Ieri am ieşit la o plimbare cu Eliza şi am mers în vizită la cineva care stă într-un bloc foarte mic, ascuns printre case. În spatele blocului era o petrecere, manelele care urlau din boxa scoasă pe geam fiind indiciul principal. Când m-am apropiat mai tare, am văzut că în ciuda mormanului de cutii de bere era de fapt o petrecere pentru un copil (am aflat ulterior că pentru o fetiţă de cinci ani). Iniţiativa părinţilor de a face o petrecere la care fiica lor să îşi invite prietenii din cartier este lăudabilă, mai ales că era frumos afară iar blocul ascuns printre case şi înconjurat de verdeaţă. Copiii erau pictaţi pe faţă şi păreau să se simtă bine. Dar adulţii (în special cei de sex masculin) păreau să se simtă şi mai bine, drept pentru care când s-a adus tortul urlau ca la meci la un gol epocal.
Hmm, acuşi se apropie ziua Elizei, poate fac şi eu o petrecere în parc şi ridic grătarul şi pun şi de vreo doi mici, aduc o ladă de bere.. . şi ne distrăm ca la bairam. Of, oare de ce adulţii nu pot lăsa copiii în pace să se distreze singuri pe muzica lor fără să îi înveţe de mici prostul gust şi nesimţirea?
pentru ca ce pentru tine e prost gust si nesimtire pentru ei este a way of living.
din nefericire, acest “way of living”, cum il numeste sora ta, se va imprima bine in mintea copilasilor si ei vor ajunge, la randul lor, sa traiasca la fel precum parintii. si sa-si invete proprii copii ca a te distra inseamna manele + mici + bere + tort cu urlete.
Exact, asa se propaga in timp obiceiurile proaste. Copiii invata cel mai mult prin imitatie si cel mai usor de imitat sunt parintii.