Ce-am învăţat
Mesajele de confruntare de tip “eu” sunt cele mai eficiente în relaţia cu copilul. Un mesaj de genul “eşti o căscată, niciodată nu faci nimic bun, stai toată ziua la calculator, eşti dezordonat” este un mesaj de tip “tu” care este total ineficient. Un mesaj de confruntare de tip eu trebuie să conţină sentiment + acţiune + efect concret asupra ta. De exemplu:
“Sunt supărată că ai vărsat sucul pe canapeaua mea nouă pentru că acum trebuie să cheltui bani ca să o curăţ”
“Mă deranjează că ţi-ai lăsat jucăria în mijlocul casei pentru că m-am împiedicat de ea de câteva ori”.
“Mă irită faptul că stai la calculator peste timpul pe care l-am agreat împreună pentru că trebuie să îmi verific emailul.”
Aceste mesaje de confruntare pot funcţiona şi în cazul relaţiilor adult-adult, nu numai adult-copil:
“M-am supărat pentru că nu mi-ai transmis mesajul de la client şi am pierdut o vânzare importantă.”
Un mesaj eficient de confruntare trebuie să conţină toate cele trei elemente şi nicio soluţie. Nu spuneţi: “Mă deranjează că ţi-ai lăsat jucăria în mijlocul casei. Te rog s-o strângi de aici.” pentru că nu va funcţiona. Mesajele de confruntare merg doar jumătate de drum, cealaltă jumătate trebuie parcursă de cealaltă persoană. De asemenea, evitaţi etichetările, sfaturile, critica, recomandările, ordinele, acuzaţiile. Un mesaj de confruntare eficient nu trebuie să fie acuzator, trebuie să fie îndreptat 100% înspre voi, nu înspre copil.
Mesajele de prevenire îl anunţă pe copil că se va întâmpla ceva care va avea efect asupra lui. Multe conflicte pot fi evitate dacă sunt folosite în mod eficient mesajele de prevenire. Eu le-am pus în practică aseara şi pot să vă spun că au funcţionat. Eliza se uita la desene animate. I-am spus că aşteptăm să se termine acest desen şi apoi închidem televizorul şi ne culcăm (de câteva ori am acţionat greşit şi am închis direct televizorul, lucru care a dat naştere, evident, la scandal). Ea a spus că nu, că mai începe altul, eu am repetat de câteva ori cu calm aceeaşi frază. Când s-a terminat desenul, am închis televizorul şi s-a culcat fără să comenteze sau să se miorlăie. Copilul trebuie anunţat că se va întâmpla aşa ceva, fie în termeni temporali (“mai stăm 10 minute în parc şi apoi plecăm în casă”), fie în termeni pe care el să-i poată înţelege (“ne mai dăm o dată pe tobogan şi o dată în leagăn şi mai facem un castel de nisip şi apoi plecăm acasă”).
Foarte interesante informațiile! Sunt de acord cu importanța și eficiența ”mesajelor de prevenire”, funcționează și la fiul meu de 2 ani! Am observat că și eu am tendința de a-i transmite fiului meu mesajenepotrivite: ”De ce nu te joci frumos?” din care el nu înțelege nici ce e greșit și nici nu primește soluții traduse în comportamente: pune nisipul în găletuță sau pune jucăriile în coș! Dar noroc că și abilitatea de a fi părinte se exersează în timp!
Mulțumesc pentru informații, le voi aplica și eu!
Adriana, asta cu “te joci frumos” o am si eu, si cu “stai cuminte”, si cu “mananca frumos” si cu o gramada de chestii care de fapt nu spun nimic. Dar macar incep sa le constientizez si sa le indrept. Sper sa reusesc.
Urmaresc cu interes trainingul. Mare interes. Mesajele de prevenire le folosesc si eu si functioneaza foarte bine. Pe cele de confruntare o sa incep sa le aplic.
Fug pe site-ul editurii!
Multumiiim!
Pentru un copil sentimentul mamei este foarte important, mimica fetei celor din jur este de asemenea cea care ii transmite mesajul fata de comportamentul lui. In special dupa varsta de doi ani mesajele de tip “eu” sunt foarte eficiente. Am realizat asta dupa ce o seara intreaga am stat suparata pe Dante, cu o mimica care nu exprima nimic. Mi-a pandit zambetul si cand in sfarsit nu am mai rezistat si am zambit la un desen pe care il facea a spus: gata mama suparat… De atunci folosesc cu mare eficienta aceasta tactica.
Anuntarea actiunilor pe care urmeaza sa le facem este una dintre primele informatii pe care le-am aflat legat de comportamentul fata de un copil mic. Pentru ca baietelul meu este un copil caruia ii place sa aiba el ultimul cuvant, de fiecare data ii dau ocazia sa para ca decizia este a lui. Astfel, cand trebuie sa plecam din parc, dupa ce il anunt din vreme, ii spun sa isi ia “la revedere” de la parc, copii, leagane. Cand trebuie inchis televizorul ii dau lui telecomanda sa o faca el si astfel e multumit ca a fost decizia lui.
Incerc in toate sa il tratez cu respectul pe care il astept si eu de la el si de la cei din jur.