Am găsit această reţetă în revista Click! Poftă bună de septembrie dar am modificat-o pentru că proporţiile ingredientelor aluatului nu erau corecte. În revistă, reţeta se numea “portofele hrănitoare” dar să fim serioşi, cât de ciudat sună denumirea asta? Spre suprinderea mea, au fost însă, delicioase, şi calde şi reci, şi i-am pus şi Elizei în pacheţel la grădiniţă.
Ingrediente clătită: 250 de grame de făină, 200 de grame de brânză de vaci bine scursă (ştiţi deja că recomand Napolact la pungă), 500 de ml de iaurt gros (eu am folosit un iaurt de bivoliţă, tot Napolact), 3 ouă, 1 linguriţă de bicarbonat de sodiu, 1 praf de sare, lapte cât e necesar (50-100 ml). Pentru umplutură: 300 de grame de piept de curcan fiert, sos de roşii, 200 de grame de mozzarella (din aceea pentru pizza, nu bile), oregano, ulei de palmier sau margarină vegetală (eu asta am folosit) pentru prăjit.
Am pus brânza, sarea, ouăle şi jumătate din cantitatea de iaurt într-un vas şi le-am pasat cu blenderul cu picior. Apoi am băgat mixerul în funcţiune şi am adăugat treptat făina. Separat, am amestecat cealaltă jumătate de iaurt cu bicarbonatul de sodiu şi l-am adăugat la aluat. Am turnat lapte, puţin câte puţin, până când aluatul a capătat consistenţa potrivită pentru clătite. Un aluat prea gros va duce la formarea unor clătite groase care, însă, nu ne sunt bune la nimic, pentru că la îndoire, ele vor crăpa (am aflat lucrul ăsta pe pielea mea cu aluatul iniţial fără lapte şi abia apoi l-am dres eu).
Se ia câte un polonic din compoziţie, se toarnă în tigaia unsă cu ulei sau margarină şi se formează clătite. Când se auresc pe margini, se pune pe jumătate de clătită sos de roşii, oregano, şuviţe de piept de curcan, felii subţiri de mozarella şi se pliază clătita care se sigilează pe margini cu furculiţa, ca la ravioli. Aveţi grijă să nu puneţi mozarella prea aproape de margini pentru că va curge şi se va arde. Mai lăsaţi pe foc un minut pe o parte şi un minut pe cealaltă şi scoateţi pe prosoape de hârtie absorbante.
Sunt delicioase şi, într-adevăr, hrănitoare, cum spune denumirea lor, aşa că le recomand şi pentru pacheţelul de şcoală/grădiniţă dar şi pentru o masă completă alături de o salată verde.
ce faina e ideea! si eu trebuie sa fac 🙂
Ana, să-mi spui dacă îţi plac în caz că le faci.
dar ce e cu cascavalul, nu e bun?eu am mereu in casa pt. fete
Irina, daca iei un cascaval de calitate, e ok dar majoritatea au o multime de porcarii in ele 🙁 Noua nici nu prea ne place gustul, asa ca preferam mozzarella.
am inteles.Intradevar, nu cumpar orice, avem un magazin unde aduc producatorii din Sibiu branzeturi si preparate din carne, fara adaosuri sau conservanti, si ma aprovizionez de la ei de obicei.Iar preturile sunt uneori mai mici decat in market.
Ti-au placut suficient de mult cat sa repeti reteta sau au fost okish?
Cat sa repet, au fost foarte bune.
[…] bănăţene sau ca la Ana Lugojana (sunt INCREDIBIL de bune!) Clătite cu piept de curcan şi mozzarella Clătite cu pui şi ciuperci Share this:FacebookLike this:LikeBe the first to like this […]