care face fotbal de performanţă, un copil agresiv, cu probleme de comportament, şi o fetiţă cu retard (diagnosticat).

Înainte de ora de sport la care s-a întâmplat ce s-a întâmplat, aceşti copii, pe care îi voi numi agresor şi victimă, pentru a defini clar situaţia, au mai avut diferite conflicte. Agresorul a împins victima pe scări sau a numit-o “împuţită”. Comportamentul de bully este repetitiv şi “exersat”, în special, pe această fetiţă cu retard.

La ora de educaţie fizică la care aceşti copii jucau fotbal, agresorul a împins-o pe victimă. Aceasta a căzut şi şi-a rupt mâna destul de rău, momentan este absentă de la şcoală.

Sunt foarte tentată să vă las pe voi să vă daţi cu presupusul care sunt consecinţele acestei acţiuni, dar o să vi le spun eu: niciuna.

Agresorul are, desigur, nişte părinţi cu un comportament la fel de agresiv, care au făcut, în repetate rânduri scandal la şcoală, în special învăţătoarei care, s-ar părea, nu îl “cocoloşeşte” suficient pe micul domn Goe (dacă vă deranjează eticheta, regret, dar copilul acesta este, cu adevărat produsul mediului din care provine). Învăţătoarea nu are nicio modalitate prin care să-l “pedepsească”, se pare că nu poate nici măcar să-i scadă nota la purtare (din punctul meu de vedere, sancţiune egală cu zero) – se pare că e o adevărată obsesie nota asta la purtare, părinţii sunt în stare să se arunce de la balcon numai să nu le scazi copiilor nota la purtare.

Cel mai probabil, situaţia va fi muşamalizată, ca atâtea altele. Agresorul va merge mai departe considerând că aşa se cuvine să te porţi şi că părinţii îl vor scoate mereu din încurcătură. În plus, va şti că şcoala nu poate lua nicio acţiune împotriva lui. Victima va merge mai departe ştiind că şcoala nu o protejează în niciun fel pentru că e mai preocupată de notele la purtare ale unui copil dintr-o “familie bună” şi de muşamalizarea incidentelor de acest gen, ca nu cumva să afle părinţii şi să nu-şi mai înscrie copiii la şcoala respectivă.

Şi vă întreb pe voi acum: ce e de făcut? Ce poţi face, ca părinte de “victimă”, ca să-ţi protejezi copilul, în special când e vorba de un copil cu nevoi speciale, în condiţiile în care şcoala nu te ajută deloc? Cum e posibil ca în societatea în care trăim să nu existe sancţiuni reale pentru astfel de copii agresori – şi nu mă refer la exmatriculat sau mutat disciplinar, că aşa nu se rezolvă nimic, ci consiliere psihologică obligatorie pentru copil şi părinţi, de exemplu, scăzut nota la purtare instantaneu, fără consilii şi şedinţe şi referate şi alte chestii care să justifice ce? Că agresorul “n-a vrut” s-o lovească? Asta după ce a împins-o pe scări şi a agresat-o verbal în repetate rânduri?

De asemenea, aş mai fi interesată să îmi spuneţi ce părere aveţi voi de orele de sport de la şcoală (pe care eu, recunosc, le detest din tot sufletul, mi se par absolut inutile, în contextul în care nu se fac cum trebuie, există puţin profesori cu adevărat pregătiţi, puţine dotări, condiţii decente de desfăşurare la fel de puţine şi nu e decât o oră de alergat şi zbenguit aiurea ca să stea după aia copiii transpiraţi la ore. A, şi oră de agresat colegii, evident, multe dintre cazurile pe care ni le-a prezentat doamna de la Telefonul Copilului la evenimentul cu bullyingul se petreceau, ghici unde, la ora de sport şi la vestiare) şi ce părere aveţi de faptul că profesoara îi pune pe toţi grămadă să joace fotbal? Oare nu ducem obsesia asta pentru “egalitatea între sexe” un pic prea departe? Oare nu era mai ok ca fetele să joace handbal, sau orice altceva, separat, şi băieţii să joace fotbal separat? (Am folosit handbal şi fotbal, doar ca exemple, nu consider handbalul sport de fete şi fotbalul sport de baieţi etc etc, pricepeţi voi, ca să nu stârnim o discuţie inutilă despre jucăriile de fete şi jucăriile de băieţi, altă obsesie mai nouă şi asta).

P.S. Dacă vi se pare că, în articol, sunt părtinitoare faţă de victimă, vă mărturisesc că aşa şi este. Chiar sunt. Vreau să nu mai trăiesc ziua aia în care îţi trimiţi copilul la şcoală întreg şi îl primeşti înapoi acasă pe targă. Cunosc şi situaţia agresorului, ştiu ce l-a făcut să devină aşa şi cu toate acestea nu pot simţi empatie faţă de el. Nu am ajuns încă la starea aia de zen iertător care să se pună în pielea unui agresor. Las asta la latitudinea psihologilor care ar trebui să intervină în cazul acesta. Şi care nu intervin pentru că sistemul nostru şcolar nu e de aşa natură încât să permită această abordare.

18 Replies to “Tot despre bullying – caz real”

  1. Buna, am si eu un copil de 10 ani,”dispus” la a fi agresat. Bland, necompetitiv, emotiv… Norocul nostru e ca are colegi rezonabili. A avut cateva incidente cu un baietel care il hartuia (pe el si pe altii), insa dupa ce l-am sunat pe tatal respectivului, lucrurile s-au linistit.
    In cazuri din astea, presupun ca as face o plangere la directiunea scolii, iar daca nu nu se ia nici o masura, m-as duce direct la politie.

  2. Of..ce trist!! Ce rau imi pare de fetita! Oare darea in judecata a agresorului n-ar putea fi o solutie? Desigur cere timp si bani..dar poate s-ar rezolva ceva, s-ar crea un precedent…
    In ceea ce priveste orele de sport la scoala, pot spune, ca la scoala in care invata copiii mei nu prea fac sport..nici la clasele mici nici la 5-8.
    Pe cei mari, profesorul ii lasa sa faca ce vor, adica cei mai multi joaca fotbal ( al meu nu), iar restul se joaca pe telefon minecraft..mi-e ciuda, nu-mi convine deloc, dar nu prea stiu cum sa rezolv situatia…astept sa se pensioneze profesorul si poate apare altul mai implicat

  3. Oana Maria Radu says: Reply

    Parintii fetitei ar trebui sa faca reclamatie. La politie in primul rand, la director, la inspectoratul scolar. Nu as lasa lucrurile asa!

  4. Laura, asa este! As prefera de o mie de ori sa-l inscriu undeva – la baschet , de exemplu- stiu un loc unde se face baschet cu un profesor tanar, sufletist si f talentat.
    Nu o data mi-a venit D., baietelul cel mare de la ora de sport lovit ( abuzat fizic si verbal).
    PE ei ii imparte tot timpul in doua echipe. Daca esti intr-o echipa mai slaba, ceilalti vor rade de tine daca pierzi. Copilul vine acasa stiind ca nu e bun de nimic, ca niciodata nu va fi bun la sport si poate nici la altele. Daca din cauza ta echipa pierde ca n-ai putut sa alergi mai repede, cineva din echipa de va lovi ( poate si in vestiar pe ascuns)- D. a patit-o! Desi el este rapid la fuga, dar uneori, pentru ca are un usor suflu sistolic, oboseste mai repede si trebuie sa stea un pic sa-si revina. Nu i-am luat scutire, pentru ca el si-a dorit sa faca sportul. Dupa acele cateva incidente urate, mi-a spus ca nu mai vrea sa mearga niciodata la ora de sport.
    Si profesorul ii mai ” capaceste” uneori ( pe al meu inca nu, dar daca as auzi…. ) – a primit si reclamatii, degeaba! Plus ca e la varsta pensionarii, nimeni nu-l da afara- lasa sa nenoroceasca sufletele astea mici de copii.
    Sportul ar trebui sa fie o bucurie, sa-i invete sa fie altruisti, sa invete ca prin sport pot fi sanatosi si fizic si mental- dar asta e doar asa o utopie- nu stiu in cate scoli se face cu adevarat sport…

  5. Evident ca profesoara a gresit enorm. Conducerea scolii ar trebui sa ia atitudine si fata de ea, si fata de copilul care manifesta constant un comportament agresiv. Elevul nu poate fi exmatriculat (E invatamant obligatoriu pana in clasa a X-a), dar poate fi transferat disciplinar, propus el insusi pentru invatamant special, daca in cel normal nu se poate integra. Am inteles ca fetita e diagnosticata cu retard. Da’ pe pusti l-a vazut vreun psiholog? Eu as merge pana in panzele albe, daca as fi mama fetitei. In secunda 2 le trimiteam presa pe cap celor de la scoala, sa-i vad cum scot maneca din treaba asta. Plus ca as cere despagubiri, pentru ca incidentul s-a intamplat in scoala, in timpul unei ore pe care profesoara a organizat-o in mod defectuos. Nu ar fi trebuit sa le impuna fetelor sa joace fotbal. Sa-si asume consecintele, daca le vrea microbiste. Daca parintii celorlalti copii ar solidariza cu mama fetitei, cred ca se poate scapa de baietelul-problema, indiferent cine sunt ma-sa si tac-su. Sa-l duca la scoala speciala, daca nu sunt in stare sa-l educe si au ei insisi comportament de primata nevertebrata.

  6. Nu cumva exista o lege care prevede ca parintii sunt pasibili de amenda in cazul in care “Goe” din dotare produce pagube si victime? Sa plateasca maimutele spitalizarea fetei, sedintele de kineto care se fac pentru recuperare si tot ce trebuie.

    1. Exista ceva de gen, dar cred ca trebuie sa raspunda penal, adica in urma unei plangeri si a unui proces.

  7. Ia pune tu de-o campanie, ca poate asa le mai scade “nasul” astora care cred ca plodul lor e centrul universului si are dreptul sa faca orice, inclusiv sa nenoroceasca alti copii.

  8. agresorul si parintii sai au nevoie de terapie,dupa cum si fetita cu handicap are nevoie,doar ca nevoile sunt altele.vinovati,o gramada.

  9. Eu, daca Ana mea ar fi agresata in acest hal incat sa ajunga cu mana rupta, m-as duce direct la directoare si as cere o intrunire cu invatatoarea, directoarea si profesorul de sport. Le-as explica ca ma astept sa vegheze si sa se preocupe de siguranta copiilor in scoala si ca daca copilul mai pateste ceva, fac cazul public pe bloguri, fb, televiziuni cu numele lor cu tot. Problema in cazul de fata este cred, ca fiind vorba de un copil cu retard, probabil ca a fost mai greu cu inscrierea lui intr-o scoala “normala” ca sa spun asa. Dar, odata ce inscrierea a fost aprobata, e de datoria corpului didactic sa rezolve situatia. Sa vorbeasca cu parintii agresorului si sa faca ceva. Daca nu, eu ca parinte de copil agresat, fac plangere la politie si inspectorat. macar ca apoi imi mut copilul.

  10. Se poate face instiintare scrisa catre directorul unitatii scolare, inregistrata la secretariatul scolii, la care se ataseaza copii dupa diagnosticul pus si tratamentul prescris. Trebuie sa mearga la Institutul de Medicina Legala pentru obtinerea unui certificat, dupa care se face plangere la Politie. Acestea pe plan civil, ca sa zic asa. Pe de alta parte, la Inspectoratul scolar se face sesizare scrisa ca sa cerceteze dumnealor managementul scolar in unitatea aceea si, neaparat,sa ceara mama copilului inregistrarile video din sala de sport!

  11. M-am confruntat cu bullying si in timpul scolii cand eram eu eleva, dar si ulterior. Cele mai bune rezultate sunt cand exista un consilier implicat in acea scoala si colegii elevului “victima” sau “agresor” iau atitudine. Parinti care sa fie dispusi sa se implice si sa rezolve atat problema agresorului, cat si cea a victimei am vazut prea putini. Am constatat ca este mult mai greu atunci cand bullyingul este verbal din partea agresorului, cand acesta este preluat de grup si ajungi in extrema cealalta – mobbingul(de aici si importanta atitudinii colegilor). Bullyingul asupra unui copil cu handicap are cu totul alt impact deoarece, fara un observator calificat care sa preintampine anumite evenimente, poate dezvolta niste tipuri de probleme de personalitate. Daca agresorul nu poate sa vada limitele si el poate fi ajutat sa le vada. Sanctiunea functioneaza doar pt parinti, nu pt agresor ca si metoda de a remedia situatia. Sanctiunea poate fi interpretata de agresor ca un trofeu. Nota la purtare este un element pugnitiv doar pentru parinte, pentru ca parintele de multe ori nu stie care este limita dintre dragostea fata de copil si agresiunile care poate sa le faca acesta. Din aceasta cauza profesorii nu au nicio autoritate in fata lor, oricat ar veghea acestia. Am predat psihologia la elevi cu retard, la elevi ai unui liceu industrial(SAM-uri), la elevi ai unui liceu de elita si mari pretentii si inclusiv la adolescenti care au primit diverse pedepse prin lege si totusi veneau sa invete la un liceu normal. Pot sa spun ca parintii se impart in doua categorii: cei care apeleaza la autoritati si vor sanctiuni si cei care sunt traditionalisti si aplica tehnica rusinii ca pedeapsa. In niciuna din ele nu am vazut comunicare intre toate entitatile implicatein procesul de bullying si care sa doreasca evitarea mobbingului (decat atunci cand a luat atitudine un consilier si el a fost lasat sa “dirijeze” problema). Am avut o colega care a studiat bullyingul intr-un experiment atat pe romani, cat si pe germani.Concluzia a fost ca mediul cultural in care am trait si educatia sunt cele care influenteaza modul cum abordam problema bullyingul si ca bullyingul este un subiect tabu ca si paduchii (o alta tema de-a ta tratata in alt articol). Va recomand sa luati atitudine in sens pozitiv, sa implicati si autoritatile tot in sens pozitiv, sa fiti uniti pana la capat ca sa evitati mobbingul.

    1. violeta.argatu says: Reply

      Mie mi se pare aiurea ora de sport de la scioala atunci cand este asezata fix ultima in orar. De fiecare data cand a facut sport in ziua de luni a racit (desi se schimba pana la piele de la brau in sus). El se dedica total atunci cand face ceva, iar ora de ed fizica este una din preferatele lui,si cred ca se zbenguie pana nu mai poate. Prb e ca de la sc pana acasa el face 30min.Luni a venit fleasca pe cap (facusera sport afara, dar a uitat sa se stearga pe cap), ca atare, marti era racit:)). Inca nu si-a revenit,ieri nu l-am lasat sa faca sport, dar mai bine il lasam:d. A ramas in clasa cu trei fete, care l-au “sechestrat” :)). Una dintre ele,care-i terorizeaza cam pe toti ceilalti, si-a ascutit creioanele colorate si apoi l-a manjit pe fata …cand l-am vazut, m-am speriat.era roz spre rosupe partea dreapta, inclusiv pe pielea capului, murdar pe incaltari…am crezut ca s-a lovit.pana la urma a reusit sa-mi explice ca l-au inghesuit fetele intre banci si n-a putut sa scape. Prb o fi fost in spirit de joaca, nu s-a plans, asa cum s-a intamplat ultima data cand aceeasi fetita l-a dat cu capul de tabla pt c-asa a vrut ea:))- ii venise randul lui Ioan prb, pt ca-i ia pe toti la rand :d. M-am linistit de ceva vreme, pt ca mama ei mi-a zis ca-l place pe Ioan :)). Am tras eu rod concluzia ca dc-l place, nu o sa-l mai loveasca 🙂

    2. Amala, multumesc mult pentru acest comentariu si pentru parerea avizata.

  12. cristina o says: Reply

    Eu am avut in generala un coleg de clasa care era un adevarat domn Goe sau chiar mai mult. Abia prin clasa a saptea am reusit “sa il potolesc”. Mama lui era profesor de sport in scoala noastra. Ne preda si noua. Desi, ne plangeam la orele ei de propriul copil, problemele continuau (ne agresa fizic si verbal, ne smulgea mancarea din mana si ne-o manca sau o calca – cica totul era in gluma). Intr-o zi am spus stop! M-am interesat despre programul mamei lui, am cerut voie la wc de la ora mea astfel sa o gasesc pe dna profesor in timpul orei de sport. Am intrat in sala de sport (am avut noroc sa aiba predare acolo ca sa se poata auzi mai bine ce aveam de spus), si am inceput “sa vars” tot ce aveam pe suflet. Imi era putin teama, ce-i drept, sa nu ma dea afara din sala (totusi, in anii 90, elevii aveau un respect mai mare pentru profesori decat acum), dar mi-am tinut discursul pana la final. Nu stiu ce s-a intamplat acasa cu dl Goe al clasei noastre ca nu am mai avut parte de jigniri si neplaceri, atat eu, cat si ceilalti colegi.

  13. Parerea mea: ca sa se intample ceva TOATA lumea implicata trebuie sa ia atitudine. Altfel or sa existe si alti copii agresati.

  14. Si eu zic tot plangere la director si daca nu se face nimic direct la politie. Nu mi se pare normal :(. Trist ce ne povestesti.

  15. Am trecut prin asta de multe ori. Pare a nu exista nici o rezolvare. Cand pustiul meu era la primara, aveau in clasa un baiat agresiv. I-a luat pe toti la rand. La sedintele cu parintii venea doar mama, depasita de situatie, pe care evident ca isi varsau nervii toti ceilalti parinti.Lua pozitia prostului si zambea tamp la toata lumea, multumindu-se sa spuna:”Stiu, stiu”… Prin clasa a treia era sa fie batuta la o sedinta de un grup de parinti. Atunci si-a mutat printisorul din scoala, dar asta n-a rezolvat nimic.La noua scoala, Goe a facut tot ce stia el mai bine: bullying…

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.