…sau chifteluţe marinate cum li se spune pe aici. Când am auzit prima oară de chifteluţe marinate habar nu aveam ce sunt sau cum se fac, până nu am văzut pe viu într-un restaurant şi mi-am dat seama că e acelaşi lucru cu pârjoalele cu sos făcute de mama acasă. Vă prezint reţeta deşi nu am poză cu preparatul final pentru că nu am mai apucat să fac.
Ingrediente: 700 de grame de carne de viţel (pulpă, de preferat şi bine aleasă de toate zgârciurile şi bucăţile de grăsime) şi 300 de grame de carne de pui, tocate (proporţiile pot varia, după gust, dar carnea de pui nu trebuie să depăşească în gramaj carnea de vită pentru vor ieşi chifteluţele uscate), 1 ou, 3 căţei de usturoi, o lingură de făină şi o lingură de pesmet, 2 linguri generoase de bulion gros, de casă (dacă aveţi, dacă nu, folosiţi doar o lingură de bulion şi o jumătate de cană de roşii pasate), 2 cepe mici sau una mai mare, sare, piper. O paranteză, apropo de bulionul de casă: dacă vă tentează să cumpăraţi din piaţă bulion sau sos de roşii, întrebaţi ţăranii dacă acesta conţine aspirină pe post de conservant. Dacă vă spune că da, fie fugiţi mâncând pământul, fie cumpăraţi dar NU îl adăugaţi la mâncarea copiilor. Aspirina administrată copiilor sub 12 ani poate (deşi nu s-a dovedit clar ştiinţific, dar e mai bine să fii prevăzător) declanşa sindromul Reye la copiii care au avut varicelă sau infecţii virale ale căilor respiratorii. Pentru adulţi este ok, medicii chiar recomandă o cantitate mică de aspirină peste o anumită vârstă pentru că ajută la prevenirea atacurilor de cord. Idem pentru diverse murături sau amestec de zarzavat pentru ciorbă. Mai bine conservant la pliculeţ, decât aspirină. Eu am bulion de casă făcut de mama finei mele şi zarzavat făcut de mama şi ştiu sigur ce ingrediente conţin, aşa că le folosesc la liber la toate felurile de mâncare.
Carnea de vită şi cea de pui se amestecă bine cu oul, cu pesmetul, cu jumătate din lingura de făina şi cu 1 căţel de usturoi mărunţit (cu presa de usturoi sau dat prin răzătoarea mică), sare şi piper până rezultă o compoziţie omogenă, legată. Altă paranteză – am mai discutat noi despre carnea tocată, că e un ingredient util pentru alimentele copiilor, pentru că e uşor de mestecat, dar nu cumpăraţi carne gata tocată! Mai degrabă investiţi într-o maşină de tocat bună (una electrică e vreo 150 de lei în Selgros, eu am una din aceea veche, clasică şi încă merge perfect) şi cumpăraţi carne de la măcelăriile în care aveţi încredere şi tocaţi-o în casă, de preferat pe loc, dar puteţi s-o tocaţi şi în avans, o puneţi în porţii mai mici la congelator şi dezgheţaţi peste noapte în frigider (nu la temperatura camerei!) cât aveţi nevoie.
Din compoziţia aceasta se fac pârjoalele (chifteluţele) cât de micuţe sau de mari le doriţi. Eu le prefer mai mici. Din aproximativ un kilogram de carne mi-au ieşit patruzeci şi şapte de pârjoale.
Se prăjesc pârjoalele în ulei până se rumenesc bine şi se scot pe o farfurie pe care aţi pus hârtie absorbantă.
În timp ce se prăjesc pârjoalele, tocaţi ceapa şi căliţi-o în ulei până se înmoaie bine. Adăugaţi sare ca să nu se ardă şi lăsaţi focul mic. Adăugaţi bulionul (şi roşiile pasate, dacă e cazul) şi trei căni de apă. Lăsaţi să fiarbă până ce se pătrunde bine ceapa. Operaţiunea asta durează un pic mai mult pentru că sosul de roşii încetineşte fierberea.
Dacă scade apa prea tare, mai adăugaţi câte o jumătate de ceşcuţă. După ce s-a pătruns ceapa, adăugaţi pârjoalele şi cei doi căţei de usturoi tăiaţi felii şi lăsaţi să mai fiarbă vreun sfert de oră. Dacă sosul este prea lichid, adăugaţi restul de făină cu ajutorul unei strecurători ca să nu se facă cocoloaşe (sau puţin amidon, dacă aveţi în casă).
Asta e ultima poză pe care am apucat s-o fac, ştiu că nu e foarte apetisantă, dar va trebui să mă credeţi pe cuvânt că merită efortul de a le face. Eu personal îi dau şi Elizei pârjoale cu sos cu garnitură de cartofi natur sau piure (mai ales că fac de maxim două-trei ori pe an), dar sunt părinţi care nu le dau copiilor sosuri până la anumite vârste. Voi decideţi ce şi cum, eu doar v-am prezentat reţeta. Poftă bună şi spor la gătit!
Ohoho, s-au mancat deja, tocmai de aia n-am apucat sa mai fac si poze 🙂 Dar au fost yum-yum, sa te lingi pe degete! Mai ales cu mamaliguta!
Savuroasa si apetisanta reteta ta. Imi aduce aminte de pranzurile luate in casa bunicii :). Te pup.
Eu am incercat sa nu le prajesc ci le-am pus in cuptor intr-o tava, pe hartie cerata. Yammmmyyy !!!
Am mai facut si eu la cuptor, mai ales pentru Eliza, dar mi se pare ca ies uscate. Prajite ies mai zemoase, dar acum depinde de gusturile fiecaruia.
faza cu carnea e adevarata,,,la fel fac si eu niciodata nu o iau gata tocata…