Încă din vară, de când mi-am comandat de pe un site o tavă super şmecheră de făcut căsuţă de turtă dulce, am spus că anul acesta voi face cea mai grozavă căsuţă de turtă dulce din lume. Însă cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, n-am mai pus tava la treabă şi am ales varianta kitului pentru căsuţă de turtă dulce de la Ikea, kit despre care am aflat de la Ada.
Kitul a fost ieftin, parca 13 lei şi conţinea patru pereţi, două plăci pentru acoperiş şi patru bucăţele mici pentru horn. Din precauţie (şi bine am făcut), am cumpărat două seturi. Tot din precauţie, am cumpărat din Anglia o glazură royal icing gata făcut la tub, cu vârf special pentru şpriţat (de ce nu se găsesc şi la noi? 
) care şi-a făcut treaba excelent. Adică şi-ar fi făcut-o dacă citeam instrucţiunile să văd exact cum se lipesc pereţii. Am sfârşit până la urmă prin a folosi o cantitate dublă de glazură pentru că prima dată am pus “tencuiala” aiurea. Evident am stricat şi câţiva pereţi pentru că am apăsat prea tare pe ei şi am desfăcut repede şi al doilea set. Hornul n-a mai ajuns pe casă pentru că nu am potrivit părţile acoperişului în unghiul potrivit. Eliza s-a distrat copios pe seama mea pe tot procesul (mai ales când mai stricam câte un perete) şi a ronţăit la bombonelele decorative. Nu mi-a dat prin cap sa decorez cu creioanele cu glazură (gen dr Oetker, numai că aveam şi unele sclipicioase aduse de la Londra), aşa că m-am limitat la jeleuri floricele şi Skittles. Şi un bănuţ de ciocolată trântit foarte aiurea.
Căsuţa de la Ikea se mai lipeşte, chipurile, şi cu zahăr ars (caramel), însă nu am încercat o asemenea aventură. A încercat-o Ada, în schimb, şi eu am învăţat din experienţă că e bine să-i asculţi pe cei mai înţelepţi decât tine 
(experienţa Adei aici, e un articol haios rău, să-l citiţi)
Promit solemn că anul viitor voi face o căsuţă de turtă dulce adevărată (şi turta şi căsuţa, deşi aia de la ikea mirosea frumos şi era şi delicioasă, aşa cum, de altfel, sunt toate lucrurile din magazinul suedez de la Ikea) şi îmi voi folosi tava mea şmecheră ca s-o fac. Dacă nu o s-o fac, promit că dăruiesc tava celui mai activ cititor al blogului în 2012, care va fi, poate mai harnic decât mine. Asta dacă nu-mi cumpăr înainte o tavă pentru căsuţă de turtă dulce 3-D cum am văzut într-un magazin din Londra (la John Lewis, secţiunea cooking).
A mea arată aşa, cu menţiunea că e faţă-verso, nu sunt două tăvi. Pe site-ul oficial Wilton găsiţi mai multe detalii, eu am cumpărat-o de pe un site autohton.
Aia din magazinul londonez arăta aşa (poză proastă din cauza luminii din magazin):
Deci, vă invit la o discuţie despre căsuţele de turtă dulce, aţi făcut? Clasică, Ikea, altfel? Cu ce aţi decorat-o, ce reţetă aţi folosit şi alte idei trebuincioase pe care să le adun să îmi iasă şi mie o vilă de turtă dulce anul viitor 
Aici şi aici două idei geniale despre cum să folosiţi setul pentru căsuţă de turtă dulce de la Ikea, de la oameni mult mai răbdători decât mine
