Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Mese festive’ Category

Cred că ţineţi minte cu toţii că acum peste o lună eram debusolată că nu ştiam unde să organizez petrecerea Elizei şi eram cât pe ce să cedez şi să fac la Mac. Din fericire, Laura Argeşeanu (Attitude Ballet Studio) s-a oferit să îmi închirieze casa boierească în care se află studioul de balet şi am acceptat imediat. Am cooptat-o şi pe Georgiana, profesoara de balet a Elizei, şi aşa a început să se contureze o petrecere cu tema baletului.

Pentru inspiraţie am folosit diverse surse găsite prin google, însă capul meu mişuna de idei pe care m-am străduit să le pun cât mai frumos în practică şi cu o investiţie cât mai mică. Vă povestesc astăzi despre partea de organizare şi mâine despre activităţile pe care le-am făcut la petrecere.

Invitaţiile – le-am găsit pe un site, le-am descărcat şi le-am adaptat în Paint (am înlocuit cuvintele în engleză cu unele în română) – vă reproduc mai jos modelul, cu menţiunea că nu este al meu, l-am găsit pe net, în variantă fetiţă brunetă şi mai era şi fetiţă blondă. Nu mai găsesc acum linkul dar îl adaug imediat ce îl descopăr.

Decoraţiunile: am avut douăzeci de baloane roz, trei tunuri de confetti tip panglică pe care le-am “explodat” înainte de petrecere, un banner cu Happy Birthday şi o decoraţiune costum de balet. Sala era oricum frumos decorată de Laura care este extrem de creativă şi s-a străduit să dea un aer romantic unor săli în care nu se renovase de multă vreme, şi asta cu bani puţini, dar cu efort şi implicare maximă.

Pe câteva din barele pentru balet am întins fustiţele pe care fetiţele le-au primit cadou:

Părinţii au stat în altă sală, unde am avut masa cu gustările şi scaune, sala mare fiind dedicată exclusiv distracţiei copiilor. M-am bucurat mult că au avut suficient spaţiu să alerge, să se joace, să ţipe, să tropăie, să facă tot ce n-ar fi putut face într-un apartament.

Ce ziceţi de balerina asta? E încă în lucru, nu e terminată dar Laura lucrează cu spor la ea.

Am executat (cu mari eforturi, pentru că tot făceam ceva şi o stricam) o decoraţiune costum de balet – aş fi vrut s-o pun afară undeva să semnalizez locul petrecerii însă m-am gândit că ar dispărea destul de rapid, aşa că am ţinut-o în interior, până la urmă. O să detaliez în alt articol cum se face. M-am inspirat de aici dar am făcut-o în stilul meu.

Mâncare – pentru adulţi nu am pregătit mâncare – am avut câteva ronţăieli şi apă. Trebuia să fie şi cafea dar espressorul n-a ţinut cu noi :-) Atât pentru adulţi cât şi pentru copii au mai fost caramele (preferatele mele, de la Bucuria) şi struguri fără sâmburi (delicioşi, abia i-am descoperit şi sunt magnifici şi oricât de mulţi vi s-a părea, s-au mâncat aproape toţi).

Pentru copii am ales gustările preferate ale Elizei: tartine cu pate de ton, tartine cu suncă de curcan (cu 98% carne), mini-frigărui cu biluţe de mozzarella şi roşii cherry şi mini-frigărui cu ouă de prepeliţă fierte şi castravete; pe ici pe colo am aruncat şi câte o ciupercuţă din ridiche. Deşi la început copiii se uitau cu mirare la mâncare şi protestau că ei nu mănâncă aşa ceva, până la urmă nu a mai rămas absolut nimic pe farfurii, deci probabil că le-a plăcut. Am vrut să fie mâncare uşor de mâncat, care să nu-i murdărească (prea tare :-) ), gata porţionată, să nu trebuiască tăiată sau împărţită şi, mai ales, viu colorată. Şi pentru prima dată, am gândit mâncarea din perspectiva copilului, şi nu a adultului.

Copiii au fost foarte încântaţi de scobitorile cu fructe şi legume şi de cele în formă de săbiuţe şi le-au mai luat şi acasă :-)

Sucuri am cumpărat din Ikea – sucurile organice de merişor.

Nu am avut tort – din experienţa mea am remarcat că cea mai mare parte din tort se iroseşte la petreceri, aşa că am comandat la Andreea Crăciun nişte cupcakes (brioşe cu cremă) micuţe, cu cremă roz, potrivite pentru o petrecere cu atât roz :-) Am pus lumânarea Elizei pe o brioşă mai mare (Andreea a fost drăguţă şi inspirată să includă şi două brioşe mai mari) şi apoi fiecare copil şi-a luat de pe tavă o brioşă şi a mâncat-o. Am scăpat de tăiat tort, murdărit o grămadă de vase şi altele asemenea. Amuzant a fost că nu am avut platou să pun brioşele şi am dat jos de pe perete o oglindă frumos decorată, am şters-o şi am folosit-o pe post de platou.

Ne-am şi prostit puţin cu recuzita de la studio (sunt atâtea lucruri drăguţe pe acolo cu care te poţi “juca” la poze, inclusiv o mulţime de costume de balet vintage). Dacă Eliza sau ceilalţi copii ar fi avut chef de poze, le-am fi făcut tuturor poze cu acea ramă, însă nu au vrut şi i-am lăsat în pace – la urma urmei erau acolo ca să se distreze, nu să stea la poză.

Mâine vorbim despre activităţi, daruri şi care sunt ponturile pentru o petrecere reuşită, aşa că staţi pe aproape.

Read Full Post »

Azi e ziua mea şi, deşi n-am chef de ea, a venit şi, din fericire, va şi trece. Am sărbătorit ieri, în avans cu o zi, pentru că a fost duminică şi am profitat de faptul că n-am avut decât trei musafiri pentru a-i răsfăţa cu ceva bun şi pentru a bifa trei provocări dintr-o dată: două de pe blogul Amei (cea din luna mai pe care n-am reuşit s-o fac la timp din motive obiective şi cea din luna iunie) şi una de pe blogul lui Adi Hădean. Pentru provocarea lunii mai am primit blogul Mentă şi rozmarin de pe care am ales să fac reţeta Grissini (să nu vă aşteptaţi la poze aşa de frumoase ca ale ei că doar nu era să stau cu musafirii în casă să fac şedinţe foto), iar pentru luna iunie am primit blogul Mansarda cu bunătăţi de pe care am ales reţeta Brie la cuptor. Pentru provocarea de pe blog la Adi am ales reţeta Visul unei nopţi de iarnă pe care voiam de foarte multă vreme s-o fac.

Pentru grisine, am frământat 500 de grame de făină, 1 cub de drojdie dizolvat în 100 ml de apă, încă 150 ml de apă (apa se pune treptat, nu adăugaţi totul deodată pentru că depinde foarte mult de capacitatea de înglobare a făinii), 50 de grame de unt la temperatura camerei, tăiat cubuleţe, 60 ml de ulei (nu am avut ulei de măsline pentru că tocmai făcusem pâine, aşa că am folosit ulei de floarea soarelui şi au ieşit foarte bune; cu ulei de măsline cred că ieşeau excelente). Aluatul rezultat trebuie să fie compact, moale şi nelipicios. Se lasă la crescut cam o oră, după care se împarte în bucăţele (eu am testat o bucăţică să văd cât de mare şi de groasă ar ieşi grisina şi după acea primă bucată le-am rupt pe toate), am acoperit cu o pungă tăiată pe jumătate (din lipsă de folie) şi am mai lăsat 15 minute. Am aprins cuptorul la 190 de grade. Am format grisinele şi le-am dat la cuptor timp de 20 de minute. Le-am servit în coşuleţ pentru brânza la cuptor şi cu prosciutto înfăşurat în jurul lor, cu măsline, pentru aperitiv.

Pentru brânza la cuptor am luat un Camembert şi un Brie, la prima tură am făcut Camembertul la cuptor şi la a doua tură Brie-ul. Recomand Camembertul, se topeşte mult mai frumos, ca la fondue, pe când Brie-ul se face cam gumos, chiar dacă la fel de gustos. Am făcut câteva mici tăieturi în brânză, am introdus feliuţe de usturoi şi puţin cimbru şi am dat 10-15 minute la cuptor. Am găsit Camembert şi Brie la preţuri extrem de rezonabile la Lidl, am prins şi o zi cu reduceri şi nu cred că am dat pe amândouă mai mult de 10-12 lei, şi chiar dacă n-or fi din alea extravagante, la gust eu nu am simţit diferenţa.

La toate astea am servit un delicios vin roze dulce (nu ştiu cât de potrivit era din punctul de vedere al unui oenolog, însă nouă ne-a plăcut) şi un amestec de măsline picante.

La desert am făcut Visul unei nopţi de iarnă, cu doar câteva modificări – n-am mai înmuiat pişcoturile în nimic pentru că voiam să mănânce şi Eliza şi am aranjat-o în bolul cu picior în loc de tava de terină folosită de Adi. Pentru decor, am găsit în Cora fructe congelate la vrac şi am luat doar câteva, câte mi-au trebuit, n-a fost nevoie să dau banii pe o pungă întreagă. Şi o poză făcută pe fugă:

A fost o zi agreabilă, am primit cadouri frumoase (mulţumesc familiei şi colegelor de serviciu pentru ebook readerul meu minunat şi prietenelor mele pentru decoraţiunile superbe – o să vă arăt curând o poză cu ele şi mie însămi pentru rochia şi parfumul cu care m-am răsfăţat).

Read Full Post »

Centerpiece sau, mai pe româneşte, decoraţiune centrală pentru masa de Paşti:

Aveţi nevoie de un vas pentru trifle (un fel de pahar supradimensionat), burete floral, folie de aluminiu, flori de primăvară, ouă de ciocolată ambalate individual, diverse forme şi culori. Înveliţi buretele floral în folie de aluminiu, lăsând descoperită doar partea de sus în care veţi înfige florile. Turnaţi apă şi îmbibaţi-l bine. Aranjaţi florile, înfigându-le în buretele floral – dacă folosiţi narcise, de exemplu, mai întâi daţi o gaură cu un beţişor şi apoi înfigeţi tulpina pentru că este fragilă şi s-ar putea rupe. Umpleţi de jur împrejur cu ouă de Paşti din ciocolată.

Altă variantă e cea cu grâu încolţit şi cu ouă de prepeliţă, fie vopsite sau nu.

Pentru varianta trei vă trebuie o găletuşă, nişte fire decorative (gen cuibar de ouă), un ou încondeiat şi, eventual, un iepuraş ceramic.

Şi o idee mai specială de desert – puteţi servi, în loc de cozonac/pască sau tort, ceva mai simplu: brioşe decorate cu o glazură din unt şi cremă mascarpone, aranjată să arate ca un cuibuşor (puneţi crema într-o pungă şi tăiaţi vârful), însoţite de castronele pline de jeleuri colorate în formă de ouă de Paşti, de iepuraşi sau de puişori. Fiecare invitat îşi poate decora brioşa cum doreşte şi, mai ales, copiii vor fi încântaţi să deguste jeleurile multicolore.

Read Full Post »

Nu vă dau reţete pentru că blogurile culinare sunt pline de ele şi nu ştiu ce aş reuşi eu să aduc în plus, însă vă dau trei idei despre cum să reinventaţi preparatele tradiţionale.

Pentru drob am făcut anul trecut ouă în formă de inimă, după o idee găsită pe un site de bento. În loc să prind cartonul cu elastice, cum e menţionat acolo, eu l-am capsat, pentru că nu stăteau deloc elasticele – poată vă ajută şi pe voi ideea asta. Am băgat ouăle-inimi în drob şi când am tăiat, arătau foarte frumos.

Cozonacul îl puteţi coace în formă de miel, eu am o formă de câţiva ani şi o scot doar la Paşti, însă aş putea face şi checuri sau torturi în ea, aşa că zic că merită investiţia să vă cumpăraţi una, fie una de calitate de la Wilton, fie una din piaţă (am văzut eu în vreo două pieţe). În poza de mai jos, îl puteţi vedea şi simplu şi cu glazură de ciocolată albă.

Pasca o puteţi aranja sub formă de boboci de trandafir – eu am testat aseară o reţetă de pască şi mi-a ieşit incredibil de bună însă nu semăna cu un trandafir (umplutura a fost prea moale şi a deformat aluatul), însă voi încerca din nou până îmi va ieşi. Între timp, vă las cu o pască făcută de autoarea blogului Little Lucky.

Alte idei pentru mese de sărbătoare (reţete, decoraţiuni pentru masă etc) găsiţi la categoria Mese festive. Mâine discutăm despre aranjatul mesei şi despre desert.

Read Full Post »

Ce au în comun cele două? Faptul că amândouă preparatele au fost servite aseară la ziua Elizei la o masă mică, în familie. Orezul cu fructe de mare a ieşit neaşteptat de bun, iar tortul din foi de clătite mi-a dat puţin de furcă dar până la urmă a meritat. Pozele sunt făcute “pe genunchi” pentru că nu am avut timp pentru şedinţe foto şi oricum ştiţi deja că aparatul meu foto face nişte poze groaznice. Însă vă asigur că toate preparatele au fost delicioase :-)

Orez cu fructe de mare

Am pornit de la reţeta Laurei Adamache de aici. Am pus uleiul de măsline, un căţel de usturoi zdrobit cu lama cuţitului şi fulgi de ardei iute uscat în tigaie, la încălzit. După ce uleiul s-a parfumat, am scos căţelul de usturoi şi am pus bucăţele de piept de pui, ca să fie acolo în caz că cineva nu mânca fructe de mare. Le-am lăsat doar până s-au albit pe o parte şi pe alta, nu le-am prăjit. Am adăugat fructele de mare bine scurse (am avut o pungă de fructe de mare congelate care avea în ea creveţi, scoici, inele de calamar, caracatiţă mică) şi am lăsat pe foc mediu până s-a evaporat apa din ele. Între timp am pus la fiert apă şi când a început să clocotească am dat deoparte şi am pus în ea patru roşii medii spălate în prealabil. Le-am lăsat un minut să le pocnească pieliţa, apoi le-am scos, le-am decojit şi le-am tocat grosier. În tigaie am turnat un pahar de vin alb (nu un pahar mare, cam 150 de ml) şi am lăsat să se evapore alcoolul. Am adăugat roşiile, orezul (am găsit un orez cu bob lung de la Panzani, în punguţe mai mici, de 500 de grame) şi apa în care am opărit roşiile. În tot acest timp am lăsat pe aragaz o crăticioară cu apă clocotită ca să mai adaug pe măsură ce se evapora lichidul pentru că orezul ăsta are nevoie de un timp de fierbere mai mare şi nu aveam chef să-mi afum bunătate de preparat. Am mai adăugat o mână mică de pătrunjel tocat, puţin cimbru uscat şi multă sare şi piper. Condimentaţi bine pentru că orezul absoarbe multă sare. Când orezul e fiert, e gata. Bon appetit! (cu intonaţie, ca la Julia Child :-) )

Dovada că a fost foarte bun e că Miha a mâncat tot din farfurie (lucru pe care nu-l face niciodată!) iar cumnatul meu a mai cerut două porţii!

Pentru tort m-am inspirat dintr-o revistă însă reţeta era varză, aşa cum, de altfel sunt mai toate reţetele din reviste. Am adaptat-o puţin şi am reuşit să salvez ceea ce promitea să fie un dezastru culinar: tort din foi de clătite şi cremă de portocale.

Ingrediente foi: 100 de grame de făină, 50 de grame de cacao (eu am folosit carob), 400 ml de lapte, 4 ouă separate, 50 de grame de zahăr. Amestecaţi făina cu pudra de cacao şi, separat, gălbenuşurile cu laptele. Uniţi ingredientele uscate cu cele lichide şi bateţi cu telul. Lăsaţi să se odihnească 20 de minute. Bateţi spumă albuşurile, adăugaţi zahărul (eu am pus pudră) şi omogenizaţi. Încorporaţi spuma de albuşuri în restul de aluat. Dacă amestecul e prea gros, mai adăugaţi puţin lapte, dacă e prea subţire, mai adăugaţi puţină făină. Coaceţi minim patru foi de clătite, maxim câte vă ies, ideal ar fi să fie mai grosuţe.

Ingrediente cremă: 2 plicuri de budincă de vanilie (alegeţi una bio), 450 ml de suc de portocale proaspăt stors, 50 de ml suc de lămâie proaspăt stors, 150 de grame de zahăr, 400 ml smântână pentru frişcă, o linguriţă de coajă de lămâie, o linguriţă de coajă de portocală (ideale ar fi unele bio ca această coajă de portocale bio de la Biobunătăţi; eu n-am avut bio, ci dr Oetker, dar mă voi aproviziona pentru viitor). Luaţi 50 de ml de suc de portocale şi amestecaţi-l cu 50 ml de suc de lămâie. Dizolvaţi praful de budincă în lichid. Separat puneţi pe foc cei 400 de ml de suc de portocale rămas cu 150 de grame de zahăr şi coaja rasă de portocală şi lămâie. Când dă în clocot, adăugaţi budinca dizolvată şi amestecaţi energic până se întăreşte ca o cremă groasă. Daţi deoparte şi puneţi în baie de gheaţă sau direct în chiuvetă cu apa rece curgând şi amestecaţi până se mai răcoreşte. Bateţi frişca până se întăreşte şi apoi amestecaţi-o cu crema de budincă. Eu am amestecat o parte cu mixerul şi o parte cu telul şi crema şi-a menţinut consistenţa.

Distribuiţi crema între foile de clătită având grijă ca ultimul strat să fie o clătită. Decoraţi cu aveline din frişcă (eu am mai bătut separat încă 200 de ml de frişcă dar puteţi păstra din cei 400 de ml iniţiali), felii de portocală decojite şi ciocolată rasă. Daţi la frigider minim o oră. Nu am poză cu secţiunea dar vă asigur că a fost bun.

 

Read Full Post »

În noiembrie noi avem mai mulţi sărbătoriţi printre rude şi prieteni, dar una din cele mai importante este onomastica surorii mele, Mihaela. Şi, evident, când e bal, trebuie şi mâncare şi pentru că sora mea e adepta stilului clasic în bucătărie, mi-am băgat eu coada şi am convins-o să facă o masă mai deosebită, în ideea că friptură cu cartofi mănânci în fiecare duminică acasă la tine, când te duci undeva în vizită mai guşti şi ceva mai bun. Aşa că dacă aţi rămas flămânzi sau nu v-a plăcut mâncarea, să ştiţi că e vina mea şi nu a Mihaelei :-)

Am făcut creveţi în aluat cu un sos absolut minunat. Creveţii se marinează într-un amestec de mirodenii specifice (din lipsă de timp să ajung în Carrefour unde au o gamă mai largă de produse internaţionale, am luat din Cora un sos tailandez gata preparat şi i-am marinat în el). Şi pentru că nu am găsit foi de wonton, am folosit aluat de plăcintă de-al nostru. Şi creveţii n-au fost Tiger, ci mici. Şi sosul a fost la sticluţă, un sos iute-dulce, cu nişte bucăţele de ardei prin el, ceva de vis, îmi venea să-l ung pe pâine.

Aşa trebuiau să arate creveţii în aluat (legaţi cu paste fine, înmuiate în apă, dar ale noastre s-au înmuiat prea tare şi n-am mai făcut asta. Şi creveţii s-au înmuiat că i-am pus unii peste alţii în timpul procesului de “învelire”):

Ai noştri au arătat aşa:

Şi au fost delicioşi şi nu ne pare rău că i-am făcut.

După aia am avut nişte sandvişuri cu somon afumat. Felii de miez de toast (fără coajă) unse cu brânză Philadelphia peste care am pus bucăţele de somon afumat (alegeţi un somon de bună calitate) şi apoi fâşii de castravete (făcute cu unealta de curăţat legume), apoi altă felie de pâine, apoi iar brânză, somon, castravete şi pâine şi apoi tăiat în patru triunghiuri şi fixate cu o scobitoare. Am făcut o mulţime şi s-au mâncat toate. Am văzut reţeta la Euforia Tv şi acolo se serveau alături de roşii cherry caramelizate, dar noi n-am mai avut timp de aşa ceva deşi aş fi fost curioasă să văd cum sunt.

Am mai avut două platouri cu brânză,  decorate cu nuci şi struguri. Au fost trei tipuri de brânzeturi cumpărate de Miha şi alese perfect, un brie, un camembert şi o brânză cu mucegai, toate de bună calitate, pe principiul “mai bine puţin şi bun, decât mult şi prost”. Aici mai trebuiau să fie şi nişte smochine  umplute cu brânză de capră, dar evident în Cora nu erau smochine (încă o dată Carrefour primează la capitolul aprovizionare) aşa că am renunţat.

Un platou cu măsline asortate şi un bol cu amestec de sălăţuri din grădina ursului (se găsesc pungi cu amestecuri de salate în mai toate hipermarketurile, deşi cel mai mult îmi plac cele din Mega Image) au venit în completarea mesei noastre festive fusion (adică o amestecătură de bucate :-) )

La desert Miha a făcut cu mânuţele ei tortul de morcovi cu cremă de brânză care i-a ieşit perfect şi pe care l-am decorat cu trandafiraşi din caramele (în viaţa mea nu mai fac pastă MMF, atât de uşor se fac aceşti trandafiri) şi cu miez de nucă.

Din punctul meu de vedere a fost o masă reuşită, nu ştiu însă ce părere au avut invitaţii noştri, care poate aşteptau ceva mai consistent :-)

Read Full Post »

A venit şi a trecut ziua Elizei, am făcut şi petrecere şi ne-am simţit minunat. A fost multă, multă muncă dar a meritat fiecare oră din noapte pe care nu am dormit-o şi fiecare alergătură şi stresul aferent. Eliza s-a simţit nemaipomenit şi la fel şi invitaţii (cel puţin aşa au spus). Am pornit de la ideea să îi fac o petrecere cu copii şi din idee în idee am organizat până la urmă o petrecere tematică. Mi-e greu să definesc tema într-un singur cuvânt, am avut decoraţiuni de toamnă, mâncare românească, muzică populară şi o gazdă în costum naţional, deci să îi spunem o petrecere câmpenească. Am vrut s-o îmbrac şi pe Eliza în ie dar am descoperit că nu îi mai vine, aşa că am ales, în schimb, un compleu cu bluză şi rochiţă primite cadou de la naşii ei din Canada, cărora le mulţumim şi pe această cale pentru toate darurile trimise.

Decoraţiunile au fost făcute de mine, am avut “trandafiri” din frunze uscate, o coroniţă de mere, un banner cu “la mulţi ani, eliza”, un aranjament floral cu flori de toamnă, perne cusute cu frunze şi multe, multe jucării :-) Am pregătit pentru copii cuburi de construit, creioane colorate, caiete pentru desenat şi suficient spaţiu să aibă loc de joacă. Am mers pe ideea “la o petrecere de copii să inviţi atâţia copii câţi ani face copilul” am invitat doar doi copii, adică suficienţi cât să se joace frumos fără să se calce în picioare, mai ales într-un apartament de bloc. Am mai avut şi un bebe mic, dar nu se pune pentru că stătea cuminte la tăticul ei în braţe.

De mâncare am avut la aperitiv pastramă de vită, cârnaţi şi slănină de la Baciu, aduse pe un fund de lemn (n-am mai apucat să fac poze că au dispărut în secunda doi), o oală cu sarmale în foi de viţă şi de varză (cu umplutură din carne de vită şi pui, în caz că vroiau să mănânce şi copiii) şi un tort făcut de mine cu câteva ore înainte să vină invitaţii ca să fie proaspăt (să nu faceţi asta, e un stres groaznic)

M-am axat pe mâncarea pentru adulţi pentru că petrecerea a fost la ora 18.00, după somnul de prânz al copiilor, oră la care ei au mâncat deja şi nu le stă capul decât la joacă. De băut am pregătit pentru copii suc organic de merişor la cutiuţă individuală, cumpărat din magazinul suedez din Ikea, iar pentru părinţi vin roşu la pastramă şi vin alb la sarmale.

În încheiere am adus şi două platouri cu plăcintă cu mere şi plăcintă cu dovleac, din care am mai pus şi la pachet cui a dorit:

La plecare am dăruit copiilor câte un săculeţ făcut de mine cu nişte bunătăţi şi o inimioară pe care scria “Mulţumesc că ai fost la ziua mea. Cu drag, Eliza”. Cel de mai jos e săculeţul pentru fetiţe, celui de băieţel (cu o maşinuţă din fetru pe el şi panglică bleu) nu am mai apucat să îi fac poze.

Despre decoraţiunile făcute manual şi despre deliciosul tort pe care l-am făcut (nu mă laud, dar chiar a fost delicios, mai ales că eu nu prea sunt pricepută la torturi şi am încercat o reţetă nouă) vorbim mai detaliat în zilele următoare.

Eliza a primit numai cadouri frumoase de care a fost încântată şi a primit chiar şi o floricică aranjată special pentru ea. Asta e o idee grozavă, să te duci la petrecerea unei fetiţe şi să-i duci un trandafir alb înfăşurat în tul roz. Este superb şi o să îl usuc atârnat în jos de perdea (îşi păstrează forma şi nu cad petalele) ca să îl avem amintire. Prietena cu trandafirul are multe idei grozave, aş fi vrut să vă povestesc de botezul fetiţei ei dar nu am avut timp, însă promit să recuperez ca să aveţi o sursă în plus de inspiraţie când organizaţi botezul copiilor sau finilor voştri. Felicitarea e primită de la naşa ei  şi mi s-a părut că se potriveşte cu trandafirul aşa că le-am pozat împreună.

Mulţumesc tuturor celor care au contribuit la reuşita acestei petreceri: Anca pentru costumele populare, Miha şi Andreea pentru ajutorul în casă, Carmen, Amira, Stela şi Cristina pentru că au venit!

Read Full Post »

Vineri a fost ziua mea şi m-am serbat, alături de altă colegă, cu o mega-petrecere la birou. Aici sunt majoritatea oamenilor dragi care mai sunt în Bucureşti şi ce poate fi mai frumos decât să mănânci ceva bun în compania lor?

Pentru că e vară şi cald şi lumea ia cu asalt parcurile (atunci când nu e caniculă) m-am decis să dau o petrecere cu tema parcul de distracţii. Am avut mici (două platouri imense cu mici, cartofi la cuptor şi ciuperci la grătar, cu muştar şi castraveciori muraţi, care au dispărut instant), gogoşi (simple, cu gem şi cu ciocolată şi alături sosuri de căpşune, zmeură şi ciocolată), pop-corn, îngheţată de casă şi cornete în care să-şi pună lumea după dorinţă, baloane colorate, baloane de săpun şi loc de pozat ;-) Şi în plus, trei mere îmbrăcate în caramel care nu prea mi-au ieşit (le-am făcut în casă) şi pe care le-am pus drept decor.

Poze de la eveniment:

Read Full Post »

Slavă Domnului, nu sunt atât de multe ocazii într-un an să organizez mese festive că altfel aş cădea lată de oboseală. E mult de lucru, chiar şi dacă serveşti cartofi prăjiţi, tot trebuie să-i cureţi, să-i tai, să-i prăjeşti, să pui masa, să strângi masa, să speli vasele. În ciuda oboselii, îmi face mereu plăcere să am invitaţi, aşa că sâmbătă am sărbătorit ziua soţului meu în cerc restrâns la mine acasă. Am vrut să gătesc ceva deosebit, măcar la aperitiv, iar la felul principal, ceva simplu de preparat şi care să poată fi mâncat şi de Eliza. Am ales pui la cuptor cu piure şi salată verde cu ceapă verde şi ridichi şi separat două sosuri, de verdeaţă şi de usturoi. La aperitive, am dorit ceva mai elegant, care să compenseze puiul la cuptor de la felul doi, aşa că am ales:

Ouă umplute cu anşoa şi capere, după reţeta lui Teo şi aranjate după ideea Laurei. Sunt nemaipomenit de bune, trebuie să le încercaţi. Nu vă speriaţi de ideea de a folosi anşoa, dau o aromă grozavă şi nici pe departe nu e gustul acela de peşte atât de pregnant pe care unele persoane îl urăsc în mâncare. În urma executării acestui fel, am rămas cu un borcan întreg de capere. Poate ne dă cineva o idee ce să facem cu ele. Ştiu că merg bine la peşte, aţi încercat vreo reţetă şi ştiţi sigur că iese?

Mozzarella marinată în creme fraiche după o reţetă de-a lui Jamie Oliver. Creme fraiche e denumirea unei smântâni cu 28% grăsime, dar nu am găsit aşa ceva, aşa că am folosit smântână pentru gătit de la Dorna cu 32% grăsime şi a ieşit ceva de vis. Vă dau reţeta pe scurt: feliile de mozzarella sau mini-mozzarellele cum am folosit eu se pun într-un vas şi se acoperă cu smântână pentru gătit (nu smântână obişnuită, care e mai acră, ci specială pentru gătit, care e dulce şi fluidă). Se condimentează cu sare şi piper. Se mai adaugă coajă de lămâie tocată mărunt, fâşiuţe de ardei iute roşu (fără seminţe), frunze proaspete de măghiran (eu am pus uscate, de unde proaspete la noi?), zeama de la jumătate de lămâie şi o lingură-două de ulei de măsline. Eu nu am avut ulei de măsline, aşa că nu am mai pus deloc şi totul a fost absolut delicios, atât de delicios, că mă duc mâine să mai cumpăr mozzarella să mai fac, smântânâ mai am (era cutie de 1 litru şi n-am folosit-o pe toată).

O felie de brânză brie, cu câteva nuci, mai mult pentru a deschide apetitul:

Pastă de măsline negre (tapenade), se găseşte la borcănele:

Compoziţie de bruschette (cubuleţe de roşii proaspete, usturoi tocat, oregano), servită în castronele, ca să evit înmuierea pâinii. Aşa fiecare şi-a pus cât a vrut.

Alături un coş plin  de felii de baghetă prăjite pe care le-am cumpărat gata făcute, la pungă. Dacă mai stăteam să prăjesc individual pâinea, îmi mai trebuia o viaţă. Aşa, am putut să mă ocup de altceva şi nici n-am stat cu stres că nu-mi ajunge sau că mai trebuie să fac. Cum se golea coşuleţul, cum mai aduceam.

Dacă sunteţi în pană de idei şi se apropie vreo sărbătoare mai aruncaţi un ochi aici, aici, aici, aici şi aici.

Read Full Post »

Ştiţi vorba aia românească “socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg”? Aşa am păţit şi eu ieri. Am pornit la drum (în bucătărie) să gătesc ceva rapid pentru cină şi care să poată fi luat şi a doua zi la pachet la serviciu. Numai că am ajuns acasă şi unele ingrediente erau congelate, pieptul de pui a fiert mai greu ca niciodată, în bucătărie era o căldură infernală de nu puteai sta şi eu alergam de la o oală la alta şi de la un ingredient la altul până am căzut lată la 12.30 noaptea, cu o mică pauză de degustare (adică cină). Am gătit aşa: pateuri din aluat de foietaj umplute cu ciuperci, cu caşcaval, cu caş de oaie, cârnaţi în foetaj, crenvurşti în foietaj, brioşe din foeitaj cu bacon, ardei şi ceapă verde, salată de ciuperci cu usturoi şi salată de pui cu chipsuri (da, nu strâmbaţi din nas, e absolut extraordinară).

Maratonul acesta culinar s-a mai datorat şi faptului că încerc diverse reţete de aperitive pentru o viitoare sărbătorire în familie şi vreau să fac o serie de aperitive gătite, nu să servesc salam săsesc, şuncă de Praga umplută cu salată de crudităţi şi roşie cu brânză  :-D Am găsit aici mai multe idei de aperitive deosebite şi de acolo m-am inspirat pentru salata de ciuperci, pentru brioşele din foietaj şi pentru salata de pui cu chipsuri.

Pozele nu sunt prea grozave pentru că sunt făcute la 12 noaptea, dar cred că o să vă facă poftă cu siguranţă.

DSC04886

DSC04881

Şi off-topic, ştie cineva ce fruct e ăsta? L-am găsit pe jos în Herăstrău şi, deşi m-am uitat peste tot să identific copacul din care a căzut (nu că informaţia asta m-ar fi ajutat la ceva) nu l-am găsit. Noi îi spunem fructul-creier din cauza aspectului, dar aş fi curioasă să ştiu denumirea adevărată.

DSC04879

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 736 other followers