Mic ghid pentru dulcele târg al Ieşilor

Edit 07.02.2021: Articol valabil pentru anul 2011, probabil între timp, unele dintre buticurile recomandate s-au închis.

După cum v-am spus deja, am fost plecată o săptămână la Iaşi. M-am întors cu multe bunătăţi pentru cămară dar şi cu experienţa câtorva locuri în care am fost şi care m-au surprins în mod plăcut, aşa că aş dori să vi le împărtăşesc şi vouă.

Mitropolia Iaşi – nici nu cred că mai e nevoie de descriere. De fiecare dată când ajung în Iaşi, mă strădui să ajung la Cuvioasa Paraschiva, protectoarea noastră şi Sfânta al cărei nume îl poartă Eliza pentru a mă închina şi a mă ruga la ea.

Mănăstirea Hadâmbu – este în afara oraşului, mergeţi doar dacă aveţi maşină. Are peisaje de vis şi e aşa o linişte acolo încât îţi auzi propriile gânduri. Măicuţele fac acolo o brânză bună şi, din câte am înţeles, şi miere.

Mănăstirea Cetăţuia – urcaţi un deal anevoios ca să ajungeţi la ea, dar merită efortul. De pe deal aveţi o privelişte asupra întregului oraş şi de la magazinul mănăstirii puteţi achiziţiona o sticlă de vin produs chiar de călugării de la Cetăţuia.

Casa Bolta Rece – este o cramă cam kitchoasă, situată destul de central, în care, pe vremuri, beau Creangă şi Eminescu. Este un loc încărcat de istorie care nu prea se ridică la înălţimea faimei din punct de vedere estetico-vizual, însă au un vin foarte bun, mâncare tradiţională delicioasă (în porţii generoase) şi servire bună.

Nota de plata pentru patru persoane, cu două carafe de vin, o ciorbă de burtă, o ciorbă de fasole cu afumătură, un platou tradiţional cu mizilicuri, o porţie de papanaşi, o porţie de clătite cu ciocolată, două cola a ajuns la 140 de lei. De asemenea, muzica live este de calitate şi nu e exagerat de tare, dacă stai în separeu, te auzi destul de bine cu ceilalţi.

Terasa Vânătorul din parcul Copou (cea de lângă locul de joacă pentru copii) – recomand din toată inima. Mâncarea este bunicică (mai ales micii mi s-au părut buni, şi eu sunt foarte pretenţioasă la mici) şi accesibilă – un platou cu mici, pulpe de pui dezosate, ceafă de porc,  frigărui de pui, scăricică, gogoşari în oţet, mămăliguţă, cartofi prăjiţi cu telemea – chipurile pentru 2 persoane, dar noi am mâncat patru şi tot nu l-am dovedit tot – costă 49 de lei.

Sticlele de vin au preţuri rezonabile şi au vin şi la carafă. Seara, după ora opt, au muzică, uneori live, alteori pe calculator, şi un ring de dans în aer liber unde se pot dezlănţui atât cei mici cât şi cei mari. Când am fost noi, era plin de copii care dansau şi jucau hora. Eliza s-a simţit în elementul ei alături de dansatorii mai experimentaţi şi s-a distrat minunat, astfel că m-a bătut la cap şi a doua zi să mergem la “muzicală”.

Locul de joacă pentru copii din Iulius Mall – este mare şi preţul e foarte ok, 10 lei ora. Au supraveghetori  suficienţi şi nu mi s-a părut aşa de aglomerat nici pentru o vineri seară. Eliza a fost încântată să rămână acolo singură pentru prima dată, împreună cu băieţelul unei prietene. Şi în plus e oarecum în mijloc, la demisol, aşa că dacă ţipă copilul şi aveţi auzul format, îl puteţi auzi cam de pe oriunde v-aţi plimba.

Eu am auzit-o pe Eliza de la etajul doi strigând “mami, vreau să plec acasă” şi am alergat într-un suflet s-o iau, gândindu-mă că biata mea fetiţă s-a simţit abandonată şi când am ajuns acolo, de fapt, ţipa “mami, nu vreau să plec acasă” pentru că venise tatăl ei s-o ia. Atât aş avea de reproşat (şi cred că toate locurile de joacă fac asta, în afara de Ikea) – nu au un identificator unic pentru părinte şi copil, astfel că un părinte divorţat îşi poate răpi foarte uşor copilul de la un astfel de loc de joacă. La Ikea, de exemplu,  pun o ştampilă şi părintelui şi copilului şi numai părintele cu ştampila îl poate lua.

Tot în Iulius Mall este singura cofetărie unde am curaj să îi dau Elizei să mănânce o prăjitură – se numeşte Montecatini, e pe la etajul 1 si acolo lucrează şi cumnata mea şi fratele uneia dintre cele mai bune prietene, aşa că ştiu sigur că torturile sunt proaspete. Au o ofertă foarte variată (şi preţuri pe măsură, dar îi puteţi ruga să taie felii mai subţiri din torturi, preţul fiind la gramaj), cafele şi ciocolate calde foarte bune şi servirea extrem de amabilă.

În Piaţa Unirii la porumbei – neapărat să mergeţi cu seminţe pentru păsări. Porumbeii sunt învăţaţi cu copiii şi se adună în jurul lor să culeaga firmiturile sau boabele aruncate de aceştia. Eliza a fost mereu încântată de porumbeii şi de fântânile arteziene din Piaţa Unirii, iar de data asta ne-am oprit şi la o terasă foarte drăguţă (cum te uiţi la hotelul Unirea, în dreapta) unde am mâncat îngheţată. Au instalaţie de aer condiţionat pentru exterior, preţuri foarte bune (6 lei îngheţata cu trei cupe) şi fotolii confortabile.

Pentru amatorii de fast-food, nu se poate să mergeţi în Iaşi şi să nu mâncaţi un covrig de la simigeriile Petru. Fie că alegeţi covrigii cu mac, cu susan, cu seminţe sau specialităţile Covridog, Covriking sau Covricheese, nu veţi fi nici dezamăgiţi de gust, nici lăsaţi lefteri. Un covrig obişnuit costă 1,5 lei (şi e destul de mare) iar o specialitate e 2,5 lei.

În zona magazinului Moldova (mai exact între Hală şi Moldova) sunt două prăvălii care merită atenţia voastră: Cămara Bunicii, unde găsiţi preparate tradiţionale din carne şi lactate şi chiar alături, un magazin de prăjituri cu specific oriental.

În Podu Roş, în complexul Ioana, încă mai este un stand cu bomboane Bucuria aduse din Republica Moldova. Dacă sunteţi în trecere prin Iaşi, daţi fuga să mai cumpăraţi ce mai găsiţi pentru că, din păcate, fabrica Bucuria s-a închis momentan. Sunt foarte tristă, pentru că bomboanele Bucuria sunt cu adevărat speciale, făcute din ingrediente de calitate şi cât mai naturale şi au termen de valabilitate redus (eu nu am remarcat e-uri pe lista ingredientelor bomboanelor cumpărate).

Caramelele cu lapte sunt delicioase  (şi, de altfel, toate sortimentele cu fructe). La acest stand mai au şi sucuri şi vinuri din Republica Moldova, dintre care vă recomand cutiuţele pentru copii cu suc de mere fără zahăr (2 lei bucata). Tot ce am cumpărat când am fost la Iaşi (dulciuri, sucuri) păstrez pentru ziua Elizei când intenţionez să fac şi un mic bar cu dulciuri.

Pentru pasionaţii de cumpărături: nu ocoliţi buticurile din centru (bld. Ştefan cel Mare până în Piaţa Unirii), unele din ele au haine făcute la Iaşi, la preţuri rezonabile. Eu mi-am luat o rochiţă de birou foarte drăguţă cu 115 lei şi are o croială foarte bună şi un model care îmbină perfect feminitatea cu eleganţa business. Tot în Piaţa Unirii, pe partea cu farmacia Sensiblu e un magazin unde am văzut cea mai drăguţă pereche de pantofi de la Condur (o firmă care are un calapod foarte bun şi modele drăguţe), numai că era închis şi n-am reuşit să îmi iau pantofii doriţi.

În Iulius Mall, trebuie să faceţi o vizită magazinului Valerio Studio cu haine făcute la Iaşi. Aveau nişte rochiţe şi nişte sacouri de-mi venea să plâng lângă ele (cu preţuri de la 80 de lei la reduceri) numai că nu-mi venea mai nimic. Mărimea 38 îmi era mică, 40 îmi era mare. E aiurea când eşti între mărimi, foarte greu îţi găseşti ceva. Trebuie să mă hotărăsc dacă să slăbesc pentru 38 sau să mă îngraş pentru 40 😀

Salina Iaşi – un loc care m-a impresionat foarte mult dar care merită o postare separată. Am numai cuvinte de laudă la adresa acestui loc.

Băcănia Nouă – un loc în care mi-aş fi dorit să ajung dar nu am mai reuşit, aşa că am ratat faimoasa lor îngheţată şi sucul din fructe Naive. Când voi merge acasă de Crăciun, voi trece sigur pe acolo.

Voi unde mergeţi neapărat când sunteţi prin Iaşi?