Pui pe sticlă

Asta e reţetă cu ştate vechi la mine în casă. N-am mai făcut-o de mult, aşa că azi am plecat în căutarea puiului perfect – nu prea mare, la un kil jumate, fără cap şi picioare sau organe. Pentru reţeta asta extrem de simplă aveţi nevoie de puiul sus-numit, o sticla de un sfert sau de jumătate de litru plină cu apă rece, o tavă pentru cuptor, o marinată. Eu am folosit la marinată ulei, sos Worcestershire (pentru gustul sărat), rozmarin mărunţit, piper alb şi boia dulce. Compoziţia marinatei e la latitudinea gustului personal al bucătarului şi/sau al comesenilor. Se unge puiul spălat cu marinata şi se lasă să se odihnească vreo jumătate de oră – o oră. Sticla se umple cu apă şi se pune în tavă.

Puiul se pune în picioare pe sticlă, i se fac nişte “ghetuţe” din folie de aluminiu, se pune apă în tavă şi marinata scursă de pe pui şi se bagă la cuptor timp de o oră – nouăzeci de minute, în funcţie de dimensiunea puiului.

Din zeama care rămâne în tavă se face un sos astfel: se topeşte într-o crăticioară puţin unt, se adaugă o lingură de făină, se amestecă bine până se dizolvă făina, se adaugă zeama din tavă (strecurată) şi se lasă la fiert până se îngroaşă.

Puiul bine făcut se desface în bucăţi cu uşurinţă astfel că e uşor de împărţit în porţii; se serveşte cu piure şi salată sau murături.