Poveşti de seară pentru fete rebele – editura Litera

A apărut şi în România mult-aşteptata carte Poveşti de seară pentru fete rebele, un proiect al autoarelor Elena Favilli şi Francesa Cavallo. Deşi de multă vreme nu mai reuşisem să mă adun să citesc o carte cap-coadă, în seara în care a venit curierul cu cartea, m-am aşezat pe canapea (după ce am culcat copiii) şi nu m-am mai ridicat de acolo fără s-o termin.

La final am zis: Wow! Wow pentru idee, pentru felul în care a fost realizat proiectul, pentru felul în care au fost selectate protagonistele (cu o mică obiecţie), pentru cât de bine au fost alese cuvintele pentru a descrie acele evenimente din vieţile lor care le-au conturat caracterul sau traiectoria.

La unele femei, am căutat pe internet mai multe detalii, aşa de fascinată am fost de ele, mai ales că sunt foarte multe despre care nu am auzit niciodată. Nu ştiu exact care au fost criteriile după care au fost selectate, dar, din ce am remarcat eu, sunt fete/femei care au reuşit în viaţă sau au produs o schimbare într-un domeniu în ciuda opoziţiei societăţii şi în special a opoziţiei bărbaţilor.

Femei care au ajuns medici, matematicieni, cercetători, astronauţi, sportivi, piraţi, politicieni, femei care au schimbat legi, reguli şi mentalităţi, femei care au reuşit în ciuda impedimentelor de ordin fizic, poveşti ale unor spioane, creatoare de modă, regizoare, căţărătoare pe munte, faraoane, activiste, regine, femei care au ajuns dirijoare sau cântăreţe la trombon, arhitecte, rapperiţe, supermodele, cicliste, aviatoare, inventatoare, pictoriţe, infirmiere.

Selecţia este extrem de variată, atât ca orientare profesională, cât şi ca orientare geografică, însă mărturisesc că mi-aş fi dorit să văd incluse şi câteva românce în carte. Est-europencele sunt destul de slab reprezentate – avem doar două rusoaice şi trei poloneze printre cele 100 de eroine prezentate.

Mi-aş fi dorit să citesc despre Smaranda Brăescu, prima femeie paraşutist din România, care a doborât până şi recordurile americanilor, despre Ecaterina Teodoroiu, despre Sofia Ionescu-Ogrezeanu (prima femeie neurochirurg din lume) şi despre multe alte românce care au reuşit lucruri deosebite în ciuda societăţii patriarhale în care au crescut, dar probabil că va trebui să scriem noi o carte cu Poveşti pentru fetele rebele din România, pornind de la acest model de succes.

Cartea aceasta nu are neapărat un public ţintă. Eu n-aş încadra-o în nişte limite nici în jos, nici în sus şi nici n-aş spune că e doar pentru fete, ba dimpotrivă, e o carte nemaipomenită şi pentru băieţi. Poveştile despre vieţile acestor femei sunt puţin romanţate, puse în cuvinte potrivite pentru copiii de orice vârstă. Copiii mari pot căuta mai departe informaţii după ce vor intui, fie din text, fie din biografia scurtă de sub text, că acestea au părăsit această lume în condiţii suspecte sau că au trecut prin experienţe marcante.

Să nu vă aşteptaţi să găsiţi în carte doar exemple pozitive, femei pline de bunătate şi delicateţe. Nici gând! Cartea nu e neapărat despre modele demne de urmat, ci despre femei care s-au înverşunat să reuşească în viaţă în ciuda opreliştilor. Femei din antichitate, Evul Mediu, din cele două Războaie Mondiale, din anii ’90 şi din prezent, care pot fi modele prin faptul că nu s-au dat bătute până nu şi-au atins scopul, chiar dacă li s-a spus să-şi vadă de “cratiţa” lor.

Printre femeile cele mai cunoscute în viaţă le veţi întâlni pe Michelle Obama, Malala Yousafzai, Isabel Allende, Hillary Clinton, Simone Biles, Yusra Mardini, Serena şi Venus Williams. Alte nume foarte cunoscute: Evita Peron, Astrid Lindgren, Virginia Woolf, Frida Kahlo, Nina Simone, Maria Montessori, Marie Curie, Maria Callas, Julia Child, Jane Goodall, Coco Chanel.

Spuneam la început că am o singură obiecţie cu privire la selecţia eroinelor pentru această carte. Printre toate aceste femei care, într-un fel sau altul, au schimbat lumea (la un nivel mai mic, sau mai mare), se află inclus şi un transsexual pe nume Coy Mathis.

Deşi înţeleg oarecum de ce a fost selectată (a câştigat în instanţă dreptul de a folosi toaleta fetelor, deşi, din punct de vedere anatomic, era băiat), cred că includerea ei în acest volum va stârni nişte controverse de care cartea s-ar fi putut lipsi. Nu ştiu exact cum a fost primită această povestire în alte ţări, dar prevăd că la noi reacţiile nu vor fi la fel de prietenoase.

Am auzit ceva obiecţii legate şi de titlul cărţii, Poveşti de seară pentru fete rebele. Cred că este un titlu ales să atragă atenţia, recunosc că mie mi-ar fi plăcut mai mult Poveşti de seară despre fete rebele, pentru că, de fapt, despre asta este vorba în carte, despre nonconformiste, despre cele care ies din rând şi cred că dacă s-ar fi ales varianta cu “despre” ar fi fost şi mai uşor de vândut băieţilor, care probabil vor refuza să citească o carte “pentru fete”.

Ilustraţiile sunt foarte variate, executate de mai multe ilustratoare şi este interesant de urmărit cum a simţit fiecare desenatoare că trebuie reprodus chipul eroinei.