Eu am un mare defect: e foarte greu, spre imposibil să-mi faci vreo surpriză. Ghicesc, intuiesc, nimeresc dinainte cam tot ce-ar trebui să fie o surpriză şi cam 90% din cadourile primite vreodată de oriunde nu m-au surprinsă pentru că ori ghiceam ce sunt, ori îmi pica în mână ceva care le dădea de gol – odată am găsit chiar bonul de la cadou 
)) Dar uite că până şi eu, adevărata mama Omida 
am reuşit să fiu cu adevărat luată prin surprindere de un cadou primit de Crăciun – o cititoare de-a mea a contactat-o pe Miha şi prin ea mi-a trimis un cadou. Când l-am văzut sub brad, m-am încruntat şi m-am întrebat ce-o fi în el. L-am luat în mână, era uşor. N-am reuşit să ghicesc conţinutul iar când am desfăcut hârtia aproape mi-au dat lacrimile. În pacheţelul frumos ambalat se afla un exemplar din cartea lui Adi Hădean, Reţete pentru un Crăciun în familie, o carte de colecţie pe care mi-o doream foarte mult dar pe care, din păcate, nu mi-aş fi putut-o permite singură (detalii despre carte aici).
Încă nu-mi vine să cred că cineva a făcut un gest atât de frumos şi special pentru mine, îţi mulţumesc de o mie de ori, Corina, pentru mine a reprezentat mai mult decât un cadou, a reprezentat o speranţă, speranţa că şi pentru noi, adulţii, mai apare Moş Crăciun din când în când.
Cartea este, desigur, superbă. Coperţile sunt din lemn, foile din hârtie realizată manual. Are un aspect antichizat şi, chiar dacă eu sunt un pic obsedată de simetrie, paginile uşor inegale, cu margini franjurate, sunt perfecte aşa cum sunt. Reţetele din carte, cincisprezece la număr, sunt din arhiva personală a familiei lui Adi Hădean şi sunt pentru oameni care au mai gătit şi cam ştiu ce şi cum. Nu conţin explicaţii extrem de detaliate, deşi clare, şi nici fotografii – sunt câteva ilustraţii simple pe ici pe colo, dar mai mult sugerează produsul decât îl arată. Este o carte pentru colecţionari, pentru pasionaţii de bucătărie şi de cărţi de bucate. Eu una sunt onorată s-o am în colecţie.
