Boeuf bourguignon

Sâmbătă am încercat o reţetă franţuzească cu carne de vită care mi-a ieşit absolut delicioasă, mai ales că am avut noroc la carne şi a fost atât de fragedă, că se desfăcea în fâşii când o apăsai cu furculiţa. O să vă povestesc mai jos cum se face, cu menţiunea că voi menţiona cantităţile folosite de mine, care nu sunt chiar oficiale. Şi chiar dacă denumirea îţi cam încurcă limba în gură, reţeta nu e deloc grea.

Ingrediente: 800 grame carne de vită (eu am folosit o tăviţă de gulaş de vită cumpărat din Mega Image), 300 de grame de ciuperci (mi-aş fi dorit mai multe), 5 felii groase de kaizer, 2 cepe medii, 4 căţei mici de usturoi, 1 foaie de dafin, sare, piper, o linguriţă de cimbru, 2 linguri de unt, 1 lingură cu vârf de făină, 250 ml de vin roşu, 500 ml de supă de carne, 2 linguri de bulion.

Kaizerul se taie bastonaşe şi se căleşte în ulei într-o oală care merge la cuptor, până devine crocant, apoi se scoate pe hârtie absorbantă şi se dă deoparte:

Urmează carnea tăiată cubuleţe, care se căleşte pe toate părţile.

Se adaugă vinul roşu, bulionul, supa, foaia de dafin, cimbru, usturoiul şi  sare şi piper după preferinţe.

Se pune capacul şi se dă la cuptorul preîncins la 180 de grade timp de o oră. După ce trece ora, se scoate oala, se adaugă ceapa, făina şi untul.

Se dă din nou la cuptor timp de o oră, de data asta fără capac. După ce trece şi ora asta, se scoate, se adaugă ciupercile şi kaizerul prăjit şi se dă din nou la cuptor timp de încă jumătate de oră.

Şi rezultatul final şi absolut delicios, perfect pentru o zi de iarnă (în care adori să laşi cuptorul pornit să se facă cald):

Şi o poză cam nereuşită asupra farfuriei:

Ce voi face diferit data viitoare: voi scoate oala mai devreme din cuptor prima dată ca să adaug ceapa, pun capacul şi înapoi la cuptor până se face timpul să scot să adaug untul şi făina. Îmi place ceapa mai moale şi în varianta asta e totuşi destul de tare (după gusturile mele). A, şi voi adăuga mai multe ciuperci, ies delicioase.

Mulţumesc Laura Sava pentru inspiraţie. Ea a servit vita cu tagliatelle pe post de garnitură, dar noi am mâncat-o fără nimic şi a fost suficient. Au ieşit cam 5-6 porţii din cantităţile mele (depinde de mâncăcioşi), din care am mâncat la cină şi ne-am luat şi la serviciu la pachet. Absolut delicioasă şi reîncălzită. Sunt atât de entuziasmată mai ales pentru că am găsit o bucată de carne de vită care să fie moale şi după gătire, nu să îmi rup dinţii în ea, ceea ce m-a convins să mai încerc şi alte reţete cu vită.

Şi ca să vă conving să faceţi acest fel de mâncare, vă las în compania unui fragment din filmul Julie and Julia, unde Julie îşi reaminteşte un moment magic din copilărie legat de boeuf bourguignon: