Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Culinare – reţete, idei, sugestii’ Category

Pătlăgelele (sau gogonelele) verzi sunt delicioase nu numai murate, ci şi în salate sau chiar dulceaţă. Pentru că am fost la ţară la bunica şi am rugat-o să-mi facă o salată de pătlăgele verzi şi turte coapte pe plită, m-am gândit să vă prezint şi vouă reţeta, poate o încercaţi şi vă place la fel de mult cum îmi place şi mie.

patlagele3

Pentru salată se folosesc roşii necoapte din grădină, chiar înainte de a da în pârg, pe la începutul lunii august. Cele de toamnă, bune pentru murat, nu mai sunt aşa dulci şi gustoase şi nici salata nu va ieşi la fel de bună. Veţi avea nevoie de pătlăgele verzi, două cepe, sare, ulei şi, după gust, ardei iute.

Pătlăgelele se fierb până se înmoaie şi se curăţă de coajă. Se toacă mărunt, la fel ca vinetele.

bunica

Se toacă o ceapă mărunt, se căleşte în ulei (nu vă zgârciţi la ulei, la fel ca vinetele şi pătlăgelele absorb destul de mult ulei) şi se adaugă tocătura de pătlăgele. Se lasă pe foc vreo zece minute timp în care se amestecă încontinuu. Se lasă la răcit şi se adaugă ceapă tocată crudă. Se potriveşte salata de sare şi, dacă vă place, se adaugă ardei iute copt şi curăţat de pieliţă şi seminţe. E o reţetă numai bună pentru postul Sfintei Marii, mai ales dacă o serviţi cu o pâine foarte bună. Noi am fost norocoşi să avem şi salată de pătlăgele şi salată de vinete şi zacuscă, plus un bonus de dulceaţă de coacăze, cu care să dăm gata turtele :)

salata1

Am găsit prosopul galben, cusut, la bunica şi mi s-a părut perfect pentru poze. Bunica mi l-a dăruit mie (împreună cu alte două comori), e un prosop pe care l-a primit când a fost soacră mică :)

salata2

Read Full Post »

“Desigur că prepeliţa îşi păstrează cel mai bine caracterul şi savoarea sub formă de friptură: la frigare sau în mălai la cuptor. Înclin spre frigare, în felul în care îl descriu mai jos.

Operaţia e simplă: după ce ai scos penele şi măruntaiele, introduci în interiorul păsării o felie de slănină cu mirodenii şi o sărezi (tot înăuntru). Înveleşti prepeliţa într-o felie subţire de slănină nefiartă. Înveleşti apoi cu o foaie de viţă legată cu aţă subţire. Reamintesc cetitorului că frigarea trebuie înroşită bine în foc înainte de a fi introdusă în prepeliţă.

Învârţi încet şi la mare distanţă de foc. Frigerea durează cam 15/20 minute. Slănina care înveleşte pasărea trebuie să fie casantă. Un ultim şi foarte important amănunt: frigarea nu trebuie să fie aşezată deasupra cărbunilor, ci alături de foc. Dacă lucrezi în aer liber, focul trebuie aşezat în direcţia vântului. Astfel, grăsimea care pică pe cărbuni alterează gustul acestui vânat, deşi e unul dintre cele mai, dacă nu cel mai fin şi mai gingaş din câte sunt. Vin roşu.” (Păstorel Teodoreanu, Adevărul literar şi artistic, nr 667/1933).

prepelite la ceaun

Păi ce să spun, prepeliţe aveam, slănină aveam, viţă aveam, frigare aveam, dar n-am avut aţă, aşa că a trebuit să aleg alt mod de gătire :-D Asta aşa, ca în bancul ăla sec de pe vremea comunistă: Dăm carne doar dacă luaţi şi cartofi, dăm cartofi doar dacă luaţi şi ulei, dăm ulei doar dacă luaţi şi orez, dăm orez doar dacă luaţi şi cuie, ne pare rău, cuie nu avem :-D

Prin urmare am gătit prepeliţele aşa: le-am tăiat în jumate pe lung (deşi mergeau şi întregi), le-am sărat, le-am piperat. Am pus la încins trei linguri mari de osânză de mangaliţa şi am perpelit bine prepeliţele. Ba îmi pare rău că nu le-am perpelit şi mai bine, ar fi căpătat o culoare şi mai frumoasă. Separat am dat în clocot nişte apă. Am turnat apa clocotită în tuciul în care am prăjit prepeliţele doar cât să le acopăr. Am pus capacul şi am fiert la foc iute până s-au pătruns bine. Le-am mâncat cu mujdei şi cartofi noi fierţi şi uşor prăjiţi, plus o bucată bună de pâine cu care să înmoi în sos. Carnea de prepeliţă e foarte gustoasă, nu vă feriţi s-o mai gătiţi din când în când dacă aveţi o sursă de prepeliţe. Eu am luat prepeliţele astea cu 6 lei bucata şi ştiu că de 18 lei cât au fost luam nişte piept de pui şi mâncam mai bine, dar plăcerea mea a fost să mănânc prepeliţe :) Deşi Păstorel zice vin roşu, eu aş fi băut un vin alb, numai pentru motivul că l-aş fi putut bea răcit bine :-) Dar n-am băut, că n-aveam şi au mers şi aşa. Totuşi, dacă le gătiţi, nu uitaţi de vin!

Read Full Post »

Cartea Mărul, cultivare şi reţete culinare nu face parte din colecţia Grădina, ci din colecţia Cămara bunicii. Este al doilea şi cel mai recent număr din colecţie, primul fiind cel dedicat Mierii.

DSCN5971

În afară de reţetele nemaipomenite însoţite de poze apetisante, cartea prezintă un istoric al mărului, soiurile şi modul de cultivare al merilor, cu accent pe soiurile din ţara noastră (cu fotografii), informaţii despre benefiicile mărului, reţete cu terapii cu mere şi oţet de mere şi sfaturi pentru achiziţionarea şi utilizarea merelor.

Cele peste 130 de pagini cu reţete şi fotografii prezintă o varietate mare de reţete cu mere, împărţite pe categorii: salate/aperitive, sandvişuri, supe, preparate din pasăre/porc/iepure, vită, vânat/peşte, garnituri/sosuri, fursecuri/brioşe, ştrudele/clătite/prăjituri calde, lipii/plăcinte, torturi, alte deserturi.

DSCN5974

Orice pasionat de gastronomie ar trebui să aibă aceste două cărţie (Mărul şi Mierea) la colecţia de cărţi de bucate, le recomand din toată inima, la mine sunt pe primul loc pentru dat cadou gospodinelor mele dragi de la ţară şi nu numai.

Volumul dedicat mierii este la fel de cuprinzător – conţine istoricul mierii, detalii privind legislaţia referitoare la miere, sortimentele de miere (cu detalii despre sortimentele româneşti), întrebuinţările mierii, reţete de cosmetice pe bază de miere, băuturi pe bază de miere, reţete de mâncăruri sărate precum şi o gamă largă de deserturi deosebite care au ca ingredient mierea. Ce mi-a plăcut cel ma mult la această carte a fost grafica, fiecare pagină având un aspect uşor “învechit” de foaie de dictando liniată, cu ilustraţii color cu aspect “vintage”, care dau cărţii impresia că ar fi un caiet vechi de reţete. Cartea cu mierea conţine puţine fotografii reale cu produsele, accentul fiind pe aceste ilustraţii foarte frumoase.

DSCN5973

În încheiere vă las cu una dintre reţetele din cartea Mierea, o reţetă cu mere şi miere :)

Cremă de mere

4 linguri de miere

1 kg de mere

sucul de la o lămâie

jumătate de pahar de apă

Curăţaţi merele de coajă, îndepărtaţi cotorul şi tăiaţi-le felii, apoi puneţi-le într-o cratiţă largă cu fundul dublu, stropind cu sucul de lămâie fără pulpă. Amestecaţi şi adăugaţi o jumătate de pahar de apă şi mierea. Fierbeţi la foc foarte mic, amestecând des, până când merele se topesc. Continuaţi încă aproximativ 30 de minute, până când pasta de mere va avea o culoare aurie şi o consistenţă foarte densă. Turnaţi crema astfel obţinută într-un borcănel foarte curat şi uscat. Crema astfel obţinută se poate păstra la frigider maxim o săptămână. Această cremă poate constitui o gustare foarte sănătoasă de întins pe pâine sau pe biscuiţi, consumată cu iaurt simplu, cu îngheţată sau poate fi utilizată ca umplutură pentru prăjituri.

Read Full Post »

Asta e cea mai veche şi mai de succes reţetă a mea (şi nu, nu mă laud singură, m-au lăudat şi persoane din familie dar şi persoane care au gustat din ele întâmplător :) ). Am câştigat cu ea aprecierea multor oameni, deşi eu o consider o reţetă banală, a cărei bază o am de la mama şi pe care am mai îmbunătăţit-o eu pe parcurs. E puţin diferită de celelalte reţete în sensul că eu le frăgezesc cu drojdie şi uneori cu smântână grasă. Pentru mine, sărăţele nu-s tot una cu “uscăţele”, aşa că eu le prefer mai fragede şi mai groase, să am ce muşca din ele. Vă dau mai jos cantităţile exacte, cu menţiunea că le puteţi varia, eu deja nu mai folosesc cântarul, ci pun din ochi, în funcţie de ceea ce am în frigider.

saratele

Ingrediente: 500 g făină, 300 g unt sau osânză la temperatura camerei (cele din imagine sunt cu osânză de mangaliţa :-D, mulţumesc Viorica! ), 300 caşcaval plus brânză sărată (proporţia de caşcaval să fie mai mare, cam 200 de grame caşcaval de calitate, 100 de grame brânză sărată – telemea sau brânză de oaie) dată prin răzătoare, 4 gălbenuşuri de ou, 1 plic de drojdie uscată sau un cubuleţ de drojdie proaspătă, mac sau chimen după preferinţe, sare.

Toate ingredientele se pun laolaltă (dacă folosiţi drojdie proaspătă, o dizolvaţi în puţin lapte cald, dacă nu, o adăugaţi pur şi simplu) şi se frământă un aluat omogen. Dacă nu se leagă bine, mai adăugaţi un gălbenuş de ou sau o lingură de smântână. Eu, de obicei, mai pun în aluat smântână sau iaurt dacă mai am jumătăţi de pahare rămase prin frigider. Aluatul se lasă la dospit vreo jumătate de oră – nu va creşte foarte tare.

Se întinde aluatul şi se taie bastonaşe. Nu vă faceţi griji dacă nu aveţi rolă specială pentru sărăţele, folosiţi un cuţit de plastic sau unul normal – eu am o rolă cumpărată din străinătate şi nu e bună de nimic; după cum se vede din imagine, sărăţelele mele nu au franjuri. Nu e ca rola mătuşii mele obţinută pe sub mână acum mulţi ani de cineva care ştia pe cineva care lucra undeva… ştiţi voi cum era pe vremuri, şi care face nişte sărăţele ondulate superbe.  Se dau la cuptorul preîncălzit la 180 de grade timp de 15 minute pe o parte şi 5 minute pe cealaltă. Eu le întorc pentru că nu coace aşa bine cuptorul meu, dar s-ar putea ca, în funcţie de tipul de cuptor pe care îl aveţi, să se rumenească şi pe deasupra şi să nu mai fie nevoie să le întoarceţi.

Am primit confirmarea că sunt nemaipomenite cu bere şi cum tocmai se desfăşoară Campionatul mondial de fotbal şi e posibil ca frigiderului să nu-i lipsească berea în perioada asta, eu zic să nu vă lipsească nici aceste sărăţele din casă. Garantat vor dispărea ca prin minune, imediat ce le veţi scoate calde din cuptor!

Read Full Post »

Când eram mică şi singura băutură răcoritoare din comerţ pe care o consumam era Pepsi adusă de tata de două ori pe an de la Feteşti, socata era îndelung aşteptată când venea sezonul ei. Dura câteva zile până se făcea şi în timpul acesta păzeam borcanul ca pe ceva de mare preţ. Mama n-a mai făcut socată după ce au apărut răcoritoarele la liber, aşa că mult timp mi-a fost dor de acel gust. Când m-am mutat la “casa mea”, am încercat de mai multe ori să fac dar nu mi-a ieşit niciodată, aşa că după o vreme am renunţat. Până acum două săptămâni când am citit articolul Contesei de Chou Fleur şi m-am hotărât să încerc din nou, urmând sfaturile ei.

DSCN9467

Am avut şi norocul să găsesc soc proaspăt într-o margine de pădure şi în câteva ore, borcanul cu socata era pe geam la fermentat. Eu am folosit două lămâi obişnuite pentru că nu am găsit limete şi am tăiat doar partea galbenă a cojii, renunţând la partea albă care e amară. Cântăriţi bine drojdia, prea multă drojdie va da un gust ciudat socatei. Sunt pacheţele de drojdie care au marcaje pe spate, indicând gramajul, aşa că n-ar trebui să vă fie dificil nici dacă vă lipseşte un cântar electronic. De asemenea, fac menţiunea că cele 10 flori de soc ar trebui să cântărească în jur de 80-100 de grame în stare proaspătă. Am pus şi la uscat şi ar trebui în curând să vă pot spune şi gramajul lor în stare uscată în caz că veţi dori să faceţi socată şi cu floare cumpărată de la plafar.

Socata este foarte sănătoasă pentru copii dacă nu o lăsaţi prea mult la fermentat, eu pe prima am “greşit-o”, am lăsat-o o zi în plus şi avea un delicios gust de bere cu lămâie. Cum Eliza oricum nu vrea să bea absolut nimic acidulat, nu mi-a părut rău că am băut doar eu tura respectivă şi după câteva zile am repetat şi a ieşit nealcoolizată, delicioasă şi prea puţină pentru câtă aş fi băut :)

Voi faceţi socată?

Read Full Post »

De când am descoperit wokul, orice gătesc în el devine instantaneu mâncarea preferată a Elizei. Uneori mă sperie cât de mult poate să mănânce la o singură masă ce gătesc la wok şi de alte feluri de mâncare abia se atinge. Când vede că pun wok-ul pe aragaz, ţopăie de încântare că fac “paste cu legume”, adică tăieţei (noodles) cu legume şi carne.

De ce recomand mâncarea la wok:

- se face rapid, în câteva minute e gătită (asta dacă aveţi anumite ingrediente pregătite în prealabil, altminteri durează mai mult pregătirea legumelor)

- se pun multe legume – Eliza a mâncat la wok legume de care altfel nu se atingea şi astfel au început să-i placă – chiar dacă prima oară le dădea la o parte (mazăre, dovlecel), am insistat să le adaug şi acum le mănâncă pe toate fără discriminare.

- e un fel de mâncare foarte colorat şi “spornic” – din puţină carne, puţine legume şi câţiva tăieţei de orez, obţineţi un fel de mâncare destul de săţios. Pentru mine e o metodă de a folosi toate resturile de legume rămase în frigider de la alte feluri de mâncare.

DSCN9542

Wok-ul

- recomand să fie unul greu, mare, din fontă. Sunt şi wok-uri din teflon, eu nu le-aş recomanda, dacă plănuiţi să gătiţi des mâncare la wok.

Carnea

- eu fac doar cu pui sau muschiuleţ de porc; recomand o carne fragedă care se găteşte repede în contact cu uleiul încins. Recunosc, însă, că am făcut şi cu piept de găină pe care l-am tăiat în bucăţi, l-am călit şi apoi l-am fiert bine până s-a frăgezit. L-am făcut fâşii, l-am marinat ca pe carnea crudă şi l-am băgat la wok doar în ultima clipă, cât să-l încălzesc puţin.

- eu marinez carnea cu pudră de usturoi, pudră de ghimbir şi sos de soia. Uneori pregătesc carnea cu o seară înainte sau de dimineaţa şi până seara când vin de la serviciu se marinează.

Legumele

- aproape orice legumă (în afară de cartof, aş zice eu) merge la wok. Preferatele mele sunt ţelina tăiată bastonaşe, morcovul făcut fâşii, ceapa tăiată julien. Mai adaug: mazăre congelată, fasole verde, varză chinezească, ardei gras, praz, dovlecel, ciuperci, ceapă uscată sau verde, usturoi întreg (atenţie la usturoi să nu se ardă deoarece se amărăşte).

- am cumpărat şi amestecuri pentru wok/stir-fry congelate din hipermarketuri. Sunt bune, şi printre ele am găsit şi broccoli, păstăi de mazăre, muguri de fasole, ştiuleţi mici de porumb. Dintr-o astfel de pungă la care mai adaug eu fasole verde sau mazăre congelată, gătesc de două ori câte un wok plin.

- morcovii îi tai cu unealta de curăţat legume, îmi plac tare mult fâşiile, dar dacă nu am timp, îi dau pe mandolina de la răzătoarea obişnuită cu patru pereţi. La fel şi cu dovleceii, îi feliez tot pe mandolină. Legumele congelate se pun în wok direct din congelator, nu se dezgheaţă.

Pastele

- prefer tăieţeii din orez (noodles) dar am cumpărat şi nişte paste cu ou speciale pentru wok de la Lidl şi chiar au fost foarte bune. Fierb în prealabil pastele pentru wok dar nu le scurg bine, ca să nu se lipească. Le scurg de lichid în ultima clipă, înainte să le adaug în wok.

Uleiul

- eu folosesc ulei obişnuit, de floarea soarelui. La început îmi luasem ulei de palmier, dar am renunţat la el. În niciun caz nu se foloseşte uleiul de măsline.

Sosurile

- preferatul meu e un sos dulce-iute (sweet chili) pe care îl adaug, însă, în propria mea farfurie deoarece Eliza nu mănâncă iute. Alte tipuri de sos n-am încercat.

De unde se cumpără ingredientele specifice

- pe majoritatea le iau din Mega Image sau Cora/Carrefour, secţiunea cu produse internaţionale (noodles iau exclusiv din Mega Image, mi se pare că au preţul cel mai bun) şi mai fac stocuri când sunt săptămânile orientale la Lidl.

Cum se procedează

- pregătiţi la îndemână tot ce aveţi nevoie pentru că veţi lucra foarte repede. În primul rând în wok se amestecă în permanenţă, nu vă îndepărtaţi de vas până nu terminaţi de gătit. Totul ar trebui să dureze câteva minute. Puneţi carnea, legumele mai tari (care se gătesc mai greu), legumele moi (de ex, dovlecelul se pune aproape de final). La final, eu “sting” cu puţin sos de soia şi trag de pe aragaz. Carnea trebuie să fie pătrunsă bine şi legumele crocante. Dacă încercaţi cu carne de vită, o puteţi lăsa mai puţin pătrunsă, în funcţie de preferinţe.

- veţi căpăta experienţă în timp şi veţi descoperi singuri cât trebuie gătit fiecare ingredient în funcţie de preferinţele voastre şi veţi învăţa şi să experimentaţi cu ingredientele.

Pentru mine wokul a devenit indispensabil în bucătărie – fac în el şi paste carbonara, de exemplu, sau îl folosesc la prăjit în baie de ulei.

Read Full Post »

N-am mai făcut dulceaţă din flori de salcâm din 2011 când am postat reţeta pe culinar.ro. Am avut ocazia s-o refac acum două zile când am mers la grătar într-o zonă cu foarte mulţi salcâmi înfloriţi şi n-am putut rezista să nu culeg, chiar dacă e ceva de muncă la dulceaţa asta.

dulceata de salcam

Am cules o plăsuţă de flori şi cât am mai stat de vorbă, le-am şi ales – fiecare floare în parte trebuie desprinsă de pe ciorchine şi curăţată de sepale. Florile se lasă apoi măcar jumătate de oră în apă rece, apoi se scurg bine.

Pentru 300 de grame de flori curăţate aveţi nevoie de 1 litru de apă, 1 kilogram de zahăr şi sucul de la o lămâie. Acidul din lămâie va ajuta la “legarea” dulceţii.

Apa şi zahărul se pun pe foc mic pentru a se forma siropul în care vom fierbe florile. Separat se mai pune o oală cu apă pe foc, florile se pun toate într-un săculeţ (eu am folosit o sacoşă de in curată pe care o ţin pentru astfel de activităţi) şi se scufundă în apa clocotită timp de un minut. Se scot, se storc şi se pun în siropul de zahăr. Se adaugă şi sucul de lămâie. Se fierbe la foc mic,  îndepărtând spuma din când în când până când dulceaţa este suficient de legată.

Există riscul de a fierbe prea mult această dulceaţă pentru că, fierbinte, pare foarte lichidă, dar când se răceşte se gelifiază foarte tare. Mai bine fierbeţi treptat şi verificaţi pe farfurie, din când în când, gradul de închegare. Dacă o greşiţi, mai puneţi puţină apă şi o mai fierbeţi un pic.

E păcat să pierdeţi ocazia de a face această dulceaţă, mie mi-au ieşit un pic peste două borcane din florile culese iar investiţia a fost de aprox 5 lei şi ceva pentru un kilogram de zahăr şi o lămâie. Eu zic că merită să ieşiţi la o plimbare la marginea unei păduri pentru a culege salcâm – eu am avut norocul să-l culeg dintr-o zonă nepoluată, unde maşinile ajung foarte rar şi mai era şi după ploaie, aşa că florile erau extrem de curate şi parfumate. Cu ocazia asta am cules şi soc pentru socată şi stau cu emoţii să văd dacă iese, l-am pus de acum două zile la fermentat pe pervaz şi mă tot uit cu jind la el :)

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 751 other followers