Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Culinare – reţete, idei, sugestii’ Category

Mă întreba zilele astea o prietenă dacă în cartea aia pe care o traduc n-am găsit şi nişte reţete de energizare, pentru că se simte foarte obosită şi leşinată. Chiar găsisem, aşa că atunci când am făcut corectura, am selectat câteva reţete pe care vi le împărtăşesc, mai ales că vine primăvara şi astenia sezonieră e în floare :) Cartea asta e minunată, imediat ce va apărea, o să v-o prezint. Se numește Medicinal Herbs și e scrisă de Rosemary Gladstar. Fragmentele de mai jos sunt un pic adaptate și scoase din context, dar sper să vă inspire.

Lapte revitalizant cu scorţişoară şi ashwagandha

Ashwagandha este folosită în mod normal în medicina ayurvedică pentru a induce un somn liniştit şi pentru a prepara un tonic revitalizant puternic. Acest lapte cald făcut cu ashwagandha şi scorţişoară şi îndulcit cu puţină miere este o băutură delicioasă şi nutritivă, utilă în special celor care se relaxează sau adorm greu.

1 cană de lapte (de vacă, de migdale, de orez sau de orice fel)

1 linguriţă de pudră de ashwagandha (citiți și indicațiile de pe site pentru ashwagandha, s-ar putea să vă intereseze :D )

1 linguriţă de pudră de scorţişoară

1 linguriţă de miere (sau după gust)

Încălzeşte laptele, adaugă prafurile şi mierea. Amestecă bine, gustă şi ajustează aromele dacă e nevoie. Toarnă într-o cană şi bea cu înghiţituri mici cu câteva ore înainte de culcare.

Horta pentru sănătatea ficatului şi a rinichilor

Horta este un fel de mâncare originar din Grecia, consumat în tot bazinul mediteraneean, şi care constă într-un amestec clasic de verdeţuri sălbatice. În general, ingredientele sunt formate din frunze de păpădie, urzici, iarbă grasă şi alte buruieni comune. Deşi poate fi savurată doar ca o garnitură gustoasă la orice preparat, horta poate fi folosită în scop medicinal pentru a-i ajuta pe oamenii care au afecţiuni ale ficatului, probleme cu digestia şi/sau un ficat congestionat. Uşor de digerat şi foarte hrănitoare, e o masă bună atunci când te simţi stors de puteri şi epuizat.

Culege frunze proaspete de păpădie, urzici, iarbă grasă (Portulaca oleracea) sau alte verdeţuri sălbatice disponibile în zonă şi sezon. Fierbe-le înăbuşit timp de 5-8 minute sau până când verdeţurile s-au înmuiat bine. Scurge-le şi păstrează lichidul pentru a face fond pentru supă. Pune plantele înăbuşite într-un castron şi presară-le cu ulei de măsline şi zeamă de lămâie proaspăt stoarsă. Dacă doreşti, poţi sfărâma puţină brânză Feta pe deasupra.

Ceai calmant cu lavandă şi roiniţă

Pentru a calma stresul şi nervii, încearcă acest ceai relaxant. E delicios dacă e servit cu gheaţă sau la temperatura camerei.

Prepară 1 litru de ceai tare de lavandă şi 1 litru de ceai tare de roiniţă (toarnă apă clocotită peste plante și lasă la infuzat 30 de minute). Prepară doi litri de limonadă proaspătă (lămâi, miere şi apă după gust). Combină limonada cu ceaiurile şi amestecă bine.

Untitled

Urzici înăbușite

Folosește urzica pentru a-ți întări organismul şi a-ți reface energia atunci când ești obosită şi lucrezi prea mult. Culege urzicile cât sunt încă tinere, folosind mănuşi pentru a-ţi proteja mâinile. Înăbuşă-le bine, asigurându-te că nu rămâne niciun ac nefiert. Presară din belşug cu ulei de măsline şi zeamă proaspătă de lămâie; serveşte cu puţină brânză Feta sfărâmată.

Supă cremă de urzici şi cartofi

Un „leac” perfect pentru cei care sunt în convalescenţă după o boală, atunci când fitoterapeutul recomandă o masă hrănitoare şi uşor de digerat.

 1 lingură de ulei de măsline

1 ceapă albă mare, tocată mărunt

2-3 cartofi de mărime medie, tăiaţi cubuleţe mici

1 litru de supă clară (de plante, de legume sau de pui)

câteva mâini pline de frunze de urzică

brânză Parmezan răzuită

sare şi piper negru proaspăt măcinat

 Mod de preparare:

Încălzeşte uleiul într-o oală mare de supă la foc mediu. Adaugă ceapa şi sotează până când devine moale şi aurie, aproximativ 10 minute. Adaugă cartofii şi sotează până se înmoaie, 8-10 minute. Adaugă supa, lasă să dea în clocot, apoi dă focul mai mic şi lasă la fiert până când se pătrund cartofii, aproximativ 10 minute. Apoi adaugă câteva mâini de urzici proaspete în oală. Acoperă şi lasă la fiert până când urzicile şi cartofii sunt fierţi bine, în jur de 15-20 de minute. Pasează supa. Asezoneaz-o după gust cu Parmezan, sare şi piper.

Băutură energizantă cu pătlagină

Băuturile verzi au devenit destul de populare – şi foarte scumpe! Aşa că de ce să nu foloseşti verdeţurile hrănitoare care cresc libere la tine în grădină şi în curte şi le poţi culege gratuit? Această băutură nu e doar plină de nutrienţi ci şi plină de savoare.

2-3 căni de suc de ananas proaspăt sau de la cutie (neîndulcit)

o mână plină de frunze de pătlagină (şi/sau alte plante nutritive precum florile de trifoi roşu, frunzele de zmeur, flori şi frunze de busuioc de câmp/Prunella vulgaris şi frunze de mentă)

1 banană decojită

Combină toate ingredientele într-un blender şi pasează bine. Potriveşte aromele, după gust. Bea o cană din acest tonic nutritiv în fiecare zi.

plaintaincombo

Pentru că mi-a plăcut foarte mult această carte, o să vă mai povestesc despre ea, în special de niște curiozități culinare care mi-au atras atenția. Între timp, spor la destresat! :)

Read Full Post »

Am tot văzut pe net o poză cu o gustare care semăna cu ouă prăjite şi cartofi doar că era din fructe, aşa că atunci când am stat cu trei copii (am fost bonă de ocazie) le-am pregătit la gustarea de fructe o asemenea farfurie. Eliza, evident, s-a extaziat şi a fost încântată, a zis să mai fac, ceilalţi copii, mai timizi, n-au comentat, dar au mâncat, mai cu chiu cu vai, mai cu ciocolată rasă deasupra :D

DSCN5173

Am folosit piersici din compot, un iaurt cremos foarte bun şi mere mari tăiate bastonaşe, la fel ca pe cartofii prăjiţi. A fost distractiv (parţial :D şi numai la o săptămână după ce mi-am revenit din şoc) să stau timp de 8 zile cu trei copii (de 7,6 şi 5 ani, două fete, un băiat), le-am copt în fiecare zi prăjituri diferite, le-am gătit aproape la fiecare masă ceva nou. De fapt, dacă stau bine şi mă gândesc, n-am fost bonă, ci bucătăreasă : ) Dar ceilalţi doi erau mai pretenţioşi la mâncare (Eliza mânca orice îi puneam în faţă), aşa că am încercat să îi atrag cu ceva, orice. După o săptămână de bătălii la masa de mic dejun, prânz şi cină, am avut o victorie absolută – am făcut pizza de casă (am o reţetă genială de aluat de la Adi Hădean, de pe vremea când avea filmuleţele Cook’n’rolla) şi au mâncat de se băteau turcii la gura lor. Phew, am putut să plec liniştită înapoi la Bucureşti, cu onoarea mea culinară intactă :D

gustare de fructe

Pentru mofturoşi a existat şi varianta presărată cu ciocolată rasă:

gustare de fructe cu ciocolata

Read Full Post »

Aceasta este o reţetă pe care am făcut-o în 2011 pentru Gustos.ro şi pe care o preiau şi pe blog ca să nu se piardă. Pe Gustos.ro am mai multe reţete pe care le voi prelua pe blog ca să mă asigur că rămân, pentru că pe vremuri, când găteam mai mult, participam des la campaniile lor.

Pappa al pomodoro este o supă bună pentru perioadele de post, atât de vară cât şi de iarnă, precum şi o reţetă prin care puteţi refolosi pâinea veche. Pentru a o realiza m-am inspirat din cartea lui Jamie Oliver, Jamie în Italia.

Pappa al pomodoro este o supă specifică Italiei, deşi varianta mea este puţin diferită. Sunt sigură că nici în Italia nu se face peste tot la fel, aşa cum nici în România nu se fac sarmalele peste tot la fel. Pozele sunt mai vechi, din perioada în care nu învăţasem încă să nu fac poze supra-expuse de aproape la mâncare, aşa că vă rog să le toleraţi aşa :D

Ingrediente: trei felii mari de pâine veche de trei zile (ideală ar fi o pâine ţărănească, însă eu am folosit un toast bun cu seminţe), o mână generoasă de busuioc proaspăt, o cutie de roşii cubuleţe în bulion, două-trei roşii uscate la soare şi conservate în ulei (opţional, doar dacă aveţi în casă), un căţel mare de usturoi, ulei de măsline, sare, piper.

DSC03502

Într-un vas antiaderent, puneţi la încălzit uleiul de măsline cu căţelul de usturoi curăţat şi întreg şi cu trei frunze de busuioc tocate. Lăsaţi să se încălzească până se simte aroma usturoiului, având grijă să nu se ardă. Se desface conserva de roşii, se adaugă conţinutul ei în vas, se umple conserva cu apă (sau supă de legume, dacă aveţi) şi se adaugă şi apa.

Se toacă mare busuiocul şi se adaugă şi el. Dacă aveţi roşiile uscate, acum e momentul să le adăugaţi, întregi. Se pune capacul şi se lasă la fiert timp de douăzeci de minute.

Pâinea se rupe în bucăţi mari, se pune în vas şi se mărunţeşte cu o lingură de lemn, amestecând mereu. Se mai lasă la fiert încă 10 minute. De obicei se zdrobeşte sau se pasează bine tot conţinutul, însă mie îmi place ca supa să aibă consistenţă, aşa că o las cu bucăţele. În momentul servirii, se stropeşte cu ulei de măsline.

DSC03506

Read Full Post »

Asta ca să parafrazez un articol despre nişte sandvişuri publicat pe Metropotam acum câteva zile. Se dă reţeta asta de pe site-ul unei reviste glossy autohtone.

fursecuri cu migdale

Se testează, deşi intuiţia îmi spunea că nu are cum să fie aşa – sunt păţită cu reţetele din revistele care cumpără poze de pe shutterstock şi le lipesc aiurea-n tramvai lângă nişte reţete prost-traduse şi netestate înainte de a le pune pe hârtie. Iese un aluat sfărâmicios, groaznic. Mă chinui totuşi să-l bag la cuptor să văd ce iese.

Cât fursecurile se coc în cuptor, se caută pe net. Se găseşte reţeta asta ilustrată cu aceleaşi poze – o reţetă de fursecuri fără gluten, de fapt. Se remarcă faptul că cele două reţete sunt cu totul diferite. Se găseşte şi site-ul original. Se traduce cu google translate. Traducerea seamănă cu cea de pe unica, dar se ştie bine că ingredientele japoneze nu-s aceleaşi cu cele româneşti şi cu siguranţă nu-s aceleaşi pe google translate. Se trage concluzia că fiecare publicaţie fur-împrumută poze şi reţete care de pe unde doar că uită să le “împerecheze” cum trebuie.

photo

Gustul e groaznic, foarte dulce, iar textura greţos de făinoasă. Eu zic că puteţi prelua doar ideea de decor, merge cu orice aluat de fursecuri care nu conţine agent de creştere ca să nu se umfle la cuptor.  Eu aşa o să fac. Spor!

Pinterest fail at its max! Prietenii ştiu de ce :)

Read Full Post »

Anul acesta am gustat la cineva pentru prima oară în viaţă miere de rapiţă. Consistenţa ei de şerbet şi dulceaţa ei delicată m-au încântat. Am vrut musai să am şi eu. Am întrebat în dreapta şi în stânga, n-avea nimeni. Se pare că, deşi s-a făcut foarte puţină miere anul acesta (motiv pentru care, probabil, vor creşte preţurile în curând), mierea de rapiţă s-a făcut cel mai mult. Cu toate astea, eu n-o găseam. Până într-o zi când a dat cineva share la o pagină de fb, am intrat pe site-ul respectiv şi am comandat, un pic cu inima îndoită pentru că niciodată nu ştii ce e de fapt în mierea pe care o cumperi.

Pentru că aveau comandă minimă de 50 de lei, m-am mai învârtit pe site, am analizat informaţiile despre diferitele tipuri de miere şi am ales să mai comand o miere de floarea soarelui (care conţine lecitină) şi o miere de baltă (care conţine vitamina C). Şi un oţet de mere cu miere ca să fac fix 50 de lei.

10363647_957390227620258_6271024996710651010_n

Am luat mierea de floarea soarelui şi pe cea de baltă ca să-i dau Elizei dimineaţa, câte o linguriţă, pentru imunizare. Găsiţi pe diferite site-uri şi diverse preparate pentru imunizare cu lăptişor de matcă şi/sau propolis, dar nouă nu ne plac deloc, aşa că ne limităm la mierea simplă sau mierea cu nuci care îi place foarte mult Elizei. Mierea de rapiţă era pentru mine, să mă răsfăţ din când în când cu textura ei de şerbet. Eliza nu a fost foarte încântată de gustul celor două tipuri de miere, se pare că cea clasică, polifloră sau de tei, rămâne în topul preferinţelor noastre.

Oţetul de mere cu miere l-am luat să-l am în casă, e bun pentru diverse probleme cu stomacul (dacă ai mâncat prea mult, prea gras, dacă ai o stare de greaţă, sau ai mâncat ceva posibil stricat se pun câteva picături într-un pahar cu apă şi se bea cu înghiţituri mici). Oţetul de mere cu miere îmi aminteşte de vremurile când eram acasă la părinţi şi iarna stăteam cu sora mea în bucătărie pe la 11-12 noaptea şi mâncam slănină afumată cu usturoi (aia era mâncare pentru suflet la noi) şi apoi beam un “cocktail”, adică un pahar de apă cu puţin oţet. Niciodată nu ne era rău, dar e drept că nici nu abuzam de mâncare. Am citit undeva că dacă trimiţi copilul într-o tabără e bine să-i dai o sticluţă cu oţet de mere la el, să bea câteva picături într-un pahar cu apă înainte de masă ca să nu facă toxiinfecţie alimentară în caz că sunt probleme cu mâncarea. Nu ştiu cât de adevărat e, dar e testat pe pielea mea că te scapă de greţuri şi de efectele adverse ale unei mese prea copioase.

Nu pot spune că sunt 100% mulţumită de mierea comandată. Mierea de rapiţă nu are nici pe departe acea consistenţă de şerbet dens la care mă aşteptam, ceea ce mă face să mă întreb dacă nu are şi ceva zahăr în ea. Ştiu că mierea cu zahăr nu se cristalizează, iar mierea asta are mereu deasupra un strat de miere lichidă şi dedesubt mierea semi-cristalizată. La fel şi cu celelalte două sortimente. Nu cred că voi mai comanda de aici pe viitor, ci voi încerca în alte părţi. Dacă aveţi recomandări, le aştept cu drag. Între timp, răsfoiesc cartea Mierea de la editura Casa pentru a găsi nişte reţete în care să folosesc mierea pe care o am ca să am motive după aceea să cumpăr alta :)

Read Full Post »

Plăcinta ciobanului (shepherd’s pie) e o reţetă tipic englezească. În mod tradiţional se face folosind carne de miel, că doar e plăcinta ciobanului, nu a porcarului :D dar eu am folosit un amestec de carne tocată de curcan şi de porc. Am urmat pas cu pas reţeta lui Jamie Oliver de aici. Pentru cine nu vorbeşte engleza, voi reda modul de preparare în cele ce urmează.

shepherd pie

Ingrediente: 1 ceapă roşie, doi morcovi, 2 beţe de ţelină apio, 2 căţei de usturoi, o legătură mică de rozmarin (eu nu am avut şi nici nu am considerat necesar, neavând carne de miel), ulei pentru călit, 500 de grame de carne tocată, o conservă de 400 de grame de roşii cuburi (eu am pus suc de roşii primit de la ţară), 250 de ml de zeamă de legume sau de pui (eu am pus apă), 1,5 kg cartofi pentru piure, 100 ml lapte, un cub de unt.

Ceapa şi usturoiul se toacă mărunt, morcovii şi ţelina se fac cubuleţe mici. Dacă folosiţi miel, adăugaţi rozmarinul proaspăt. Puneţi ulei într-o crăticioară şi căliţi bine legumele la foc mic (opt-zece minute, până se înmoaie). Daţi focul mai mare, adăugaţi carnea şi căliţi-o aproximativ 10 minute, amestecând. Scurgeţi uleiul şi aruncaţi-l, apoi adăugaţi roşiile de la conservă. Turnaţi zeama de legume sau de pui, puneţi capacul şi fierbeţi timp de o oră.

shepherd pie

Din cartofi faceţi un piure cu lapte şi unt. Asamblaţi plăcinta: puneţi amestecul de carne într-o tavă care poate merge la cuptor. Pe deasupra întindeţi piureul, acoperind bine. Am mai văzut variante în care se unge piureul cu ou bătut sau se rade parmezan deasupra. Eu n-am făcut nici una, nici alta. Se dă la cuptor, la 190 de grade, aproximativ 20-25 de minute. La mine nu s-a rumenit mai deloc deasupra pentru că pierde căldură cuptorul meu, dar a fost foarte bună. Ideal ar fi fost, cred, s-o bag puţin la grill.

Plăcinta asta merge făcută şi pentru a refolosi piureul de a doua zi, dacă aţi făcut prea mult. Ca garnitură, se serveşte cu mazăre fiartă. Eu iniţial am crezut că e prea mult să mai adaug şi garnitură dar am pus mazărea şi mi-a plăcut foarte mult. Aş fi preferat, totuşi, o salată verde. Elizei i-a plăcut şi s-a bucurat că am gătit “ca la televizor.”

shepherd pie 3

Read Full Post »

Ştiu că am mai publicat azi o reţetă dar nu mă pot abţine. Plăcinta asta americană cu mere a ieşit aşa de grozavă, încât trebuie s-o recomand azi ca s-o faceţi în week-end! Reţeta o găsiţi pe site-ul Good Food. Eu am pus în loc de scorţişoară + nucşoară o linguriţă de amestec de mirodenii pentru turta dulce. Nu vă pot descrie în cuvinte cum miroase această plăcintă minunată. Este extraordinară! Păcat că nici pozele nu-i fac dreptate, pentru că nu am aparatul foto acasă, e temporar împrumutat, dar vă asigur că e supercalifragilistic de bună! (şi spunem poze vintage, nu urâte, da? :D ) Spre deosebire de plăcinta de pe site-ul Good Food, a mea e dreptunghiulară pentru că nu am avut formă de tartă, iar forma de tort e “măritată” şi aia pe undeva. Hm, cred că trebuie să fac nişte cumpărături în domeniul ăsta :)

IMG_2118

IMG_2123

Spor la copt, să-mi spuneţi dacă v-a plăcut!

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 900 other followers