Moarte la curtea rajahului de Shivani Singh

Am avut onoarea şi plăcerea să merg astăzi la lansarea cărţii Moarte la curtea rajahului de Shivani Singh, nepoata rajahului din Madhupur, la Casa ONU din Bucureşti. Am câştigat invitaţia şi cartea pe pagina de facebook a site-ului Bookblog şi mă bucur enorm că am avut acest noroc pentru că a fost o experienţă deosebită.

Lansarea s-a deschis cu un dans tradiţional din India care simbolizează invocarea graţiilor zeilor.

Conform Adelinei Patrichi, cea care a îngrijit această ediţie, aveau nevoie de îngăduinţa zeilor pentru că trecuseră prin multe peripeţii până să se ajungă la ziua de azi. În fapt, ne-a povestit Adelina, cartea a fost publicată de Editura Taj anul trecut, vândută la Bookfest şi apoi tirajul a fost depozitat undeva şi ăsta a fost sfârşitul. Autoarea nu a putut veni în Românai din cauza problemelor cu viza şi apoi i s-a îmbolnăvit şi unul dintre copii. Pentru că această carte este copilul de suflet al Adelinei, au publicat-o din nou anul acesta, cu o nouă copertă şi au invitat din nou autoarea. Poate datorită dansului, poate datorită muncii neobosite a Adelinei, dar lansarea a fost un succes total.

După cuvintele de deschidere ale Adelinei, Shivani ne-a vorbit despre carte, a răspuns la cele mai frecvente întrebări care îi sunt adresate despre acest roman şi ne-a dezvăluit ce înseamnă scrisul în viaţa ei. Am luat câteva notiţe şi o să le reproduc mai jos ca să vă conving să cumpăraţi şi să citiţi cartea.

“Experienţele mele sunt reale. Cartea este ficţiune.”
“Cartea este ca o tapiserie. Firele care se împletesc în ea sunt reale, sunt experienţele mele, amintirile mele, durerile mele. Dar rezultatul final este ficţiune.”
“Cartea este perspectiva cuiva din interior. Chemarea mea nu este cea de prinţesă, ci cea de scriitor. Trecutul meu este material literar pentru mine.”
“Am scris această carte deoarece toate cărţile despre familiile regale din India  sunt cărţi cu imagini superbe, pozitive (“picture postcard books, coffee table books”) şi am vrut să dezvălui şi o parte necunoscută a maharajahului, cum suferă, cum sângerează, cum se simte nesigur. Aşa cum a spus un critic indian este cartea pe care Gayatri Devi ar fi trebuit s-o scrie şi n-a avut curajul.”
“Regalitatea e un rol în care te pune viaţa – contează cum îţi îndeplineşti acest rol, cum te ridici deasupra lui.”
“Am scris despre cum oameni obişnuiţi se poartă în situaţii neobişnuite şi despre cum oameni neobişnuiţi se poartă în situaţii obişnuite.”
Familia a rugat-o să schimbe titlul, pentru că unchiul ei (cel din carte) s-a supărat pe ea că a scris-o. De altfel, ca şi curiozitate, acesta a murit un an mai târziu de la publicarea cărţii, în modul descris în carte.

A povestit anecdote şi despre mama ei, o vedeţi  mai jos pe Shivani alături de fotografia mamei ei pe care o descrie foarte frumos în carte.

A mai vorbit despre carte şi Dana Deac, realizator emisiuni la TVR care a spus că “nu am citit această carte, ci am vizitat-o”, semn că e o carte care te transpune cu totul în lumea din ea. Dana a mai spus şi că Moarte la curtea rajahului e mult mai profundă decât cartea cu care este des comparată, Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee, deşi au multe puncte comune: vocea narativă a fetiţei de treisprezece ani, pierderea inocenţei, segregarea socială foarte puternică. Lila (numele personajului principal) înseamnă forţa jocului creaţiei, activitatea creatoare a lui Dumnezeu, amuzament, joc, dragoste, libertate. Shivani ne joacă pe degete în carte în toate aceste registre.

Shivani a fost impresionată de ceea ce a spus Dana, mărturisind că aceasta a înţeles perfect cartea şi că a citit-o “din interior”.

O recenzie frumoasă a cărţii găsiţi aici, eu nu am citit-o încă, aşa că nu vă pot spune prea multe despre ea, dar am rămas impresionată de modestia şi farmecul lui Shivani şi sigur o s-o citesc. Iată şi autograful pe care mi l-a dat Shivani, scrie “dear Laura, My warmest regards. Good luck with your translations!” Mi-a plăcut enorm că a avut inspiraţia să întrebe şi ceva despre mine ca să îmi ofere un autograf personalizat şi sunt sigură că aşa a făcut cu toată lumea.

Şi fotografia de care sunt foarte mândră (mulţumesc mult domnişoarei care a avut răbdare să mi-o facă):