Ieri seara am avut ocazia sa petrec vreo patruzeci de minute intr-un parc, asteptand pe cineva. La ora aceea, parcul era plin de mamici si copii, iesiti la plimbarea de seara. In acest context, am putut fi atenta la comportamentul anumitor mamici si al anumitor copii si sa ma ingrozesc la gandul ca s-ar putea sa ajung si eu asa 😀 Deci, iata ce am observat:
1. Mamicile fumeaza in preajma copiilor. Si nu numai ca fumeaza, dar o fac deasupra carutului unde mititelul spera sa inhaleze ceva aer curat, ca doar de aia a iesit in parc, isi tin tigarile in geanta cu biberoane si arunca chistoacele pe jos prin parc.
2. Copiii de un an si ceva poarta bratari de aur. Asa purta cel pe care l-am vazut aseara, dar am mai vazut si cu lantisoare (destul de grele de altfel) si stau si ma intreb de ce ar avea nevoie un copil care se joaca in nisip de bijuterii din aur. In afara de faptul ca devin o tinta sigura pentru hoti (la fel ca scolarii de clasa a doua cu telefoane mobile de ultima generatie, mp3 playere care inca nu se vand la noi in magazine si rucsaci care costa mai mult decat salariul meu pe o luna si care sunt agresati in curtea scolii sau in drumul spre casa si apoi se face un intreg scandal national despre cat de nesigure sunt scolile din ziua de azi, lucru cu care sunt perfect de acord, dar scoala e si mai nesigura cand porti o tinta pe piept), ii si incomodeaza si se pot agata in ele, devenind periculoase pentru siguranta lor.
3. Unele mamici nu se dezlipesc de copii, nu ii lasa sa se joace cum vor si ii ghideaza cu directive de genul “acum joaca-te la tobogan, acum da-te in leagan, acum catara-te nu stiu unde, acum du-te la cutarica si roag-o sa se joace cu tine etc” Cum isi dezvolta acesti copii spiritul ludic si creativitatea, nu stiu…
4. Alte mamici isi ignora copiii total, prea ocupate sa stea la o barfa mica cu alte mamici care fac acelasi lucru si nu se obosesc sa se intoarca spre copilul victorios care striga “mami, uite ce-am reusit!”
5. Majoritatea copiilor nu stiu sa spuna “te rog”, “imi dai voie”, “multumesc” la nicio varsta. In parc erau copii intre 1 an (de la care nu te astepti la nimic) si 5 ani (de la care te astepti la mai multe). Toti se repezeau spre tricicletele, papusile, zornaitoarele celorlalti, fara sa spuna niciun cuvant. Reactia mamicilor era urmatoarea: intr-un sictir total (scuzati-mi expresia): “ai cerut voie?” si atat, fara alte completari, fara sa ii explice clar ca nu se iau jucariile celorlalti copii, fara sa il puna acolo pe loc macar sa repete papagaliceste “imi dai voie sa iau tricicleta ta?” Educatia se face pe loc, altfel se pierde tot sensul ei.
6. In concluzie, mi-e groaza ca o sa trebuiasca sa ies in parc cu bebelina mea, sa stau cu mamicile acelea, sa discutam cu naturalete despre faptul ca unii copii ii bat pe altii in parc si e doar o “etapa”, in timp ce copiii nostri, evident, se vor bate in parc pe acelasi leagan ruginit.
7. P.S. Pe aceeasi tema, alte lucruri care ma enerveaza: mamicile si bunicile care isi lasa copiii sa se joace in mijlocul trotuarului extrem de aglomerat, sa deseneze pe asfalt printre mizeriile de pe jos, sa alerge cu carutul in supermarketuri lovind lumea fara sa spuna “scuze”, sa asculte manele pe telefonul mobil in metrou, sa stea separat pe scaun in autobuzul aglomerat, cand ar putea sa stea in bratele parintilor si lista mai poate continua. Va astept pe voi sa imi mai spuneti ce va scoate din sarite la (ne)educatia unor mamici si copii din ziua de azi.
Ai uitat de “mama vreau apa” si mamica f grijulie care scoate un pahar de cola de la mcdonald’s si ii da copilului de doar 2 ani de zile.
Da, cum de am uitat sa spun…. vazuta chiar de mine la un loc de joaca pentru copii dintr-un mall bucurestean
Pe mine asta cu bijuteriile la copii ma scoate din sarite. Ce vor oare sa dovedeasca parintii, impodobind bietul copilas, frumos de la mama natura de altfel, greu de imaginat. Si mai greu de imaginat cum o fetita de numai un an si 3 luni avea lantisor cu medalion la gat, bratara la mana, cercei, treaca-mearga ca asa e traditia si chiar un inel cu floricica pe degetele ei micute.
cea mai apocaliptica manifestare materna am remarcat-o in acceleratul spre Suceava, cand bunica mesteca biscuiti si dupa isi servea nepotica de maxim 1 an cu pasta rezultata 😀
Ah, am uitat de alaptatul in metrou (scuze dar nu mi se pare deloc igienic) a unui copil care era suficient de mare cat sa alerge prin vagon.
@behindblueeyez: acelasi lucru (mestecat mancarea plodului) am vazut si eu la mare si scarbit am intrebat-o pe mama daca facea si ea la fel cand eram mic. Slava Cerului ca nu
Ne este foarte usor sa comentam comportamentele altora, unele intr-adevar detestabile si incalificabile, gen fumat, coca cola, sau “bijuteriile pretioase”.
Insa abia cand ajungem mamici, cand copii nostri incep sa isi manifeste crizele si temperamentele (si asta de foarte mici), ne dam seama cat de greu este sa dam o educatie, cat de mult conteaza orice gest sau reactie pe care o avem, chiar si atunci cand avem impresia ca nu suntem vazuti…
In parc vezi de toate, si uneori pleci nervos de acolo, si intrebandu-te: “Oare eu sunt o mama buna”?
Dar ce spuneti de mamicile, sau mai des bunicile care nu stiu sa strige copilului in parc decat “nu este voie!”, desi copilasii lor incearca si ei sa descopere cate ceva, sau pur si simplu sa se joace.
Faza cu mestecatul mancarii in gura mamei si servirea ei ca pasta copilului e total dezgustatoare. De n-ar exista mixer, blender, furculita… dar asa nu exista nici o scuza. Plus ca la nivel tractusului digestiv al unui adult pot exista bacterii extrem de periculoase pentru copii, cum sunt Staphylococcus sau Streptococcus, care netratate, dau niste boli de toata frumusetea… mai ales ca in prima faza, chiar ani de zile, pot ramane neobservate infectiile cu acesti germeni si se pot cantona la nivelul articulatiilor copiilor, dand artrite si artroze care nu se pot trata usor.
Si din aceeasi “gama” sa nu uitam “clatitul” suzetei cazute pe jos in gura mamei. Cred ca microbii din praf sunt mai buni decat aia din saliva mamei, nu esti de aceeasi parere?
da, macar aia ajuta imunitatea sa se formeze 🙂
Am si eu ceva pe suflet… nu stiu daca mai se uita cineva aici, dar un lucru care pe mine ma supara rau sint parintii care nu vor sa-si vaccineze copiii. Ca vaccinurile ma rog frumos sint periculoase, chimie, chestii, si ca de ce sa nu faca ei copiii bolile copilariei, ca doar asa e normal? Sau nu vor sa-i vaccineze decit dupa 1,2, 5 sau Dumnezeu stie citi ani.
Habar n-am cum e in Romania, aici insa este un subiect f. controversat si nu-i o singura mama care sa n-aiba vreo idee foarte fixa la capitolul asta. Eu nu fac exceptie :p si ma gindesc ca daca toti oamenii ar fi gindit asa din totdeauna poate inca ne-am mai bate cu difteria sau poliomielita… chiar f. rational, ma gindesc ca reactiile adverse la vaccin, cite sint cunoscute si documentate stiintific (nu ca zice tzatza floarea ca a auzit ea) sint neplacute, dar nu cu adevarat periculoase, in vreme ce un “simplu” pojar poate face complicatii care duc la deces (s-a intimplat chiar anul asta in Elvetia) sau invaliditate. Sorry, dar cind aleg, prefer sa iau riscul mai mic, chiar daca cel mare e mai rar dpv statistic.
Eu am vazut o mamica care ii mesteca banana copilului pe o banca. Mi s-a facut greata instantaneu. Dar cel mai rau lucru mi se pare toleranta parintilor la orice moft al copiilor. De exemplu, mi s-a intamplat in multe cazuri sa vad familii cu doi copii: unul in scoala primara, celalalt de un an, doi. Deseori cartile, manualele scumpe ale copilului mai mare sunt lasate la ‘mila’ tiranilor de un an care le sfasie. Argumentul mamicilor: ‘Daca nu i-o dau, incepe sa tipe’.
Sau am mai intalnit un caz de copil de un an si ceva care ii lovea cu mana sau ii tragea de par pe cei care il nemultumeau. Daca era certat se arunca pe jos, cu fata spre pamant. Am ramas socata.
eram in trecere printr-un parculet si la un leagan am vazut 2 femei trecute de 50 de ani cu un baietel. una dintre ele fuma cu nonsalanta.
m-am abatut din drum si m-am dus fix la ea. i-am spus: “doamna, de ce fumati? aici este un loc de joaca pentru copii. ce exemplu dati, pana la urma, copilului de care aveti grija?”.
nu am stat sa vad ce raspunde sau daca stinge tigara, imi era mult prea scarba de ea, dar speram ca macar i-am stricat ziua. [fumatorii sunt foarte iritati de cei care ii apostrofeaza]
mai am si alte exemple, dar cum am scris deja despre acestea pe blog, nu are rost sa mai detaliez aici.
pe mine ma irita foarte tare sa vad un parinte isteric tipand la un copil in crize. sau, mai rau, palmuindu-l. nu asa se rezolva o criza. acel parinte nu face nimic bun pentru copil, ci doar isi “varsa” propriile frustrari.
cu permisiunea ta, am sa fac si cateva observatii referitoare la comentariile acestui post:
1.vaccinarile
aceasta “isterie” cu ne-vaccinarea nu a aparut din senin. niciodata nu iese fum fara foc. este adevarat ca, fara vaccinuri, anumite boli inca mai circulau pe pamant, insa unele dintre ele sunt deja eradicate, asadar… de ce se mai continua vaccinarea?
pe de alta parte, vaccinarile au efecte adverse, care apar in timp. sunt boli care nu existau inainte de vaccinuri, ca de exemplu boala Alzheimer, care nu este contagioasa, deci… cum a aparut? cancerul, de ce apare atat de des in ziua de astazi? nu se reduce totul doar la poluare si la modificari genetice asupra produselor alimentare.
decizia vaccinarii / ne-vaccinarii este una cat se poate de serioasa, nu cred ca un parinte ar trebui sa fie de acord cu imunizarea copilului, doar pe motiv ca asa merge toata “turma”.
teama parintilor fata de copiii nevaccinati [ai altora] este nefondata. atata timp cat tu iti vaccinezi copilul, nu ai de ce sa te temi. odrasla ta are imunitate, asadar nu poate lua boala, daca intr-adevar copilul nevaccinat o face.
totul se reduce numai la prejudecati. am fost crescuti in spiritul “vaccinarii” si ne irita cei care nu se supun “regulii”, uitand ca fiecare are dreptul sa aleaga cum traieste si cum isi creste copilul.
in colectivitati [gradinite, scoli] nici nu este “admis” un copil nevaccinat, asadar, repet, nu exista motiv de ingrijorare. daca nu doresti sa iti vaccinezi copilul, medicul te pune sa semnezi ca faci asta pe propria raspundere. deci nimeni nu scapa “nepedepsit”.
2.crizele la 1 an
un copilas in varsta de 1 an face crize imediat ce este refuzat. de aceea si alege o mama [epuizata, probabil] sa ii satisfaca dorinta imediat – chiar daca asta inseamna “sacrificarea” jucariilor / cartilor fratelui mai mare.
aceasta nu inseamna ca acel copil este rasfatat. el nu intelege refuzul si izbucnirea violenta [plansul, lovirea mamei sau a altei persoane, trasul de par, trantirea pe jos] este perfect normala la aceasta varsta. el nu isi da seama ca “nu e frumos” sa te porti asa si nici nu se poate controla. este ceva ce vine din instinct.
agresivitatea este ceva innascut [si despre aceasta am scris pe blog, prin urmare, la fel, nu detaliez] si cine ramane socat de aceste episoade, clar nu a avut copii. este usor sa arati cu degetul, mai ales daca nu esti pus in acea situatie.
cheia este rabdarea. calmul. si distragerea atentiei. pentru ca asa cum “i se pune pata” copilasului mic pe ceva, asa i se si “de-pune”. cu ceva interesant, stralucitor, zgomotos il poti face sa uite imediat de plans sau de cartile celui mare [nici cu acest fapt nu sunt de acord – “sacrificarea” lucrurilor fratilor mai mari in favoarea celor mici, si despre asta am scris :))].
3.pre-mestecatul
este neigienic si scarbos pentru adulti. dar… atat de comod, nu? parintele / bunicul nici macar nu se gandeste la microbii / bacteriile din gura sa [punem pariu ca astfel de persoane au si carii?] si eu ii compatimesc pe copiii / nepotii lor.
4.alaptatul in public este permis [de lege :)]. plus, este si foarte sanatos pentru copil, indiferent de varsta.
dar, intr-adevar dupa 1,5-2 ani, devine penibil, pentru ca foamea copilului nu mai este atat de imperioasa. si este vorba si de pudoare, pana la urma: a mamei in cauza si a “martorilor fara voie”.
am plecat din Romania. Nu de mult timp. Consider ca am facut-o pt binele copilului. Abia dupa ce am plecat, am vazut paradoxurile romanesti. (nu imi spuneti ca mi s-a urcat la cap si ca scuip de unde am plecat, stiu ca nu e totul perfect nici in stanga nici in dreapta, dar sunt cateva paradoxuri care se potrivesc subiectului tau):
-desi unii romani se plang ca nu fac copil ca nu au bani, copilul/mama are bratara de aur de cateva gr si mama fumeaza
-desi sunt pers. au obsesia ca copilul nu mananca, copilul este cu tendinte obeze, si mama/bunica (mai ales bunica) alearga cu mancarea dupa copil (in occident nu am vazut NICIUN copil cu mancare in parc)
-desi toti fumatorii stiu ca fumatul e otrava si ca e criza, Romania este locul 1 la procent de fumatori
-desi vestul a renuntat la majoritatea vaccinurilor, au putine farmacii
-desi vazui bucuresteni ce se plang de mizerie pe jos, pe nimeni nu am vazut cu matura sa faca ordine langa bloc (in vest am vazut asta!!! duminica!!!!)
-desi nu se plang de saracie, copii in vest nu ies cu jucarii afara (doar ceva est europeni vazui) tocmai pt a nu tenta pe celalalt
-desi in romania e concediu de crestere a copilului 2 ani (fata de 3 luni in alte tari), tot mai nemultumite sunt romancele.
Sunt de acord cu tine in cea mai mare parte. Chestia cu bratara de aur ma termina si pe mine. Nu inteleg de ce are nevoie un copil de doi ani de bratara de aur in parc. Cu jucariile sunt si nu sunt de acord – totusi ce fac in parc copiii din vest cand se plictisesc de leagane? Nu se dau cu trotineta, nu scurma la groapa cu nisip?
Laura, sunt destul de putine locuri cu nisip. Acolo da, vin cu jucarii, dar in general sunt copii f. mici cam de 1-3 ani. Cei putin mai mari de pe la 2-3 ani sa zicem se joaca f. mult impreuna : daca au minge, joaca fotbal/volei in sectiunea speciala, altfel inventeaza jocuri, gen de-a prinselea, se dau pe topogan in trenulet, prin padure se joaca de-a lupul si animalele, am vazut la niste fetite un pseudo magazin cu frunze si iarba culese, se urca in copaci, in multe locuri am vazut sisteme de tevi de metal, bune pt gimnastica, asa ca se catara, fac echilibristica, tractiuni, tumbe etc.
Jocuri din copilaria noastra. Jocuri de grup, de interactiune.
Am mai vazut cu creta, colorand.
Si locurile de joaca sunt mult mai simplificate decat in Ro.
Pt biciclete, sunt trasee speciale, piste pe trotuar, etc. Acolo vezi familii intregi circuland – cei sub 2 ani pe scaun cu bicicleta parintilor, cei dupa 3-4 ani pedaleaza, cei intre 2 si 3-4 ani au niste biciclete fara pedale, unde dau la picioare. Si astfel fac miscare in grup.
P.S. alaptatul in public aici nu are nicio treaba cu penibilitatea, indiferent de varsta. Este de admirat cine o face, este super incurajat, tocmai pt ca mama are concediu de maternitate 3 luni (iar in SUA de 6 sapt. si alea fara plata). Nota penibila o da privitorul, deoarece pieptul femeii e facut pt alaptat, doar ca societatea a interpretat asta altfel. Si eu am fost educata (spalata pe creier) in aceeasi directie, cand am fost insa in postura de a alapta, pediatra m-a sustinut 100%, ba chiar dandu-mi sfaturi romanesti: ia o esarfa subtire si lata, masina etc.