Mici recuperări pentru meşteri mari

Aşa se numea o carte primită de mine la premiu în clasa a doua, o carte scrisă de Mircea Munteanu şi publicată la Editura Ion Creangă în 1988, o carte care poate m-a făcut să mă transform în pseudo-meştera de azi, gata să transforme ceva în altceva, cu puţină imaginaţie. Dacă pot refolosi, recondiţiona, reutiliza un obiect, nu-l arunc. Deseori mi-au ieşit lucruri frumoase şi tot deseori a fost mai mare daraua decât ocaua, dar de fiecare dată eu am considerat că a meritat efortul. Am transformat cutii/umeraşe/butoni de mobilier, dulapuri, pietre şi câte şi mai câte cartoane, hârtii, cârpe, mărgele, nasturi şi alte mărunţişuri (e de ajuns să aruncaţi un ochi la secţiunea Activităţi practice a blogului meu ca să vedeţi despre ce vorbesc). De fiecare dată m-am simţit mândră de obiectul ieşit din mâna mea, deşi nu sunt din cale afară de talentată la ceva – nu ştiu nici să cos la maşină, nici să tricotez, nici să croşetez, nici să bricolez cine ştie ce minuni, dar eu sunt mulţumită şi de cât mă pricep, că puteam să am în schimb două mâini stângi.

Când e vorba de haine, eu am trei opţiuni, în general: fie le donez dacă sunt în stare bună (niciodată nu dau haine care au fie şi un defect minuscul), fie le fac cârpe (aici fiind vorba de haine uzate), fie le mai duc la croitoreasă dacă se mai poate face ceva cu ele (un guler ros se mai poate întoarce pe dos la o cămaşă preferată, un tiv agăţat se reface, peste o ruptură mai pui un buzunar sau un petic asortat, eu chiar mi-am “unit” o rochie şi un maieu şi a ieşit o rochie maieu foarte practică, pe care o ador). Se întâmplă uneori ca o haină să se rupă într-un loc unde nu mai poate fi reparată şi să fie şi nouă. Ce faci atunci? Încerci să vezi dacă poţi da un rost materialului din care e formată. Aşa au rezultat dintr-o pereche de pantaloni de in doi săculeţi pentru floarea de tei şi o rochie de păpuşă pentru Ema, fosta păpuşă emo a Elizei (o să înţelegeţi imediat de ce).

Am taiat cracii pantalonilor până la genunchi, am cusut baza şi am lăsat partea cu tivul ca deschizătură. Prin tiv am introdus şiretul din talie şi au fost gata. Ca să îi decorez, am scris “Tei” pe ei cu aţă de broderie.

Pentru rochia păpuşii am cusut doar lateralele şi un pic la umăr, în rest mi-a fost lene să tivesc şi am tăiat cu foarfeca zimţată. Am aplicat un buzunărel galben din fetru şi am îmbrăcat-o. Am asortat o cordeluţă din acelaşi material ca să îi ţină în frâu părul rebel.

Am pus la păstrare restul de material pentru alte proiecte care nu vor întârzia să apară.