Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Mese festive’ Category

Acum două săptămâni a fost ziua mea şi pentru că mi-am luat, în sfârşit, masă, am vrut să invit la mine câteva prietene. Singura problemă era că am doar masă, nu şi scaune :D aşa că mâncarea trebuia să fie de genul care se mănâncă repede, pe braţe, şi nu chestii de tăiat cu furculiţa şi cuţitul. În doi timpi şi trei mişcări am gândit un bar de aperitive variate care să mulţumească şi tradiţionaliştii dar şi pe cei care sunt dispuşi să încerce ceva nou.

Ca preambul: am descoperit că nu prea am platouri de servire, însă am scotocit peste tot şi m-am descurcat cu nişte farfurii mai ochioase, două tocătoare, un platou cu picior pentru prăjituri şi nişte găletuşe din inox. Practic aproape orice vas merge la servire dacă aranjaţi frumos mâncarea în el.

După ce am făcut nenumărate liste şi listuţe, masa finală a arătat aşa:

Coşuleţe cu cremă de brânză şi somon afumat. Am cumpărat coşuleţele gata făcute din Cora (vreo 7 lei 24 de bucăţi), am pus în ele cremă de brânză frecată cu mărar proaspăt şi pe deasupra bucăţele de somon peste care am stors lămâie (La Lidl au un somon afumat foarte bun şi la un preţ care bate, de departe, celelalte hipermarketuri). Am decorat cu o felioară de castravete. Coşuleţele astea sunt foarte faine, merg umplute cu o grămadă de chestii: cremă de urdă, pastă de peşte, zacuscă, salată de ton, salată de vinete, icre, fasole bătută etc

cosulete cu somon

O salată de valeriană, avocado, piept de pui făcut la cuptor cu roşii uscate şi ardei gras. Pieptul ăla de pui trebuie să fie mai întâi bruschette, apoi ruladă şi până la urmă a ieşit salată. Dacă acum câţiva ani m-aş fi stresat înfiorător că nu-mi iese ceva, acum pur şi simplu am improvizat din mers cu ce am avut şi am decis că nu merită să mă stresez deloc. Dacă nu ies bruschette pentru că nu găsim pesto, facem ruladă, dacă nu iese rulada pentru că am cumpărat greşit pieptul de pui, atunci facem salată. Dacă iese prea picant puiul la cuptor, punem ingrediente care domolesc iuţeala. Salata a ieşit minunată!

salata cu pui

Prosciutto cu melone în variantă proprie, în sensul că prosciutto n-a fost chiar prosciutto, ci o şuncă uscată nemţească (Schwarzwald Schinken sau ceva de genul, de la Lidl, e o şuncă delicioasă, eu o ador). Copiii au mâncat pepenele şi adulţii carnea :D

prosciutto cu melone

O salată de ouă cu ouă fierte tocate cubuleţe, ceapă verde, sos din maioneză+smântână şi zeamă de lămâie, sare, piper. Servită pe felii de pâine prăjită cumpărată de-a gata (marca Mulino Bianco de la Mega Image). Salata asta a fost preferata Elizei care m-a rugat să mai fac, în condiţiile în care ea nu prea mănâncă ouă în mod normal.

tartine cu salata de ou

Salată caprese cu mini mozzarella şi roşii cherry de diferite culori, cu sos din ulei de măsline şi busuioc proaspăt.

salata caprese

Pentru tradiţionalişti, am mai avut şi un platou cu două tipuri de brânză românească (telemea de vacă şi brânză veche de oaie) la care am asortat roşii proaspete şi ceapă verde. Iar pentru că mie îmi plac măslinele picante la vinul sec, am avut şi un mic platou cu măsline picante cu ierburi aromate.

aperitive

De băut am avut un vin roze şi apă/răcoritoare. Gheaţa am cumpărat-o la pungă, nu am stat să mă stresez să o fac eu mai ales că nici nu prea am loc la congelator. E destul de ieftină o pungă mare de gheaţă şi e suficientă pentru cel puţin 20 de oameni. Deşi nu se cuvine, în general la petreceri, am avut farfurii şi pahare din carton ca să evit spălatul vaselor de după, mai ales că a doua zi urma să plec într-o călătorie şi voiam să mă odihnesc puţin.

Pe masă am avut o faţă de masă albă, cu un table runner verde (dreptunghi de pânză care se pune de-a lungul mesei, pe mijloc), ca decor o tavă albastră cu statuete şi bucheţele de lavandă, iar de o parte şi de alta a tăvii am înşirat nişte litere pe care le-am primit cadou de ziua mea şi care formează cuvântul HOME.

La desert am avut tortul meu preferat, mousse de ciocolată cu fructe de pădure, de la Marriott, unde fac nişte torturi absolut delicioase. Mă tem că nu am nicio poză cu el, ne-am grăbit să-l mâncăm şi nu i-am mai făcut.

Pozele nu sunt foarte reuşite pentru că le-am făcut la bucătărie în timp ce preparam totul, însă sper să vă facă poftă şi să vă convingă să împrumutaţi ideile mele atunci când aveţi de pregătit aperitive pentru o petrecere. O singură poză am reuşit să fac în sufragerie, cea de sus, pentru că mi-a fost jenă să stau să pozez de faţă cu invitaţii. Evident, cea mai mare satisfacţie a mea a fost să văd la final masa aproape goală, semn că invitaţilor le-au plăcut gustările mele.

Alte idei de aperitive aici.

Read Full Post »

“Desigur că prepeliţa îşi păstrează cel mai bine caracterul şi savoarea sub formă de friptură: la frigare sau în mălai la cuptor. Înclin spre frigare, în felul în care îl descriu mai jos.

Operaţia e simplă: după ce ai scos penele şi măruntaiele, introduci în interiorul păsării o felie de slănină cu mirodenii şi o sărezi (tot înăuntru). Înveleşti prepeliţa într-o felie subţire de slănină nefiartă. Înveleşti apoi cu o foaie de viţă legată cu aţă subţire. Reamintesc cetitorului că frigarea trebuie înroşită bine în foc înainte de a fi introdusă în prepeliţă.

Învârţi încet şi la mare distanţă de foc. Frigerea durează cam 15/20 minute. Slănina care înveleşte pasărea trebuie să fie casantă. Un ultim şi foarte important amănunt: frigarea nu trebuie să fie aşezată deasupra cărbunilor, ci alături de foc. Dacă lucrezi în aer liber, focul trebuie aşezat în direcţia vântului. Astfel, grăsimea care pică pe cărbuni alterează gustul acestui vânat, deşi e unul dintre cele mai, dacă nu cel mai fin şi mai gingaş din câte sunt. Vin roşu.” (Păstorel Teodoreanu, Adevărul literar şi artistic, nr 667/1933).

prepelite la ceaun

Păi ce să spun, prepeliţe aveam, slănină aveam, viţă aveam, frigare aveam, dar n-am avut aţă, aşa că a trebuit să aleg alt mod de gătire :-D Asta aşa, ca în bancul ăla sec de pe vremea comunistă: Dăm carne doar dacă luaţi şi cartofi, dăm cartofi doar dacă luaţi şi ulei, dăm ulei doar dacă luaţi şi orez, dăm orez doar dacă luaţi şi cuie, ne pare rău, cuie nu avem :-D

Prin urmare am gătit prepeliţele aşa: le-am tăiat în jumate pe lung (deşi mergeau şi întregi), le-am sărat, le-am piperat. Am pus la încins trei linguri mari de osânză de mangaliţa şi am perpelit bine prepeliţele. Ba îmi pare rău că nu le-am perpelit şi mai bine, ar fi căpătat o culoare şi mai frumoasă. Separat am dat în clocot nişte apă. Am turnat apa clocotită în tuciul în care am prăjit prepeliţele doar cât să le acopăr. Am pus capacul şi am fiert la foc iute până s-au pătruns bine. Le-am mâncat cu mujdei şi cartofi noi fierţi şi uşor prăjiţi, plus o bucată bună de pâine cu care să înmoi în sos. Carnea de prepeliţă e foarte gustoasă, nu vă feriţi s-o mai gătiţi din când în când dacă aveţi o sursă de prepeliţe. Eu am luat prepeliţele astea cu 6 lei bucata şi ştiu că de 18 lei cât au fost luam nişte piept de pui şi mâncam mai bine, dar plăcerea mea a fost să mănânc prepeliţe :) Deşi Păstorel zice vin roşu, eu aş fi băut un vin alb, numai pentru motivul că l-aş fi putut bea răcit bine :-) Dar n-am băut, că n-aveam şi au mers şi aşa. Totuşi, dacă le gătiţi, nu uitaţi de vin!

Read Full Post »

Un cofraj de ouă, trei ouă sparte în partea de sus, spălate bine şi uscate, o grădină sau o bucată de spaţiu verde din care să extrageţi cu grijă nişte iarbă sau alte buruieni mici cu tot cu puţin pământ (mulţumesc, Viorica, pentru lucernă şi pentru faptul că te-ai dus în grădină şi te-ai umplut de noroi ca să-mi faci mie hatârul!), floricele, căpşuni (puteţi pune ouă roşii sau ouă încondeiate în loc de căpşuni).

M-am distrat cu pozele, aşa că vă pun mai multe:

deco2

DSCN9062_1

DSCN9065_1

deco1

DSCN9072_1

Read Full Post »

Cred că ţineţi minte cu toţii că acum peste o lună eram debusolată că nu ştiam unde să organizez petrecerea Elizei şi eram cât pe ce să cedez şi să fac la Mac. Din fericire, Laura Argeşeanu (Attitude Ballet Studio) s-a oferit să îmi închirieze casa boierească în care se află studioul de balet şi am acceptat imediat. Am cooptat-o şi pe Georgiana, profesoara de balet a Elizei, şi aşa a început să se contureze o petrecere cu tema baletului.

Pentru inspiraţie am folosit diverse surse găsite prin google, însă capul meu mişuna de idei pe care m-am străduit să le pun cât mai frumos în practică şi cu o investiţie cât mai mică. Vă povestesc astăzi despre partea de organizare şi mâine despre activităţile pe care le-am făcut la petrecere.

Invitaţiile – le-am găsit pe un site, le-am descărcat şi le-am adaptat în Paint (am înlocuit cuvintele în engleză cu unele în română) – vă reproduc mai jos modelul, cu menţiunea că nu este al meu, l-am găsit pe net, în variantă fetiţă brunetă şi mai era şi fetiţă blondă. Nu mai găsesc acum linkul dar îl adaug imediat ce îl descopăr.

Decoraţiunile: am avut douăzeci de baloane roz, trei tunuri de confetti tip panglică pe care le-am “explodat” înainte de petrecere, un banner cu Happy Birthday şi o decoraţiune costum de balet. Sala era oricum frumos decorată de Laura care este extrem de creativă şi s-a străduit să dea un aer romantic unor săli în care nu se renovase de multă vreme, şi asta cu bani puţini, dar cu efort şi implicare maximă.

Pe câteva din barele pentru balet am întins fustiţele pe care fetiţele le-au primit cadou:

Părinţii au stat în altă sală, unde am avut masa cu gustările şi scaune, sala mare fiind dedicată exclusiv distracţiei copiilor. M-am bucurat mult că au avut suficient spaţiu să alerge, să se joace, să ţipe, să tropăie, să facă tot ce n-ar fi putut face într-un apartament.

Ce ziceţi de balerina asta? E încă în lucru, nu e terminată dar Laura lucrează cu spor la ea.

Am executat (cu mari eforturi, pentru că tot făceam ceva şi o stricam) o decoraţiune costum de balet – aş fi vrut s-o pun afară undeva să semnalizez locul petrecerii însă m-am gândit că ar dispărea destul de rapid, aşa că am ţinut-o în interior, până la urmă. O să detaliez în alt articol cum se face. M-am inspirat de aici dar am făcut-o în stilul meu.

Mâncare – pentru adulţi nu am pregătit mâncare – am avut câteva ronţăieli şi apă. Trebuia să fie şi cafea dar espressorul n-a ţinut cu noi :-) Atât pentru adulţi cât şi pentru copii au mai fost caramele (preferatele mele, de la Bucuria) şi struguri fără sâmburi (delicioşi, abia i-am descoperit şi sunt magnifici şi oricât de mulţi vi s-a părea, s-au mâncat aproape toţi).

Pentru copii am ales gustările preferate ale Elizei: tartine cu pate de ton, tartine cu suncă de curcan (cu 98% carne), mini-frigărui cu biluţe de mozzarella şi roşii cherry şi mini-frigărui cu ouă de prepeliţă fierte şi castravete; pe ici pe colo am aruncat şi câte o ciupercuţă din ridiche. Deşi la început copiii se uitau cu mirare la mâncare şi protestau că ei nu mănâncă aşa ceva, până la urmă nu a mai rămas absolut nimic pe farfurii, deci probabil că le-a plăcut. Am vrut să fie mâncare uşor de mâncat, care să nu-i murdărească (prea tare :-) ), gata porţionată, să nu trebuiască tăiată sau împărţită şi, mai ales, viu colorată. Şi pentru prima dată, am gândit mâncarea din perspectiva copilului, şi nu a adultului.

Copiii au fost foarte încântaţi de scobitorile cu fructe şi legume şi de cele în formă de săbiuţe şi le-au mai luat şi acasă :-)

Sucuri am cumpărat din Ikea – sucurile organice de merişor.

Nu am avut tort – din experienţa mea am remarcat că cea mai mare parte din tort se iroseşte la petreceri, aşa că am comandat la Andreea Crăciun nişte cupcakes (brioşe cu cremă) micuţe, cu cremă roz, potrivite pentru o petrecere cu atât roz :-) Am pus lumânarea Elizei pe o brioşă mai mare (Andreea a fost drăguţă şi inspirată să includă şi două brioşe mai mari) şi apoi fiecare copil şi-a luat de pe tavă o brioşă şi a mâncat-o. Am scăpat de tăiat tort, murdărit o grămadă de vase şi altele asemenea. Amuzant a fost că nu am avut platou să pun brioşele şi am dat jos de pe perete o oglindă frumos decorată, am şters-o şi am folosit-o pe post de platou.

Ne-am şi prostit puţin cu recuzita de la studio (sunt atâtea lucruri drăguţe pe acolo cu care te poţi “juca” la poze, inclusiv o mulţime de costume de balet vintage). Dacă Eliza sau ceilalţi copii ar fi avut chef de poze, le-am fi făcut tuturor poze cu acea ramă, însă nu au vrut şi i-am lăsat în pace – la urma urmei erau acolo ca să se distreze, nu să stea la poză.

Mâine vorbim despre activităţi, daruri şi care sunt ponturile pentru o petrecere reuşită, aşa că staţi pe aproape.

Read Full Post »

Azi e ziua mea şi, deşi n-am chef de ea, a venit şi, din fericire, va şi trece. Am sărbătorit ieri, în avans cu o zi, pentru că a fost duminică şi am profitat de faptul că n-am avut decât trei musafiri pentru a-i răsfăţa cu ceva bun şi pentru a bifa trei provocări dintr-o dată: două de pe blogul Amei (cea din luna mai pe care n-am reuşit s-o fac la timp din motive obiective şi cea din luna iunie) şi una de pe blogul lui Adi Hădean. Pentru provocarea lunii mai am primit blogul Mentă şi rozmarin de pe care am ales să fac reţeta Grissini (să nu vă aşteptaţi la poze aşa de frumoase ca ale ei că doar nu era să stau cu musafirii în casă să fac şedinţe foto), iar pentru luna iunie am primit blogul Mansarda cu bunătăţi de pe care am ales reţeta Brie la cuptor. Pentru provocarea de pe blog la Adi am ales reţeta Visul unei nopţi de iarnă pe care voiam de foarte multă vreme s-o fac.

Pentru grisine, am frământat 500 de grame de făină, 1 cub de drojdie dizolvat în 100 ml de apă, încă 150 ml de apă (apa se pune treptat, nu adăugaţi totul deodată pentru că depinde foarte mult de capacitatea de înglobare a făinii), 50 de grame de unt la temperatura camerei, tăiat cubuleţe, 60 ml de ulei (nu am avut ulei de măsline pentru că tocmai făcusem pâine, aşa că am folosit ulei de floarea soarelui şi au ieşit foarte bune; cu ulei de măsline cred că ieşeau excelente). Aluatul rezultat trebuie să fie compact, moale şi nelipicios. Se lasă la crescut cam o oră, după care se împarte în bucăţele (eu am testat o bucăţică să văd cât de mare şi de groasă ar ieşi grisina şi după acea primă bucată le-am rupt pe toate), am acoperit cu o pungă tăiată pe jumătate (din lipsă de folie) şi am mai lăsat 15 minute. Am aprins cuptorul la 190 de grade. Am format grisinele şi le-am dat la cuptor timp de 20 de minute. Le-am servit în coşuleţ pentru brânza la cuptor şi cu prosciutto înfăşurat în jurul lor, cu măsline, pentru aperitiv.

Pentru brânza la cuptor am luat un Camembert şi un Brie, la prima tură am făcut Camembertul la cuptor şi la a doua tură Brie-ul. Recomand Camembertul, se topeşte mult mai frumos, ca la fondue, pe când Brie-ul se face cam gumos, chiar dacă la fel de gustos. Am făcut câteva mici tăieturi în brânză, am introdus feliuţe de usturoi şi puţin cimbru şi am dat 10-15 minute la cuptor. Am găsit Camembert şi Brie la preţuri extrem de rezonabile la Lidl, am prins şi o zi cu reduceri şi nu cred că am dat pe amândouă mai mult de 10-12 lei, şi chiar dacă n-or fi din alea extravagante, la gust eu nu am simţit diferenţa.

La toate astea am servit un delicios vin roze dulce (nu ştiu cât de potrivit era din punctul de vedere al unui oenolog, însă nouă ne-a plăcut) şi un amestec de măsline picante.

La desert am făcut Visul unei nopţi de iarnă, cu doar câteva modificări – n-am mai înmuiat pişcoturile în nimic pentru că voiam să mănânce şi Eliza şi am aranjat-o în bolul cu picior în loc de tava de terină folosită de Adi. Pentru decor, am găsit în Cora fructe congelate la vrac şi am luat doar câteva, câte mi-au trebuit, n-a fost nevoie să dau banii pe o pungă întreagă. Şi o poză făcută pe fugă:

A fost o zi agreabilă, am primit cadouri frumoase (mulţumesc familiei şi colegelor de serviciu pentru ebook readerul meu minunat şi prietenelor mele pentru decoraţiunile superbe – o să vă arăt curând o poză cu ele şi mie însămi pentru rochia şi parfumul cu care m-am răsfăţat).

Read Full Post »

Centerpiece sau, mai pe româneşte, decoraţiune centrală pentru masa de Paşti:

Aveţi nevoie de un vas pentru trifle (un fel de pahar supradimensionat), burete floral, folie de aluminiu, flori de primăvară, ouă de ciocolată ambalate individual, diverse forme şi culori. Înveliţi buretele floral în folie de aluminiu, lăsând descoperită doar partea de sus în care veţi înfige florile. Turnaţi apă şi îmbibaţi-l bine. Aranjaţi florile, înfigându-le în buretele floral – dacă folosiţi narcise, de exemplu, mai întâi daţi o gaură cu un beţişor şi apoi înfigeţi tulpina pentru că este fragilă şi s-ar putea rupe. Umpleţi de jur împrejur cu ouă de Paşti din ciocolată.

Altă variantă e cea cu grâu încolţit şi cu ouă de prepeliţă, fie vopsite sau nu.

Pentru varianta trei vă trebuie o găletuşă, nişte fire decorative (gen cuibar de ouă), un ou încondeiat şi, eventual, un iepuraş ceramic.

Şi o idee mai specială de desert – puteţi servi, în loc de cozonac/pască sau tort, ceva mai simplu: brioşe decorate cu o glazură din unt şi cremă mascarpone, aranjată să arate ca un cuibuşor (puneţi crema într-o pungă şi tăiaţi vârful), însoţite de castronele pline de jeleuri colorate în formă de ouă de Paşti, de iepuraşi sau de puişori. Fiecare invitat îşi poate decora brioşa cum doreşte şi, mai ales, copiii vor fi încântaţi să deguste jeleurile multicolore.

Read Full Post »

Nu vă dau reţete pentru că blogurile culinare sunt pline de ele şi nu ştiu ce aş reuşi eu să aduc în plus, însă vă dau trei idei despre cum să reinventaţi preparatele tradiţionale.

Pentru drob am făcut anul trecut ouă în formă de inimă, după o idee găsită pe un site de bento. În loc să prind cartonul cu elastice, cum e menţionat acolo, eu l-am capsat, pentru că nu stăteau deloc elasticele – poată vă ajută şi pe voi ideea asta. Am băgat ouăle-inimi în drob şi când am tăiat, arătau foarte frumos.

Cozonacul îl puteţi coace în formă de miel, eu am o formă de câţiva ani şi o scot doar la Paşti, însă aş putea face şi checuri sau torturi în ea, aşa că zic că merită investiţia să vă cumpăraţi una, fie una de calitate de la Wilton, fie una din piaţă (am văzut eu în vreo două pieţe). În poza de mai jos, îl puteţi vedea şi simplu şi cu glazură de ciocolată albă.

Pasca o puteţi aranja sub formă de boboci de trandafir – eu am testat aseară o reţetă de pască şi mi-a ieşit incredibil de bună însă nu semăna cu un trandafir (umplutura a fost prea moale şi a deformat aluatul), însă voi încerca din nou până îmi va ieşi. Între timp, vă las cu o pască făcută de autoarea blogului Little Lucky.

Alte idei pentru mese de sărbătoare (reţete, decoraţiuni pentru masă etc) găsiţi la categoria Mese festive. Mâine discutăm despre aranjatul mesei şi despre desert.

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 949 other followers