Idei pentru mamici si copii

Iubiri de altădată – Ethan Frome

Laura Frunza — Fri, 17 May 2013 11:39:37 +0000

Of, ce m-a întristat cartea asta… Mi-a atins un punct sensibil pentru că eu am o slăbiciune pentru personajele prinse într-un destin crud de care nu pot scăpa şi nimic nu îmi stârneşte mai tare mila decât o viaţă irosită din cauza unor împrejurări pe care omul nu le poate controla. Ethan Frome de Edith Wharton este construită ca o poveste în ramă – mi-a amintit oarecum de La răscruce de vânturi – un inginer venit temporar în Starkfield, un orăşel din Massachussetts, află tragica poveste a lui Ethan Frome, un bărbat de cincizeci şi doi de ani, afectat de o infirmitate fizică căpătată în urma unui “accident”, cu “un aer mohorât şi inabordabil”, care arăta “de parcă ar fi mort şi aruncat în fundul iadului”. Povestitorul este curios să afle ce s-a întâmplat exact cu Ethan Frome, deoarece el nu are noroc de o Nelly Dean să îi spună istoria, localnicii fiind destul de reţinuţi cu privire la Ethan şi menţionând “accidentul” doar în treacăt şi fără prea multe detalii. Într-o zi cumplită de iarnă, povestitorul rămâne înzăpezit cu Ethan iar acesta îl primeşte la el acasă şi îi împărtăşeşte povestea căsniciei lui nefericite cu Zeena, o femeie acră şi ipohondră, a marii lui iubiri pentru domnişoara Mattie Silver şi a gestului disperat care a pus capăt oricăror speranţe de fericire ale, practic, tuturor celor trei personaje.

Am citit cu sufletul la gură cartea până la final, deşi ştiam că n-are cum să se termine bine (destinul personajului ne este, oarecum dezvăluit de la început) şi simţeam, din ce în ce mai mult, o milă profundă pentru Ethan care era condamnat la o existenţă tristă şi austeră şi încarcerat într-o viaţă pe care nu şi-o dorise – renunţase la studii, la perspectiva unui viitor diferit de rudele lui din cimitirul la care privea în fiecare zi şi care parcă îi spuneau “noi n-am plecat niciodată de aici, nici tu nu vei pleca.” “A petrecut prea multe ierni în Starksfield” spuneau localnicii despre el şi poate aveau dreptate. Natura pare să aibă un rol important în carte – este o reflecţie a stărilor sufleteşti ale lui Ethan – când e blazat sau frustrat, iarna e urâtă, rece şi aspră. Când simte un dram de fericire, iarna pare feerică, un tablou scânteietor şi luminos.

Deşi este o lectură tristă, o recomand ca pe o pastilă de realitate pentru cei care încă mai cred că dragostea învinge totul dar şi pentru cei care tind să ia totul în tragic şi să recurgă la gesturi disperate care aduc mai multă nenorocire pe termen lung.

Cadou de 1 iunie – suport pentru cordeluţe

Laura Frunza — Thu, 16 May 2013 07:58:51 +0000

Am găsit ideea pentru a face acest suport pe un blog şi am pus-o în practică imediat, într-o variantă simplificată, pentru că nu mai ştiam ce să fac cu cordeluţele Elizei – nu le poartă dar nici nu mă îndur să le dau, mă gândesc că după ce se va tunde, o să aibă nevoie de ele şi poate dacă le vede aşa frumos aranjate, o să prindă drag de ele.

Se face extrem de uşor, eu nici măcar nu am lipit nimic. Am tăiat o bucată de pânză dintr-o faţă de pernă decorativă mare (era parte dintr-un set, s-a îngălbenit puţin şi nu o mai puteam folosi, aşa că pernele mari au ajuns la reciclat şi “puiuţii” în bazar), am înfăşurat o rolă de prosoape de hârtie în pânza respectivă şi am băgat marginile înăuntru, pe laterale. Agăţătoarea e din panglică albă – panglica se trece prin interiorul sulului de prosoape. Dacă vreţi să acoperiţi găurile laterale, puteţi face diverse flori, eu am decorat cu agrafe de păr cu flori mari.

Augmented Reality cu Skag Ar – caietul minune

Laura Frunza — Wed, 15 May 2013 08:51:02 +0000

De când am văzut pe pagina de facebook a celor de la Rechizitele Mele aceste caiete, mi-am amintit de o altă experienţă cu Augmented Reality, pe care am avut-o acum aproape un an la un muzeu din Bucureşti când am văzut dinozauri prin smartphone. Mi-a plăcut tare mult ideea – vă puteţi imagina copiii strânşi în pauză în jurul caietelor şi uitându-se prin telefon sau tabletă la animalele care apar ca prin magine pe ecran? Este o realitate faptul că cei mai mulţi pre-adolescenţi şi adolescenţi au deja telefoane inteligente iar aceste caiete sunt o consecinţă firească a apariţiei gadgeturilor în viaţa lor, probabil că după caiete vor apărea şi alte rechizite cu diverse funcţii suplimentare şi poate că dacă au mai multe caiete de acest gen le vor lua efectiv la şcoală şi nu vor mai pleca la liceu cu poşetă-plic sau cu mâna în buzunar (mereu m-am întrebat unde îşi duc copiii ăştia manualele şi caietele dacă nu au ghiozdane sau genţi mai încăpătoare…)

Puteţi vedea în filmuleţ cum funcţionează caietul dacă sunteţi curioşi sau dacă vreţi un cadou de 1 iunie mai special pentru copiii voştri mai mari le puteţi comanda de pe site-ul rechizitelemele.net.

Am scris acest articol pentru a mă înscrie în campania Blogal Initiative de testare a caietului Skag AR. Vă puteţi înscrie şi voi, dacă doriţi, accesând acest link, până la data de 19 mai.

Urban make-up – vezi dincolo de aparanţele oraşului

Laura Frunza — Wed, 15 May 2013 06:25:49 +0000

Sâmbătă, 18 mai, de la ora 14:00, în Vitantis Shopping Center, în sala de conferințe de la etajul 1, va avea loc un eveniment în premieră! „Urban make-up: vezi dincolo de aparențele orașului!” este un seminar susținut de patru dintre cele mai cunoscute bloggerițe de beauty din România! Ioana Dumitrache, Cristina Pavel, Mona Croitoru și Camelia Zota așteaptă toate pasionatele de frumusețe la o întâlnire relaxată, unde se vor dezvălui multe secrete legate de machiajul perfect și un ten de invidiat, manichiură la modă și un păr sănătos.

Cele patru bloggerițe și-au invitat deja cititoarele să se înscrie la eveniment, prin completarea unui chestionar online, care se găsește pe blogul fiecăreia dintre ele. 40 dintre participantele care completează chestionarul și alte patru participante la eveniment, care nu au reușit să completeze chestionarul, vor pleca acasă cu un set de produse Marionnaud pentru îngrijirea corporală, perfect pentru vară!

Evenimentul este primul de acest gen organizat în București, unde bloggerițe susțin un seminar de beauty pentru cititoarele lor, dar și pentru toate doamnele și domnișoarele pasionate de frumusețe și îngrijirea personală. Intrarea este liberă!

Vitantis Shopping Center este una dintre cele mai mari rețele de magazine retail din partea de sud a Bucureştiului. Aici au loc diverse activități de recreere și petrecere a timpului liber, dedicate atât celor mari, cât și celor mici.

Conferinţă la Parentime – despre droguri, pentru părinţi şi copii

Laura Frunza — Tue, 14 May 2013 07:43:32 +0000

Subiectul consumului de droguri este adesea una din fricile părinților ai căror fii și fiice ies din perioada copilăriei și încep o viață tot mai independentă.

Pe măsură ce gradul de autonomie crește, părinții simt că influența și nivelul de control pe care le au asupra copiilor se reduce tot mai mult. Pe de altă parte, tinerii sunt realmente inundați cu mesaje care promovează consumul la televizor, în mediile virtuale, în muzică și reviste.

În ultimii ani, au apărut așa numitele etnobotanice care s-au vândut legal și care încă se pot găsi cu relativă ușurință.

Adesea tinerii par să știe mai multe decât părinții lor pe acest subiect, dar sunt aceste informații corecte sau doar manipulări și mituri? Să-l controlez mai mult ca să mă asigur că nu consumă sau, dimpotrivă, să-l las liber să vadă că am încredere în el? Să deschid o discuție pe acest subiect sau mai bine să nu vorbim ca să nu-i dau idei? Unde se termină responsabilitatea mea de părinte și unde începe liberul său arbitru?

Copilul tău știe deja destul de multe despre droguri. O parte din aceste lucruri pe care le știe sunt adevărate, dar este foarte probabil că unele informații pe care le-a adunat de la colegi, prieteni, internet să fie incomplete sau de-a dreptul false.

Mai grav este că majoritatea copiilor nu au o sursă credibilă de informație corectă. Nu este de ajuns să-i spui unui tânăr adolescent “spune nu drogurilor!” fără să-i spui de ce, care droguri și fără să realizezi că, de fapt, ei nu sunt chemați să spună “nu” drogurilor, ci prietenilor, colegilor, unui stil de viață.

Ineficiența sau absența campaniilor de prevenire a consumului de droguri face ca raportul ESPAD (un raport europrean care măsoară, la fievare 3 ani, prevalența consumului de droguri la elevii de 15 ani) să înregistreze creșteri continue ale consumului în rândul elevilor din România. (Sursa: newsletter Parentime)

Parentime organizează sâmbătă, 18 mai, o conferinţă dedicată atât părinţilor cât şi copiilor (pre-adolescenţi şi adolescenţi), la care va vorbi Eugen Hriscu, psihoterapeut şi specialist pe problema dependenţei de droguri. Conferinţa durează trei ore şi costă 250 de lei pentru un părinte şi 100 de lei pentru copil (dacă părintele participă la conferinţă) şi 170 de copil (dacă părintele nu participă la conferinţă). Mai multe detalii despre program aici. Programul este împărţit pe două categorii de vârstă: 12-14 ani şi 14-18 ani. Dacă mergeţi, m-aş bucura să îmi povestiţi şi mie ce informaţii aţi aflat acolo, eu, din păcate, nu pot ajunge pentru că nu am cu cine s-o las pe Eliza, altminteri m-aş fi dus măcar ca să strâng informaţii şi să vi le împărtăşesc.

Felicitare de 1 iunie cu baloane

Laura Frunza — Tue, 14 May 2013 06:31:43 +0000

Această felicitare se face extrem de uşor dar impresia vizuală e foarte puternică. Pentru că eu aveam senzaţia că nimeni n-o să-şi dea seama ce sunt, am verificat cu Eliza. Când am întrebat-o ce reprezintă felicitarea, a răspuns imediat “baloane” şi a confiscat-o Nu înainte s-o pozez, desigur.

Materiale: resturi de carton sau hârtie de diverse culori, aţă colorată, pernuţe bi-adezive (aşa vor părea în relief şi vor arăta mai frumos). Se conturează cu un creion forma unui balon pe hârtie/carton de diverse culori, apoi se decupează. Se taie atâtea fire de aţă câte baloane avem. Se lipesc perniţele, apoi aţa, apoi balonul. Înainte să lipiţi definitiv, faceţi un test şi aranjaţi baloanele pe carton ca să vedeţi cum ar arăta mai bine.

Modelul acesta poate fi folosit şi pe post de invitaţie la o petrecere dacă aveţi răbdarea să faceţi mai multe. Scrieţi textul dinainte pe ele, imprimaţi cartoanele şi abia apoi lipiţi baloanele.

La mulţi ani tuturor copiilor de 1 iunie!

Cadou de 1 iunie – tricou cu motive populare

Laura Frunza — Mon, 13 May 2013 08:10:51 +0000

Sunt foarte la modă acum nişte tricouri pentru adulţi cu diverse mesaje brodate pe ele (din folclor) şi cu bucăţi de milieuri cusute pe ele, la un preţ exorbitant după părerea mea, dar care sunt, trebuie să recunosc, extrem de drăguţe şi tare mi-aş mai fi dorit şi eu unul atunci când au apărut. Cum, însă, nu dau din principiu 150 de lei pe un tricou, m-am tot gândit la modalităţi de a-mi improviza eu unul, într-o variantă mai ieftină, evident. Mie încă nu mi-am făcut, dar Elizei, da. Am dat 10 lei pe tricou la H&M (set de 2 la 20 de lei), calitate foarte bună, şi 5 lei pe cusătură, luată de la un târg de vechituri. M-a mai costat 5 lei să mi-o coasă croitoreasa, dar voi dacă aveţi o mamă/bunică/vecină cu maşină de cusut, v-aţi scos mai ieftin.

Îi lipseşte mesajul dar eu ştiu deja că mândra mea e şi făloasă şi dichisită, aşa că nu m-am obosit să mai şi brodez cuvinte şi, în plus, nu voiam chiar să copiez ideea originală, s-a muncit ceva la brandul ăla şi n-ar fi frumos din partea mea să le preiau aşa tam-nesam ideile.

Avem tricou pentru 17 mai când se desfăşoară evenimentul “Iac-aşa e ia mea”, promovat de Andreea Esca şi avem şi pentru 24 iunie, de Sânziene, când, chipurile, ar fi Ziua Naţională a Iei (deşi pentru 24 iunie am în plan să transform o altă bluză de-a ei în ie). Cu ocazia asta, mai apropiem şi copiii de valorile tradiţionale, păstrând, în acelaşi timp, un aspect modern.

Nu neglijaţi târgurile de vechituri, puteţi găsi acolo tot felul de cusături la preţuri de nimic şi cu ele vă puteţi transforma bluze şi tricouri în ceva cu adevărat frumos sau puteţi face pentru copii ţinute noi, săculeţi, pernuţe şi alte decoraţiuni care să le aducă aminte de portul popular. Eu una consider că un asemenea tricou ar fi un cadou superb de 1 iunie pentru un copil de orice vârstă.

Câştigători concurs Paralela 45

Laura Frunza — Mon, 13 May 2013 07:58:39 +0000

Câştigătorii sunt participanţii cu numerele 2, 11 şi 26. Mergeţi şi vă verificaţi numerele şi dacă vă aflaţi printre câştigători, daţi-mi un email cu adresa voastră pentru a vă fi expediate premiile.

Premiile se pot revendica în termen de 5 zile de la afişare, adică până vineri inclusiv, după care se va efectua o nouă extragere. Vă mulţumesc pentru participare şi vă mai aştept pe blog pentru că în curând vom avea un nou concurs cu o carte frumoasă pentru 1 iunie!

Parcul natural Comana

Laura Frunza — Sat, 11 May 2013 18:58:59 +0000

Astăzi am fost la un picnic în parcul natural Comana, situat la aproximativ 40 de kilometri distanţă de Bucureşti, pe drumul spre comuna 1 Decembrie. Nu ştiam când am plecat că vom face ceva mai mult decât să stăm cuminţi pe pătură şi să ne bucurăm de aerul curat, însă parcul chiar a reuşit să ne surprindă într-un mod foarte plăcut.

Parcul e pe strada Gellu Naum nr 607 în comuna Comana (cum vii dinspre Bucureşti, ţii tot înainte drumul, la rond faci stânga şi după ce intri în comună faci dreapta vizavi de primărie) şi, cum treci de poartă, e un panou cu versuri din faimoasa carte a scriitorului, Cartea cu Apolodor.

Cum era sâmbătă, parcul nu era foarte aglomerat, aşa că am găsit şi unde să parcăm şi unde să ne aşezăm păturile astfel încât să nu stăm înghesuiţi. Ne-am aşezat pe malul lacului iar copiii s-au distrat “pescuind” în lac, jucându-se cu moriştile primite cadou de la Miha sau cu balonaşele de săpun. Mai întâi ne-am tot uitat înspre tiroliană, tare ne-am mai fi dat şi noi, dar am mai stat, am luat masa (sandvişuri şi legume aduse de acasă) şi până la urmă ne-am dus. Costul unei traversări peste lac este de 10 lei de persoană. Mai întâi m-am dat numai eu (nu ştiu cum de am avut curaj pentru că sunt fricoasă tare mai ales când e vorba de înălţimi), apoi am convins-o şi pe Eliza. Era foarte încântată dar când a ajuns acolo sus s-a speriat şi a vrut să dea înapoi. Am întrebat-o dacă are încredere în mine şi a zis că da, apoi ne-am dat împreună. A fost cucerită din prima, s-a rugat de mine cât a putut ca s-o mai dau o dată, ceea ce am şi făcut (în filmuleţul de mai jos sunt doar eu şi fina Mihaelei, cu Eliza nu ne-a făcut nimeni filmuleţ pentru că Miha se dădea cu noi, extrem de reticentă la noua experienţă la fel ca şi mine prima oară )

Mai sunt o mulţime de activităţi care pot fi făcute în parc – echitaţie, plimbări cu trăsura, căţărări şi trasee diverse, tir cu arcul, închiriere biciclete şi bărci etc. Vedeţi toate activităţile precum şi tarifele aici. Nu ştiu dacă se campează, dar am văzut un cort acolo, deci e posibil să se poată. De asemenea, există cazare la hotelul Comana. Din ce am auzit la domnişoara care supraveghea zona de căţărări, pentru grupuri organizate (clase) se fac reduceri măricele (între 20 şi 50%).

Mai e şi un mic loc de joacă, atât pentru adulţi (cu aparate pentru gimnastică), cât şi pentru copii:

Parcul e frumos decorat, cu diverse obiecte, precum şi cu multe căsuţe de păsărele în care era hrană specială pentru ele.

Eliza s-a distrat căţărându-se pe deluşor sau stând aproape de apă – adoră apa şi oriunde e o baltă e fericită. Recomand pentru copii pantaloni lungi, subţiri, şi hanorac de rezervă – pe malul apei cam bate vântul oricât de cald ar fi afară. De asemenea, să aveţi la voi spray anti-ţânţari (pe noi nu prea ne-au deranjat, ce-i drept, dar sunt zone mai mlăştinoase şi acolo roiesc) şi pălărie/basmăluţă de pus pe cap – mai ales la plimbările cu barca.

Moriştile au fost de departe hitul zilei, aşa că vă recomand să le luaţi copiilor câte una – ei s-au şi jucat cu ele dar le-au şi înfipt în pământ şi le-au privit cum se învârt cu repeziciune în bătaia vântului. A fost o zi minunată, nici n-am simţit când au trecut cele şase ore petrecute acolo. Dacă nu vă place să vă luaţi mâncare după voi, nu vă faceţi griji, sunt mai multe restaurante frumoase şi elegante în parc, însă din ce am înţeles, destul de scumpe. Recunosc că mirosea divin când treceam pe lângă ele şi servirea părea foarte bună – era cald afară, tocmai mă dădusem cu tiroliana şi tare aş fi băut un pahar de vin roze demidulce dar m-am mulţumit cu limonada extraordinar de bună făcută de fina Mihaelei (mi-a dat şi reţeta, abia aştept s-o încerc). Într-unul din restaurante se desfăşura chiar şi un botez şi era o grămadă de lume elegantă care se plimba prin parc cu paharul de vin alb în mână

De asemenea, toaletele pentru public sunt curăţele, au şi chiuvete şi nu costă nimic (sunt pe aleea principală, în spatele parcării).

Cum să fii prinţesă

Laura Frunza — Fri, 10 May 2013 12:36:53 +0000

V-am povestit acum câteva zile de cadoul minunat primit de la Porter Novelli cu prinţesa Sofia şi ce nu v-am spus atunci e că în pachet era o scrisoare personalizată prin care eram rugată să scriu o poveste despre cât de important este să fii o prinţesă adevărată în viaţa de zi cu zi şi de ce îmi doresc ca Eliza să devină o prinţesă. În lumina a ceea ce am tot discutat noi zilele astea despre importanţa pe care copiii o dau aspectului fizic şi hainelor, am scris următorul text şi aş vrea să îl împărtăşesc şi cu voi.

“Mami, vreau să-mi dai rochia să fiu prinţesă!”

„Nu, Eliza, o rochie nu te face prinţesă, prinţesă eşti dacă eşti bună la suflet, răbdătoare, te porţi frumos cu toată lumea, ai maniere elegante la masă…”

„Nu, eu vreau rochia, nu pot fi prinţesă fără rochie!”

Cam aşa decurg discuţiile noastre despre ce înseamnă să fii prinţesă. Să ai rochie lungă, coroniţă şi eventual şi nişte pantofi cu sclipici. Sclipiciul e un element esenţial, altfel nu eşti suficient de prinţesă. Aspectul fizic devine din ce în ce mai important pentru fetiţele noastre pe măsură ce cresc şi, din păcate, în adolescenţă acesta primează în defavoarea celorlalte calităţi. Mă strădui s-o învăţ pe fetiţa mea că nu rochia face pe om dar se duce în parc, la joacă şi la groapa cu nisip sunt cel puţin trei fetiţe în rochiţe satinate şi pantofi albi de lac. La leagăne sunt fetiţele mai mari, cu unghii violet cu ştrasuri şi dresuri plasă. Cum să o conving eu că lacul de unghii nu e pentru fetiţe şi că rochiile din satin nu au ce căuta în parc, când are atâtea exemple contrare în jur?

Mă strădui să-i transmit valori şi nu tendinţe în modă, însă e din ce în ce mai greu. Pentru o fetiţă, indiferent de vârstă, e important să fie „prinţesă” în atitudine, în viaţa de zi cu zi – să fie discretă în purtare şi în vorbe, să aibă un comportament adecvat în fiecare situaţie, să vorbească corect, să ştie să evite sau să aplaneze conflictele, să aibă o vorbă bună pentru cine are nevoie de ea şi un pupic pentru mami când e supărată. E important să ştie să combine hainele, indiferent de stilul ales, şi să poarte hainele potrivite la momentul potrivit. Conform Elizei, o prinţesă ştie că, în parc, se pun colanţi la rochie ca să nu se vadă chiloţeii şi că dulciurile sunt nesănătoase în cantităţi mari. Mai ştie şi că toţi copiii sunt la fel, indiferent de naţionalitate sau de rasă şi că nu există copii cu care „nu ai voie” să te joci. O prinţesă îşi face prieteni în felul următor: „bună, pe mine mă cheamă Eliza. Pe tine cum te cheamă? Vrei să ne jucăm împreună?” O prinţesă nu abandonează îmbufnată locul de joacă dacă ceilalţi copii nu fac ce spune ea şi nu stă izolată, ca pe tron, aşteptând să fie invitată la joacă. Comorile cele mai de preţ ale unei prinţese nu sunt jucăriile cele mai lucioase şi mai scumpe, ci cele mai uzate pentru că ele îi sunt cele mai dragi şi pe ele le va împărţi şi cu prietenii. O prinţesă este deschisă la nou şi este dispusă să încerce lucruri şi experienţe noi. O prinţesă nu se va preface că e curajoasă dacă nu simte asta, ci se va lăsa încurajată şi sprijinită de cei dragi atunci când are nevoie şi va şti să îşi exprime emoţiile atunci când trebuie pentru ca ele să nu răbufnească mai târziu şi s-o transforme într-o „soră vitregă” înăcrită.

Genul acesta de prinţesă mi-aş dori să ajungă fetiţa mea, un statut pe care îl va atinge nu căsătorindu-se cu un prinţ care să o ducă undeva, departe, pe calul lui alb, ci învăţând, respectându-se pe ea însăşi şi pe cei din jur, muncind din greu ca visele să i se împlinească şi, nu în ultimul rând, zâmbind şi înfruntând viaţa cu optimism.