De obicei îmi este foarte greu sa fac un review de produs natural, în cazul de faţă, săpun, pentru că toate sunt atât de minunate încât nu ştii ce să spui ca să sune coerent şi, mai ales veridic. Şi, citind o notă scrisă de Olivia (Olivo, Biobunătăţi) pe facebook despre cele nouă reguli de supravieţuire pe piaţa bio în care spunea aşa: “Aduci o gama bio, sa zicem de cosmetice (ca asta e ultima manie a tuturor). Cum convingi tu clientul care are de ales intre 100 de game sa o ia pe a ta? Chiar daca ai reusit sa ai o distributie in diverse magazine, tot trebuie sa faci promovare in fata unui client care de cele mai multe ori nu e interesat nici de bio, cu atat mai mult de marca ta, aosutacinspea pe care o vede. Aici singurul sfat pe care pot sa-l dau e sa te gandesti foarte serios la partea asta.” m-am gândit şi eu: până la urmă toate săpunurile sunt grozave, cum convingi pe cineva să cumpere un anume produs? Poate chiar pe cel despre care scriu eu acum?
E foarte greu, într-adevăr, dar poate că, existând o ofertă atât de mare pe piaţă, există şi posibilitatea de a diversifica. Eu una rareori cumpăr acelaşi produs imediat după ce l-am terminat pe primul, şi, de cele mai multe ori, prefer să probez altă gamă sau marcă. Prin urmare, dacă tocmai vi s-au terminat săpunurile, vă recomand unele pe care le-am testat vreme îndelungată (le-am primit mai demult dar am vrut să treacă ceva vreme până să scriu de ele) şi care au avut rezultate pozitive în problema mea cu pielea uscată: săpunurile naturale Veti Vert. Doina, “mama” săpunurilor Veti Vert este o altă mămică întreprinzătoare care încearcă să facă lumea mai bună pentru fiul ei. Ea mi-a spus aşa: “Am încercat, chiar dacă nu am inventat noi săpunul, să dăm o nota personală” şi tocmai despre această notă personală vreau eu să vă vorbesc.
Preferatul meu este de departe săpunul cu lapte de capră, formează o spumă fină şi lasă pielea la fel de fină. La bucătărie am săpunul cu rozmarin – mirosul mă înnebuneşte, este unul din mirosurile mele preferate. Curăţă şi hidratează pielea după muncile grele din bucătărie iar mirosul mă relaxează şi se potriveşte perfect în bucătăria mea (eu cred că merge perfect într-o punguţă cu bunătăţi pentru o pasionată de gastronomie). Pentru Eliza folosesc săpunul cu gălbenele care cred ca se va termina în curând deoarece reuşesc cu greu să i-l smulg din mâini la băiţă, îi place mult să se joace cu el şi să se dea pe piele, fiind atât de delicat.
Însă, de departe, produsele mele preferate de la ei sunt mărturiile. Sunt nişte săpunele micuţe, în formă de floare, împachetate într-o cutiuţă elegantă, care pot fi oferite invitaţilor la o nuntă sau la un botez. Sunt minunate şi, în afară de faptul, că nu oferiţi nişte porcărioare plasticoase care să fie aruncate la gunoi, cei care vor primi şi folosi săpunurile îşi vor aminti de voi şi de nunta/botezul vostru cu drag de fiecare dată când se vor spăla pe mâini sau le vor găsi în sertarul cu lenjerie (apropo, mai pune cineva săpunuri în sertarele cu lenjerie sau printre lucruşoarele copiilor?) Vă spun asta pentru că acum câteva săptămâni am fost cu sora mea la un restaurant să vedem o formaţie şi acolo se desfăşura o nuntă la care am văzut cele mai urâte şi tâmpite mărturii posibil: nişte săculeţi în care erau o alună în coajă, o boabă de porumb prăjită şi un băţ de scorţişoară (posibil să mai fi fost şi altă alună sau ceva din categoria asta). Serios, acum, ce să facă invitaţii cu asemenea porcării? Dacă tot investeşti, fă ceva ca lumea, dacă nu, mai bine nu mai fă deloc, că oamenii sigur te vor ţine minte, însă nu în mod pozitiv.
Voi ce mărturii aţi avut la nunta? Şi ce mărturii naturale aţi dărui acum? Noi am avut ca mărturii aparate foto de unică folosinţă, câte unul la fiecare cuplu, şi oamenii şi-au creat singuri propriile amintiri, iar la plecare am dat fiecăruia câte un bănuţ de “aur” (din ciocolată) ca să scap de momentul penibil al plicului (oricât am vrut, n-am avut ce face şi lumea tot ne-a dat plicul în mână). La botezul Elizei, am avut nişte îngeraşi din ceramică pe care i-au dăruit naşii, însă acum, cu siguranţă că aceste săpunele ar fi în topul listei mele de mărturii. Voi le-aţi lua în considerare?
Da, mai foloseste cineva sapunuri printre haine/prosoape/lenjerii … 🙂 si cu siguranta am sa le incerc si pe astea. Cel cu galbenele arata tare bine! Iar pretul face tare cu ochiul!
Am folosit si eu si recunosc ca au un efect benefic pe piele, au si miros placut si iti dau si un confort psihic cand stii ca sunt doar ingrediente naturale. Marturiile sunt super!
Eu sunt inebunita dupa sapunuri. De cand sunt atat de frecvente sapunurile naturale am incercat o multime si imi plac toate – unele mai mult altele mai putin. Cert este ca intotdeauna ma tenteaza sa incerc altele noi. 🙂 Si adevarul este…chiar se simte diferenta pe piele fata de sapunurile din magazin!
uitandu-ma pe site-ul lor parca as zice ca sunt din Constanta. Stii ceva despre asta?
Diana, sunt din Braila, eu asa am inteles de la Doina. Nu mai retin de unde a fost expediat pachetul, sincera sa fiu.
eu nu mai pun sapunuri prin dulapuri din cauza ca nu mai folosesc sapunuri solide, ci numai lichide. pun in schimb odorizante, fie din-acelea de camera [din cutiutele alea de plastic], fie din-acelea de masina. parfumul persista mult timp.
mi-aduc aminte ca tineam candva in geanta un saculet parfumat. desi era vechi, geanta mea a mirosit tare bine mult timp.:)