Tradiţii de botez

Tocmai mi-am botezat fetiţa şi bineînţeles că am apelat la internet şi la persoanele înţelepte din familie ca să aflu ce şi cum se procedează, chiar dacă noi ca părinţi nu am fost foarte implicaţi în eveniment. Nu o să mă axez pe semnificaţia religioasă a botezului, ci o sa descriu în câţiva paşi cum se desfăşoară botezul din punct de vedere practic, cu menţiunea că aceste obiceiuri sunt specifice pentru zona Moldovei, şi, deşi botezul Elizei a avut loc în Bucureşti, eu le-am respectat pe acestea.

Înainte de botez cu vreo lună am fost la Biserică şi am stabilit data botezului şi am dat un avans de 100 de lei pentru fixarea datei şi a orei.  Pentru botez trebuie pregătit: lumânarea, crijma (o pânză albă în care se scoate copilul după scufundarea în cristelniţă), un prosop care se pune dedesubtul crijmei (şi dacă e iarnă şi o pătură), faşa (specială pentru botez, se cumpără de la mercerie), un prosop şi un săpun pentru preot, ulei pentru mir şi o sticluţă cu vin. Acestea se aduc de către naşi, care trebuie să cumpere şi un set de haine pentru bebe care să-l îmbrace din cap până în picioare (căciuliţă, body, rochiţă sau salopetă-pantalon, pantofiori, scutec, ciorăpei sau şosete). Părinţii nu trebuie să uite certificatul de naştere al copilului, în baza căruia preotul va elibera certificatul de botez.

În ziua botezului, părinţii îmbracă copilul şi aleg o moaşă care va duce copilul la Biserică şi o va ajuta pe naşă la dezbrăcat. După desfăşurarea ritualului botezului, preotul va da copilul mamei spunându-i “ai adus un păgân, îţi dau un creştin”. La sfârşit, naşul se ocupă de plata taxei de botez.

După botez se organizează de obicei o mică petrecere, noi am ales să sărbătorim cu o masă în familie. Am comandat un tort superb pe care am scris “Prinţesa Eliza” şi data botezului. Am avut şi mărturii, nişte îngeraşi din ceramică, absolut superbi, pe care i-au adus naşii şi care au fost o mare surpriză pentru noi. Un obicei de care am aflat abia acum spune că nimeni nu are voie să sărute copilul până nu doarme, pentru că altfel i se ia mirul. Crijma şi faşa se ţin la pătuţul copilului timp de patruzeci de zile. Uleiul îl luaţi înapoi acasă; naşa va unge copilul cu el la băiţă.

A doua zi a avut loc scoaterea din mir – băiţa ritualică făcută de naşă. Moaşa pregăteşte băiţa, în care pune, conform tradiţiei, crijma şi diverse lucruri: busuioc ca să fie copilul atrăgător, mai ales dacă este fată, grâu ca să fie cinstit, mărar să fie plăcut ca mărarul în bucate, mentă şi muşeţel ca să crească uşor şi să fie sănătos, mac ca să doarmă bine, pene ca să fie uşor ca pana, apă sfinţită ca să fie copilul curat ca aceasta, lapte ca să fie dulce, ouă ca să fie sănătos şi plin ca oul, bani şi aur ca în viaţă copilul să aibă parte de avere.

Naşa îmbăiază copilul, îl şterge, îl unge cu uleiul sfinţit şi îl îmbracă în hăinuţe noi aduse tot de ea. În acest timp naşul ţine lumânarea aprinsă. După băiţă, naşa închină copilul de trei ori la icoană, apoi îl dă mamei spunând “de la mine fin, de la Dumnezeu creştin”.

Moaşa scoate crijma şi banii din cădiţă, apoi duce apa şi o varsă la rădăcina unui pom fructifer ca să crească copilul frumos şi sănătos ca acesta. Chiar dacă staţi la bloc, e bine să respectaţi acest obicei. Puneţi apa într-o găleată sau în sticle şi duceţi-o într-un parc din apropiere, sigur găsiţi măcar un corcoduş ceva, dacă nu altfel de pom.

Un obicei recent este angajarea unor ursitoare (actriţe) pentru petrecerea de botez. Ele vor veni şi îi vor ura copilului numai de bine 🙂 Noi n-am avut, dar i-am urat cu toţii numai lucruri bune şi sper că de-acolo din mitologie, cele trei ursitoare i-au prezis să fie “sănătos/şi norocos/şi mintos/şi voios/şi frumos/şi drăgăstos/şi învăţat/şi bogat/om de treabă” (Simion Florea Marian, Mitologie românească)