Fata de hârtie de Guillaume Musso

Guest post de Mihaela Alexandrescu

Am ales să citesc Fata de hârtie după ce am studiat un teanc de cărți noi de la Editura All. E mult spus studiat pentru că n-am făcut decât să citesc în grabă titlurile și descrierea de pe spate. Cel mai mult m-a atras subiectul acestei cărți pentru că e ușor diferit de ce-am citit până acum. Deși eu sunt o fană a cărților realiste și fără prea multe artificii fantastice iar descrierea îți dă clar de înțeles că numai lucruri din realitate nu se întâmplă acolo, am decis totuși să îi acord o șansă.

Deși nu e chiar genul de carte pe care o citești cu sufletul la gură și nu o mai poți lăsa din mână, subiectul și desfășurarea evenimentelor te fac totuși curios să mai întorci o pagină înainte să-i pui semnul și să te culci sau înainte să te ridici și să cobori în stația potrivită din mijlocul de transport în care te afli. Despre ce-i vorba pe scurt: un scriitor faimos și foarte bine vândut cade pradă alcoolului și drogurilor după ce se desparte femeia care credea că-i este sortită. În mod clar și cariera îi este afectată de viața personală, scriitorul capătă teama paginii albe și nu mai poate scrie un rând deși încheiase deja contracte cu editura pentru volumele următoare dintr-un best seller. Doi prieteni din copilărie încearcă să-l aducă pe calea cea bună (deși unul dintre ei îl adusese la faliment prin afaceri riscante) în timp ce el întâlnește în viața reală un personaj din cartea lui, personaj care urma să moară dacă el nu continua să scrie pentru a o ține în viață și a o trimite înapoi în lumea ei fantastică. Începe astfel o aventură demnă de filmele de acțiune americane, acțiune care se termină cu…  și de aici vă las în suspans din respect pentru cei care vor fi curioși și vor citi cartea. Dacă tot am adus vorba de filmele americane, nu cred că ar fi rău deloc un film pe tema asta.

E interesantă structura romanul pe capitole care încep cu câte un citat deși metoda asta îmi aduce aminte de compunerile pe care le făceam în liceu și pe care le începeam sau în care mai inseram câte un citat pentru a le face să pară mai interesante. Citatele sunt bine alese, rezumă oarecum întâmplările din capitolul respectiv și mai dau și cititorului de gândit.

Mi-a plăcut în mod special ideea că o carte începe să existe abia în momentul în care este citită de cineva. Personajul principal susține că are multe manuscrise începute în dulap însă dacă nu le-a citit nimeni e ca și cum acestea n-ar exista. Lucrul acesta scoate în evidență ce rol important are cititorul în arta scrierii și cum fără cititor n-ar mai putea exista scriitor și nici carte.

Cred că ar putea fi o carte și pe placul celor care gustă romane de dragoste și al celor care le preferă pe cele de acțiune și cu siguranță este o carte pentru cititorul amator de romane fantastice. Se citește ușor și repede, n-o să vă ia mult timp să ajungeți la deznodământul care, sinceră să fiu, pe mine m-a luat foarte prin surprindere, nu mă așteptam la așa o încheiere. Nu e un lucru neapărat rău însă unii cititori s-ar putea simți ușor ”înșelați” la final. Aș fi curioasă să aud și părerile altor cititori. Lectură plăcută!