Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Culinare – reţete, idei, sugestii’ Category

Ştiu că am mai publicat azi o reţetă dar nu mă pot abţine. Plăcinta asta americană cu mere a ieşit aşa de grozavă, încât trebuie s-o recomand azi ca s-o faceţi în week-end! Reţeta o găsiţi pe site-ul Good Food. Eu am pus în loc de scorţişoară + nucşoară o linguriţă de amestec de mirodenii pentru turta dulce. Nu vă pot descrie în cuvinte cum miroase această plăcintă minunată. Este extraordinară! Păcat că nici pozele nu-i fac dreptate, pentru că nu am aparatul foto acasă, e temporar împrumutat, dar vă asigur că e supercalifragilistic de bună! (şi spunem poze vintage, nu urâte, da? :D ) Spre deosebire de plăcinta de pe site-ul Good Food, a mea e dreptunghiulară pentru că nu am avut formă de tartă, iar forma de tort e “măritată” şi aia pe undeva. Hm, cred că trebuie să fac nişte cumpărături în domeniul ăsta :)

IMG_2118

IMG_2123

Spor la copt, să-mi spuneţi dacă v-a plăcut!

Read Full Post »

Am improvizat aceste plăcinte într-o zi, folosind reţeta mea de bază de aluat dospit, ca să consum din punguţele cu brânză din congelator. Eram sigură că am şi urdă şi mă gândeam să mai cumpăr nişte brânză de vaci, să fac nişte traista ciobanului, dar până la urmă am decis să fac plăcinte doar cu brânză sărată, în amintirea unor plăcinte cu telemea pe care le-am mâncat în Iaşi la o patiserie şi care mi s-au părut cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată.

Brânză în congelator am pentru că mai mereu când cumpăr de la producători primesc mai mult decât cer. Nu vi s-a întâmplat să cereţi 200 de grame şi să primiţi pe puţin 300? Ei, bine, mie mai mereu şi de obicei nu stau să mă târguiesc, aşa că odată ajunsă acasă, porţionez brânza şi o parte merge la congelator. La fel şi cu brânza care rămâne în frigider după vreo două, maxim trei zile, o bag la congelator ca să nu apuce să se strice şi s-o arunc. Folosesc brânza din congelator doar la preparate, foarte rar o mai consum în starea ei naturală, de obicei depinde de calitatea iniţială a brânzei.

DSCN7708

Pentru plăcintele de azi am avut vreo 300-350 de grame de grame de brânzeturi sărate diferite pe care le-am mărunţit cu furculiţa şi am adăugat peste ele un ou ca să se lege.

Pentru aluat am folosit reţeta mea de bază. Din păcate nu am cantităţi exacte pentru că eu îl fac din ochi, dar pornesc de la 500-600 de grame de făină amestecată cu puţină sare, un pliculeţ/cubuleţ de drojdie dizolvat în jumătate de cană de lapte cald în care am pus şi o lingură de zahăr, 3 ouă, aproximativ 80-100 de grame de unt topit (eventual mai pun puţin ulei dacă aluatul nu e suficient de elastic). Pun făina într-un bol pentru frământat, fac în mijloc o gaură şi torn drojdia dizolvată în lapte. Amestec un pic cu făină cu o furculiţă şi las până se umflă şi apar bule care se sparg. Apoi adaug ouăle, untul topit şi suficient lapte cât să se lege bine aluatul. Frământ până obţin un aluat elastic, care se desface în straturi atunci când rupi o bucată. Dacă e nevoie, cum am spus, mai adăugaţi puţin ulei. Când aluatul e gata, îl ung cu ulei pe toate părţile şi îl las să crească.

Notă: puteţi folosi şi apă calduţă în loc de lapte şi ulei în loc de unt, dar aluatul nu va fi la fel de fraged şi de gustos.

Plăcintele se formează aşa: se întinde aluatul, se decupează un disc mai mare (cu ajutorul unui castron şi al unui cuţit), se ung marginile cu ou bătut, se pune umplutura doar pe jumătate, se împătureşte şi se lipesc marginile cu furculiţa. Plăcintele se ung cu ou bătut şi se dau la cuptor la 200 de grade timp de aproximativ 30-40 de minute, până sunt aurii şi rumenite deasupra.

DSCN7713

Sunt foarte bune de pus în pachet la şcoală sau la serviciu, renunţând astfel la odioasele merdenele de la colţul străzii. Nu-i aşa că vremea de afară vă îndeamnă să porniţi cuptorul? :)

Read Full Post »

Începând de azi voi avea o nouă colaboratoare pe blog, o colaboratoare pe care mă strădui de ani de zile s-o aduc, pentru că face nişte călătorii gastronomice minunate şi mai şi găteşte nişte reţete spectaculoase, dar Alina, prietena mea din adolescenţă, e zeiţa procrastinării, aşa că până acum n-am reuşit s-o conving să-mi scrie şi să-mi fotografieze ceva :) De un an de zile Alina e vegetariană şi când ne vedem pe mess (pentru că locuieşte în altă ţară) mi se laudă mereu cu prăjiturile raw vegane şi reţetele vegetariene pe care le găteşte. Dar mai bine s-o las pe ea să se prezinte.

Articolul conţine în mod exclusiv opiniile Alinei

De un an de zile am devenit vegetariană, cu momente în care sunt chiar şi vegană, deşi ca stil de viaţă, a fi vegan e mult mai complex. Cei care sunt vegani renunţă, de obicei, şi la a cumpăra produse din piele şi tot ce ţine de animale, chiar uneori se renuntă şi la zburatul cu avionul. Eu nu fac parte din această categorie extremă, mai ales că sunt mai mult vegetariană decât vegană. Cum m-am hotărât să renunţ la carne? În primul rând, din cauza sănătăţii, iar mai apoi am ajuns la concluzia că produsele de origine animală pe care le consumam şi aici în special carnea, au ajuns sa fie atat de nocive încât m-am hotărât să renunţ. Bineînţeles că nici legumele şi fructele nu sunt ferite de a fi nocive, mai ales cele intoxicate cu atâtea pesticide. Dar, şi aici e mai bine sa scriu un DAR cu literă mare, mă mint că totuşi dacă le spăl sau cumpăr produse organice locale, trăiesc mai sanatos. E, cum am mai specificat, o decizie personala şi nu doresc să conving pe nimeni să nu mai mănânce carne.

P1130864

Prăjitură raw vegană cu banane

Efectele vegetarianismului:

De când am devenit vegetariană mă simt d.pd.v. al sănătăţii mai bine, iar când mănânc numai mâncare vegana mă simt fantastic chiar. Dacă mi-a fost greu la început? Poate dacă nu m-aş fi îmbolnăvit subit şi nu aş fi citit cartea lui Andreas Sadlowski- Endlich Schmerzfrei – Der Weg zum Ex-Rheumatiker (În sfârşit fără dureri- drumul spre a trăi fără dureri reumatice) nu aş fi devenit vegetariană/vegană. Dar cum se spune, boala obligă. Prin urmare am început să citesc serios nu numai cărţi ci şi pe diferite forumuri germane, engleze şi româneşti despre ce înseamnă să trăieşti sănătos şi să vindeci anumite boli. Dacă la început mi s-a părut o nedreptate ca la o vârstă tânără să fiu bolnavă, pe măsură ce citeam mai mult şi experimentam reţete vegetariene şi vegane, am ajuns să fiu recunoscatoare. Fără a fi fost obligată, deşi e un cuvânt cam dur, nu cred că aş fi optat pentru stilul acesta de viaţă. Trebuie să specific că, în general, nu mi-a prea plăcut carnea, prin urmare mi-a fost uşor să renunţ la ea. Cred că mi s-a facut poftă doar o dată de carne când făceam grătar, dar asta era la exact o lună dupa ce mă hotărâsem să devin vegetariană. De atunci nu m-a mai apucat nicio poftă legata de carne. În rest, am descoperit că aproape toate reţetele cu carne pot fi transformate în reţete gustoase vegetariene. Dacă a fi vegetarian nu e prea complicat, a fi vegan necesita o bună planificare a reţetelor şi o bună organizare a zilei, căci e mai greu, în afara de salate, să găseşti produse vegane la tot pasul. Mai ales când lucrezi, trebuie sa planifici totul din timp, iar planificarea şi organizarea nu sunt lucruri care să-mi stea în fire în mod natural :)

Laura, pe care o cunosc de când aveam amândouă 15 ani, m-a rugat să contribui la blogul ei cu reţetele vegetarine pe care le gătesc, aşa că încep, în forţă, cu ceva dulce.

Acum câteva zile am vazut poza unei prajituri raw vegane cu banane (reţeta originală a Gratielei Carmen o găsiţi aici) şi m-am îndrăgostit de ea. M-am uitat la ingrediente şi am observat că nu le am pe toate, prin urmare am improvizat iar reţeta finală a fost urmatoarea:

¼ cană nuci, pe care le-am înmuiat 8 ore. În mod normal le puteţi lăsa peste noapte şi  pregăti a doua zi.

½ cana nuci de migdale, înmuiate 6 ore

½ cană de nuci braziliene, înmuiate impreuna cu migdalele

½ cană de nuci caju, şi ele înmuiate 6 ore

½ cană vişine uscate, dar puteţi pune stafide (în reteta originală se folosesc stafide, dar nu aveam în casa) amestecate cu 8 curmale, puse şi ele la înmuiat 6 ore

3 linguri de sirop de arţar, nu am avut sirop de agave şi prin urmare am optat pentru cel de arţar, sau oricare alt îndulcitor. Puteţi pune  sirop de arţar/de agave după dorinţă, mie nu îmi plac prăjiturile prea dulci, mai ales că bananele şi curmalele sunt şi ele dulci.

4 banane dintre care 2 mixate în compozitie şi 2 pentru a fi puse întregi

2 linguri de seminţe de chia, se pot înlocui cu tărâţă de psyllium (6 lg.) dar eu nu am avut în casă

3 linguri de cacao, eu am avut în casa cacao raw

Eventual câteva linguri de lapte de seminţe (eu am folosit lapte de susan)

Iar pentru decor se poate opta fie pentru nucă de cocos, fie pentru fructe de padure, aşa cum am avut eu.

Prepararea prăjiturii e extrem de simplă, partea cea mai grea sau care ia cel mai mult timp e înmuierea nucilor.

P1130898

Blatul

Intr-un blender cu mare putere (eu sunt fericita posesoare a unui Thermomix, de care sunt tare încântată) se pun nucile şi semintele şi se mixeaza scurt, ca astfel sa se simta bucăţile de nucă. Apoi am mixat curmalele şi vişinele, tot scurt, cu Thermomixul mi-a luat poate 2-3 secunde la viteza 9, dupa care am pus cele 2 banane, siropul de arţar si pudra de cacao. Eu mai avusesem 3 linguri de lapte de susan pe care l-am adăugat la compoziţie. Daca amestecul e prea vârtos, mai puteţi pune câteva picături de lapte de seminte, apă sau chiar suc de portocale. Dupa ce am facut compoziţia, am uns o tavă cu un pic de ulei de susan presat la rece şi am pus jumatate din compozitie în formă, pe care am întins-o bine. Apoi am tăiat cele 2 banane rămase, pe lung, şi le-am aşezat peste compoziţie (puteţi pune chiar 3 banane) iar apoi am pus cealaltă jumatate de compoziţie peste ele şi am nivelat frumos.

Decor

In reţeta originală s-a decorat cu nucă de cocos, dar eu nu aveam în casă şi prin urmare am optat pentru fructe de pădure şi cacao. Vasul cu prăjitura se dă la frigider pentru 2 ore şi apoi se savurează cu cei dragi. Pofta bună!

P1130893

 

 

Read Full Post »

Căciula lui Guguţă e un desert specific din Republica Moldova inspirat de cartea lui Spiridon Vangheli, Isprăvile lui Guguţă. În varianta cu clătite e destul de simplu de făcut, dar mai există şi varianta cu aluat frământat, care e un pic mai migăloasă. Am întrebat o gospodină din Republica Moldova care reţetă e tradiţională şi care adaptată şi n-a ştiut să-mi spună, mi-a confirmat bănuiala că ambele variante sunt la fel de întâlnite. Eu am făcut varianta mai simplă, cu clătite, şi cu straturi mai puţine pentru că nu s-a întărit frişca şi n-am avut cu ce să leg straturile.

cusma1

Ingrediente: foi de clătite, vişine (am folosit vişine congelate pe care le-am pus puţin pe foc cu o lingură mare de zahăr brun, ca să-şi lase zeama), frişcă, ciocolată rasă pentru decor.

Mod de asamblare: Foile de clătite se umplu cu vişinele scurse de sirop şi se rulează. Se aşază una peste alta, formând un teanc în formă de piramidă. Se acoperă cu frişcă şi se decorează cu ciocolată rasă. Se dă la frigider puţin şi apoi se taie în porţii individuale. Prăjitura făcută de mine n-a fost foarte arătoasă pentru că, aşa cum vă spuneam, nu s-a bătut frişca, a rămas semi-lichidă şi pur şi simplu am turnat-o peste clătite, însă a fost foarte gustoasă, mi-a plăcut contrastul dintre acreala vişinelor şi dulceaţa toppingului de frişcă.

“Iarna l-a găsit pe Guguţă sub căciulă, în satul său, Trei-Iezi. I-a plăcut Mătuşii Ierne băieţelul: au coborât şi fulgii din cer să-l vadă şi l-au făcut alb din cap până în picioare – un omuleţ de zăpadă, numai că de sub căciula lui ieşea un nouraş de fum. Fulgii credeau că Guguţă face focul sub căciulă… He, de unde să ştie ei că acela nu-i fum, ci suflarea lui Guguţă? Şi de ce să facă focul? Când şi-a pus căciula în cap, a dat tot frigul afară!” (Spiridon Vangheli, Isprăvile lui Guguţă).

caciula lui guguta

Cartea cu Guguţă e adorabilă – conţine o serie de poveşti pline de frumuseţe şi naivitate care au încântat generaţii de copii din lumea întreagă, căci Spiridon Vangheli a fost tradus în peste 38 de limbi şi nu ştiu ce alt autor vorbitor de limba română a mai reuşit asemenea performanţă. Noi avem un exemplar din Isprăvile lui Guguţă cu dedicaţie de la domnul Spiridon Vangheli care a fost prezent anul trecut la Gaudeamus la lansarea în România a cărţii sub egida editurii Doxologia din Iaşi.

Read Full Post »

Aceasta este una dintre reţetele despre care vă povesteam că refolosesc pâinea uscată. E o reţetă pe care am văzut-o la o emisiune a Nigellei Lawson şi am vrut s-o încerc pentru că arăta foarte bine. Sunt cam multe ingrediente de bună calitate pentru a refolosi nişte pâine, aşa că gătiţi-o doar dacă aveţi pâine bună. Pentru pâinea de  1 leu chiar nu merită, pe aia mai bine o aruncaţi.

budinca de paine

Ingrediente: 250 de grame pâine veche, tăiată cuburi mari, 100 de grame de fulgi de ciocolată (eu am folosit nişte “pepite” de ciocolată din Mega care şi-au păstrat foarte bine forma), 3 ouă, 40 de grame de zahăr brun + încă 4 pentru presărat deasupra, 2 linguri de rom, 125ml de smântână dulce, 500 ml lapte de 3,5 grăsime, unt pentru uns tava.

Preîncălziţi cuptorul la 180 de grade. Ungeţi o tavă cu unt, puneţi cuburile de pâine şi presăraţi fulgii de ciocolată. Separat, amestecaţi laptele, smântâna, romul, zahărul şi ouăle şi bateţi cu telul. Turnaţi amestecul peste pâine şi presaţi bine ca să se îmbibe. Lăsaţi deoparte timp de 20 de minute pentru ca pâinea să absoarbă bine lichidul. Presăraţi cele patru linguri de zahăr şi daţi la cuptor timp de 40-50 de minute.

Lăsaţi puţin la răcorit înainte de a servi. Deasupra va fi uşor crocantă iar la fund va fi moale, umedă şi mai cremoasă.

DSCN7430

Read Full Post »

Prima oară am auzit de ciorba de burechiţe de la Laura Laurenţiu. Mi-a plăcut ideea, am încercat atunci să fac dar  nu mi-a ieşit prea grozavă din cauza cărnii tocate. Nici n-a fost de cea mai bună calitate şi nici nu mi s-a părut că s-a gătit suficient în timpul cât au fiert burechiţele. Am încercat din nou reţeta acum câteva zile, dar sub altă formă, un fel combinaţie între ciorba de pui a la grec şi ciorba de pui cu tăieţei, adaptată pentru gusturile noastre. De data asta, am pus carnea gata fiartă. Totul a pornit de la o pasăre de ţară pe care voiam s-o gătesc în aşa fel încât să mănânce şi Eliza. Cam face nazuri la carnea de pasăre de ţară, fie nu o mănâncă, fie se plânge că e tare, o mestecă de câteva ori şi o scuipă, fie i-o toc din cuţit şi i-o pun în farfurie numai s-o mănânce. Aşa că am luat pasărea, am porţionat-o şi m-am gândit să fac din ea două feluri de mâncare – ciorba de burechiţe şi o friptură la cuptor, cu piure şi salată de ardei copţi.

ciorba de burechite

La ciorba de burechiţe am folosit: rădăcinoase (am avut la congelator morcov cu păstârnac şi rădăcină de pătrunjel) – eu le-am pus date prin răzătoarea mică, puţină ţelină apio (doar pentru că am avut în casă, nu e musai, merge şi ţelina rădăcină), o ceapă potrivită tocată mărunt, ceva pentru acrit (borş, lămâie, ce folosiţi voi), pătrunjel verde. Pentru burechiţe: două ouă, făină, puţină sare. Ca umplutură: carne de pasăre fiartă şi mărunţită (la robot, funcţia pulse, sau dată prin maşina de tocat) şi puţină ceapă tocată mărunt şi călită în ulei până devine translucidă.

Carnea se pune la fiert, având grijă să îndepărtaţi bine spuma. Puneţi suficientă apă de la început ca să nu fie nevoie să mai adăugaţi pe parcurs. După ce aţi îndepărtat toată spuma, adăugaţi sare şi fierbeţi până aproape se desprinde carnea de pe os. În acest moment, eu am scos toată carnea din ciorbă şi am separat ce era pentru friptură de părţile pentru burechiţe (pieptul şi o pulpă superioară). În zeama rămasă am pus la fiert legumele.

Am pregătit aluatul de burechiţe ca pe un aluat de tăieţei şi l-am lăsat la odihnit. După vreo jumătate de oră am pregătit burechiţele – am întins aluatul în foaie subţire, am pregătit puţin albuş bătut pentru uns şi carnea pentru umplutură. Foaia de aluat se taie în pătrate potrivite, li se ung marginile, se pune în mijloc o grămăjoară mică de carne şi li se lipesc colţurile. Eu le-am făcut ca nişte mici bocceluţe. Va fi nevoie să vă mai înmuiaţi degetele în făină, aşa că ţineţi puţină făină la îndemână. Nu le faceţi foarte mari, ele se mai umflă la fiert şi veţi avea niştre monştri în ciorbă dacă v-aţi grăbit :)

burechite1_small

Adăugaţi burechiţele în ciorbă şi lăsaţi la fiert vreo 10 minute. Foaia de aluat va fierbe repede deoarece e subţire, iar carnea e deja fiartă. Înăcriţi ciorba cu zeamă de lămâie sau borş şi presăraţi pătrunjel verde. Dacă doriţi, puteţi drege ciorba cu un amestec de smântână cu gălbenuş de ou dar numai după ce o daţi deoparte de pe aragaz ca să nu transformaţi albuşul în omletă. Dacă o dregeţi, trebuie servită imediat, dacă nu, poate sta la frigider şi o puteţi mânca în două zile de la preparare. Mi se pare o ciorbă perfectă pentru o zi de toamnă când ai mai mult drag să stai în bucătărie pentru că nu te mai cheamă soarele la joacă aşa de des!

Şi pentru că e vineri şi ne pregătim de week-end, când avem mai mult timp de gătit, ceva mai târziu voi reveni şi cu o reţetă de ceva dulce pentru zilele friguroase :)

Read Full Post »

Acum foarte mulţi ani când internetul încă mai era folosit, în principal, pentru mail iar blogurile culinare erau ceva de domeniul fantasticului, am “inventat” reţeta asta fără să ştiu că, de fapt, ea există de când lumea, se numeşte ouă scoţiene şi se face cu ouă normale, de găină. Atunci am vrut să fac (la fel ca şi acum) un preparat rece mai de efect pentru un picnic, aşa că, având şi ouă de prepeliţă şi compoziţie de chiftele la îndemână le-am combinat, inspirându-mă din reţeta banalei rulade cu carne în mijlocul căreia se pun ouă pentru a arăta mai frumos atunci când e tăiată.

DSCN7391

Atunci doar am pus oul fiert în mijloc şi am strâns compoziţia în jurul lui, acum le-am făcut ceva mai “sofisticate”. Ideal e ca ouăle să aibă gălbenuşul moale, bucătarii spun că trebuie ca gălbenuşul să curgă puţin atunci când le tai, dar la ouăle de prepeliţă e mai dificil. Trebuie făcute multe experimente şi eu n-am avut chef.

Ingrediente: ouă de prepeliţă, carne tocată pentru chiftele (eu am pus trei părţi pulpă de curcan şi o parte muşchiuleţ de porc), 2 ouă mari, usturoi, făină, pesmet, ulei pentru prăjit. Vă recomand pesmetul panko, eu nu cred că voi mai folosi vreodată pesmet normal, atât de îndrăgostită sunt de acest pesmet care dă o crustă crocantă absolut fabuloasă preparatelor pane. L-am găsit la Lidl în săptămâna asiatică şi mi-am făcut stocuri dar ar trebui să se mai găsească în mai toate magazinele cu profil asiatic. Dacă nu, aşteptaţi să vină săptămâna asiatică la Lidl şi luaţi din fiecare borcan câte unul (simplu, pentru peşte şi cu verdeţuri) :D Eu plec cu sacul de la Lild când au anumite săptămâni tematice.

DSCN7368

Uitându-mă la pozele pe care le fac la bucătărie, îmi dau seama că am nevoie de o faţă de masă nouă :)

Ouăle de prepeliţă se fierb şi se curăţă. Carnea tocată se amestecă bine cu un ou şi cu usturoiul dat prin presă (sau o faceţi oricum vreţi voi, compoziţie de chiftele să fie). Împărţiţi carnea în grămăjoare de aproximativ aceeaşi mărime. Luaţi câte o grămăjoară de carne, puneţi-o în palmă, aplatizaţi bine, puneţi oul în mijloc, strângeţi pumnul şi formaţi o chiftea rotundă, acoperind bine oul.

După ce le terminaţi pe toate, pregătiţi trei vase: cu făină, cu ou bătut şi cu pesmet. Daţi chiftelele prin făină şi scuturaţi excesul. Puneţi-le, una câte una, în ou şi apoi în pesmet. Încercaţi să vă păstraţi mâinile curate, folosiţi o furculiţă sau agitaţi vasul pentru a se acoperi bine.

Încingeţi uleiul într-un vas pentru prăjit. Dacă nu vreţi să faceţi baie de ulei, puneţi măcar cât să le acopere până la jumătate şi apoi le întoarceţi. Aveţi grijă să fie uleiul încins bine ca să nu se îmbibe cu ulei. Prăjiţi-le până se aureşte bine pesmetul. Stratul de carne va fi subţire, aşa că se vor prăji repede.

DSCN7412

La picnic merg cel mai bine cu salată proaspătă, eu n-am avut, aşa că am făcut un sos gen tzatziki (smântână foarte grasă, usturoi, mărar, castraveţi tăiaţi cubuleţe, sare, piper, puţin ulei de măsline). Eu am mâncat doar două şi pe a doua cu greu, dar Eliza a mâncat trei de m-am speriat că o să-i fie rău. Însă ea nu mănâncă pâine, pe când eu, da, aşa că bănuiesc că se compensează. Au fost foarte apreciate de meseni, aşa că merită să le mai fac chiar dacă sunt un pic mai migăloase decât chiftelele obişnuite.

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 758 other followers