Interviul de luni – Oana Stoica-Mujea

Pe cât posibil o să încerc în fiecare luni să postez un interviu cu o persoană pe care eu o admir şi o respect pentru că prin muncă şi efort a ajuns undeva, şi prin acest undeva nu înţeleg neapărat că e o vedetă recunoscută de toată lumea pe stradă, ci că a realizat ceva în viaţă care să fie o sursă de inspiraţie pentru cei din jur. Astăzi – Oana Stoica Mujea, cunoscută autoare de fantasy şi roman poliţist, tânără, frumoasă şi talentată. Am cunoscut-o pe Oana atunci când i-am dat un mail s-o felicit pentru munca la Regine şi, în mod surprinzător, mi-a şi răspuns. Este de o fineţe şi de o modestie ieşită din comun şi mă bucur că am cunoscut-o, fie şi numai virtual.

Romanul poliţist este un gen extrem de dificil şi multă lume rămâne surprinsă că o femeie atât de tânără scrie atât de bine. Având două romane fantasy la debut, cum de ai ales să continui tocmai cu acest gen?

În primul rând nu ştiu dacă scriu „chiar atât de bine”. Poate că George Arion a exagerat puţin ţinând cont că în România nu prea mai sunt scriitori de crime. Dar cărţile poliţiste au fost dragostea mea, mai ales în liceu când aveam câte o oră plictisitoare şi citeam pe sub bancă. Mai târziu, la facultate, am făcut cam la fel. Cursurile mele erau compuse din detectivi şi crime. Cu toate că nu m-am gândit vreodată să scriu cărţi poliţiste, m-am trezit făcând-o. Asta după ce am citit cărţile lui George Arion care m-au inspirat.

Am citit cândva un articol în care cineva spunea că literatura română nu are scriitori de romane poliţiste demni de menţionat. Ce părere ai de afirmaţia asta?

Ei, avem, cum să nu avem. Problema e că majoritatea sunt morţi, iar cel mai mare autor de romane poliţiste în viaţă este George Arion. Dar să nu uităm de Teodorescu, Rodica Ojog-Braşoveanu etc. Poate că în prezent nu mai sunt atât de mulţi, dar se ridică încet-încet. Deja îl avem pe Emil Simionescu, tânăr şi încrezător. Vom mai avea şi alţii nu trebuie să disperăm.

Recomandă-ne trei cărţi, fie din literatura română, fie din cea universală, care ţi-au plăcut în mod deosebit.

Categoric „Integrala Mladin – Detectiv fără voie” a lui George Arion, cred că nu te poţi numi cititor de crime fără să fi citit minunăţia asta. „Întâlnire la Elysee” – Rodica Ojog-Braşoveanu. E mai mult o carte de spionaj, dar genial scrisă. Şi, o carte care m-a făcut să zic „wow” multe nopţi la rând „Obiecte ascuţite” – Gillian Flynn.

Spune-ne câteva cuvinte despre proiectele tale viitoare. Ce citim anul viitor cu Oana Stoica-Mujea la “autor” şi cât mai avem de aşteptat?

Sper să nu aşteptaţi până anul viitor. „Parfumul văduvei negre” următoarea carte cu Iolanda Ştireanu şi cu nouăsprezece personaje reale este deja la editură. Eu sper să o văd la Gaudeamus. Dar nu pot promite. La anul, desigur, va fi un thriller sau două. Dar sigur va fi „Sărutul morţii”, un thriller mai ciudat, cu asasini guvernamentali care au anumite capacităţi paranormale. Sper ca tot la anul să am un thriller şi cu Lala. Subiectul îl ştiu, dar mai am nevoie şi de timp pentru asta. În plus trebuie să apară cartea a III a din Dinastii „Regina arkudă şi amuletele puterii” şi din câte am discutat la editură seria asta trebuie terminată la anul, aşa că, probabil, va trebui să scriu şi „Regina zâna şi…”, care va fi la persoana întâi. Dar până atunci mai e.

Având în vedere specificul blogului meu, aş vrea să ştiu dacă o să îţi foloseşti talentul ca să scrii şi ceva pentru copii. Poate un roman detectivistic pentru picii pasionaţi de mistere?

Am citit cu ceva timp în urmă, dacă îmi aduc bine aminte „ Pe urmele lui Vermeer”, o carte poliţistă pentru copii. Mi-a plăcut atât de mult că mi-a părut rău că n-am scris-o eu. Cu siguranţă o să scriu ceva de genul, chiar mă gândeam într-un timp la o crimă fantastică cu un pitic detectiv. În funcţie de cum mi se aprinde becul o voi scrie cu siguranţă.

Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre proiectele Oanei şi despre ce face ea în fiecare zi, o puteţi vizita la ea acasă, pe blogul personal.