Pentru că e luna dovlecilor, m-am gândit să realizez câţiva şi din mărgele termoadezive. Am căutat pe net câteva modele şi m-am oprit la două până la urmă – un dovleac mai drăguţ, cu codiţă şi un dovleac mai înspăimântător, cu pălărie de vrăjitoare.
Între timp, în cuptor se cocea un dovleac adevărat
Voi ce dovleci mai faceţi?
Nu uitaţi de luna dovlecilor! Click pe broscuţă pentru mai multe idei!
Chiar dacă nu sărbătoriţi Halloween-ul şi aveţi un dinte contra acestei sărbători, puteţi încerca aceşti dovleci asociindu-i cu sărbătoarea recoltei şi nu neapărat cu Halloween-ul. Pentru primul dovleac am preluat ideea lui Little Lucky pentru că părea uşor de făcut pentru un copil de patru ani şi voiam să particip cu Eliza la concursul de Halloween al Cristinei. Din păcate la jumătatea procesului, Eliza s-a plictisit şi m-a pus pe mine să termin dovleacul pentru că voia să-l dăruiască doamnei educatoare, aşa că nu mai putem participa la concurs cu el. Din fericire, mi-a venit o idee genială pe care am pus-o în practică şi ne-a ieşit un dovleac perfect pentru concurs
Am folosit ca materiale un tub de carton de la hârtie igienică, fâşii de hârtie colorată, un fir chenille, un disc din fetru verde, aracet şi acrilic portocaliu. Eliza a pictat tubul, apoi s-a apucat să lipească fâşiile. Le ungea cu aracet la un colţ şi la celălalt şi le poziţiona pe tub. După ce s-a plictisit, am continuat să fac eu asta. La final am lipit discul din fetru în care am înfipt firul chenille pentru codiţă.
După ce dovleacul Elizei a fost gata, mi-au picat ochii pe bucata de hârtie portocalie rămasă după tăierea fâşiilor şi, cum semăna cu o hârtie de origami, am dat repede căutare pe google după “how to fold an origami pumpkin” (cum să împătureşti un dovleac origami). Am găsit un tutorial cu poze şi m-am apucat de împăturit. Dovleacul din imagine e foarte uşor de făcut, încât şi un copil de 7-8 ani l-ar putea face.
Cred că o ghirlandă din dovleci din ăştia ar arăta superb ca decoraţiune de Halloween sau de toamnă, totul e să avem răbdare să-i împăturim (mie mi-a luat cam cinci minute să-l fac, în condiţiile în care nu mă pricep la origami prea tare). Acesta este tutorialul după care am împăturit dovleacul. În realitate hârtia e mult mai portocalie, nu ştiu de ce o fi ieşit aşa ştearsă poza
Pentru concurs am făcut un dovleac dintr-o căpăţână de usturoi. Da, da, chiar dintr-o căpăţână pe care am pictat-o cu acrilic portocaliu şi verde. Ideea mi-a venit comentând pe un blog unde autoarea pictase dovleci din plastilină care arătau în poză exact ca nişte căpăţâni de usturoi, aşa că aseară am intrat în supermarket şi am ales trei exemplare perfecte pentru pictat. Şi când spun perfecte, mă refer la faptul că trebuie să aibă intactă foiţa aceea care acoperă toţi căţeii şi să fie cât mai netedă. Iată ce ne-a ieşit:
Acesta este al Elizei, cel cu care participă la concurs:
Acest articol face parte din colecţia Dovleci găzduită de blogul Little Lucky. Dacă vreţi să vedeţi şi alte idei sau să vă înscrieţi propriile creaţii, daţi click pe broscuţă.
V-am spus că Elizei îi plac strugurii, aşa că noi continuăm seria activităţilor legate de struguri – am făcut o felicitare pentru mamaia ei (bona noastră care a împlinit acum câteva zile o frumoasă vârstă) şi două desene cu dactilopictură şi ştampilat.
Pentru felicitare am folosit o coală de desen, hârtie de mototolit, lipici, o frunză şi tempera verde. Am rupt hârtia în fâşii, am mototolit-o şi am lipit-o pe hârtia de desen îndoită. Am pictat frunza cu tempera verde şi am imprimat-o pe felicitare, apoi am desenat codiţa şi cârcelul strugurelui. La final, Eliza şi-a scris numele şi, din exces de zel, a mai mâzgălit ceva ce numai ea ştie ce înseamnă.
Mai puteţi face ceva similar cu pom-poms, cu nasturi sau cu paiete.
Pentru următoarele două activităţi am imprimat un desen cu un contur de strugure. Apoi am îndemnat-o să-şi folosească degeţelul şi o tuşieră verde şi să realizeze boabele.
La al doilea am folosit o tuşieră albastră şi un dop de plută pentru a face boabele. Puteţi folosi şi guma de şters a unui creion, dar vor ieşi boabele mai mici. Noi am mai folosit guma de şters a creionului pe post de ştampilă la desenul cu prima zi de grădiniţă, însă am ajustat-o cu un cutter să semene cu o frunză/picătură de ploaie.
La final, a colorat frunzele cu creioane pastel.
În curând ne vom apuca de activităţi cu frunze de toamnă şi cu conuri de brad. Voi ce mai lucraţi?
Strugurii sunt fructele de toamnă preferate ale Elizei, aşa că m-am gândit să facem câteva activităţi cu struguri.
Pentru început am realizat un tablou cu strugure din capace de ghindă – se pictează capacele de ghinde cu acrilic mov şi se lipesc de un suport (eu am folosit o pânză pe cadru pentru tablouri). Se ia o frunză de viţă de vie, se dă cu acrilic verde şi se imprimă deasupra strugurelui. Se lipeşte un beţişor şi se desenează restul detaliilor cu pensula (dacă folosiţi hârtie sau carton, puteţi utiliza o cariocă, la mine nu a mers decât cu acrilic)
Eliza a fost încântată să picteze capacele de ghindă, de restul m-am ocupat eu pentru că am lipit capacele de ghindă cu pistolul cu silicon fierbinte, însă sunt sigură că merge şi cu aracet.
Aseară am mai lucrat la ceva dar nu e gata încă, aşa că o să vă arăt săptămâna viitoare şi alte activităţi cu struguri Week-end frumos!
Am făcut toamna asta mai multe activităţi cu Eliza, specifice anotimpului în care suntem, şi pe care vi le voi prezenta în curând. Una din preferatele noastre a fost acest copăcel din piese de puzzle, inspirat de o fotografie pe care am văzut-o pe facebook (nu ştiu de unde era preluată pentru că în bunul stil caracteristic al celor care postează, sursa nu era menţionată).
Aveţi nevoie de: piese mici de puzzle (noi aveam un puzzle mic din care lipsea o piesă şi îl ţineam acolo fix pentru astfel de activităţi), o bucată de carton albastră, lipici, hârtie glasată autocolantă neagră (sau hârtie simplă neagră pe care o lipiţi cu lipici), vopsele la alegere (noi am folosit acrilice).
Se pictează piesele de puzzle, folosind amestecuri de maro, galben, roşu, ocru. Noi le-am pictat pe dos, pe partea nelucioasă şi s-a prins foarte bine culoarea.
Se decupează trunchiul şi ramurile copacului din hârtie glasată autocolantă şi se lipesc pe bucata de carton abastru. Se lipesc piesele de puzzle cu aracet. Se desenează detalii precum iarba şi soarele.
Voi mai ştiţi activităţi cu piese de puzzle? Ne-au mai rămas câteva şi am vrea să le folosim şi pe acelea
Adaug această activitate la colecţia Frumuseţile toamnei găzduită de Little Lucky. Dacă vreţi să vedeţi ideile deja înscrise sau să participaţi cu articole proprii, daţi click pe broscuţă.
Acum ceva vreme am primit cadou de la Eduteca un set de CD-uri educaţionale cu jocuri pentru copii între 3-7 ani. Din motive personale, eu mă cam feresc s-o las pe Eliza să se apropie de calculator, însă sunt conştientă că jocurile pe calculator sunt un rău necesar, aşa că am cedat şi am lăsat-o să joace unul din aceste jocuri (pe care le-am testat eu înainte şi până şi eu, care urăsc jocurile, m-am lăsat vrăjită de ele). Cel pe care Eliza l-a testat se numeşte Bogăţiile toamnei. Cât timp l-am instalat pe calculatorul mare, a ţopăit pe lângă mine de nerăbdare să se joace. O atrăgeau vocea zânei şi a greieraşului, precum şi culorile extrem de vii.
După ce am reuşit să instalez jocul (avantajul a fost că am putut instala jocul şi pe laptop şi pe calculator, fără probleme, mi-era teamă că licenţa e doar pentru un singur calculator), s-a jucat încântată timp de maxim douăzeci de minute, după care a declarat singură că nu mai vrea – prin urmare trebuia să am de la început încredere în ea că va şti cât să se joace, fără să “se uite” pe sine în faţa calculatorului.
Pentru că Eliza nu a mai stat la calculator până acum, a trebuit să îi explic eu ce înseamnă mouse, cursor, dă click etc şi abia după aceea a priceput cum să se joace – ba chiar a trebuit să lipesc pe mouse o frunzuliţă decupată cu perforatorul din hârtie autocolantă pentru că nu apăsa deloc pe mouse acolo unde trebuie. Era atât de încântată când zâna îi spunea “bravo, ai reuşit!” că repeta şi ea, plină de bucurie “am reuşit!” sau “am câştigat jocul!”.
Personajele din joc sunt o zână şi un greieraş şi acestea dau instrucţiunile pentru fiecare modul. Zâna e mereu în colţul din stânga jos şi încurajează sau felicită copilul pentru fiecare mişcare (bravo, eşti foarte dibace, aşa este, nu e bine, mai încearcă). Un avantaj major al acestui joc este că instrucţiunile sunt verbale şi nu scrise, cum am mai văzut la alte jocuri adresate preşcolarilor.
Jocul e împărţit în cinci capitole care ilustrează bogăţiile toamnei:
Coşul cu fructe de toamnă (jocuri cu fructe)
Sărbătoarea recoltei (jocuri cu legume)
În dar (jocuri cu flori de toamna)
Hora legumelor vesele (jocuri cu legume şi legate de Halloween)
Calendarul naturii (când se întâmplă anumite evenimente)
Jocurile sunt destul de variate, de tipul ordonează, caută, colorează, adună, culege, fă mulţimi, potriveşte întregul, răspunde la ghicitori etc. Pe site-ul Eduteca aveţi patru jocuri exemplificative pentru cd-ul Toamna, precum şi informaţii variate despre celelalte cd-uri şi despre ofertele lor. Mai jos aveţi trailerul jocului:
CD-ul costă doar 15 lei şi poate fi comandat de pe site. Pe lângă cd-ul cu Toamna, eu am mai primit încă trei cd-uri (În vacanţa mare, Oamenii şi primăvara, Clinchet de clopoţei) despre care vă voi povesti când va veni momentul lor.
Dacă ieri vă întrebam ce aţi duce educatoarei sau învăţătoarei în prima zi, azi revin cu o sugestie care mi-a trecut prin cap privind poze vechi cu săli de clasă, cu table pe care era scris “Bine aţi venit” sau “Mult succes în noul an şcolar!” Am folosit o ramă foto de la Ikea (mi-ar fi plăcut una natur dar se pare că nu mai au), o coală de hârtie neagră şi un creion cerat Crayola alb.
Am făcut una pentru fina mea care începe grădiniţa şi una pentru educatoarea Elizei. Iat-o pe cea pentru finuţă:
Mult succes în noul an şcolar şi vouă, dragii mei părinţi cititori, pentru că ştiu că şi voi începeţi grădiniţa sau şcoala o dată cu ei şi să vă păstraţi emoţiile şi lacrimile pentru voi ca să nu le transmiteţi celor mici o stare de agitaţie! Ne auzim cu impresii săptămâna viitoare şi nu uitaţi de poza din prima zi ca să puteţi face o poză şi în ultima zi, cum am făcut eu aici.
Bănuiesc că toate mămicile au, în fiecare an, aceeaşi dilemă: începe anul şcolar, ce duc educatoarei/învăţătoarei? Să fie un buchet de flori, să fie un ghiveci cu flori? Anul trecut educatoarea Elizei a primit cel puţin cinci ghivece identice de orhidee. Nu ştiu ce-o fi făcut cu ele. La 30 de copii ce faci cu atâtea flori, totuşi? Aşa că m-am gândit la alte idei drăguţe şi iată finalistele la întrecerea ideilor:
1. Coş cu fructe de toamnă: un coş cumpărat din piaţă, fructe de care vreţi şi de unde puteţi (să fie de toamnă ca să arate frumos). Decoraţi cu frunze culese din parc, cu tărtăcuţe colorate sau cu câteva crizanteme.
2. Un ghiveci cu o plantă aromatică (se găsesc în hipermarketuri) sau, dacă sunteţi din Bucureşti, un set de la Ikea de crescut trei plante aromatice. Eu asta am luat, conţine trei ghivece de carton, pământ (sau o bază ceva pentru crescut) şi seminţe. M-a costat doar 12,99 lei, aşa că am scăpat ieftin. În general, evit să dăruiesc chestii inutile, eu şi de 1 şi 8 martie am trimis cutii de bomboane legate cu şnur şi nu mărţişoare, oricât de fiţoase ar fi fost ele, şi educatoarea a părut că se bucură mai mult.
3. Am văzut o idee frumoasă pe net pe care poate o s-o pun în practică, în limita timpului disponibil, dar se potriveşte mai mult învăţătoarelor: un set de fursecuricu literele alfabetului, într-un săculeţ frumos. Extrapolând, merge orice prăjiturică, fursec, brioşă, coapte de voi şi de copil.
Maaaaaaaaaaaaaaaaaami, dar când mă duc la grădi? Maaaaaaaaaaaaami, dar eu vreau să mă duc la grădi acum! Maaaaaaaaaaaami, hai odată, îmbracă-te şi hai la grădi!
Nu ştiu câţi dintre voi auziţi zilnic, de cel puţin cincizeci de ori, propoziţiile de mai sus, eventual spuse pe un ton miorlăit şi poruncitor. Eu le aud de o mulţime de ori şi deja nu mai ştiam câte explicaţii să dau că mai e până începe grădiniţa. Vă imaginaţi că nu mi-a picat bine că s-a prelungit vacanţa, aşa că am căutat o metodă care să mă scape de miorlăit şi să priceapă şi copilul mai bine cât mai e până atunci. Ştiam că se pot face calendare, cu x-uri notate pe ele sau diverse buline, însă eu am vrut ceva vizual din care să înţeleagă că mai durează câteva zile până va merge la grădiniţă. După ce mi-am frământat puţin creierii, mi-a venit ideea acestui copăcel magnetic pe care să mute frunzuliţe.
Am folosit o coală magnetică şi hârtie glasată autocolantă de culoare maro, galbenă, verde şi albastră. Am lipit bucăţi de hârtie glasată pe coala magnetică şi apoi am decupat, frunzuliţele cu perforatorul şi restul peisajului manual, cu foarfeca. Le-am pus pe frigider, frunzuliţele în stânga şi copacul în dreapta şi în fiecare dimineaţă mutăm împreună câte o frunzuliţă pe copăcel. Mă gândeam că ar merge şi invers, să fie toate frunzele în copac şi să “cadă” una, câte una, în fiecare zi, dar mi-a plăcut mai mult ideea de a le aşeza în copac. În plus, sub frunze am pus un magnet cu numărul de frunze rămase, iar în dreapta am scris GRADI cu litere magnetice (şi cifrele şi literele sunt de la o tablă magnetică). Aş fi scris GRADINITA dar nu aveam doi de I şi doi de A în joc
Am adăugat câteva detalii pentru a învăţa câte ceva şi despre anotimp: că frunzele îngălbenesc, că soarele străluceşte uneori din spatele unui nor, că plouă mai des şi uneori fulgeră.
Acum de câte ori întreabă “mami, dar când merg la grădi?” mergem repede la frigider şi numărăm frunzuliţele. Evident că următoarea întrebare a fost: dar nu putem să mutăm toate frunzuliţele ca să mergem mai repede la grădi?
Între timp, pregătim ghiozdănelul, facem ordine în dulapiorul cu haine groase, verificăm stocurile de ciorăpei şi şoseţele şi citim cărticele despre mersul la grădiniţă. Copiii voştri în ce stare sunt? Vor la grădiniţă sau se ascund numai când menţionaţi de ea?
P.S. Coli magnetice se găsesc acum în mai toate librăriile şi în hipermarketurile Carrefour.
P.S. 2 Dacă aţi putea să îi ajutaţi pe copiii din centrul de zi Mia Inculeţ de la Iaşi cu rechizite sau bănuţi pentru rechizite, ar fi minunat! Mai multe detalii aici.
Vinerea trecută am dat startul unei noi rubrici – provocarea de vineri. După o săptămână, pot spune că sunt dezamăgită de numărul de participări, însă încântată de calitatea participărilor. Mă uitam pe site-urile americane că la o provocare simplă răspund zeci, dacă nu sute, de mămici. Intraţi pe un blog american să vedeţi câte comentarii sunt la fiecare postare şi cât feedback primesc. Nu ştiu dacă la noi e vorba de lene sau de lipsa de timp, însă haideţi să ne mobilizăm, chiar nu e greu să facem câte ceva împreună cu copilul nostru, o dată pe săptămână. O să mai încerc o dată şi dacă interesul e la fel de scăzut, renunţ la rubrică.
Săptămâna aceasta vă dau o temă mai versatilă, zic eu: să realizaţi un puzzle. Aveţi mână liberă la materiale, mod de realizare, simplitate/complexitate. Eu m-am jucat puţin aseară cu noua mea unealtă de făcut puzzle-uri cumpărată de pe site-ul Julia Toys. Spun “m-am jucat” pentru că încă nu i-am dat de cap, dacă tai o hârtie cu dimensiunea 10×15 aşa cum spune în instrucţiuni, tot rămân cu nişte capete. Instrucţiunile sunt în germană şi foarte simple (adică două propoziţii care nu explică mare lucru). Trebuie să mai scotocesc internetul să aflu detalii despre folosirea lui iar de Crăciun toată lumea va primi poze cu Eliza sub formă de puzzle De asemenea, presimt că multe din vederile din colecţia mea vor deveni şi ele puzzle-uri.
Perforatorul pentru puzzle a costat destul de puţin, nu mai reţin cât, şi include şi 10 foi buretate auto-adezive, groase, pe care să lipiţi pozele înainte de a le tăia.
Spor şi vă aştept cu participările. Regulile sunt aceleaşi de săptămâna trecută, la care se adaugă faptul că puteţi participa şi cu postări mai vechi, dacă le editaţi şi scrieţi în ele că participaţi la provocarea de vineri de la mine de pe blog.
P.S. Dacă vă deranjează faptul că am preluat pozele pentru colaj, vă rog să îmi spuneţi şi le voi scoate. Îi mulţumesc prietenei mele virtuale, Luckyrock pentru imboldurile pe care mi le dă şi pentru munca ei la colaj. Eu l-aş fi făcut cu paint şi n-ar fi arătat nici pe departe aşa de frumos!