Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Cărţi de bucate’ Category

coperta good foodAm aflat de cartea asta de la Cristina Mazilu (Publisher Good Food) de pe blog şi am ştiut de atunci că mi-o doresc în bibliotecă, pe de o parte pentru că sunt colecţionară de cărţi de bucate mai deosebite, pe de alta pentru că îmi place să ofer cadouri comestibile şi mi-ar fi prins bine câteva sugestii noi. Am reuşit s-o cumpăr abia după Crăciun (am tot aşteptat să văd dacă nu apare în sacul Moşului :-D ) dar nu contează pentru că, deşi coperta sugerează că ar fi vorba doar de cadouri de iarnă, găsiţi în carte sugestii pentru absolut toate anotimpurile şi toate sărbătorile.

Câteva observaţii de-ale mele:

- reţetele sunt traduse din alte limbi – aş fi preferat reţete adaptate la piaţa din România (de exemplu la noi nu găseşti merişoare proaspete sau dacă s-or găsi, nu-s chiar la îndemâna oricui), testate şi fotografiate aici, mai ales că ştiu că Good Food România are o echipă frumoasă şi aici.

- posibil să fie şi reţete testate aici, mi-am amintit imediat reţeta de salam de biscuiţi cu prosecco pe care o văzusem pe blogul Cristinei dar nu ştiu dacă pozele sunt făcute aici sau sunt preluate ca majoritatea.

- unele reţete se repetă, de exemplu cea de limoncello pe care oricum o consider vag inutilă pentru că dacă vrei să obţii un limoncello bun, trebuie să foloseşti o vodka bună şi nişte lămâi bune, necerate. Şi la cât dai pe astea două, mai bine cumperi o sticlă de limoncello şi te scuteşti de efort. Şi reţeta de sirop de soc se repetă pe două pagini diferite, când era suficient o căsuţă cu sfaturi în care să scrie că se poate varia cu vanilie.

- la una dintre reţete scrie în paranteză că un anume ingredient se găseşte la Mega Image. Serios, acum?! Cartea asta e destinată doar pentru a se vinde în Bucureşti sau e şi pentru restul ţării unde nu s-a deschis încă Mega Image?

- aş avea curiozitatea ce e ăla seu de vită sau vegetarian. Seu de vită am o idee (deşi nici nu-mi pot imagina pe unde s-o găsi, bănuiesc că e ceva similar osânzei de porc) dar seu vegetarian? Oare margarină topită?

-sunt prea multe reţete de chutney care la noi nu prea se consumă. Ştiu, e o carte cu reţete gourmet, adică pentru cunoscători, pentru foodies, dar tot mi s-au părut multe pentru o carte adresată unui public român.

- nu pricep de ce, mai nou, se pune unt în dulceţuri şi gemuri şi de ce se ţin la frigider.

- ce-i ăla disc ceruit care se pune pe suprafaţa umpluturii pentru prăjituri? Care umplutură nu ştiu la ce fel de prăjituri aş putea s-o folosesc. Era bine dacă dădea câteva indicaţii şi în direcţia asta.

- mă amuză faptul că au preluat textul cuvânt cu cuvânt, inclusiv faptul că putem găsi marţipan sau fondant galben şi roşu la raioanele de produse pentru prăjituri. Eu abia am văzut marţipan, fondant nici atât, iar colorat doar în visele mele. Nici glucoza lichidă/siropul de glucoză (care bănuiesc că e acelaşi lucru dar reţetele ori au traducători diferiţi, ori cine a tradus a uitat ce a pus mai înainte) nu stă pe toate drumurile la noi, din păcate. Dacă tot vorbeam de traducere, e bunicică, dar se putea şi mai bine, sunt câteva scăpări pe ici, pe colo pe care probabil le remarc doar eu.

- care-i originalul la “fursecuri pudrate”? Că reţeta nu-mi dă prea multe explicaţii. Şi nu, nu-s fursecuri pudrate cu zahăr… pudră. Nu-s pudrate cu nimic.

- n-ar fi stricat ceva mai multă atenţie la copertă (ar fi mers o poză mai generică, totuşi. Ştiu că s-a lansat înaintea Crăciunului dar se va vinde tot anul). În partea stângă se vede o dungă subţire din panglica aurie folosită la decor, dungă care arată ca şi cum coperta ar fi  murdară. Până să mă uit cu atenţie pe net la copertă, eu chiar am crezut că am cumpărat un exemplar murdar (stătuse şi pe uşa unui chioşc de ziare). Mergea ştersă chestia aia pentru un aspect mai elegant al coperţii. În plus, omuleţii ăia cu gura lor de jeleu îmi amintesc de nişte gingerbread men malefici :-D Cred că gura mergea desenată mai artistic cu glazură de zahăr.

Lăsând la o parte cârcotelile mele de mai sus, cartea e drăguţă, are sugestii interesante şi poze drăguţe care să vă inspire să ambalaţi darul cât mai frumos şi cred că merită 25 de lei. Adică i-ar fi meritat şi mai mult dacă ne-ar fi scutit, totuşi, de reclame. Până la urmă am cumpărat o carte, nu o revistă.

Am deja în plan câteva reţete din ea şi, cu voia domniilor voastre, o să vi le prezint în articole viitoare pentru că sunt foarte interesante şi uşor de realizat.

Read Full Post »

Am văzut anunţul că apare Omnivor pe pagina de facebook Decât o Revistă şi am intrat imediat şi am făcut o pre-comandă. Am avut norocul s-o primesc repede, am mângâiat coperta frumoasă, cu aspect vintage şi am pus-o deoparte s-o citesc pe tren într-o călătorie pe care urma s-o fac. M-am abţinut cu greu dar cine adoră lucrurile frumoase ştie că uneori amânarea aduce şi mai multă încântare celui care se bucură de ele.

omnivor

Omnivor este un fel de “almanah” dacă ar fi să-l cataloghez cumva, îmi aduce aminte de almanahurile gastronomice pe care le mai am pe acasă din vremuri demult apuse, doar că are mult mai puţine pagini (78 pagini) şi o grafică mai frumoasă. Conţine articole pentru gurmanzi şi gourmet de toate felurile, despre oameni pentru care gătitul a devenit mai mult decât pasiune, despre fotografiile culinare şi despre ustensile, despre covrigul românesc şi despre cum e să-ţi pierzi simţul mirosului, articole despre personaje extraordinare din peisajul culinar românesc.

Nu este o revistă cu reţete, aşa că nu vă aşteptaţi la aşa ceva, nici măcar cu reţete “ale succesului”. Aflăm despre oameni care au muncit enorm să-şi deschidă propria afacere (Codruţa Popa cu a ei brutărie, Nicuşor Cazan cu serviciul de livrare de vinuri bune, Anca Feodor-Cookie Jare cu ale ei torturi, Irina şi Vali Hristu cu pop-up dinners), citim articole scrise de sau despre “culinari” consacraţi, cum sunt Anthony Bourdain, Cristina Mazilu sau Egon Naday şi pe ici, pe colo sunt presărate articole faine despre proiectul “caietul de reţete”, despre ce ar însemna întoarcerea cooperative pentru agricultura românească, comparaţii la nivel mondial referitor la ce cumperi de 10 lei, articole despre fotografia şi nostalgiile culinare, o recomandare referitor la ce poţi pune pe grătar vara asta, un articol haios despre cum dragostea trece prin stomac şi se opreşte acolo şi un pictorial despre mâncarea de suflet a cuplurilor. Şi poate încă vreo câteva chestii de care am uitat.

Revista costă 18 lei însă merită banii, e ca o cărticică plină de articole delicioase care vă va face să visaţi cu ochii deschişi. Momentan nu cred că se pot face abonamente dar sper să nu fie singurul număr, cei de la DoR au făcut o treabă extraordinară cu ea.

Read Full Post »

Eu am un mare defect: e foarte greu, spre imposibil să-mi faci vreo surpriză. Ghicesc, intuiesc, nimeresc dinainte cam tot ce-ar trebui să fie o surpriză şi cam 90% din cadourile primite vreodată de oriunde nu m-au surprinsă pentru că ori ghiceam ce sunt, ori îmi pica în mână ceva care le dădea de gol – odată am găsit chiar bonul de la cadou :-))) Dar uite că până şi eu, adevărata mama Omida :-D am reuşit să fiu cu adevărat luată prin surprindere de un cadou primit de Crăciun – o cititoare de-a mea a contactat-o pe Miha şi prin ea mi-a trimis un cadou. Când l-am văzut sub brad, m-am încruntat şi m-am întrebat ce-o fi în el. L-am luat în mână, era uşor. N-am reuşit să ghicesc conţinutul iar când am desfăcut hârtia aproape mi-au dat lacrimile. În pacheţelul frumos ambalat se afla un exemplar din cartea lui Adi Hădean, Reţete pentru un Crăciun în familie, o carte de colecţie pe care mi-o doream foarte mult dar pe care, din păcate, nu mi-aş fi putut-o permite singură (detalii despre carte aici).

DSCN7831 (Large)

Încă nu-mi vine să cred că cineva a făcut un gest atât de frumos şi special pentru mine, îţi mulţumesc de o mie de ori, Corina, pentru mine a reprezentat mai mult decât un cadou, a reprezentat o speranţă, speranţa că şi pentru noi, adulţii, mai apare Moş Crăciun din când în când.

Cartea este, desigur, superbă. Coperţile sunt din lemn, foile din hârtie realizată manual. Are un aspect antichizat şi, chiar dacă eu sunt un pic obsedată de simetrie, paginile uşor inegale, cu margini franjurate, sunt perfecte aşa cum sunt. Reţetele din carte, cincisprezece la număr, sunt din arhiva personală a familiei lui Adi Hădean şi sunt pentru oameni care au mai gătit şi cam ştiu ce şi cum. Nu conţin explicaţii extrem de detaliate, deşi clare, şi nici fotografii – sunt câteva ilustraţii simple pe ici pe colo, dar mai mult sugerează produsul decât îl arată. Este o carte pentru colecţionari, pentru pasionaţii de bucătărie şi de cărţi de bucate. Eu una sunt onorată s-o am în colecţie.

Read Full Post »

Când am început diversificarea cu Eliza citeam mult pe site-ul lui Annabel Karmel şi tot ce mi-aş fi dorit în clipa aia erau cărţile ei.  Din păcate pentru mine, au fost traduse la noi destul de târziu, în 2010, şi am aflat aproape întâmplător. Între timp, am început o colaborare cu editura Paralela 45 şi pentru că mi le-am dorit atât de mult, am îndrăznit să le cer. Le-am rasfoit atât de emoţionată să văd dacă sunt aşa cum mă aşteptam şi chiar sunt, sunt la fel de frumoase şi pline de informaţie şi de reţete aşa cum credeam. Preferata mea e Marea carte de bucate pentru bebeluşi şi copii mâncăcioşi pentru că încă mai pot prepara o mulţime de reţete din ea. Eu chiar am testat multe reţete pe vremea când urmăream doar site-ul şi cu siguranţă voi testa şi mai multe, acum că am cartea la îndemână. Câteva imagini din carte ca să vă faceţi o idee, că orice-aş spune eu, o poză face cât o mie de cuvinte până la urmă.

Dacă nu aţi auzit încă de Annabel Karmel, va pot spune despre ea că este un fel de guru al alimentaţiei copiilor. A scris cincisprezece cărţi de bucate dedicate celor mici şi celor mari, a fost expertul în problemele de alimentaţie ale copiilor în cadrul unui show de televiziune şi deţine propria linie de echipamente (din care am avut şi noi castronelul cu pasatorul şi l-am adorat!), o linie de produse alimentare congelate, pentru copii, care se numeşte Eat Fussy (Pentru Mofturoşi), precum şi o linie de paste şi sosuri din ingrediente organice, care se numeşte Make It Easy.

În afară de Marea carte de bucate pentru bebeluşi şi copii mâncăcioşi, am mai primit şi Top 100 de piureuri pentru bebeluşi care, cred eu, n-ar trebui să lipsească din echipamentul de diversificare al niciunei mămici. Annabel Karmel are o mulţime de sugestii de reţete de piureuri, atât crude cât şi fierte, care conţin ingrediente extrem de variate, pentru a dezvolta de mic gustul pentru alimente noi şi diversificate. Mai e cineva acolo fan Annabel Karmel?

Read Full Post »

La mulţi ani, sper că aţi trecut sănătoşi şi voioşi în 2012!  Anul acesta vom avea  multe schimbări pe blog (nu vi le spun, sunt surpriză!), printre care şi o rubrică numită Cartea de bucate, care va fi probabil bilunară, şi  în care voi prezenta cărţi de bucate care, cred eu, merită avute în bibliotecă. Voi începe cu nimeni altul decât guru-l actual al gastronomiei, sir Jamie Oliver.

Vă vine să credeţi sau nu, însă mai sunt oameni care nu ştiu cine e Jamie Oliver. Glumesc, nu cred, totuşi :-D măcar că emisiunile lui au fost difuzate pe tvr2 şi până şi ţaţa Leana de la Cucuieţii din deal s-ar putea să ştie cine e. A, maică, ficiorul ăla tânăr şi arătos care fierbe morcovii cu tot cu frunze? :-D Eu îl ador pe Jamie Oliver ca bucătar pentru că a revoluţionat modul în care se găteşte. A făcut eforturi supraomeneşti să promoveze mâncarea gătită în casă, mâncarea sănătoasă la copii, mâncarea plină de aromă şi savoare, moduri inedite de a găti. Am făcut multe reţete de-ale lui şi poate nu mi-au ieşit toate cum ar fi trebuit, însă mi-am lărgit mult orizontul culinar. Când vreau să gătesc ceva special, Jamie Oliver este mereu cel spre care mă îndrept.

Am o mulţime de cărţi de bucate însă cele mai de preţ sunt cele patru cărţi de Jamie Oliver pe care le posed. Doar una e cumpărată de mine, restul sunt primite cadou şi le mulţumesc din suflet celor care mi le-au dat pentru că nu mi-aş fi permis să le achiziţionez singură.

Să gătim cu Jamie. Cum să devii un bucătar mai bun

Cu Jamie în Italia – are o mulţime de reţete italieneşti refăcute în stil Jamie Oliver.

Acasă la Jamie, ultima primită, pe care o citesc ca pe un roman şi visez pe marginea ei la ce grădină frumoasă voi avea eu cândva. Mulţumesc, Gustos.ro pentru această carte!

Jamie’s Great Britain – am luat-o din Anglia cu doar 10 lire, am prins-o la reducere de la 30 de lire.

Şi cea pe care mi-o doresc enorm de mult, însă e cam scumpă pentru mine, momentan:

Jamie’s 30 Minutes Meals

La un moment dat am cumpărat şi un dvd cu primul episod din Oliver’s Twist, unul din serialele lui, dar nu am mai văzut după aia la chioşcuri şi alte episoade, nu ştiu dacă doar au testat piaţa şi n-au mai scos sau pur şi simplu nu le-am mai văzut eu.

Voi aţi încercat vreo reţetă de-a lui Jamie Oliver?

Reţete de-ale lui Jamie Oliver pe care le-am încercat si le-am pus pe web:

Salată caldă cu pancetta, ou şi brânză
Mozzarella marinată
Tocană de iepure cu bere şi găluşte
Piept de pui cu sparanghel
Pappa al pomodoro
Şi multe altele care au rămas doar la mine în bucătărie :-)

Read Full Post »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 735 other followers