Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Mese festive’ Category

“Desigur că prepeliţa îşi păstrează cel mai bine caracterul şi savoarea sub formă de friptură: la frigare sau în mălai la cuptor. Înclin spre frigare, în felul în care îl descriu mai jos.

Operaţia e simplă: după ce ai scos penele şi măruntaiele, introduci în interiorul păsării o felie de slănină cu mirodenii şi o sărezi (tot înăuntru). Înveleşti prepeliţa într-o felie subţire de slănină nefiartă. Înveleşti apoi cu o foaie de viţă legată cu aţă subţire. Reamintesc cetitorului că frigarea trebuie înroşită bine în foc înainte de a fi introdusă în prepeliţă.

Învârţi încet şi la mare distanţă de foc. Frigerea durează cam 15/20 minute. Slănina care înveleşte pasărea trebuie să fie casantă. Un ultim şi foarte important amănunt: frigarea nu trebuie să fie aşezată deasupra cărbunilor, ci alături de foc. Dacă lucrezi în aer liber, focul trebuie aşezat în direcţia vântului. Astfel, grăsimea care pică pe cărbuni alterează gustul acestui vânat, deşi e unul dintre cele mai, dacă nu cel mai fin şi mai gingaş din câte sunt. Vin roşu.” (Păstorel Teodoreanu, Adevărul literar şi artistic, nr 667/1933).

prepelite la ceaun

Păi ce să spun, prepeliţe aveam, slănină aveam, viţă aveam, frigare aveam, dar n-am avut aţă, aşa că a trebuit să aleg alt mod de gătire :-D Asta aşa, ca în bancul ăla sec de pe vremea comunistă: Dăm carne doar dacă luaţi şi cartofi, dăm cartofi doar dacă luaţi şi ulei, dăm ulei doar dacă luaţi şi orez, dăm orez doar dacă luaţi şi cuie, ne pare rău, cuie nu avem :-D

Prin urmare am gătit prepeliţele aşa: le-am tăiat în jumate pe lung (deşi mergeau şi întregi), le-am sărat, le-am piperat. Am pus la încins trei linguri mari de osânză de mangaliţa şi am perpelit bine prepeliţele. Ba îmi pare rău că nu le-am perpelit şi mai bine, ar fi căpătat o culoare şi mai frumoasă. Separat am dat în clocot nişte apă. Am turnat apa clocotită în tuciul în care am prăjit prepeliţele doar cât să le acopăr. Am pus capacul şi am fiert la foc iute până s-au pătruns bine. Le-am mâncat cu mujdei şi cartofi noi fierţi şi uşor prăjiţi, plus o bucată bună de pâine cu care să înmoi în sos. Carnea de prepeliţă e foarte gustoasă, nu vă feriţi s-o mai gătiţi din când în când dacă aveţi o sursă de prepeliţe. Eu am luat prepeliţele astea cu 6 lei bucata şi ştiu că de 18 lei cât au fost luam nişte piept de pui şi mâncam mai bine, dar plăcerea mea a fost să mănânc prepeliţe :) Deşi Păstorel zice vin roşu, eu aş fi băut un vin alb, numai pentru motivul că l-aş fi putut bea răcit bine :-) Dar n-am băut, că n-aveam şi au mers şi aşa. Totuşi, dacă le gătiţi, nu uitaţi de vin!

Read Full Post »

Un cofraj de ouă, trei ouă sparte în partea de sus, spălate bine şi uscate, o grădină sau o bucată de spaţiu verde din care să extrageţi cu grijă nişte iarbă sau alte buruieni mici cu tot cu puţin pământ (mulţumesc, Viorica, pentru lucernă şi pentru faptul că te-ai dus în grădină şi te-ai umplut de noroi ca să-mi faci mie hatârul!), floricele, căpşuni (puteţi pune ouă roşii sau ouă încondeiate în loc de căpşuni).

M-am distrat cu pozele, aşa că vă pun mai multe:

deco2

DSCN9062_1

DSCN9065_1

deco1

DSCN9072_1

Read Full Post »

Cred că ţineţi minte cu toţii că acum peste o lună eram debusolată că nu ştiam unde să organizez petrecerea Elizei şi eram cât pe ce să cedez şi să fac la Mac. Din fericire, Laura Argeşeanu (Attitude Ballet Studio) s-a oferit să îmi închirieze casa boierească în care se află studioul de balet şi am acceptat imediat. Am cooptat-o şi pe Georgiana, profesoara de balet a Elizei, şi aşa a început să se contureze o petrecere cu tema baletului.

Pentru inspiraţie am folosit diverse surse găsite prin google, însă capul meu mişuna de idei pe care m-am străduit să le pun cât mai frumos în practică şi cu o investiţie cât mai mică. Vă povestesc astăzi despre partea de organizare şi mâine despre activităţile pe care le-am făcut la petrecere.

Invitaţiile – le-am găsit pe un site, le-am descărcat şi le-am adaptat în Paint (am înlocuit cuvintele în engleză cu unele în română) – vă reproduc mai jos modelul, cu menţiunea că nu este al meu, l-am găsit pe net, în variantă fetiţă brunetă şi mai era şi fetiţă blondă. Nu mai găsesc acum linkul dar îl adaug imediat ce îl descopăr.

Decoraţiunile: am avut douăzeci de baloane roz, trei tunuri de confetti tip panglică pe care le-am “explodat” înainte de petrecere, un banner cu Happy Birthday şi o decoraţiune costum de balet. Sala era oricum frumos decorată de Laura care este extrem de creativă şi s-a străduit să dea un aer romantic unor săli în care nu se renovase de multă vreme, şi asta cu bani puţini, dar cu efort şi implicare maximă.

Pe câteva din barele pentru balet am întins fustiţele pe care fetiţele le-au primit cadou:

Părinţii au stat în altă sală, unde am avut masa cu gustările şi scaune, sala mare fiind dedicată exclusiv distracţiei copiilor. M-am bucurat mult că au avut suficient spaţiu să alerge, să se joace, să ţipe, să tropăie, să facă tot ce n-ar fi putut face într-un apartament.

Ce ziceţi de balerina asta? E încă în lucru, nu e terminată dar Laura lucrează cu spor la ea.

Am executat (cu mari eforturi, pentru că tot făceam ceva şi o stricam) o decoraţiune costum de balet – aş fi vrut s-o pun afară undeva să semnalizez locul petrecerii însă m-am gândit că ar dispărea destul de rapid, aşa că am ţinut-o în interior, până la urmă. O să detaliez în alt articol cum se face. M-am inspirat de aici dar am făcut-o în stilul meu.

Mâncare – pentru adulţi nu am pregătit mâncare – am avut câteva ronţăieli şi apă. Trebuia să fie şi cafea dar espressorul n-a ţinut cu noi :-) Atât pentru adulţi cât şi pentru copii au mai fost caramele (preferatele mele, de la Bucuria) şi struguri fără sâmburi (delicioşi, abia i-am descoperit şi sunt magnifici şi oricât de mulţi vi s-a părea, s-au mâncat aproape toţi).

Pentru copii am ales gustările preferate ale Elizei: tartine cu pate de ton, tartine cu suncă de curcan (cu 98% carne), mini-frigărui cu biluţe de mozzarella şi roşii cherry şi mini-frigărui cu ouă de prepeliţă fierte şi castravete; pe ici pe colo am aruncat şi câte o ciupercuţă din ridiche. Deşi la început copiii se uitau cu mirare la mâncare şi protestau că ei nu mănâncă aşa ceva, până la urmă nu a mai rămas absolut nimic pe farfurii, deci probabil că le-a plăcut. Am vrut să fie mâncare uşor de mâncat, care să nu-i murdărească (prea tare :-) ), gata porţionată, să nu trebuiască tăiată sau împărţită şi, mai ales, viu colorată. Şi pentru prima dată, am gândit mâncarea din perspectiva copilului, şi nu a adultului.

Copiii au fost foarte încântaţi de scobitorile cu fructe şi legume şi de cele în formă de săbiuţe şi le-au mai luat şi acasă :-)

Sucuri am cumpărat din Ikea – sucurile organice de merişor.

Nu am avut tort – din experienţa mea am remarcat că cea mai mare parte din tort se iroseşte la petreceri, aşa că am comandat la Andreea Crăciun nişte cupcakes (brioşe cu cremă) micuţe, cu cremă roz, potrivite pentru o petrecere cu atât roz :-) Am pus lumânarea Elizei pe o brioşă mai mare (Andreea a fost drăguţă şi inspirată să includă şi două brioşe mai mari) şi apoi fiecare copil şi-a luat de pe tavă o brioşă şi a mâncat-o. Am scăpat de tăiat tort, murdărit o grămadă de vase şi altele asemenea. Amuzant a fost că nu am avut platou să pun brioşele şi am dat jos de pe perete o oglindă frumos decorată, am şters-o şi am folosit-o pe post de platou.

Ne-am şi prostit puţin cu recuzita de la studio (sunt atâtea lucruri drăguţe pe acolo cu care te poţi “juca” la poze, inclusiv o mulţime de costume de balet vintage). Dacă Eliza sau ceilalţi copii ar fi avut chef de poze, le-am fi făcut tuturor poze cu acea ramă, însă nu au vrut şi i-am lăsat în pace – la urma urmei erau acolo ca să se distreze, nu să stea la poză.

Mâine vorbim despre activităţi, daruri şi care sunt ponturile pentru o petrecere reuşită, aşa că staţi pe aproape.

Read Full Post »

Azi e ziua mea şi, deşi n-am chef de ea, a venit şi, din fericire, va şi trece. Am sărbătorit ieri, în avans cu o zi, pentru că a fost duminică şi am profitat de faptul că n-am avut decât trei musafiri pentru a-i răsfăţa cu ceva bun şi pentru a bifa trei provocări dintr-o dată: două de pe blogul Amei (cea din luna mai pe care n-am reuşit s-o fac la timp din motive obiective şi cea din luna iunie) şi una de pe blogul lui Adi Hădean. Pentru provocarea lunii mai am primit blogul Mentă şi rozmarin de pe care am ales să fac reţeta Grissini (să nu vă aşteptaţi la poze aşa de frumoase ca ale ei că doar nu era să stau cu musafirii în casă să fac şedinţe foto), iar pentru luna iunie am primit blogul Mansarda cu bunătăţi de pe care am ales reţeta Brie la cuptor. Pentru provocarea de pe blog la Adi am ales reţeta Visul unei nopţi de iarnă pe care voiam de foarte multă vreme s-o fac.

Pentru grisine, am frământat 500 de grame de făină, 1 cub de drojdie dizolvat în 100 ml de apă, încă 150 ml de apă (apa se pune treptat, nu adăugaţi totul deodată pentru că depinde foarte mult de capacitatea de înglobare a făinii), 50 de grame de unt la temperatura camerei, tăiat cubuleţe, 60 ml de ulei (nu am avut ulei de măsline pentru că tocmai făcusem pâine, aşa că am folosit ulei de floarea soarelui şi au ieşit foarte bune; cu ulei de măsline cred că ieşeau excelente). Aluatul rezultat trebuie să fie compact, moale şi nelipicios. Se lasă la crescut cam o oră, după care se împarte în bucăţele (eu am testat o bucăţică să văd cât de mare şi de groasă ar ieşi grisina şi după acea primă bucată le-am rupt pe toate), am acoperit cu o pungă tăiată pe jumătate (din lipsă de folie) şi am mai lăsat 15 minute. Am aprins cuptorul la 190 de grade. Am format grisinele şi le-am dat la cuptor timp de 20 de minute. Le-am servit în coşuleţ pentru brânza la cuptor şi cu prosciutto înfăşurat în jurul lor, cu măsline, pentru aperitiv.

Pentru brânza la cuptor am luat un Camembert şi un Brie, la prima tură am făcut Camembertul la cuptor şi la a doua tură Brie-ul. Recomand Camembertul, se topeşte mult mai frumos, ca la fondue, pe când Brie-ul se face cam gumos, chiar dacă la fel de gustos. Am făcut câteva mici tăieturi în brânză, am introdus feliuţe de usturoi şi puţin cimbru şi am dat 10-15 minute la cuptor. Am găsit Camembert şi Brie la preţuri extrem de rezonabile la Lidl, am prins şi o zi cu reduceri şi nu cred că am dat pe amândouă mai mult de 10-12 lei, şi chiar dacă n-or fi din alea extravagante, la gust eu nu am simţit diferenţa.

La toate astea am servit un delicios vin roze dulce (nu ştiu cât de potrivit era din punctul de vedere al unui oenolog, însă nouă ne-a plăcut) şi un amestec de măsline picante.

La desert am făcut Visul unei nopţi de iarnă, cu doar câteva modificări – n-am mai înmuiat pişcoturile în nimic pentru că voiam să mănânce şi Eliza şi am aranjat-o în bolul cu picior în loc de tava de terină folosită de Adi. Pentru decor, am găsit în Cora fructe congelate la vrac şi am luat doar câteva, câte mi-au trebuit, n-a fost nevoie să dau banii pe o pungă întreagă. Şi o poză făcută pe fugă:

A fost o zi agreabilă, am primit cadouri frumoase (mulţumesc familiei şi colegelor de serviciu pentru ebook readerul meu minunat şi prietenelor mele pentru decoraţiunile superbe – o să vă arăt curând o poză cu ele şi mie însămi pentru rochia şi parfumul cu care m-am răsfăţat).

Read Full Post »

Centerpiece sau, mai pe româneşte, decoraţiune centrală pentru masa de Paşti:

Aveţi nevoie de un vas pentru trifle (un fel de pahar supradimensionat), burete floral, folie de aluminiu, flori de primăvară, ouă de ciocolată ambalate individual, diverse forme şi culori. Înveliţi buretele floral în folie de aluminiu, lăsând descoperită doar partea de sus în care veţi înfige florile. Turnaţi apă şi îmbibaţi-l bine. Aranjaţi florile, înfigându-le în buretele floral – dacă folosiţi narcise, de exemplu, mai întâi daţi o gaură cu un beţişor şi apoi înfigeţi tulpina pentru că este fragilă şi s-ar putea rupe. Umpleţi de jur împrejur cu ouă de Paşti din ciocolată.

Altă variantă e cea cu grâu încolţit şi cu ouă de prepeliţă, fie vopsite sau nu.

Pentru varianta trei vă trebuie o găletuşă, nişte fire decorative (gen cuibar de ouă), un ou încondeiat şi, eventual, un iepuraş ceramic.

Şi o idee mai specială de desert – puteţi servi, în loc de cozonac/pască sau tort, ceva mai simplu: brioşe decorate cu o glazură din unt şi cremă mascarpone, aranjată să arate ca un cuibuşor (puneţi crema într-o pungă şi tăiaţi vârful), însoţite de castronele pline de jeleuri colorate în formă de ouă de Paşti, de iepuraşi sau de puişori. Fiecare invitat îşi poate decora brioşa cum doreşte şi, mai ales, copiii vor fi încântaţi să deguste jeleurile multicolore.

Read Full Post »

Nu vă dau reţete pentru că blogurile culinare sunt pline de ele şi nu ştiu ce aş reuşi eu să aduc în plus, însă vă dau trei idei despre cum să reinventaţi preparatele tradiţionale.

Pentru drob am făcut anul trecut ouă în formă de inimă, după o idee găsită pe un site de bento. În loc să prind cartonul cu elastice, cum e menţionat acolo, eu l-am capsat, pentru că nu stăteau deloc elasticele – poată vă ajută şi pe voi ideea asta. Am băgat ouăle-inimi în drob şi când am tăiat, arătau foarte frumos.

Cozonacul îl puteţi coace în formă de miel, eu am o formă de câţiva ani şi o scot doar la Paşti, însă aş putea face şi checuri sau torturi în ea, aşa că zic că merită investiţia să vă cumpăraţi una, fie una de calitate de la Wilton, fie una din piaţă (am văzut eu în vreo două pieţe). În poza de mai jos, îl puteţi vedea şi simplu şi cu glazură de ciocolată albă.

Pasca o puteţi aranja sub formă de boboci de trandafir – eu am testat aseară o reţetă de pască şi mi-a ieşit incredibil de bună însă nu semăna cu un trandafir (umplutura a fost prea moale şi a deformat aluatul), însă voi încerca din nou până îmi va ieşi. Între timp, vă las cu o pască făcută de autoarea blogului Little Lucky.

Alte idei pentru mese de sărbătoare (reţete, decoraţiuni pentru masă etc) găsiţi la categoria Mese festive. Mâine discutăm despre aranjatul mesei şi despre desert.

Read Full Post »

Ce au în comun cele două? Faptul că amândouă preparatele au fost servite aseară la ziua Elizei la o masă mică, în familie. Orezul cu fructe de mare a ieşit neaşteptat de bun, iar tortul din foi de clătite mi-a dat puţin de furcă dar până la urmă a meritat. Pozele sunt făcute “pe genunchi” pentru că nu am avut timp pentru şedinţe foto şi oricum ştiţi deja că aparatul meu foto face nişte poze groaznice. Însă vă asigur că toate preparatele au fost delicioase :-)

Orez cu fructe de mare

Am pornit de la reţeta Laurei Adamache de aici. Am pus uleiul de măsline, un căţel de usturoi zdrobit cu lama cuţitului şi fulgi de ardei iute uscat în tigaie, la încălzit. După ce uleiul s-a parfumat, am scos căţelul de usturoi şi am pus bucăţele de piept de pui, ca să fie acolo în caz că cineva nu mânca fructe de mare. Le-am lăsat doar până s-au albit pe o parte şi pe alta, nu le-am prăjit. Am adăugat fructele de mare bine scurse (am avut o pungă de fructe de mare congelate care avea în ea creveţi, scoici, inele de calamar, caracatiţă mică) şi am lăsat pe foc mediu până s-a evaporat apa din ele. Între timp am pus la fiert apă şi când a început să clocotească am dat deoparte şi am pus în ea patru roşii medii spălate în prealabil. Le-am lăsat un minut să le pocnească pieliţa, apoi le-am scos, le-am decojit şi le-am tocat grosier. În tigaie am turnat un pahar de vin alb (nu un pahar mare, cam 150 de ml) şi am lăsat să se evapore alcoolul. Am adăugat roşiile, orezul (am găsit un orez cu bob lung de la Panzani, în punguţe mai mici, de 500 de grame) şi apa în care am opărit roşiile. În tot acest timp am lăsat pe aragaz o crăticioară cu apă clocotită ca să mai adaug pe măsură ce se evapora lichidul pentru că orezul ăsta are nevoie de un timp de fierbere mai mare şi nu aveam chef să-mi afum bunătate de preparat. Am mai adăugat o mână mică de pătrunjel tocat, puţin cimbru uscat şi multă sare şi piper. Condimentaţi bine pentru că orezul absoarbe multă sare. Când orezul e fiert, e gata. Bon appetit! (cu intonaţie, ca la Julia Child :-) )

Dovada că a fost foarte bun e că Miha a mâncat tot din farfurie (lucru pe care nu-l face niciodată!) iar cumnatul meu a mai cerut două porţii!

Pentru tort m-am inspirat dintr-o revistă însă reţeta era varză, aşa cum, de altfel sunt mai toate reţetele din reviste. Am adaptat-o puţin şi am reuşit să salvez ceea ce promitea să fie un dezastru culinar: tort din foi de clătite şi cremă de portocale.

Ingrediente foi: 100 de grame de făină, 50 de grame de cacao (eu am folosit carob), 400 ml de lapte, 4 ouă separate, 50 de grame de zahăr. Amestecaţi făina cu pudra de cacao şi, separat, gălbenuşurile cu laptele. Uniţi ingredientele uscate cu cele lichide şi bateţi cu telul. Lăsaţi să se odihnească 20 de minute. Bateţi spumă albuşurile, adăugaţi zahărul (eu am pus pudră) şi omogenizaţi. Încorporaţi spuma de albuşuri în restul de aluat. Dacă amestecul e prea gros, mai adăugaţi puţin lapte, dacă e prea subţire, mai adăugaţi puţină făină. Coaceţi minim patru foi de clătite, maxim câte vă ies, ideal ar fi să fie mai grosuţe.

Ingrediente cremă: 2 plicuri de budincă de vanilie (alegeţi una bio), 450 ml de suc de portocale proaspăt stors, 50 de ml suc de lămâie proaspăt stors, 150 de grame de zahăr, 400 ml smântână pentru frişcă, o linguriţă de coajă de lămâie, o linguriţă de coajă de portocală (ideale ar fi unele bio ca această coajă de portocale bio de la Biobunătăţi; eu n-am avut bio, ci dr Oetker, dar mă voi aproviziona pentru viitor). Luaţi 50 de ml de suc de portocale şi amestecaţi-l cu 50 ml de suc de lămâie. Dizolvaţi praful de budincă în lichid. Separat puneţi pe foc cei 400 de ml de suc de portocale rămas cu 150 de grame de zahăr şi coaja rasă de portocală şi lămâie. Când dă în clocot, adăugaţi budinca dizolvată şi amestecaţi energic până se întăreşte ca o cremă groasă. Daţi deoparte şi puneţi în baie de gheaţă sau direct în chiuvetă cu apa rece curgând şi amestecaţi până se mai răcoreşte. Bateţi frişca până se întăreşte şi apoi amestecaţi-o cu crema de budincă. Eu am amestecat o parte cu mixerul şi o parte cu telul şi crema şi-a menţinut consistenţa.

Distribuiţi crema între foile de clătită având grijă ca ultimul strat să fie o clătită. Decoraţi cu aveline din frişcă (eu am mai bătut separat încă 200 de ml de frişcă dar puteţi păstra din cei 400 de ml iniţiali), felii de portocală decojite şi ciocolată rasă. Daţi la frigider minim o oră. Nu am poză cu secţiunea dar vă asigur că a fost bun.

 

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 776 other followers