Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Culinare – reţete, idei, sugestii’ Category

Un cofraj de ouă, trei ouă sparte în partea de sus, spălate bine şi uscate, o grădină sau o bucată de spaţiu verde din care să extrageţi cu grijă nişte iarbă sau alte buruieni mici cu tot cu puţin pământ (mulţumesc, Viorica, pentru lucernă şi pentru faptul că te-ai dus în grădină şi te-ai umplut de noroi ca să-mi faci mie hatârul!), floricele, căpşuni (puteţi pune ouă roşii sau ouă încondeiate în loc de căpşuni).

M-am distrat cu pozele, aşa că vă pun mai multe:

deco2

DSCN9062_1

DSCN9065_1

deco1

DSCN9072_1

Read Full Post »

… cele mai frumoase gânduri şi urări cu ocazia sărbătorilor pascale. Sper să petreceţi aşa cum vă doriţi, să aveţi pe masă atât cât aveţi nevoie şi pe cei dragi în jurul vostru. Vă doresc multă tihnă, pace şi relaxare!

Noi am terminat cozonacii, mama a făcut clasici, împletiţi, cu nucă sau rahat, eu am făcut nişte iepuraşi pentru copii (cel cu floare e cu nucă, celălalt e cu rahat). Abia azi vopsim ouăle, fierbem sarmalele şi ciorba de miel şi pregătim salata Boeuf (nu e tradiţională, ştiu, dar mi-a fost poftă). Carnea pentru friptura de miel e la fezandat, lumânările pentru Înviere sunt pregătite, pasca mă ameţeşte cu mirosul ei de vanilie de fiecare dată când intru în bucătărie. Pentru Eliza am o surpriză, am luat un set special de vopsit şi decorat ouăle şi sper să funcţioneze şi să se distreze. Nu de alta, dar Iepuraşul a fost deturnat şi mă tem că nu va ajunge pe la ea în Duminica Paştelui, ci mai târziu.iepure cu floare_mic

iepure2_mic

Pentru modelarea iepuraşilor m-am inspirat din idei găsite pe Pinterest.

Read Full Post »

Salamul acesta de biscuiţi a fost o revelaţie pentru mine. Totul a pornit de la un pachet de 200 de grame de biscuiţi cu unt de la Lidl pe care l-am găsit prin cămară la curăţenia de primăvară şi care stătea să expire. Mă tot gândeam ce să fac cu el care să nu implice cumpărat de ingrediente extra (deh, mai sunt patru zile până la salariu şi visteria e cam goală). Cheesecake ieşea evident din discuţie, nu aveam neam de brânză în casă. Am mai dat prin cămară şi de trei cuburi de rahat (cam uscate, ce-i drept) rămase de la ultimele cornuleţe, iar în frigider aveam o cutiuţă desfăcută de smântână dulce, rămasă de la supa cremă de legume de acum două seri.

Eu am avut mereu o problemă cu salamul de biscuiţi, mereu mi s-a părut că are un gust pregnant de margarină (probabil pentru că aşa era făcut) şi nici cu cel clasic, cu unt topit, nu am avut vreo compatibilitate. Aşa că m-am gândit să “inventez” un salam de biscuiţi, pornind de la o reţetă publicată de Cristina Mazilu pe blogul ei, dar renunţând la ouăle crude care nu mă încântă decât în maioneză, în rest nu pun ouă crude la niciun fel de dulce preparat în casă.

photo

Ingredientele pe care le-am pus eu (variaţi în funcţie de ce aveţi prin frigider): 300 de grame de biscuiţi cu unt (mi se par mai fragezi decât cei populari), 100 de grame de unt la temperatura camerei (nu topit!), două linguri de cacao, smântână dulce (nefermentată, de 30% grăsime), rahat sau nuci (orice mai vreţi voi să puneţi în salam), câteva linguri de zahăr pudră, două linguri mari, cu vârf, de Nutella, o lingură de limoncello aromat cu vanilie (înlocuiţi cu o băutură alcoolică fină dacă nu daţi la copii sau cu esenţă de rom dacă vă place).

Biscuiţii se fărâmiţează – 200 de grame se fac pudră, 100 de grame se rup bucăţele mici şi se pun într-un bol. Rahatul se taie cubuleţe mici şi se pune peste biscuiţi. Pudra de cacao se cerne şi ea pe deasupra. Separat se bate untul cu zahărul pudră, se adaugă treptat câteva linguri de smântână dulce, esenţa şi Nutella. Puneţi zahăr şi Nutella după gust, eu n-am vrut să iasă prea dulce salamul, aşa că am pus puţin zahăr pudră şi ceva mai multă Nutella. Va ieşi o cremă delicioasă pe care o puneţi peste biscuiţi şi frământaţi cu mâna până simţiţi că se “leagă”. Dacă nu se leagă, mai adăugaţi smântână dulce, eu am mai pus câteva linguri. Compoziţia e gata când adunaţi puţină într-o bilă şi stă legată. Întindeţi o folie de plastic, puneţi compoziţia, aranjaţi-o sub formă de rulou şi înfăşuraţi în folie. Daţi la frigider minim 4 ore.

Vă spun, iese un salam extraordinar de gustos, de fin şi savuros! E o reţetă perfectă pentru week-end!

P.S. Scuze pentru poză, dar până rezolv problema cu aparatul foto, veţi vedea doar poze făcute pe apucate cu telefonul :( Însă vă asigur că merită să încercaţi varianta asta de desert!

Read Full Post »

Am găsit reţeta pe site-ul Gustos.ro via pagina lor de facebook şi pentru că chiar aveam o banană foarte coaptă (“cu maro”, cum ar spune Eliza motivând de ce refuză s-o mănânce) şi două ouă, i-am făcut aceste aşa-zise clătite la micul dejun. Reţeta e foarte simplă, se pun ouăle într-un bol, se adaugă banana tăiată felii şi se pasează totul cu blenderul cu picior. Se prăjesc în tigaia unsă cu foarte puţin ulei. Pentru că sunt foarte moi, eu le-am prăjit un pic cam tare (nu sunt arse, dar sunt destul de “colorate”).

IMG_0980

Concluziile mele: nu sunt neapărat rele dar mie nu mi-au plăcut. Eliza a mâncat două, una cu sirop de arţar, alta cu miere, deşi erau incredibil de dulci şi simple. Nu le-a detestat dar nici nu i-au plăcut în mod special. Nu le-aş numi clătite, ci omletă cu banane, au exact textura unei omlete, sunt moi, dar nu pufoase (evident, nu cresc la prăjit). Gustul simplu de banane nu-mi place, de obicei bananele în prajituri merg cu scorţişoară şi cu alte arome mai puternice.

Dacă nu aveţi copii mofturoşi, merg încropite într-o dimineaţă la micul dejun, aşa pe fugă, se fac foarte repede. Le-aş servi, mai degrabă, cu ceva neutru ca gust, gen frişcă neîndulcită sau iaurt grecesc.

Dacă vreţi clătite pufoase, totuşi, încercaţi o reţetă adevărată şi renunţaţi la scurtături. În altă zi mă voi trezi mai dimineaţă şi voi face clătitele acestea, le-am testat de mai multe ori şi sunt fabuloase.

Read Full Post »

Mă ţin de foarte multă vreme să notez aici reţeta mea de tiramisu pentru că de când am descoperit-o o urmez cu sfinţenie şi niciodată n-am dat greş. Reţeta mea de tiramisu nu conţine albuşuri sau gălbenuşuri crude şi o consider mai sigură decât cele care au ou crud în compoziţie. Tortul folosit ca ilustraţie e unul pe care l-am făcut la ziua mamei mele în 2012. Reproduc mai jos reţeta exact cum o am eu trecută în vechiul meu caiet cu reţete. Din păcate nu mai ştiu de la cine am notat-o.

close up tort tiramisu

Ingrediente: 2 pungi cu pişcoturi (450 de grame), 4 gălbenuşuri, 125 ml de vin de Marsala (eu înlocuiesc cu succes cu vin licoros Lacrima lui Ovidiu alb), 125 grame de zahăr, 500 de grame de Mascarpone, 225 ml frişcă bătută, 350 ml de cafea tare, 2 linguri de lichior de cafea (sau Bailey’s).

Se face o cafea tare şi se dă la frigider. Se bat gălbenuşurile cu zahărul până se fac ca o cremă. Se încorporează vinul (cu mixerul). Acest amestec se pune la bain-marie şi se amestecă încontinuu pentru a nu face cocoloaşe (eu folosesc tot mixerul dat la minim). Se ţine pe foc până aproape de punctul de fierbere, când s-a îngroşat şi arată ca un aluat de clătite mai gros. Se amestecă brânza Mascarpone cu lingura într-un castron mai mare până nu mai are niciun cocoloş. Se adaugă crema de gălbenuşuri (fierbinte) şi se amestecă bine cu mixerul până devine o cremă omogenă. Peste ele se adaugă frişca bătută şi se încorporează uşor cu o spatulă.

Montaţi prăjitura în tavă de tort sau dreptunghiulară, după preferinţe: se înmoaie pişcoturile o secundă în cafeaua în care aţi pus lichiorul şi se pun pe toată suprafaţa tăvii. Se fac straturi alternante cu crema. Se dă la frigider minim trei ore. Înainte de servire se pudrează cu cacao (e de preferat aşa pentru a nu se înmuia pudra de cacao la frigider) sau cu fulgi de ciocolată. Pentru tortul tiramisu am păstrat câteva linguri de cremă pe care le-am întins pe laterale, după ce am scos tortul din formă. Am pus jumătăţile de pişcoturi şi am legat cu o panglică. Fluturii sunt făcuţi din fondant iar pe deasupra e ciocolată rasă.

tort tiramisu

Read Full Post »

Aceasta e cea de-a doua reţetă de fursecuri testată din cartea de la Good Food – Cadouri gourmet delicioase şi, evident, adaptată, pentru că n-am avut migdale si am folosit nuci în loc.

??????????

Ingrediente: 100 de grame de zahăr pudră, 200 de grame de făină (plus extra pentru presărat), 50 de grame de amidon, 50 de grame de migdale măcinate fin (eu am pus nuci), 250 de grame de unt rece, tăiat cubuleţe, 50 de grame de cireşe glasate tocate mărunt, jumătate de linguriţă de esenţă de migdale (eu am pus vreo trei picături, mi s-a părut prea puternică), gem de cireşe (eu am pus de căpşuni – vă trebuie ceva omogen).

Eu am folosit nişte cireşe glasate pe care le-am cumpărat din Lidl şi care nu mi-au plăcut deloc aşa simple, erau cam greţoase. N-am pus câte scria la reţetă, mi-a fost teama să nu stric reţeta, dar ar fi mers mai multe pentru că nu prea s-au simţit. Mai găsiţi cireşe glasate la Billa sau în Bucureşti la Mega Image.

Cuptorul se încinge la 160 de grade. Zahărul, făina şi amidonul se cern împreună într-un vas. Se adaugă migdalele/nucile şi untul, cireşele glasate şi esenţa şi se frământă până când se formează un aluat (va fi cam lipicios). În reţeta originală nu scrie, însă acesta este clasicul aluat fraged cu unt şi va trebui refrigerat minim o oră până să-l rulaţi şi să decupaţi fursecurile. Presăraţi făină pe blatul de lucru, întindeţi aluatul şi decupaţi fursecurile. Transferaţi-le într-o tavă pe care aţi pus hârtie de copt (folosiţi lama unui cuţit). Coaceţi cam 10 minute, scoateţi tava, apăsaţi cu dopul unei sticluţe de esenţă (eu am folosit o sticluţă de esenţă de la dr Oetker, atenţie, nu fiolă), puneţi gemul în adâncitură şi mai daţi la cuptor încă 2 minute. Scoateţi tava şi lăsaţi să se răcească în tavă, vor fi foarte moi când sunt scoase din cuptor dar se întăresc când se răcesc. Pudraţi-le cu zahăr pudră.

Din cantitatea asta de compoziţie ies două tăvi de fursecuri.

Read Full Post »

Prima reţetă pe care am testat-o (şi adaptat-o) din cartea Best of Good Food – Cadouri gourmet delicioase este această reţetă de fursecuri cu ciocolată albă la care eu am adăugat şi câteva nuci caju măcinate fin.

??????????

Ingrediente: 140 de grame de unt moale (nu topit), 175 de grame de zahăr, 1 ou, jumătate de linguriţă de extract de vanilie (eu am folosit seminţele unei păstăi şi un strop de esenţă obişnuită de vanilie), 225 de grame de făină amestecată cu jumătate de linguriţă de praf de copt, 85 de grame de pudră de budincă de vanilie – două plicuri normale din comerţ – eu am avut doar unul pe stoc aşa că am înlocuit substanţa uscată cu 40 de grame de nuci caju crude măcinate fin, 85 de grame de ciocolată albă, tocată mărunt – eu am dat-o la congelator 10 minute şi apoi am mărunţit-o în blender pentru că n-am avut răbdare să stau s-o toc manual.

Se încălzeşte cuptorul la 180 de grade. Untul se freacă bine cu zahărul, se adaugă vanilia şi oul şi se bate bine (cu mixerul). Făina, praful de copt, pudra de budincă şi nucile caju mărunţite se amestecă bine. Se adaugă ingredientele uscate peste cele umede şi se mixează doar cât să se omogenizeze. În reţeta originală spunea să adaugi ciocolata la final şi să frămânţi aluatul cu ea, dar eu am pus-o tot la mixer când am adăugat ingredientele uscate şi n-am avut nicio problemă. Aluatul va arăta ca nişte firmituri mai mari aşa că trebuie frământat puţin. Frământat e mult spus, practic îl omogenizaţi cu degetele, se va lega imediat.

Se formează biluţe care se pun în tava tapetată cu hârtie de copt. Eu nu am apăsat biluţele prea tare pentru că nu-mi plac fursecurile gen foiţă de hârtie, doar le-am presat uşor şi în rest am lăsat căldura cuptorului să-şi facă treaba.

Se coc cam 15 minute, nu trebuie să se coloreze la suprafaţă. Lăsaţi-le câteva minute în tavă să se răcească înainte să le transferaţi. Eu le-am pudrat uşor cu zahăr pentru aspect, dar nu e musai.

??????????Am făcut poze cu borcanul din două unghiuri pentru că îmi place la nebunia panglica cu mesaje inspiraţionale şi voiam să v-o arăt şi vouă :)

Se fac extrem de uşor, nu au nevoie de multe ingrediente şi nici nu durează mult până să vă puteţi bucura de ele, maxim jumătate de oră!

Read Full Post »

Am reţeta asta de la prietena mea, Natalia, şi e una dintre cele mai simple reţete de prăjituri pe care le ştiu. Eu am renunţat la lămâia şi la laptele obişnuit din reţeta iniţială şi am păstrat doar cele trei ingrediente de bază. În plus, folosesc frişca bătută, nu smântâna ca atare. Singurul inconvenient e că trebuie să stea peste noapte la frigider. Prăjitura din poza de mai jos e făcută la ziua mamei mele, anul trecut. Am folosit o tavă de unică folosinţă din aluminiu pentru că eram la ţară şi era mai greu cu spălatul vaselor :-)

DSCN6070

Aveţi nevoie de: biscuiţi Petit Beurre (nu vă zgârciţi la biscuiţi, folosiţi unii de bună calitate, în niciun caz biscuiţii “populari”), o cutie de lapte condensat, 400 ml de smântână dulce pentru frişcă (practic cantităţi egale de lapte condensat şi frişcă), puţină pudră de cacao sau ciocolată rasă pentru decor. Eu aş mai fi adăugat seminţele unei păstăi de vanilie, îmi place mult gustul pur de vanilie.

Smântâna pentru frişcă se bate bine până stă ţeapănă. Laptele condensat se încorporează în frişcă, uşor, cu o spatulă. Într-o tavă se întinde un strat de biscuiţi, un strat de lapte condensat cu frişcă, iar un strat de biscuiţi, iar un strat de cremă. La final se pudrează cu cacao sau se presară fulgi de ciocolată.

DSCN6086Puteţi să folosiţi biscuiţi rotunzi şi să puneţi într-o tavă de tort dacă vreţi să vă iasă tort şi cred că merge şi cu pişcoturi, dar nu am încercat până acum.

Read Full Post »

De fiecare dată când vedeam cake pops la cineva mi se păreau incredibil de greu de făcut. Asta până am pus mâna şi le-am făcut eu, evident, şi am văzut că se fac extrem de uşor. Am ajuns să fac cake pops pentru că aveam un chec care nu mi-a ieşit aşa de aspectuos pe cât aş fi vrut. Am mixerul stricat şi albuşurile nu s-au umflat suficient, astfel că atunci când l-am scos din cuptor s-a lăsat. Pentru că avea doar ingrediente de cea mai bună calitate în el (în special 11 ouă de ţară) am vrut să-i dau altă formă ca să-l mâncăm mai cu plăcere, aşa că m-am apucat de scotocit pe net după reţete de cake pops.

Aşa am aflat că nu e musai o reţetă, ci mai degrabă sunt câţiva paşi care trebuie urmaţi cu atenţie şi cake pops-urile vor ieşi ca la carte (mă rog, nu şi în cazul meu :-) Nu am poze nici cu paşii (care sunt foarte simpli), nici o poză prea reuşită cu produsul final pentru că era 10 jumate seara când le-am terminat şi eram extrem de obosită şi numai de poze nu-mi ardea. De asemenea, mie nu mi-au ieşit perfect rotunde, ci mai colţuroase, probabil că la ora aia nu mai aveam răbdare să stau să le bibilesc.

cake pops in proces

Ingrediente: un chec, un blat de tort, un pandişpan (ce vreţi, ce aveţi, ce vă e mai uşor să faceţi), o cremă făcută din unt, cremă de brânză (eu chiar am vrut să pun cremă de brânză Philadelphia cu ciocolată dar n-am găsit), zahăr pudră, seminţele unei păstăi de vanilie. Se pune cam o parte unt, jumătate de parte brânză, două părţi zahăr pudră. Eu am făcut din ochi (nu voiam să iasă aşa dulci), dar pentru precizie, dacă doriţi, folosiţi cantităţile oferite de Teo. În plus, vă mai trebuie beţe pentru cake pops (am înţeles că s-ar găsi la Kaufland).

Checul se fărâmiţează (eu l-am fărâmiţat împreună cu Eliza în blender) şi peste firmituri se toarnă crema. Puneţi crema treptat, amestecaţi şi testaţi compoziţia să vedeţi dacă se leagă. Eu a trebuit să mai fac cremă pentru că nu se lega suficient de bine. Pur şi simplu faceţi  o bilă pe care o apăsaţi puţin. Dacă se rupe imediat, mai adăugaţi cremă. Să nu puneţi prea multă cremă pentru că după aia compoziţia va fi prea moale şi nu va mai sta pe băţ.

Pregătiţi o tavă pe care puneţi hârtie de copt şi asiguraţi-vă că tava cu cake-pops-urile pe ea şi cu beţele vor intra la congelator. Eu am un congelator foarte prost compartimentat, aşa că a trebuit să le pun culcate ca să-mi intre tava acolo şi să scot şi sertarul.

Topiţi 50 de grame de ciocolată (eu am folosit albă, o ciocolată pentru patiserie de la Mega Image care s-a dovedit destul de bună, avea 25% unt de cacao. Încercaţi să evitaţi ciocolata de menaj obişnuită sau măcar asiguraţi-vă că are ceva unt de cacao în ea şi nu e compusă doar din aditivi şi zahăr la un loc). Băgaţi băţul în ciocolată şi apoi înfigeţi-l în cake-pop. Stropul acela e ciocolată va ajuta biluţa de compoziţie să stea bine fixată la locul ei. Daţi tava la congelator minim o oră.

După o oră, topiţi restul de ciocolată (cam două tablete de 125 de grame mi-au fost mie necesare, am avut cam 25 de cake pops) într-o crăticioară, la bain-marie. Amestecaţi în timp ce se topeşte şi trageţi de pe foc înainte să fie complet topită. Bucăţile rămase se vor topi dacă mai amestecaţi puţin. Aveţi mare grijă să nu intre niciun strop de apă în ciocolată altfel se va tăia!

Scoateţi tava de la congelator, treceţi fiecare cake-pop prin ciocolată (eu m-am mai ajutat şi de o linguriţă pentru a turna ciocolata pentru că nu am vrut să irosesc ciocolata topind mai multă decât e cazul doar ca să am unde scufunda cake-pops-urile), scuturaţi uşor ca să îndepărtaţi excesul şi rotiţi cake pop-ul în mână până se aşază puţin stratul de ciocolată. Înfigeţi în polistiren sau burete floral pentru a se usca sau puneţi-le cu capul în jos în hârtiuţe de bomboane (deşi se cam strică aspectul, dar dacă faceţi unele gen Sofia, atunci ăsta e aspectul corect). Dacă doriţi să le decoraţi cu bombonele, presăraţi-le peste cake pop imediat după ce l-aţi trecut prin ciocolată pentru că se întăreşte foarte repede. Noi am decorat câteva doar ca să-i fac pe plac Elizei dar nu recomand, e drept că sunt mai frumoase dar adaugă o cantitate de zahăr în plus pe care chiar o putem evita.

DSCN8598

Lăsaţi să se răcească bine (eu am lăsat peste noapte cu geamul deschis la bucătărie) şi consumaţi cu moderaţie. Sunt dulci şi au foarte multe calorii. Una dimineaţa la cafea e suficientă :-) De altfel, ca să mă asigur că nu facem exces (mai ales că Eliza m-a ajutat să le fac şi s-a culcat cu gândul la ele), am adus mai mult de jumătate din ele la serviciu şi le-am oferit colegilor. E bine să fie consumate cât mai proaspete, deşi ştiu că rezistă mai mult timp. Recomand să fie ţinute la frigider ca să-şi păstreze ciocolata forma frumoasă.

Nu numai că sunt impresionante ca aspect dar dacă aţi făcut prea mult chec pentru o petrecere sau o sărbătoare şi v-a rămas, puteţi să-l transformaţi în ceva delicios care va dispărea de pe masă cât ai clipi. Le puteţi îmbrăca şi în ciocolată neagră sau puteţi face interiorul “negru” adăugând cacao la blat sau la cremă. Totul e să aveţi imaginaţie!

Read Full Post »

coperta good foodAm aflat de cartea asta de la Cristina Mazilu (Publisher Good Food) de pe blog şi am ştiut de atunci că mi-o doresc în bibliotecă, pe de o parte pentru că sunt colecţionară de cărţi de bucate mai deosebite, pe de alta pentru că îmi place să ofer cadouri comestibile şi mi-ar fi prins bine câteva sugestii noi. Am reuşit s-o cumpăr abia după Crăciun (am tot aşteptat să văd dacă nu apare în sacul Moşului :-D ) dar nu contează pentru că, deşi coperta sugerează că ar fi vorba doar de cadouri de iarnă, găsiţi în carte sugestii pentru absolut toate anotimpurile şi toate sărbătorile.

Câteva observaţii de-ale mele:

- reţetele sunt traduse din alte limbi – aş fi preferat reţete adaptate la piaţa din România (de exemplu la noi nu găseşti merişoare proaspete sau dacă s-or găsi, nu-s chiar la îndemâna oricui), testate şi fotografiate aici, mai ales că ştiu că Good Food România are o echipă frumoasă şi aici.

- posibil să fie şi reţete testate aici, mi-am amintit imediat reţeta de salam de biscuiţi cu prosecco pe care o văzusem pe blogul Cristinei dar nu ştiu dacă pozele sunt făcute aici sau sunt preluate ca majoritatea.

- unele reţete se repetă, de exemplu cea de limoncello pe care oricum o consider vag inutilă pentru că dacă vrei să obţii un limoncello bun, trebuie să foloseşti o vodka bună şi nişte lămâi bune, necerate. Şi la cât dai pe astea două, mai bine cumperi o sticlă de limoncello şi te scuteşti de efort. Şi reţeta de sirop de soc se repetă pe două pagini diferite, când era suficient o căsuţă cu sfaturi în care să scrie că se poate varia cu vanilie.

- la una dintre reţete scrie în paranteză că un anume ingredient se găseşte la Mega Image. Serios, acum?! Cartea asta e destinată doar pentru a se vinde în Bucureşti sau e şi pentru restul ţării unde nu s-a deschis încă Mega Image?

- aş avea curiozitatea ce e ăla seu de vită sau vegetarian. Seu de vită am o idee (deşi nici nu-mi pot imagina pe unde s-o găsi, bănuiesc că e ceva similar osânzei de porc) dar seu vegetarian? Oare margarină topită?

-sunt prea multe reţete de chutney care la noi nu prea se consumă. Ştiu, e o carte cu reţete gourmet, adică pentru cunoscători, pentru foodies, dar tot mi s-au părut multe pentru o carte adresată unui public român.

- nu pricep de ce, mai nou, se pune unt în dulceţuri şi gemuri şi de ce se ţin la frigider.

- ce-i ăla disc ceruit care se pune pe suprafaţa umpluturii pentru prăjituri? Care umplutură nu ştiu la ce fel de prăjituri aş putea s-o folosesc. Era bine dacă dădea câteva indicaţii şi în direcţia asta.

- mă amuză faptul că au preluat textul cuvânt cu cuvânt, inclusiv faptul că putem găsi marţipan sau fondant galben şi roşu la raioanele de produse pentru prăjituri. Eu abia am văzut marţipan, fondant nici atât, iar colorat doar în visele mele. Nici glucoza lichidă/siropul de glucoză (care bănuiesc că e acelaşi lucru dar reţetele ori au traducători diferiţi, ori cine a tradus a uitat ce a pus mai înainte) nu stă pe toate drumurile la noi, din păcate. Dacă tot vorbeam de traducere, e bunicică, dar se putea şi mai bine, sunt câteva scăpări pe ici, pe colo pe care probabil le remarc doar eu.

- care-i originalul la “fursecuri pudrate”? Că reţeta nu-mi dă prea multe explicaţii. Şi nu, nu-s fursecuri pudrate cu zahăr… pudră. Nu-s pudrate cu nimic.

- n-ar fi stricat ceva mai multă atenţie la copertă (ar fi mers o poză mai generică, totuşi. Ştiu că s-a lansat înaintea Crăciunului dar se va vinde tot anul). În partea stângă se vede o dungă subţire din panglica aurie folosită la decor, dungă care arată ca şi cum coperta ar fi  murdară. Până să mă uit cu atenţie pe net la copertă, eu chiar am crezut că am cumpărat un exemplar murdar (stătuse şi pe uşa unui chioşc de ziare). Mergea ştersă chestia aia pentru un aspect mai elegant al coperţii. În plus, omuleţii ăia cu gura lor de jeleu îmi amintesc de nişte gingerbread men malefici :-D Cred că gura mergea desenată mai artistic cu glazură de zahăr.

Lăsând la o parte cârcotelile mele de mai sus, cartea e drăguţă, are sugestii interesante şi poze drăguţe care să vă inspire să ambalaţi darul cât mai frumos şi cred că merită 25 de lei. Adică i-ar fi meritat şi mai mult dacă ne-ar fi scutit, totuşi, de reclame. Până la urmă am cumpărat o carte, nu o revistă.

Am deja în plan câteva reţete din ea şi, cu voia domniilor voastre, o să vi le prezint în articole viitoare pentru că sunt foarte interesante şi uşor de realizat.

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 736 other followers