Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘De post’ Category

Pătlăgelele (sau gogonelele) verzi sunt delicioase nu numai murate, ci şi în salate sau chiar dulceaţă. Pentru că am fost la ţară la bunica şi am rugat-o să-mi facă o salată de pătlăgele verzi şi turte coapte pe plită, m-am gândit să vă prezint şi vouă reţeta, poate o încercaţi şi vă place la fel de mult cum îmi place şi mie.

patlagele3

Pentru salată se folosesc roşii necoapte din grădină, chiar înainte de a da în pârg, pe la începutul lunii august. Cele de toamnă, bune pentru murat, nu mai sunt aşa dulci şi gustoase şi nici salata nu va ieşi la fel de bună. Veţi avea nevoie de pătlăgele verzi, două cepe, sare, ulei şi, după gust, ardei iute.

Pătlăgelele se fierb până se înmoaie şi se curăţă de coajă. Se toacă mărunt, la fel ca vinetele.

bunica

Se toacă o ceapă mărunt, se căleşte în ulei (nu vă zgârciţi la ulei, la fel ca vinetele şi pătlăgelele absorb destul de mult ulei) şi se adaugă tocătura de pătlăgele. Se lasă pe foc vreo zece minute timp în care se amestecă încontinuu. Se lasă la răcit şi se adaugă ceapă tocată crudă. Se potriveşte salata de sare şi, dacă vă place, se adaugă ardei iute copt şi curăţat de pieliţă şi seminţe. E o reţetă numai bună pentru postul Sfintei Marii, mai ales dacă o serviţi cu o pâine foarte bună. Noi am fost norocoşi să avem şi salată de pătlăgele şi salată de vinete şi zacuscă, plus un bonus de dulceaţă de coacăze, cu care să dăm gata turtele :)

salata1

Am găsit prosopul galben, cusut, la bunica şi mi s-a părut perfect pentru poze. Bunica mi l-a dăruit mie (împreună cu alte două comori), e un prosop pe care l-a primit când a fost soacră mică :)

salata2

Read Full Post »

Din păcate sunt la o dietă forţată, aşa că mănânc doar pâine prăjită cu brânză de vaci degresată şi supe. M-am săturat până peste cap de supele de pui şi, după o supă cremă de cartofi cu pui ratată (prea multă ţelină!), am încercat aseară o reţetă nouă pe care am modificat-o să se potrivească dietei mele şi să intre în ea ce ingrediente aveam în casă.

Ingrediente: patru-cinci cartofi tăiaţi cubuleţe, doi morcovi tăiaţi bucăţi mari, 1-2 rădăcini de păstârnac (nu prea mari) tăiate grosier, o jumătate de ceapă, o mână de mazăre congelată, 1 foaie de dafin, sare, piper, 1 linguriţă amestec legume deshidratate (vegeta bio), o lingură de ulei de măsline, 2 frunze de busuioc proaspete (eu am avut una mare pentru că îmi pigulesc busuiocul de frunzele care au crescut excesiv).

Legumele se pun la fiert, mai întâi cartofii, morcovii, păstârnacul, ceapa şi la jumătatea fierberii mazărea şi o frunză de busuioc. Se adaugă foaia de dafin, vegeta, sarea, piperul. Cartofii şi mazărea vor fierbe repede, iar morcovii vor rămâne destul de fermi. Spre sfârşitul fierberii se adaugă uleiul de măsline. Aveţi grijă să puneţi de la început suficientă apă, eu a trebuit să mai subţiez supa cu apă fiartă şi a fost foarte gustoasă, dar e bine să avem suficient lichid de la bun început.

Morcovii se scot din supă şi se taie cubuleţe. Ceapa şi păstârnacul se pot scoate sau arunca, după gust. Eu am păstrat bucăţica de ceapă pentru că era mică, şi am aruncat cam 90% din păstârnac. Supa se pasează cu blenderul, adăugând şi frunza de busuioc pe care am lăsat-o deoparte. Supa va fi verde, cu un gust pronunţat de mazăre şi o aromă de busuioc care îţi rămâne în cerul gurii în mod plăcut. Gustul şi aroma busuiocului proaspăt sunt gusturi “învăţate”, e posibil să nu vă placă dacă mâncaţi prima oară, nici mie nu mi-au plăcut la început, însă având în casă busuioc în ghiveci (singura plantă care mi-a supravieţuit mie, marea distrugătoare de plante) am început să adaug la diverse preparate şi a intrat în graţiile mele.

Este bine de ştiut că busuiocul este de ajutor în tratamentul problemelor digestive şi hepatice, precum şi în cazul oboselii, depresiei, durerilor de cap şi virozelor. Pentru mine este perfect pentru că am o combinaţie misterioasă şi încă nediagnosticată din toate cele de mai sus. Citiţi aici mai multe informaţii.

Eu am mâncat supa aşa: cu un crostini pe mijloc peste care am aranjat cubuleţele de morcov pentru efectul crănţănitor dat de obicei de crutoane. Am găsit nişte crostini care arată ca nişte jumătăţi de chifle (deşi sunt mai subţiri), cu oregano, ulei de măsline şi feta. Sunt delicioase şi s-au potrivit perfect la această supă. Ele sunt bune şi de ţinut în casă pentru urgenţe, când îţi pică un musafir, scoţi repede punga, adaugi o brânză sau roşii tocate cu usturoi sau o pastă de măsline, un pate, orice şi gata, ai o gustare. Sunt cumpărate dintr-un magazin din ăla nemţesc gen TCM şi au costat foarte puţin, nu mai ţin minte cât, până în 5 lei o pungă, oricum.

Aşa arată crostinile:

Şi aşa arată punga:

Voi ce mâncaţi când sunteţi la regim?

Read Full Post »

Această plăcintă cu mere este delicioasă şi poate fi consumată atât la micul dejun alături de o cană de ceai (poate chiar un ceai cu mere), cât şi ca desert. Iar dacă vă numiţi Andrei sau Andreea şi aveţi musafiri de ziua voastră, o puteţi servi cu încredere, pentru că este extrem de bună.

Ingrediente foi: 1 kg de făină, 2 cubuleţe de drojdie (de preferat proaspătă), o lingură cu vârf de zahăr, 250 de ml de apă minerală, 50 de ml de ulei.

Ingrediente umplutură: 1 kg de mere, zahăr, scorţişoară, zahăr vanilat sau vanilie.

Aluatul se pregăteşte astfel: se toarnă făina într-un bol, se face o gaură în mijloc şi se toarnă drojdia frecată bine cu zahăr până s-a lichefiat. Se lasă 10 minute, apoi se purcede la frământat. Se adaugă tot uleiul şi apa, treptat, până se obţine un aluat moale, nelipicios şi elastic care se lasă la crescut. Aveţi grijă cu apa, e posibil să fie nevoie de mai multă, e posibil să intre mai puţină, în funcţie de capacitatea de înglobare a făinii. E foarte important s-o adăugaţi treptat!

Merele se curăţă de coajă şi de căsuţele cu sâmburi (cu mare atenţie, nimic nu e mai neplăcut decât să dai prin plăcintă de o cojiţă din aceea nesuferită de la căsuţa cu sâmburi) şi se dau pe răzătoarea mare. Se adaugă zahărul şi aromele, după gust. Dacă merele sunt dulci, intră mai puţin zahăr, dacă sunt acre, intră mai mult. Compoziţia se pune pe foc într-o crăticioară şi se lasă până scade zeama, amestecând mereu.

Aluatul se împarte în trei părţi egale şi fiecare se întinde sub forma unei foi care să intre în tava mare de la aragaz. Se pune hârtie de copt, prima foaie de aluat, se întinde un strat de mere, a doua foaie de aluat, iar strat de mere, a treia foaie de aluat. Dacă nu aveţi răbdare să faceţi trei foi, puteţi face doar două, mai grosuţe. Chiar dacă nu vă ies perfect pătrate, nu contează, le mai ajustaţi cu cuţitul. Daţi în cuptorul pre-încins la 180 de grade timp de 30-40 de minute, până se rumeneşte stratul de deasupra. E bine să verificaţi după 30 de minute să vedeţi cum s-a copt, ca să nu aveţi surprize. Lăsaţi plăcinta la răcit, apoi pudraţi-o cu zahăr pudră şi tăiaţi-o pătrăţele sau romburi.

Şi dacă tot am spart gheaţa cu reţete de dulciuri de post, vă aştept  la comentarii cu alte sugestii, fie reţete de-ale voastre, fie de pe alte bloguri, ca să uşurăm cât mai mult căutarea celor care doresc reţete de post.

Read Full Post »

Borşul de sfeclă e o zamă cu un gust dulce-acrişor care uimeşte prin culoarea intensă dată de sfeclă. Reţeta originală nu are zarzavat, însă eu nu pierd nicio ocazie de a adăuga zarzavat din borcanul meu pus pentru iarnă, aşa că am adăugat o lingură cu vârf.

Ingrediente: o sfeclă mai mare, patru cartofi, o ceapă, borş, sare, piper, mărar proaspăt, opţional zarzavat. Sfecla se curăţă, se taie cubuleţe, se presară cu sare şi se lasă într-o sită timp de jumătate de oră. În acest timp curăţaţi cartofii şi tăiaţi-i cubuleţe, curăţaţi şi tocaţi ceapa. Sfecla se spala rapid sub un jet de apă rece (în reţeta originală nu scria, dar eu am simţit nevoia pentru că nu a lăsat mai deloc suc aşa cum scria la catastif) apoi se pune la fiert în apă rece. Eu am adăugat şi ceapa de la început, voi puteţi s-o puneţi mai târziu, însă eu apucasem s-o tai şi nu-mi place să o ţin pe masă în starea asta de agregare :-) După ce sfecla a dat în fiert, am adăugat cartofii şi zarzavatul. Am lăsat la foc mic şi între timp am pus borşul la opărit. E important să nu adăugaţi borşul crud pentru că opreşte fierberea celorlalte legume. A, şi nu faceţi ca mine: în loc să turnaţi tot borşul, adăugaţi treptat până ajunge la gradul de acreală vizat. Eu am scăpat cam mult şi cam stătea lingura drept în borş :-D

Testaţi o bucăţică de cartof şi una de sfeclă şi dacă sunt fierte, opriţi focul de sub oală. Cât timp îşi trage borşul sufletul, pregătiţi o salată de ceapă roşie: tăiaţi ceapa inele, frecaţi-o cu sare, adăugaţi câteva picături de zeamă de lămâie şi câteva de ulei şi puneţi-o pe masă. Umpleţi o strachină (dacă nu ştiţi ce-i aia, căutaţi pe google) cu borş, presăraţi mărar din belşug (eu am sărit peste pasul ăsta că nu aveam mărar şi oricum pusesem şi zarzavat) şi serviţi. Poftă bună!

Referitor la post şi la reţete am găsit un comentariu foarte frumos la postarea Irinei de pe blogul Dulce Casă: Ne pregătim de post! şi îmi permit să îl reproduc aici:  “În general reţetele umblă de la o casă la alta, de la un blog la altul şi sunt de real folos. Totuşi am remarcat că, prin perindarea lor de ici colo se mai pierde din ingrediente. De exemplu, nu prea mai văd prin reţete un ingredient de bază care leagă orice fel de mâncare, i se spune rugăciune:) Nu trebuie sa lipsească de la prepararea nici unui fel de mâncare.” Comentariul este semnat Preot Victor. Vă aştept să comentăm pe această temă dacă vă face plăcere.

Read Full Post »

Astăzi e a doua zi cu reţete de post şi vă prezint o reţetă rapidă care l-ar face invidios până şi pe Jamie Oliver cu ale sale “Mese în 30 de minute”: supă cremă de legume. Se ia o pungă de amestec de legume care arată cam aşa:

Amestecul meu conţine broccoli, conopidă, cartofi, morcovi, fasole verde. Evident că puteţi cumpăra şi legumele separat, le curăţaţi, le tăiaţi cubuleţe etc, dar e mult mai rapid aşa. O pungă din asta costă 9,99 lei la Kaufland. Se mai cumpără şi o pungă de crutoane. Nu am poze la ea, că nu mi-a trecut prin cap să fac, însă sunt nişte crutoane foarte bune, cu ulei de măsline. Costă 5,10 lei la Kaufland, dar găsiţi diverse variante şi în alte hipermarketuri. Sau puteţi să luaţi o pâine, s-o tăiaţi cubuleţe, s-o băgaţi la cuptor etc, e alegerea voastră şi timpul vostru.

Legumele se pun la fiert într-o oală, cu apă cât să le acopere, cu o lingură de ulei de măsline şi condimente (sare, piper, alte cele, după plac şi după stocul din dulap). După ce s-au fiert, se dau deoparte câteva bucheţele de broccoli şi restul se pasează cu tot cu apa în care au fiert. Dacă e prea groasă, mai subţiaţi cu apă fiartă sau cu apă plată. Se pune supa în boluri, se decorează cu broccoliul dat deoparte şi se serveşte cu crutoane. Mie îmi place şi cu mult piper, dar e chestie de gust. Mi-au ieşit cam patru porţii cu 15 lei şi timp minim. Nu-i rău, zic eu :-)

În zilele când nu e post, puteţi strecura în supă şi o bucată de carne pe care o pasaţi o dată cu legumele, ca să fie supa mai săţioasă, însă pentru post e perfectă aşa. Voi ce reţete rapide de post care l-ar face pe Jamie Oliver invidios cunoaşteţi ? :-.)

Read Full Post »

Astăzi este Lăsata Secului, ultima zi în care mai puteţi mânca “de frupt” sau “de dulce” până la Crăciun,  pentru că de mâine începe, pentru creştinii ortodocşi, postul Crăciunului. Postul are o durată de 40 de zile şi se spune că ar fi mai uşor pentru că are multe dezlegări la peşte. Fiecare credincios ţine post cât poate şi cât doreşte pentru că, mai presus de postul alimentar, este postul sufletesc. Însă cum despre suflet nu ştiu să vă povestesc mare lucru, mă voi rezuma la postul alimentar şi voi prezenta săptămâna aceasta câte o reţetă de post în fiecare zi ca să vă dau idei în cazul în care mergeţi pe dieta clasică fasole-cartofi-zacuscă-pate vegetal.

Astăzi vă prezint una din supele mele preferate, minestrone. Este o supă italiană care se face cu multe-multe legume, în funcţie de sezon. Jamie Oliver spune în cartea lui, Jamie în Italia, că niciun italian cu scaun la cap nu va face minestrone din legume care nu sunt în sezon, însă cum eu nu sunt italiancă, mi-am permis câteva excepţii de la regulă :-)

Supa aceasta este o simfonie de gusturi şi, ca în orice simfonie, trebuie să ştim să potrivim notele. De exemplu, data viitoare n-aş mai pune două tipuri de crucifere în aceeaşi supă (varză, conopidă), mi s-a părut prea mult, deşi nu mi-a picat greu deloc; e mai bine să fie, pe  cât posibil, câte un singur reprezentant din fiecare categorie. Este o supă potrivită pentru post deoarece este foarte săţioasă datorită cantităţii mari de legume şi adaosului de paste.

Baza supei se prepară în felul următor: rădăcinoase (morcov, ţelină, rădăcină de pătrunje, păstârnac – câte una din fiecare) date prin răzătoare, două cepe şi un ardei gras sau un gogoşar tocate mărunt se pun la călit într-un vas încăpător, în ulei de măsline, de preferat (eu am folosit margarina mea vegetală). Se adaugă frunze proaspete de busuioc tocate.

Se călesc bine până se înmoaie, eu am pus chiar capacul şi am lăsat să se înăbuşe şi cu ajutorul aburului. Între timp am pregătit legumele: am scos din congelator fasolea verde, am curăţat şi tăiat cubuleţe cartofii, am desfăcut conopida în bucheţele mici şi am pus-o în apă cu oţet ca să iasă gângăniile din ea, am spălat dovleceii, am desfăcut o conservă de cuburi de roşii în bulion, am pregătit un bouquet garni din mărar, pătrunjel, ţelină şi lobodă. În mod normal nu se pun alte verdeţuri la minestrone în afară de busuioc, însă eu am vrut mai multă savoare şi am adăugat şi buchetul de verdeţuri pe care l-am scos la final.

După ce se călesc legumele, se adaugă o cantitate generoasă de zeamă (apă sau supă făcută cu un cub bio sau zeamă de carne dacă nu e post – eu am cumpărat două oase de vită pe care le-am fiert şi am folosit zeama la minestrone, însă în post e suficientă şi apa) şi apoi legumele, în ordinea în care fierb: fasolea verde mai întâi, varza, cartofii, conopida, dovleceii, roşiile în bulion. Se condimentează cu sare, piper, o foaie de dafin şi dacă aveţi vreun amestec de legume uscate bio puteţi adăuga după placul inimii. Spre sfârşitul fierberii se adaugă pastele – eu am pus unele foarte mici care se numesc anellini, dar puteţi folosi absolut orice fel de paste şi chiar orez. În Italia nu se serveşte fără parmezan pe masă, însă noi vom ignora această regulă de dragul postului.

În supă se mai pot pune: fasole albă sau roşie, mazăre, bob, broccoli, spanac, sparanghel, de fapt cam orice legumă intră la minestrone, important e să vă placă. Voi aţi mâncat vreodată minestrone?

Mai multe reţete de post în categoria De post.

Read Full Post »

Nu-i aşa că atunci când aţi citit titlul aţi făcut “ha-ha” în sinea voastră gândindu-vă că m-am prostit şi mă apuc să fac reclamă la margarina care becel inimile noastre? :-D Şi eu m-am hlizit când am citit pe facebook că Biobunătăţi va aduce margarina bio şi m-am îndoit că ar exista aşa ceva. Însă Ina şi Olivia m-au convins cu argumentele lor şi la următoarea comandă pe Biobunătăţi, am adăugat în coş şi margarina Prima Olive de la Rapunzel (şi multe alte bunătăţi de care o să vă vorbesc altă dată). La prima vedere preţul poate părea mare, dar numai dacă o comparaţi cu margarina obişnuită, altfel 14 lei nu e mult, iar dacă pândiţi reducerile zilei de pe pagina de facebook Biobunătăţi, poate o mai prindeţi şi altă dată la preţ redus.

Dar să purcedem la dezbaterea “există sau nu margarină sănătoasă?” Păi eu aş zice că nu. Prima Olive nu este o margarină şi denumirea asta nu-i aduce niciun beneficiu. Mai bine o numeau altfel, sunt sigură că un brainstorming sănătos ar fi rezultat într-o denumire mai prietenoasă. Denumirea de margarină îi aduce numai prejudicii dacă te grăbeşti s-o cataloghezi şi nu citeşti cu atenţie ce scrie pe eticheta, unde zice aşa: “Ingrediente: Untură de palmier, apă, ulei de măsline nativ extra (12,00%), ulei de floarea soarelui dezodorizat, sare de mare, sirop de lămâie. Descriere: Cel mai bun ulei de măsline nativ extra asigură un conţinut ridicat de acizi uleioşi simpli nesaturaţi, iar uleiul de floarea soarelui conferă în plus acizi graşi nesaturaţi. Rezultatul este o margarină de întins pe pâine foarte sănătoasă şi gustoasă fără colesterină.”

Ce-a spus Ina despre ea de m-a convins s-o cumpăr:

“E din grăsimi vegetale nehidrogenate, deci practic doar amestecate laolaltă. Eu am încercat şi e total diferită de ce e în comerţ. În plus e şi mai moale. Practic e mai degrabă o cremă din uleiuri vegetale însă ar suna aiurea şi denumirea asta. E păcat, da, pentru că se bagă în oală cu margarina din comerţ, pentru că e complet diferită.  Mie îmi place cea cu ulei de masline, are o aromă mai pronunţată. Am încercat şi mult laudata margarină bio din sua – earth ballance şi încă o marca bio ungurească însă Rapunzel rămâne singura diferită şi cu adevărat bio.”

Cum ce spune Ina, care ştie tot ce trebuie ştiut despre mâncarea sănătoasă, e lege pentru mine, am încercat-o. Nu mi-a plăcut întinsă pe pâine, sinceră să fiu, cred că sunt prea obişnuită cu gustul untului, dar soţul meu a mâncat-o şi aşa. Însă la călit legume, la clătite şi altele bucate care trec şi prin tigaie – e nemaipomenită. Nu se arde, nu schimbă gustul alimentelor – am făcut şi clătite dulci şi sărate, omletă pentru sandvişul Elizei etc. Se comportă extraordinar şi am avut impresia că scade când e pe foc, ca şi cum s-ar evapora, deci nu riscaţi să vă plutească steluţe de grăsime prin mâncare.

O recomand? Da! O voi mai cumpăra? Cu siguranţă!

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 794 other followers