Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Culinare – reţete, idei, sugestii’ Category

Aceasta este o reţetă pe care am făcut-o în 2011 pentru Gustos.ro şi pe care o preiau şi pe blog ca să nu se piardă. Pe Gustos.ro am mai multe reţete pe care le voi prelua pe blog ca să mă asigur că rămân, pentru că pe vremuri, când găteam mai mult, participam des la campaniile lor.

Pappa al pomodoro este o supă bună pentru perioadele de post, atât de vară cât şi de iarnă, precum şi o reţetă prin care puteţi refolosi pâinea veche. Pentru a o realiza m-am inspirat din cartea lui Jamie Oliver, Jamie în Italia.

Pappa al pomodoro este o supă specifică Italiei, deşi varianta mea este puţin diferită. Sunt sigură că nici în Italia nu se face peste tot la fel, aşa cum nici în România nu se fac sarmalele peste tot la fel. Pozele sunt mai vechi, din perioada în care nu învăţasem încă să nu fac poze supra-expuse de aproape la mâncare, aşa că vă rog să le toleraţi aşa :D

Ingrediente: trei felii mari de pâine veche de trei zile (ideală ar fi o pâine ţărănească, însă eu am folosit un toast bun cu seminţe), o mână generoasă de busuioc proaspăt, o cutie de roşii cubuleţe în bulion, două-trei roşii uscate la soare şi conservate în ulei (opţional, doar dacă aveţi în casă), un căţel mare de usturoi, ulei de măsline, sare, piper.

DSC03502

Într-un vas antiaderent, puneţi la încălzit uleiul de măsline cu căţelul de usturoi curăţat şi întreg şi cu trei frunze de busuioc tocate. Lăsaţi să se încălzească până se simte aroma usturoiului, având grijă să nu se ardă. Se desface conserva de roşii, se adaugă conţinutul ei în vas, se umple conserva cu apă (sau supă de legume, dacă aveţi) şi se adaugă şi apa.

Se toacă mare busuiocul şi se adaugă şi el. Dacă aveţi roşiile uscate, acum e momentul să le adăugaţi, întregi. Se pune capacul şi se lasă la fiert timp de douăzeci de minute.

Pâinea se rupe în bucăţi mari, se pune în vas şi se mărunţeşte cu o lingură de lemn, amestecând mereu. Se mai lasă la fiert încă 10 minute. De obicei se zdrobeşte sau se pasează bine tot conţinutul, însă mie îmi place ca supa să aibă consistenţă, aşa că o las cu bucăţele. În momentul servirii, se stropeşte cu ulei de măsline.

DSC03506

Read Full Post »

Asta ca să parafrazez un articol despre nişte sandvişuri publicat pe Metropotam acum câteva zile. Se dă reţeta asta de pe site-ul unei reviste glossy autohtone.

fursecuri cu migdale

Se testează, deşi intuiţia îmi spunea că nu are cum să fie aşa – sunt păţită cu reţetele din revistele care cumpără poze de pe shutterstock şi le lipesc aiurea-n tramvai lângă nişte reţete prost-traduse şi netestate înainte de a le pune pe hârtie. Iese un aluat sfărâmicios, groaznic. Mă chinui totuşi să-l bag la cuptor să văd ce iese.

Cât fursecurile se coc în cuptor, se caută pe net. Se găseşte reţeta asta ilustrată cu aceleaşi poze – o reţetă de fursecuri fără gluten, de fapt. Se remarcă faptul că cele două reţete sunt cu totul diferite. Se găseşte şi site-ul original. Se traduce cu google translate. Traducerea seamănă cu cea de pe unica, dar se ştie bine că ingredientele japoneze nu-s aceleaşi cu cele româneşti şi cu siguranţă nu-s aceleaşi pe google translate. Se trage concluzia că fiecare publicaţie fur-împrumută poze şi reţete care de pe unde doar că uită să le “împerecheze” cum trebuie.

photo

Gustul e groaznic, foarte dulce, iar textura greţos de făinoasă. Eu zic că puteţi prelua doar ideea de decor, merge cu orice aluat de fursecuri care nu conţine agent de creştere ca să nu se umfle la cuptor.  Eu aşa o să fac. Spor!

Pinterest fail at its max! Prietenii ştiu de ce :)

Read Full Post »

Anul acesta am gustat la cineva pentru prima oară în viaţă miere de rapiţă. Consistenţa ei de şerbet şi dulceaţa ei delicată m-au încântat. Am vrut musai să am şi eu. Am întrebat în dreapta şi în stânga, n-avea nimeni. Se pare că, deşi s-a făcut foarte puţină miere anul acesta (motiv pentru care, probabil, vor creşte preţurile în curând), mierea de rapiţă s-a făcut cel mai mult. Cu toate astea, eu n-o găseam. Până într-o zi când a dat cineva share la o pagină de fb, am intrat pe site-ul respectiv şi am comandat, un pic cu inima îndoită pentru că niciodată nu ştii ce e de fapt în mierea pe care o cumperi.

Pentru că aveau comandă minimă de 50 de lei, m-am mai învârtit pe site, am analizat informaţiile despre diferitele tipuri de miere şi am ales să mai comand o miere de floarea soarelui (care conţine lecitină) şi o miere de baltă (care conţine vitamina C). Şi un oţet de mere cu miere ca să fac fix 50 de lei.

10363647_957390227620258_6271024996710651010_n

Am luat mierea de floarea soarelui şi pe cea de baltă ca să-i dau Elizei dimineaţa, câte o linguriţă, pentru imunizare. Găsiţi pe diferite site-uri şi diverse preparate pentru imunizare cu lăptişor de matcă şi/sau propolis, dar nouă nu ne plac deloc, aşa că ne limităm la mierea simplă sau mierea cu nuci care îi place foarte mult Elizei. Mierea de rapiţă era pentru mine, să mă răsfăţ din când în când cu textura ei de şerbet. Eliza nu a fost foarte încântată de gustul celor două tipuri de miere, se pare că cea clasică, polifloră sau de tei, rămâne în topul preferinţelor noastre.

Oţetul de mere cu miere l-am luat să-l am în casă, e bun pentru diverse probleme cu stomacul (dacă ai mâncat prea mult, prea gras, dacă ai o stare de greaţă, sau ai mâncat ceva posibil stricat se pun câteva picături într-un pahar cu apă şi se bea cu înghiţituri mici). Oţetul de mere cu miere îmi aminteşte de vremurile când eram acasă la părinţi şi iarna stăteam cu sora mea în bucătărie pe la 11-12 noaptea şi mâncam slănină afumată cu usturoi (aia era mâncare pentru suflet la noi) şi apoi beam un “cocktail”, adică un pahar de apă cu puţin oţet. Niciodată nu ne era rău, dar e drept că nici nu abuzam de mâncare. Am citit undeva că dacă trimiţi copilul într-o tabără e bine să-i dai o sticluţă cu oţet de mere la el, să bea câteva picături într-un pahar cu apă înainte de masă ca să nu facă toxiinfecţie alimentară în caz că sunt probleme cu mâncarea. Nu ştiu cât de adevărat e, dar e testat pe pielea mea că te scapă de greţuri şi de efectele adverse ale unei mese prea copioase.

Nu pot spune că sunt 100% mulţumită de mierea comandată. Mierea de rapiţă nu are nici pe departe acea consistenţă de şerbet dens la care mă aşteptam, ceea ce mă face să mă întreb dacă nu are şi ceva zahăr în ea. Ştiu că mierea cu zahăr nu se cristalizează, iar mierea asta are mereu deasupra un strat de miere lichidă şi dedesubt mierea semi-cristalizată. La fel şi cu celelalte două sortimente. Nu cred că voi mai comanda de aici pe viitor, ci voi încerca în alte părţi. Dacă aveţi recomandări, le aştept cu drag. Între timp, răsfoiesc cartea Mierea de la editura Casa pentru a găsi nişte reţete în care să folosesc mierea pe care o am ca să am motive după aceea să cumpăr alta :)

Read Full Post »

Plăcinta ciobanului (shepherd’s pie) e o reţetă tipic englezească. În mod tradiţional se face folosind carne de miel, că doar e plăcinta ciobanului, nu a porcarului :D dar eu am folosit un amestec de carne tocată de curcan şi de porc. Am urmat pas cu pas reţeta lui Jamie Oliver de aici. Pentru cine nu vorbeşte engleza, voi reda modul de preparare în cele ce urmează.

shepherd pie

Ingrediente: 1 ceapă roşie, doi morcovi, 2 beţe de ţelină apio, 2 căţei de usturoi, o legătură mică de rozmarin (eu nu am avut şi nici nu am considerat necesar, neavând carne de miel), ulei pentru călit, 500 de grame de carne tocată, o conservă de 400 de grame de roşii cuburi (eu am pus suc de roşii primit de la ţară), 250 de ml de zeamă de legume sau de pui (eu am pus apă), 1,5 kg cartofi pentru piure, 100 ml lapte, un cub de unt.

Ceapa şi usturoiul se toacă mărunt, morcovii şi ţelina se fac cubuleţe mici. Dacă folosiţi miel, adăugaţi rozmarinul proaspăt. Puneţi ulei într-o crăticioară şi căliţi bine legumele la foc mic (opt-zece minute, până se înmoaie). Daţi focul mai mare, adăugaţi carnea şi căliţi-o aproximativ 10 minute, amestecând. Scurgeţi uleiul şi aruncaţi-l, apoi adăugaţi roşiile de la conservă. Turnaţi zeama de legume sau de pui, puneţi capacul şi fierbeţi timp de o oră.

shepherd pie

Din cartofi faceţi un piure cu lapte şi unt. Asamblaţi plăcinta: puneţi amestecul de carne într-o tavă care poate merge la cuptor. Pe deasupra întindeţi piureul, acoperind bine. Am mai văzut variante în care se unge piureul cu ou bătut sau se rade parmezan deasupra. Eu n-am făcut nici una, nici alta. Se dă la cuptor, la 190 de grade, aproximativ 20-25 de minute. La mine nu s-a rumenit mai deloc deasupra pentru că pierde căldură cuptorul meu, dar a fost foarte bună. Ideal ar fi fost, cred, s-o bag puţin la grill.

Plăcinta asta merge făcută şi pentru a refolosi piureul de a doua zi, dacă aţi făcut prea mult. Ca garnitură, se serveşte cu mazăre fiartă. Eu iniţial am crezut că e prea mult să mai adaug şi garnitură dar am pus mazărea şi mi-a plăcut foarte mult. Aş fi preferat, totuşi, o salată verde. Elizei i-a plăcut şi s-a bucurat că am gătit “ca la televizor.”

shepherd pie 3

Read Full Post »

Ştiu că am mai publicat azi o reţetă dar nu mă pot abţine. Plăcinta asta americană cu mere a ieşit aşa de grozavă, încât trebuie s-o recomand azi ca s-o faceţi în week-end! Reţeta o găsiţi pe site-ul Good Food. Eu am pus în loc de scorţişoară + nucşoară o linguriţă de amestec de mirodenii pentru turta dulce. Nu vă pot descrie în cuvinte cum miroase această plăcintă minunată. Este extraordinară! Păcat că nici pozele nu-i fac dreptate, pentru că nu am aparatul foto acasă, e temporar împrumutat, dar vă asigur că e supercalifragilistic de bună! (şi spunem poze vintage, nu urâte, da? :D ) Spre deosebire de plăcinta de pe site-ul Good Food, a mea e dreptunghiulară pentru că nu am avut formă de tartă, iar forma de tort e “măritată” şi aia pe undeva. Hm, cred că trebuie să fac nişte cumpărături în domeniul ăsta :)

IMG_2118

IMG_2123

Spor la copt, să-mi spuneţi dacă v-a plăcut!

Read Full Post »

Am improvizat aceste plăcinte într-o zi, folosind reţeta mea de bază de aluat dospit, ca să consum din punguţele cu brânză din congelator. Eram sigură că am şi urdă şi mă gândeam să mai cumpăr nişte brânză de vaci, să fac nişte traista ciobanului, dar până la urmă am decis să fac plăcinte doar cu brânză sărată, în amintirea unor plăcinte cu telemea pe care le-am mâncat în Iaşi la o patiserie şi care mi s-au părut cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată.

Brânză în congelator am pentru că mai mereu când cumpăr de la producători primesc mai mult decât cer. Nu vi s-a întâmplat să cereţi 200 de grame şi să primiţi pe puţin 300? Ei, bine, mie mai mereu şi de obicei nu stau să mă târguiesc, aşa că odată ajunsă acasă, porţionez brânza şi o parte merge la congelator. La fel şi cu brânza care rămâne în frigider după vreo două, maxim trei zile, o bag la congelator ca să nu apuce să se strice şi s-o arunc. Folosesc brânza din congelator doar la preparate, foarte rar o mai consum în starea ei naturală, de obicei depinde de calitatea iniţială a brânzei.

DSCN7708

Pentru plăcintele de azi am avut vreo 300-350 de grame de grame de brânzeturi sărate diferite pe care le-am mărunţit cu furculiţa şi am adăugat peste ele un ou ca să se lege.

Pentru aluat am folosit reţeta mea de bază. Din păcate nu am cantităţi exacte pentru că eu îl fac din ochi, dar pornesc de la 500-600 de grame de făină amestecată cu puţină sare, un pliculeţ/cubuleţ de drojdie dizolvat în jumătate de cană de lapte cald în care am pus şi o lingură de zahăr, 3 ouă, aproximativ 80-100 de grame de unt topit (eventual mai pun puţin ulei dacă aluatul nu e suficient de elastic). Pun făina într-un bol pentru frământat, fac în mijloc o gaură şi torn drojdia dizolvată în lapte. Amestec un pic cu făină cu o furculiţă şi las până se umflă şi apar bule care se sparg. Apoi adaug ouăle, untul topit şi suficient lapte cât să se lege bine aluatul. Frământ până obţin un aluat elastic, care se desface în straturi atunci când rupi o bucată. Dacă e nevoie, cum am spus, mai adăugaţi puţin ulei. Când aluatul e gata, îl ung cu ulei pe toate părţile şi îl las să crească.

Notă: puteţi folosi şi apă calduţă în loc de lapte şi ulei în loc de unt, dar aluatul nu va fi la fel de fraged şi de gustos.

Plăcintele se formează aşa: se întinde aluatul, se decupează un disc mai mare (cu ajutorul unui castron şi al unui cuţit), se ung marginile cu ou bătut, se pune umplutura doar pe jumătate, se împătureşte şi se lipesc marginile cu furculiţa. Plăcintele se ung cu ou bătut şi se dau la cuptor la 200 de grade timp de aproximativ 30-40 de minute, până sunt aurii şi rumenite deasupra.

DSCN7713

Sunt foarte bune de pus în pachet la şcoală sau la serviciu, renunţând astfel la odioasele merdenele de la colţul străzii. Nu-i aşa că vremea de afară vă îndeamnă să porniţi cuptorul? :)

Read Full Post »

Începând de azi voi avea o nouă colaboratoare pe blog, o colaboratoare pe care mă strădui de ani de zile s-o aduc, pentru că face nişte călătorii gastronomice minunate şi mai şi găteşte nişte reţete spectaculoase, dar Alina, prietena mea din adolescenţă, e zeiţa procrastinării, aşa că până acum n-am reuşit s-o conving să-mi scrie şi să-mi fotografieze ceva :) De un an de zile Alina e vegetariană şi când ne vedem pe mess (pentru că locuieşte în altă ţară) mi se laudă mereu cu prăjiturile raw vegane şi reţetele vegetariene pe care le găteşte. Dar mai bine s-o las pe ea să se prezinte.

Articolul conţine în mod exclusiv opiniile Alinei

De un an de zile am devenit vegetariană, cu momente în care sunt chiar şi vegană, deşi ca stil de viaţă, a fi vegan e mult mai complex. Cei care sunt vegani renunţă, de obicei, şi la a cumpăra produse din piele şi tot ce ţine de animale, chiar uneori se renuntă şi la zburatul cu avionul. Eu nu fac parte din această categorie extremă, mai ales că sunt mai mult vegetariană decât vegană. Cum m-am hotărât să renunţ la carne? În primul rând, din cauza sănătăţii, iar mai apoi am ajuns la concluzia că produsele de origine animală pe care le consumam şi aici în special carnea, au ajuns sa fie atat de nocive încât m-am hotărât să renunţ. Bineînţeles că nici legumele şi fructele nu sunt ferite de a fi nocive, mai ales cele intoxicate cu atâtea pesticide. Dar, şi aici e mai bine sa scriu un DAR cu literă mare, mă mint că totuşi dacă le spăl sau cumpăr produse organice locale, trăiesc mai sanatos. E, cum am mai specificat, o decizie personala şi nu doresc să conving pe nimeni să nu mai mănânce carne.

P1130864

Prăjitură raw vegană cu banane

Efectele vegetarianismului:

De când am devenit vegetariană mă simt d.pd.v. al sănătăţii mai bine, iar când mănânc numai mâncare vegana mă simt fantastic chiar. Dacă mi-a fost greu la început? Poate dacă nu m-aş fi îmbolnăvit subit şi nu aş fi citit cartea lui Andreas Sadlowski- Endlich Schmerzfrei – Der Weg zum Ex-Rheumatiker (În sfârşit fără dureri- drumul spre a trăi fără dureri reumatice) nu aş fi devenit vegetariană/vegană. Dar cum se spune, boala obligă. Prin urmare am început să citesc serios nu numai cărţi ci şi pe diferite forumuri germane, engleze şi româneşti despre ce înseamnă să trăieşti sănătos şi să vindeci anumite boli. Dacă la început mi s-a părut o nedreptate ca la o vârstă tânără să fiu bolnavă, pe măsură ce citeam mai mult şi experimentam reţete vegetariene şi vegane, am ajuns să fiu recunoscatoare. Fără a fi fost obligată, deşi e un cuvânt cam dur, nu cred că aş fi optat pentru stilul acesta de viaţă. Trebuie să specific că, în general, nu mi-a prea plăcut carnea, prin urmare mi-a fost uşor să renunţ la ea. Cred că mi s-a facut poftă doar o dată de carne când făceam grătar, dar asta era la exact o lună dupa ce mă hotărâsem să devin vegetariană. De atunci nu m-a mai apucat nicio poftă legata de carne. În rest, am descoperit că aproape toate reţetele cu carne pot fi transformate în reţete gustoase vegetariene. Dacă a fi vegetarian nu e prea complicat, a fi vegan necesita o bună planificare a reţetelor şi o bună organizare a zilei, căci e mai greu, în afara de salate, să găseşti produse vegane la tot pasul. Mai ales când lucrezi, trebuie sa planifici totul din timp, iar planificarea şi organizarea nu sunt lucruri care să-mi stea în fire în mod natural :)

Laura, pe care o cunosc de când aveam amândouă 15 ani, m-a rugat să contribui la blogul ei cu reţetele vegetarine pe care le gătesc, aşa că încep, în forţă, cu ceva dulce.

Acum câteva zile am vazut poza unei prajituri raw vegane cu banane (reţeta originală a Gratielei Carmen o găsiţi aici) şi m-am îndrăgostit de ea. M-am uitat la ingrediente şi am observat că nu le am pe toate, prin urmare am improvizat iar reţeta finală a fost urmatoarea:

¼ cană nuci, pe care le-am înmuiat 8 ore. În mod normal le puteţi lăsa peste noapte şi  pregăti a doua zi.

½ cana nuci de migdale, înmuiate 6 ore

½ cană de nuci braziliene, înmuiate impreuna cu migdalele

½ cană de nuci caju, şi ele înmuiate 6 ore

½ cană vişine uscate, dar puteţi pune stafide (în reteta originală se folosesc stafide, dar nu aveam în casa) amestecate cu 8 curmale, puse şi ele la înmuiat 6 ore

3 linguri de sirop de arţar, nu am avut sirop de agave şi prin urmare am optat pentru cel de arţar, sau oricare alt îndulcitor. Puteţi pune  sirop de arţar/de agave după dorinţă, mie nu îmi plac prăjiturile prea dulci, mai ales că bananele şi curmalele sunt şi ele dulci.

4 banane dintre care 2 mixate în compozitie şi 2 pentru a fi puse întregi

2 linguri de seminţe de chia, se pot înlocui cu tărâţă de psyllium (6 lg.) dar eu nu am avut în casă

3 linguri de cacao, eu am avut în casa cacao raw

Eventual câteva linguri de lapte de seminţe (eu am folosit lapte de susan)

Iar pentru decor se poate opta fie pentru nucă de cocos, fie pentru fructe de padure, aşa cum am avut eu.

Prepararea prăjiturii e extrem de simplă, partea cea mai grea sau care ia cel mai mult timp e înmuierea nucilor.

P1130898

Blatul

Intr-un blender cu mare putere (eu sunt fericita posesoare a unui Thermomix, de care sunt tare încântată) se pun nucile şi semintele şi se mixeaza scurt, ca astfel sa se simta bucăţile de nucă. Apoi am mixat curmalele şi vişinele, tot scurt, cu Thermomixul mi-a luat poate 2-3 secunde la viteza 9, dupa care am pus cele 2 banane, siropul de arţar si pudra de cacao. Eu mai avusesem 3 linguri de lapte de susan pe care l-am adăugat la compoziţie. Daca amestecul e prea vârtos, mai puteţi pune câteva picături de lapte de seminte, apă sau chiar suc de portocale. Dupa ce am facut compoziţia, am uns o tavă cu un pic de ulei de susan presat la rece şi am pus jumatate din compozitie în formă, pe care am întins-o bine. Apoi am tăiat cele 2 banane rămase, pe lung, şi le-am aşezat peste compoziţie (puteţi pune chiar 3 banane) iar apoi am pus cealaltă jumatate de compoziţie peste ele şi am nivelat frumos.

Decor

In reţeta originală s-a decorat cu nucă de cocos, dar eu nu aveam în casă şi prin urmare am optat pentru fructe de pădure şi cacao. Vasul cu prăjitura se dă la frigider pentru 2 ore şi apoi se savurează cu cei dragi. Pofta bună!

P1130893

 

 

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 824 other followers