Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Diversificare bebe’ Category

Concurs Milupa pentru mămici de pitici

Posted in Diversificare bebe, Recomandări, Timp liber, tagged , , , , on 29 May, 2012 | 91 Comments »

Dragi mămici de pitici,

Încă din primele clipe de viaţă sunteţi preocupate să oferiţi micilor comori din viaţa voastră  tot ce este mai bun. De aceea, alimentaţia micuţului este o preocupare constantă, mai ales dupa începerea diversificării.

Şi pentru că doriţi să îi oferiţi o nutriţie echilibrată, cu siguranţă în procesul de căutare al alimentelor potrivite aţi încercat sau cel puţin aţi întâlnit şi conceptul de alimentaţie BIO. Când spunem alimente bio, ne referim la produse din ingrediente organice, nemodificate genetic şi netratate chimic.

Primele alimente pe care le veţi introduce la începutul diversificării vor fi fructele, legumele şi cerealele. Este foarte important să vă asiguraţi că aceste produse sunt cât mai naturale, mai ales pentru că cei mici sunt foarte sensibili la pesticide, aparatul digestiv şi sistemul renal fiind încă incomplet dezvoltate.

Cerealele Milupa BIO

Mereu atenţi cu burtica sensibilă a micuţilor şi având o experienţă de peste 80 de ani în nutriţia copilului, Milupa a creat trei sortimente de cereale BIO, ideale pentru începerea diversificării:

  • Cereale BIO cu fulgi de ovăz, fără gluten, fără adaos de zahăr (prima linguriţă)

  • Cereale BIO 7 cereale, fără adaos de zahăr (recomandate de la 6 luni)

  • Cereale BIO 3 cereale fără gluten, fără adaos de zahăr (recomandate de la 6 luni)

Cerealele BIO de la Milupa provin din culturi agricole ecologice, în care nu s-au folosit îngrăşăminte chimice. Boabele cerealelor au fost măcinate şi transformate în fulgi delicaţi, pentru a căpăta o textură fină şi un gust unic.

Concurs Milupa

Milupa vă invită să împărtăşiţi cu noi reţetele voastre de papa pentru copil, din alimente BIO (fructe, legume, cereale etc.), iar, prin tragere la sorţi, vom premia şase mămici cu:

  • 1 premiu mare constând într-un steamer + un blender Philips + 2 cutii cereale Milupa BIO
  • 5 premii a câte 2 cutii de cereale Milupa BIO

Lăsaţi un comentariu cu reţeta voastră favorită de mâncare pentru bebe până la data de 15 iunie 2012. Câştigătorii vor fi aleşi prin tragere la sorţi de către un reprezentant al sponsorului. Mult succes!

Atenţie! Pentru că am prins pe cineva încercând să trişeze, comentând cu două nume diferite, văd că trebuie să menţionez: eu pot vedea IP-urile de pe care se comentează şi pot identifica persoanele care fac asta. Oricine mai încearcă aşa ceva, va fi automat descalificat!

Read Full Post »

Despre Annabel Karmel şi cărţile ei

Posted in Cărţi de bucate, Diversificare bebe, tagged , , , , on 5 March, 2012 | 4 Comments »

Când am început diversificarea cu Eliza citeam mult pe site-ul lui Annabel Karmel şi tot ce mi-aş fi dorit în clipa aia erau cărţile ei.  Din păcate pentru mine, au fost traduse la noi destul de târziu, în 2010, şi am aflat aproape întâmplător. Între timp, am început o colaborare cu editura Paralela 45 şi pentru că mi le-am dorit atât de mult, am îndrăznit să le cer. Le-am rasfoit atât de emoţionată să văd dacă sunt aşa cum mă aşteptam şi chiar sunt, sunt la fel de frumoase şi pline de informaţie şi de reţete aşa cum credeam. Preferata mea e Marea carte de bucate pentru bebeluşi şi copii mâncăcioşi pentru că încă mai pot prepara o mulţime de reţete din ea. Eu chiar am testat multe reţete pe vremea când urmăream doar site-ul şi cu siguranţă voi testa şi mai multe, acum că am cartea la îndemână. Câteva imagini din carte ca să vă faceţi o idee, că orice-aş spune eu, o poză face cât o mie de cuvinte până la urmă.

Dacă nu aţi auzit încă de Annabel Karmel, va pot spune despre ea că este un fel de guru al alimentaţiei copiilor. A scris cincisprezece cărţi de bucate dedicate celor mici şi celor mari, a fost expertul în problemele de alimentaţie ale copiilor în cadrul unui show de televiziune şi deţine propria linie de echipamente (din care am avut şi noi castronelul cu pasatorul şi l-am adorat!), o linie de produse alimentare congelate, pentru copii, care se numeşte Eat Fussy (Pentru Mofturoşi), precum şi o linie de paste şi sosuri din ingrediente organice, care se numeşte Make It Easy.

În afară de Marea carte de bucate pentru bebeluşi şi copii mâncăcioşi, am mai primit şi Top 100 de piureuri pentru bebeluşi care, cred eu, n-ar trebui să lipsească din echipamentul de diversificare al niciunei mămici. Annabel Karmel are o mulţime de sugestii de reţete de piureuri, atât crude cât şi fierte, care conţin ingrediente extrem de variate, pentru a dezvolta de mic gustul pentru alimente noi şi diversificate. Mai e cineva acolo fan Annabel Karmel?

Read Full Post »

Din nou despre Brazelton – Hrănirea copilului

Posted in Cărţi, Diversificare bebe, Educaţie, tagged , , , , , on 21 July, 2011 | 2 Comments »

Facem la fel ca data trecută, vă reproduc nişte fragmente şi dezbatem pe tema lor, da? Opiniile lui mi s-au părut super pertinente, cu o doză bună de realism, fără tente “sectante” (citind cartea veţi înţelege la ce mă refer) şi o recomand oricărui părinte, mai ales că e ieftină (mă văd nevoită să insist pe asta pentru că sunt multe cărţi de parenting inaccesibile pentru mămicile şi-aşa cocoşate de  cheltuielile zilnice).

“Va mânca hrană solidă? La început, probabil că nu. Orice bebeluş este reticent faţă de orice aliment nou. Îl va molfăi şi îl va scuipa încet. Trebuie să aveţi răbdare. Îi oferiţi din nou mâncarea până oboseşte. Ajută, de asemenea, dacă veţi continua să-i oferiţi mâncarea nouă la fiecare masă. Mulţi bebeluşi şi copii mici au nevoie să se obişnuiască cu noul gust şi noua textură înainte să înghită alimentul. După ce introduceţi noul aliment de cinci până la cincisprezece ori, el încetează să mai fie nou. În cele din urmă, ei vor accepta un nou aliment dacă le este oferit în mod repetat. Însă nu-l forţaţi niciodată. Doar oferiţi bebeluşului o lingură de mâncare de câteva ori. Când se opune, respectaţi opţiunea sa şi încercaţi din nou la masa următoare. Nu trebuie să asocieze noile gusturi şi texturi cu luptele. S-ar putea să le refuze şi mai vehement şi pentru totdeauna.”

“Copilul cere părintelui să accepte noul său rol. Când un părinte întreabă: ce pot să fac să opresc un acces de furie? sunt nevoit să îi răspund: Nimic. Când un părinte întreabă: Cum pot să-l fac să aibă o dietă echilibrată? din nou trebuie să răspund: Nu puteţi. Dureros, nu-i aşa? Este atât de greu să cedaţi şi să lăsaţi copilul de unul singur, mai ales când numai el se poate ajuta pe el însuşi, iar dumneavoastră realmente nu puteţi.”

“Înainte recomandam ca toată familia să mănânce mereu împreună. Dar cu propria mea familie am descoperit curând ceea ce ştie orice părinte: e un coşmar să îl ai mereu la masă când nu face altceva decât să te sâcâie. Dacă mesele cu copilul de un an sunt cumplite, lăsaţi copilul să stea alături, astfel încât orele de masă să rămână un timp social. În acest mod, îl feriţi pe copil să păstreze amintiri neplăcute legate de orele de masă, care i-ar afecta, chiar la vârsta adultă, plăcerea de a mânca. Cel mai potrivit ar fi ca părinţii să dea să mănânce bebeluşului de această vârstă înainte de masa familiei. Apoi, la ora de masă a familiei, contribuţia copilului poate fi una pur socială.”

“Când copilul de 2 ani îngrămădeşte mâncarea ca să facă un turnuleţ pe care apoi îl dărâmă pulverizându-l în toată camera, s-ar putea crede că face aceasta ca să-şi enerveze părinţii. Când aruncă o bucată de mâncare peste marginea tăviţei, apoi încă una, apoi o a treia bucată, părinţii vor fi cu siguranţă supăraţi că mâncarea nu ajunge în gura lui. Când copilul de 3 ani vă arată pictura pe care a făcut-o din morcovi portocalii şi fasole verde, el dovedeşte bogăţia limbajului său şi noua sa înţelegere a frumuseţii culorilor, după felul în care le aranjează. El foloseşte mâncarea pentru a-şi testa noile aptitudini. Părintele resimte acţiunea copilului ca pe o sâcâială şi ca pe o dezordine făcută pe seama unor ingrediente importante şi obţinute cu efort. “M-am chinuit să gătesc aceste două legume, morcovi şi fasole pentru el. Şi tot ce face este să se joace cu ele.” Mama pierde din vedere celelalte două tentaţii pe care legumele le oferă copilului – culorile şi texturile.”

“Trebuie să cedeze părintele în faţa nevoii copilului de a se juca cu mâncarea, acceptându-i sâcâiala? Nu cred. Deşi e mai uşor de spus decât de făcut, părinţii trebuie să-i arate clar că mâncarea este pentru mâncat şi nu pentru jucat. Însă făcând din aceasta un subiect de dispută, nu veţi ajunge la alte activităţi având ca obiect mâncarea, mai ingenioase. Când copilul începe şi să-şi piardă interesul de a o mânca, pur şi simplu luaţi-i farfuria spunându-i: “Gata” sau “Se pare că ai terminat de mâncat. Ţi-a plăcut?” Apoi luaţi-l de la masă şi lăsaţi-l jos să se joace singur. Va fi mai eficient să-i stopaţi comportamentul în acest mod ferm dar blând decât criticându-l şi pedepsindu-l. În cele din urmă va înţelege că poate să stea la masă cu familia doar dacă învaţă să mănânce ca toţi ceilalţi. Va fi mult mai motivat să imite manierele de la masă ale adultului dacă orele de masă nu vor fi asociate cu pedeapsa.”

“Nu admiteţi junk-food în casă. “Dar alţi copii au voie” nu poate fi o scuză pentru junk food. Fiţi ferm şi răspundeţi simplu: “perfect. Poţi să mănânci aşa ceva când eşti în vizită.” Nu are rost să faceţi caz de mâncatul ocazional de junk food în casa prietenilor – cu cât faceţi mai mult caz, cu atât copilul va fi mai tentat. Cu timpul, copilul poate ajunge chiar să fie mândru de alegerile sale sănătoase şi de gusturile sale sofisticate. Mai ales, copilul va învăţa să aprecieze alimentele care sunt prezente în casa sa, pe masa din bucătărie – alimentele pe care le consumă părinţii săi.”

Eu aplic mai tot ce spune Brazelton într-o măsură mai mică sau mai mare. Voi cum procedaţi în situaţiile descrise mai sus?

Read Full Post »

Trainingul părinţilor eficace 2

Posted in Culinare - reţete, idei, sugestii, Cărţi, Diversificare bebe, Educaţie, tagged , , , , , on 14 April, 2011 | 11 Comments »

Aseară am fost la a doua sesiune a Trainingului Părinţilor Eficace şi iată ce vă împărtăşesc şi vouă de la curs.

Ce-am învăţat aseară la curs
Copilul este mai mult decât o sumă de comportamente. Trebuie să îl acceptăm aşa cum este şi atunci el va reacţiona în mod pozitiv, conform aşteptărilor noastre. De exemplu, trebuie să îi arătăm că îl acceptăm (atenţie, nu vorbim despre iubire) şi dacă ia note mici, şi dacă nu răspunde la salut şi dacă nu mănâncă la masă cu furculiţa şi daca nu împarte jucăriile etc şi atunci când se va simţi acceptat el va începe să ia note mai mari sau să răspundă la salut.
Atunci când copilul are o problemă şi vine la noi să ne-o împărtăşească trebuie să folosim următoarele aptitudini de sprijin: ascultarea pasivă (ascultăm pur şi simplu), tăcerea (!), aprobarea (îhî, da, ai dreptate, ce neplăcut), invitaţia la discuţie (eu sunt aici să te ascult dacă vrei să vorbeşti) şi ascultarea activă, care, la rândul ei e compusă din patru factori: implicarea, perceperea faptelor şi a sentimentelor (eşti supărat pentru că sora ta ţi-a luat jucăria), feedback că aţi înţeles ce spune (deci ce vrei să spui este că te simţi insuficient pregătit pentru examen) şi exprimarea empatiei şi a acceptării (înţeleg, sunt alături de tine).

Cartea de astăzi
După cea mai bine vândută carte de comunicare părinţi-copii, urmează cea mai bine vândută carte despre alimentaţie – Ruth Yaron, Alimentaţia copilului de la naştere la 3 ani (şi mai sus, aş adăuga eu). Motivul pentru care am introdus această carte în prezentările mele este că nu este o carte de bucate (deşi are şi reţete), ci este o carte de educare a comportamentului faţă de alimentaţie din perspectiva părintelui, care îl va preda mai departe copilului. Este o carte care prezintă principii de alimentaţie sănătoasă, oferind o abordare holistică, mai degrabă decât ştiinţifică, mai pe înţelesul publicului larg. În carte veţi găsi, de asemenea, sfaturi legate de igiena preparării, depozitării şi consumării alimentelor, despre achiziţionarea lor, despre cum puteţi să vă faceţi viaţa mai uşoară în bucătărie, despre improvizaţii şi inventivitate. Oferă, de asemenea, informaţii despre alimente care sunt mai rar întâlnite în bucătăria unui omnivor, dar care ar trebui să se găsească mai des (drojdie de bere, muguri şi vlăstari, diverse nuci şi seminţe etc) şi cred că va fi şi pe placul vegetarienilor/veganilor pentru că adoptă multe din principiile lor de alimentaţie.

Eu am citit prima jumătate pe nerăsuflate, este atât de bine scrisă încât o citeşti ca pe literatură, nu ca pe o carte plină de poveţe de o autoare care se crede mai deşteaptă decât tine. Nici pe departe. Fiind mamă a trei copii, Ruth a întâlnit multe dificultăţi în a-şi alimenta copiii aşa cum dorea ea şi vorbeşte cu sinceritate despre asta. Ne vom regăsi în multe din experienţele ei. Îmi pare rău că nu am avut această carte când am început diversificarea alimentaţiei Elizei, aş fi procedat altfel în multe situaţii. Pentru cei care vor reţete, are şi reţete – peste 350  la număr, delicioase,  uşor de preparat şi cu  aport nutriţional ridicat în materie de vitamine şi minerale. Este o carte care ar trebui citită de toate mamele încă dinainte de a se naşte copilul şi apoi recitită pe parcurs. În felul acesta, vă va fi mai uşor să vă faceţi stocuri de ingrediente şi ustensile/accesorii, să exersaţi tehnicile, să găsiţi locul ideal în bucătărie pentru ustensile, şi, nu în ultimul rând, să vă educaţi pe dumneavoastră şi pe cei din jurul dumneavoastră cu privire la alimentaţia corectă la care bebeluşul are dreptul în primii lui ani de viaţă. Ruth spune că gemenii ei nu s-au îmbolnăvit niciodată (în prezent au treisprezece ani), deşi  s-au născut prematur şi cu probleme de sănătate şi asta tocmai datorită alimentaţiei lor. Citiţi aici mai multe despre Ruth, familia ei şi misiunea ei.

Cartea este publicată de editura Litera (găsiţi pe site şi mai multe detalii despre structura cărţii) şi are un preţ foarte bun pentru o carte 700 de pagini, numai 39,9 lei. Şi vă spun că e un preţ bun pentru că, în cercetările mele, am dat peste cărţi de 300 de pagini la nişte preţuri care depăşeau orice imaginaţie!

Dacă aveţi cartea, vă invit să îmi povestiţi ce impresie v-a creat, dacă v-a ajutat sau nu, dacă o consideraţi utilă sau nu. Aş vrea să discutăm despre cărţile pe care le prezint, tocmai pentru a afla mai multe păreri de la mămicile care le-au citit/folosit în demersul lor educaţional.

Pentru cei care ajung pentru prima oară pe această pagină, găsiţi aici prima parte a acestui material.

Read Full Post »

Controverse în alimentaţia copiilor

Posted in Culinare - reţete, idei, sugestii, Diversificare bebe, tagged , on 6 May, 2010 | 9 Comments »

În ultima vreme nu există să nu dau peste vreun blog sau peste vreun site unde să nu fie un articol omniştient despre cât de mult rău le facem copiilor noştri că le dăm una-alta să mănânce. Au început să existe tabere: pe de o parte tabăra mămicilor/tăticilor bio, adepţi ai unei alimentaţii super naturale, home-made, organice, ecologice şi ce mai vreţi voi şi de partea celalaltă toată lumea. Cei din prima categorie îi înfierează pe cei din a doua categorie de parcă e vânătoarea de vrăjitoare din Salem. Nu mai există măsură şi echilibru pe nicăieri, ori eşti un părinte perfect, ori nu eşti.

Pe mine personal mă scoate din sărite asemenea atitudine, mi se pare o atitudine de persoană cu grave probleme, şi nu numai probleme de parenting, ci probleme în general. Când am îndrăznit să comentez pe un asemenea site care proclama că îşi hrăneşte copilul numai cu aripi de pui fierte cu morcov şi păstârnac şi cu suc din portocale stoarse, am primit o palmă virtuală şi am fost pusă la colţ. Răspunsul a sunat ceva de genul  “şi dacă tot vorbeşti de echilibru şi măsură, de ce să nu-i dăm copilului câte un joint din când în când?” Am rămas interzisă şi am apăsat cruciuliţa aia din dreapta sus pentru că eu pe acel site nu aveam ce căuta.

Înainte să fiu părinte, eram şi eu de părere că unui copil mic nu îi poate fi poftă şi prin urmare nu trebuie să îi dăm să guste din orice pentru că nu ştie ce-i aia. Total greşit. Dacă ai un copil care mănâncă doar aripi fierte, treaba ta, poţi să te consideri norocos (sau nu.) Dar dacă ai un copil gurmand, cum este Eliza, nu ai nicio şansă să scapi fără să- i dai din ce mănânci tu. Am încercat s-o păcălesc şi n-a funcţionat. Ei îi este poftă, nu neapărat de gust, pe care poate nu îl ştie, dar de miros, de aspect, de textură. Gustă diverse, unele îi plac, altele nu. Din alimentele damnate şi puse la zid de aceşti părinţi aşa zis adepţi ai unei alimentaţii sănătoase, Eliza a gustat destule: cartofi prăjiţi, sarmale, cozonac, ou prăjit, omletă, şniţel şi lista poate continua. Nu suportă mâncarea fără gust şi nu mănâncă orice. Evoluează în simpatiile şi antipatiile culinare: dacă atunci când era mică mânca spanac, acum nu mai mănâncă. Un copil nu este un sac în care putem băga la nesfârşit ce vrem noi sub pretextul că e mâncare sănătoasă. Un copil are papile gustative şi nu va mânca fiert tot restul vieţii – când o să scape la un hamburger o să mănânce până leşină.

Evident, nu insinuez că trebuie să îi dăm copilului de orice vârstă fast food sau mâncare nesănătoasă. Ce vă spun (şi mă adresez părinţilor din a doua categorie, nu celor din prima) este că dacă aţi fost mai indulgenţi şi aţi lăsat copilul (de orice vârstă) să mănânce un mic sau o bucată de slăninuţă, nu înseamnă că la treizeci de ani o să moară de cancer de stomac. Riscaţi cel mult o toxi-infecţie alimentară, dar asta riscaţi şi voi până la urmă. Dacă îi daţi cartofii cu pâine, sau un happy meal pe lună nu îl faceţi obez. Ceea ce distruge sănătatea unui copil este alimentaţia nesănătoasă constantă: cartofii prăjiţi în fiecare zi, happy meal în fiecare zi, şniţele în fiecare zi, cola în fiecare zi, pâine albă la fiecare masă, dulciuri la fiecare desert şi singurele fructe din dieta lui să fie merele glazurate din Herăstrău.

Nu mai comentez că majoritatea celor care fac pe sfinţii sunt plini de bani şi îşi permit să cumpere numai din magazinele bio care au nişte preţuri de nu te poţi apropia sau stau acasă toată ziua şi îşi permit să coacă pâine şi să facă grisine de casă în fiecare zi, în timp ce mă acuză pe mine că mă duc la muncă într-o corporaţie să mă spetesc ca să am bani să îi iau Elizei ultimul răcnet de jucării. Credeţi-mă, am păţit şi asta, şi m-am abţinut să îi spun acelei persoane că în timp ce ea stă acasă şi îi suflă în fund copilului pe banii soţului, într-un apartament cumpărat de părinţi, eu muncesc zi lumină ca să am bani de rată la apartamentul cumpărat exclusiv din banii noştri şi ca să îi asigur Elizei un trai decent, nu luxos. Şi da, prefer să cumpăr pâine, e mai simplu, mai ales că la o felie pe zi cât mănâncă Eliza, n-o să crape de câte E-uri are în ea. Restul timpului de care dispun încerc să îl petrec cu ea, asta când nu stau până la 11-12 noaptea numai ca să fac ceva de mâncare, să calc, să spăl rufe şi să fac curat. Dar divaghez. Înapoi la oile noastre, vorba ceea.

Celor ca mine le spun să înlăture orice sentiment de vinovăţie pe care îl pot avea referitor la alimentaţia copilului lor. Nu e o tragedie să mănânce o ciocolată. This is not a tragedy. A tragedy is three men trapped in a mine, or police dogs used in Birmingham. Monks burning themselves in protest. Asta ca să citez un personaj celebru dintr-un film şi mai celebru (Dirty Dancing) Mai relaxaţi-vă, oameni buni! Copiii nu sunt cobaii noştri pe care să facem experimente, sunt nişte mici omuleţi care au şi ei dorinţe, preferinţe şi gusturi!

O să şterg orice comentariu răutăcios venit de la cineva din prima tabără, aşa că dacă aveţi ceva de spus în mod decent, spuneţi-o, dacă nu, mai bine nu irosiţi cerneala virtuală.

Read Full Post »

Paste bolognese pentru copii

Posted in Culinare - reţete, idei, sugestii, Diversificare bebe, tagged , , , on 4 May, 2010 | 3 Comments »

În ultima vreme Eliza mea a devenit foarte mofturoasă la mâncare, nu mai vrea legume, lactate – în afară de laptele formulă, dacă s-ar putea să mănânce numai carne ar fi perfect. Sunt sigură că e doar o etapă, toţi copiii dezvoltă mici manii la vârsta asta şi chiar ea are mai multe: păturica ei dragă pe care o cară prin toată casa şi nu doarme fără ea, să nu pui picioarele pe scaunul pe care stă ea să mănânce (are un scaun normal de bucătărie care are şi o treaptă), să se uite dimineaţa la Teletubbies (a învăţat şi să dea drumul la dvd player), nu-i place să se murdărească de ceva lipicios şi vine imediat s-o şterg, nu-i place să îi intre nisip în sandale (dar sub unghii n-are nicio problemă :-D ). Revenind la problema cu carnea, evident că mă strădui să îi strecor şi legume în alimentaţie (cu fructele, din fericire, n-am probleme), dar o să îi tolerez pentru o perioadă pasiunea pentru carne, aşa că primeşte carne aproape la fiecare masă (prânz şi cină, fără mic dejun). Ca să mai diversific măcar modul de prezentare (că ea ar mânca numai ciorbă şi grătar, dacă ar fi după ea) am încercat să improvizez o reţetă de paste bolognese din carne de vită. Ok, recunosc, de fapt carnea de vită i-o fac mereu rasol, dar pentru că nu aveam alte legume în casă, am ales această variantă.

Ingrediente: carne de vită, sos de roşii sau roşii cubuleţe în suc propriu, ceapă, sare, piper, oregano, paste la alegere – eu am folosit nişte paste care arată ca boabele de orez pentru ca mâncarea finală să fie uşor de mâncat cu linguriţa.

Se căleşte ceapa în puţin ulei şi puţină apă – ideea e să nu o prăjiţi, ci să o înmuiaţi. Nu vă dau cantităţi exacte pentru că depinde de câtă carne aveţi. Se adaugă carnea de vită tocată şi se amestecă bine până când carnea se desface în bobiţe şi capătă culoare peste tot. Ea lasă zeama ei, aşa că mai mult se înăbuşă, nu se prăjeşte. Se adaugă sucul de roşii şi apă cât să acopere bine carnea. Eu n-am avut suc de roşii, aşa că am pus ce-am mai avut în frigider: trei linguri de roşii cubuleţe, o linguriţă cu vârf de pastă dulce de ardei şi o roşie dată prin răzătoare. Am fiert bine, am condimentat cu sare, piper şi oregano şi am servit alături de pastele fierte. Au mai rămas două porţii pe care le-am congelat pentru urgenţe.

Recomand peste un an şi jumătate dar dacă fierbeţi ceapa pur şi simplu, cred că merge şi mai devreme. Deja peste un an, intuiţia mămicilor e cea care decide ce şi cum poate mânca un copil.

Read Full Post »

Bucate pentru copii – Editura Superbebe

Posted in Diversificare bebe, tagged , on 19 March, 2010 | 5 Comments »

Am cumpărat azi dimineaţă această revistuţă de la chioşcul de ziare în speranţa că mai găsesc prin amalgamul de reclame şi câte o idee mai interesantă. E foarte colorată şi îţi ia ochii, dar în materie de informaţie lasă foarte mult de dorit. O să înşir câteva din comentariile mele şi dacă mai găsiţi şi voi astfel de neconcordanţe, vă rog să mi le semnalaţi. Eu doar am frunzărit-o şi am găsit atâtea, nici nu vreau să mă gândesc la o lectură mai detaliată ce găsesc.

La pagina 13, în reţetă scrie cartof dulce şi e o poză cu un cartof obişnuit care induce în eroare cititorul. E vorba de cartoful dulce autentic (Ipomoea batatas) sau de un banal cartof alb (Solanum tuberosum)?

La pagina 15 reţeta e atît de încurcată că nu mai înţelegi nimic: legumele se toacă fin si se face un sos fiert din ele. Ce-i ăla sos fiert? Eu prin sos înţeleg ceva pasat, de o consistenţă omogenă. Numai că mai jos scrie că se scurg ficăţeii de apă (deci evident acest sos e doar apă cu legume fierte mărunt) şi apoi le pasezi foarte fin. Nu ar trebui sa îi pasezi? Din câte ştiu eu, substantivul ficat, cu diminutivul ficăţel, are genul masculin.

Apoi iarăşi nu înţeleg de ce sfătuiesc mămicile să facă brânza cu lapte praf în loc s-o facă de lapte de vaca (în afara de faptul ca fac reclamă la formulele de lapte) şi cu iaurt şi smântană. Nu înteleg ce afacere am făcut dacă evităm folosirea laptelui, dar folosim iaurtul si smântana . Acestea din ce sunt facute?

Alte gafe absolut fenomenale şi care pot avea urmări periculoase: recomandă mierea la bebeluşii de 5 luni (pag 29), făina rumenită (rântaş, banuiesc) la 6 luni şi căpşune la 8 luni, când toţi medicii spun ca mierea şi capsunele nu se dau sub nicio formă sub un an şi de preferat peste 3 ani.

La multe reţete nici nu se menţionează vârsta adecvată, eu chiar sunt curioasă de la ce vârstă se pot da copiilor burgeri de linte cu pudră de curry picant!

Multe poze nici nu seamană cu ce încearcă sa exemplifice – supa de dovlecel cu paste alfabet arata ca leşia, nicidecum ca o supă,  şi nu se vede nicio amărâtă de pastă în ea.

La pag 64 scrie că orezul brun conţine mai mulţi nutrienţi, este mai ieftin şi mai sănătos. Nu contest că este mai sănătos, dar mai ieftin în niciun caz!

Iar cuvantul “crust” din limba engleză se traduce prin aluat, nu prin crustă (pag 74, reteta de placintă cu griş şi lapte, tradusă evident de pe undeva) În DEX scrie aşa: crustă -  Strat exterior care se formează, prin solidificare, uscare etc., la suprafața unor corpuri moi; coajă, scoarță. În ultima vreme am auzit des cuvântul ăsta tradus aşa aiurea în emisiunile culinare. Dacă era vorba de un aluat care se pune doar deasupra, mai înţelegeam, dar când se pune în straturi, ca un blat, nici nu concep.

Paginile par pur şi simplu cârpite: pe pagina cu reţeta de brioşe de ciocolata sunt trucuri utile pentru fiertul ouălor, pe pagina cu prăjitura de morcov sunt sfaturi cum să-ţi menţii bucătăria curata etc. Arată improvizat, ca şi cum ar fi folosit resturi de articole care nu au încăput în alte numere ca să umple spaţiile. Peste imaginile cu mâncarea sunt desenaţi tot felul de fluturaşi şi floricele, parcă e lucrarea în Photoshop a unui copil de clasa a doua.

Read Full Post »

Chifteluţe de pui la cuptor

Posted in Culinare - reţete, idei, sugestii, Diversificare bebe, tagged , , on 26 January, 2010 | 6 Comments »

În ultima vreme am gătit mult cu carne tocată, căci mi se pare că e mâncarea mai “spornică”, aşa cum zice mătuşa mea. Adică din puţin îţi iese mult, pentru că o lungeşti cu diverse alte ingrediente. Am folosit carne de porc dată de mama şi am tocat-o în casă. Am împărţit-o în punguţe şi am dat-o la congelator, ca să scot când am nevoie. Ideal este să cumpăraţi carnea şi s-o tocaţi în casă sau să cumpăraţi din magazinele în care v-o toacă pe loc. Carnea tocată se degradează mult mai repede decât carnea bucăţi şi e bine s-o consumaţi cât mai repede.

Între timp am făcut aşa din ea: sarmale, pârjoale, spaghetti bolognese, ciorbă de perişoare. Mătuşa mea zicea că ea face musaca de cartofi cu carne tocată în week-end, iar eu intenţionez să fac nişte ardei umpluţi. Pornind de la acest principiu am încercat nişte chifteluţe de pui la cuptor pentru Eliza. Ea e într-o perioadă în care o dor gingiile şi nu mai vrea să mestece foarte mult, aşa că aceste chifteluţe au fost exact ce îşi dorea: o mâncare moale, uşor de mâncat dar să nu fie nici pasată cu blenderul. Recomand reţeta copiilor peste un an care au măseluţe şi pot mesteca.

Ingrediente: piept de pui sau de curcan (sau pulpe dezosate), 1 căţel de usturoi, o lingură de făină, 1 ou, puţin ulei şi puţin pesmet.

Carnea de pui se taie cubuleţe şi se toacă la maşina de tocat. Nu încercaţi s-o tocaţi la blender, va ieşi păstoasă şi chifteluţele vor fi uscate şi înecăcioase. La sfârşit mai adăugaţi şi o felie de pâine înmuiată în apă.

Adăugaţi oul întreg, făina, căţelul de usturoi zdrobit, sare şi piper şi frământaţi bine până obţineţi o compoziţie omogenă. Formaţi chifteluţele, daţi-le prin pesmet şi aşezaţi-le într-o tavă de cuptor, pe hârtie de copt unsă cu puţin ulei.

Le daţi la cuptor la 180 de grade 15 minute pe o parte şi 15 minute pe cealaltă. Se pot servi atât calde cât şi reci.

Sugestii de prezentare pentru copii mai măricei:

Fetiţa cu codiţe: o chifteluţă mai mare, paste fierte, sos de roşii, ceapă verde, caşcaval, morcov, roşie pentru fundiţe dar se poate folosi şi ardei gras.

Buburuza: 1 chifteluţă, salată verde, ardei gras, măsline negre, brânză (pentru margaretă, se taie cu forma de fursecuri), morcov

Maşinuţa: piure de cartofi, ardei gras, morcov, 2 chifteluţe mai mici

O maşinuţă

În revista din care m-am inspirat pentru ultimele două imagini (Cărticica Practic – reţete pentru copii), chifteluţele conţineau şi alte ingrediente: legume fierte (cartof, morcov, păstârnac, ardei gras), brânză de vaci, verdeaţă (mărar, pătrunjel), ceapă călită. Eu cred că puteţi adapta în funcţie de gusturile voastre şi ale copilului şi în funcţie de ingredientele pe care le aveţi în casă.

Chifteluţele se şi congelează bine, în punguţe separate, ca să scoateţi doar cât aveţi nevoie o dată.

Read Full Post »

Congelarea mâncării bebeluşului

Posted in Diversificare bebe, tagged , , on 12 November, 2009 | Leave a Comment »

Pe tot parcursul diversificării alimentaţiei Elizei am gătit deseori mai mult şi am congelat ca să am pe mai multe zile, să nu stau în fiecare zi să fierb trei felii de morcov şi una de păstârnac. Încercând să gătesc cât mai variat am ajuns să mă întreb ce alimente se pot congela şi ce alimente nu şi astfel am ajuns pe acest site, recomandat de o cititoare a blogului. O să încerc să sintetizez câteva din sfaturile de acolo şi să mai adaug câte ceva din experienţa mea.

Moduri de congelare:

- în tăviţe pentru cuburi de gheaţă. Puneţi mâncarea în tăviţe, congelaţi, apoi scoateţi cuburile şi le puneţi în pungi speciale pentru congelator pentru a ocupa mai puţin spaţiu. Dezgheţaţi câte cuburi aveţi nevoie o dată, ca să nu irosiţi mâncarea.

- în recipiente speciale pentru congelat mâncarea bebeluşilor, de diverse dimensiuni. Eu am folosit în afară de acestea cutii de iaurt cu capac (sunt nişte iaurturi mici cu cereale în capac şi le-am tot păstrat de câte ori am mâncat, special pentru asta. Se comportă foarte bine la congelator).

- mâncarea sub formă de bucăţele (de ex peşte sau ficat fiert la aburi) am congelat-o în caserole obişnuite, punând fiecare bucată la distanţă de cealaltă ca să scot uşor când am nevoie.

- nu congelaţi în borcane, acestea pot crăpa şi forma aşchii de sticlă foarte mici (eu recunosc că am congelat în borcane, dar nu am pus niciodată borcanele pline, pentru ca atunci când conţinutul îşi măreşte volumul în urma procesului de îngheţare să aibă loc să se extindă, şi niciodată nu mi-au crăpat).

- e bine să scrieţi pe pungi sau pe recipiente data congelării ca să nu depăşiţi perioada maximă recomandată de utilizare a mâncării congelate (3 luni) – recunosc că n-am făcut asta niciodată pentru că nu congelam cantităţi chiar atât de mari, cel mult pentru o săptămână.

Decongelarea

- eu am decongelat şi punând de seara recipientul în frigider să se decongeleze încet la rece dar am folosit şi cuptorul cu microunde, funcţia de dezgheţare. Când eram acasă la mama, unde nu are cuptor cu microunde, am folosit şi metoda fierberii recipientului în apă, dar aveam recipient special, rezistent şi la temperaturi înalte. Cutia de iaurt s-ar topi pusă în apă clocotită. Folosiţi ce metodă vă e mai la îndemână.

Recongelarea

- nu recongelaţi mâncarea o dată decongelată. O mai puteţi ţine la frigider încă o zi, după care o aruncaţi. Dacă folosiţi fructe, legume sau carne congelată pentru a găti mâncarea bebeluşului, puteţi recongela numai după ce alimentele au fost preparate termic. Nu folosiţi lapte de sân decongelat pentru prepararea piureului care urmează a fi congelat. Puteţi folosi lapte de sân proaspăt sau formulă  preparată pe loc pentru subţierea piureurilor care urmează a fi congelate. Nu congelaţi laptele preparat din formulă.

Cum se comportă alimentele la congelat (alimente preparate)

Cartofii, orezul şi pastele nu se congelează pasate, ci se pasează după decongelare.

Dovleacul pentru plăcintă, cartoful dulce se congelează bine sub formă de piure, pe când dovlecelul verde devine apos şi îşi poate schimba gustul.

Broccoli, conopida, morcovii, fasolea verde se congelează bine sub formă de piure.

Citricele (portocale, mandarine, grepfruit), pepenele, strugurii, bananele, caisele, prunele, mango, papaya  nu se congelează pasate, ci sub formă de cubuleţe sau întregi. Eu personal nu recomand congelarea fructelor proaspete, mi se pare că îşi schimbă complet gustul, dar asta depinde de preferinţele fiecăruia. Fructele congelate sunt foarte bune pentru plăcinte, dar pentru bebeluş eu aş recomanda să fie gătite la abur şi apoi congelate sub formă de piure.

Piureul din mere şi pere din compot se comportă bine la congelator.

Avocado (crud) se poate congela în jumătăţi stropite cu zeamă de lămâie. Se poate oxida, dar gustul rămâne ok.

Read Full Post »

Pilaf cu dovlecei

Posted in Diversificare bebe, tagged , , , on 8 October, 2009 | 7 Comments »

Am găsit zilele trecute în piaţă nişte dovlecei superbi, din aceia cu coaja de un verde închis, şi atât de proaspeţi că încă mai aveau floarea în vârf, aşa că am luat cu gândul să gătesc ceva pentru Eliza căci ei îi plac mult dovleceii, de obicei fierţi, pasaţi, cu un gălbenuş de ou. Dar pentru că nu aveam ouă proaspete în casă am vrut să încerc altă reţetă şi tare m-am bucurat când am găsit azi pe Profummo di mama o trimitere către o reţetă de risotto con zucchini. Am făcut-o şi Eliza a mâncat cu poftă, lucru rar în ultima vreme de când a fost bolnăvioară.

Ingrediente: 5 dovlecei, 320 grame orez, supă de pui sau de legume făcută în casă (eu îmi fac mereu şi ţin la congelator în sticle de plastic), o ceapă mică, puţină sare, 2 linguri de ulei de măsline, parmezan (eu nu am pus parmezan, ci puţin unt cât să fac orezul mai cremos).

Dovleceii se curăţă de coajă şi se taie cubuleţe.

DSC07434

Ceapa se taie mărunt şi se căleşte puţin în uleiul de măsline (foarte puţin, nu o lăsaţi să devină aurie, ci doar translucidă) apoi se adaugă dovleceii şi se mai căleşte încă cinci minute. Se adaugă orezul şi se amestecă bine, lăsând la foc mic încă patru minute.

DSC07436

Se adaugă supa (aprox 750 ml), se pune un capac şi se lasă la foc mic până se înmoaie bine orezul. Amestecaţi o dată sau de două ori, să nu se lipească, nu mai mult. La mine a fost nevoie să mai adaug puţină apă fierbinte pentru că se absorbise tot lichidul şi orezul nu era încă bine fiert, am folosit un orez brun care fierbe foarte greu. Condimentaţi cu puţină sare.

DSC07437

La sfârşit, luaţi de pe foc şi adăugaţi un cub de unt, amestecând, să se topească untul şi să ajungă peste tot. Dacă faceţi reţeta pentru un copil mai mare, puteţi adăuga parmezan, eu nu am considerat că a venit încă vremea să îi dau Elizei parmezan.

DSC07444

Când i-am dat Elizei să mănânce i-am zdrobit cuburile de dovlecel cu furculiţa, având grijă să nu pasez şi orezul. Eliza nu suportă orezul pasat sau orice alt tip de mâncare prea lipicios.

DSC07443

Ar fi arătat mai bine într-o farfuriuţă mai frumoasă şi mai veselă dar momentan nu avem ;-)

Recomand această reţetă de la un an, dar puteţi să îi daţi şi mai devreme, în funcţie de recomandările individuale pentru fiecare copil.

Eu am pus şi în păhărele şi am dat la congelator, dar nu ştiu sigur dacă mâncărurile cu orez se congelează, aşa că momentan fac o probă să văd dacă atunci când le scot sunt comestibile. Trebuie să mai alimentez stocul din congelator pentru că în curând o s-o las pe Eliza trei zile pe săptămână cu altcineva şi vreau să aibă mâncare gata făcută de mânuţele mele :-) Dacă ştiţi ce mâncăruri se pot congela pentru copii şi ce nu, vă rog să îmi lăsaţi şi mie un comment. Mulţumesc!

Read Full Post »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 563 other followers