Am aflat de degustarea produselor din gama Dulce de iute produse de Radu Popovici de la Alex şi Roxana, cei doi călători din Lumea Mare, aşa că m-am înscris şi eu pe listă. Aveam emoţii cu privire la întâlnirea cu Radu, mai ales după recenzia pe care i-am făcut-o cărţii sale, Ne jucăm şi mâncăm, însă temerile mele au fost nefondate. Radu Popovici este un tip afabil, jovial şi deschis care mai are de lucrat la cărţi, însă la condimente este un as. Nici chiar eu, care sunt cârcotaşă din născare, nu am ce comenta la aceste delicatese perfect executate.
Degustarea a avut loc la restaurantul Harbour, unde, alături de diverse preparate oferite de restaurant (piept de pui la grătar, salată caprese, salată de frunze verzi, cartofi) am putut încerca cele patru sosuri de ardei iute preparate manual de Radu: arde-iute, dulce-de-iute roşu, dulce-de-iute verde (preferatul meu!!!!!! am luat două borcane) şi sirop de ardei iute. Sunt atât de bune că la un moment dat am început să le mănânc pe pâine, ignorând ce aveam în farfurie 🙂
Mă aşteptam să îmi explodeze gura de iuţeală, însă ardeiul este domolit uşor de celelalte condimente, de zahăr (prezent în proporţie de 25%) şi de mirodenii, astfel că la prima degustare în gură ţi se împrăştie o mulţime de sub-gusturi în afară de cel iute: dulce-fructat, acrişor-citric, gustul bogat al mirodeniilor. Sarea este prezentă în proporţie de sub 5%.
Primele trei sunt sosuri ceva mai consistente, în sensul că au bucăţele prin ele, şi sunt perfecte pentru marinate (Radu ne-a spus că se caramelizează demenţial bucăţile de ardei la cuptor), în tocăniţe şi alte mâncăruri cu sos, alături de fripturi, dar şi ca dip pentru tortillas. Siropul este lichid, omogen, şi e potrivit pentru băuturi (gen Bloody Mary), dressinguri pentru salate şi marinate pentru carne – costă doar 5 lei sticluţa şi vă ţine destul timp dacă îl folosiţi cu măsură, eu am luat o sticluţă pentru marinate. Cam aşa arată dulce-de-iute roşu (dreapta) şi dulce-de-iute verde (stânga). Culorile sunt splendide şi sunt naturale, date doar de ingrediente. Sosurile nu conţin conservanţi artificiali, grăsimi, colesterol, gluten, coloranţi, aglutinanţi etc.
Radu Popovici mai produce din aceeaşi gamă şi boia şi fulgi de ardei, în manieră artizanală. Ardeii sunt uscaţi la 50 de grade şi apoi râşniţi manual, aşa că aceste două produse se fac doar la cerere. Îmi imaginez că e destul de neplăcut să inhalezi praf de ardei iute când râşneşti manual cantităţi industriale de ardei uscat 🙂
Doamna Dana Mihalaş, nutriţionist prezent la eveniment, ne-a spus că ardeiul iute este recomandat pentru diferite boli, printre care pentru prevenirea cancerului la stomac, pentru tratarea răcelilor şi a neuropatiilor (dureri), în special în cazul neuropatiei diabetice (studiu dovedit). Capsaicina conţinută de ardei este un anestezic natural şi oricine a mâncat vreodată un ardei iute cred că ştie asta deja 😀 De asemenea, ghimbirul, usturoiul şi cuişoarele prezente în sosuri ajută la fluidizarea circulaţiei sanguine.
Pe scara Scoville care determina gradul de iuţeală al unui ardei iute, ardeiul iute autohton se situează cam la 5000, în condiţiile în care cel mai iute-iute e undeva la 1 000 000 🙂 Prin urmare, sosurile produse de Radu sunt perfecte şi pentru pasionaţii de iute-iute, dar şi pentru cei care preferă iutele mai domol. Trebuie doar să alegeţi borcănaşul potrivit!
Esti o norocoasa ca ai ajuns la o degustare de acest gen. Domnul Radu Popovici este preferatul meu in blogurile culinare, consult retetele lui ori de cate ori sunt in impas si intotdeauna gasesc raspunsuri la cele mai nastrusnice intrebari pe aceasta tema. Citisem despre sosul asta la dansul pe blog si eram sigura ca e ceva bun, dar acum am si confirmarea. Sa veti pofta la utilizarea sosurilor 🙂
Si eu ma inspir de multe ori din retelele lui Radu. Am vazut ca planuieste organizarea unor astfel de evenimente cu regularitate, asa ca sper ca voi fi si eu la un moment dat la fel de norocoasa ca tine 🙂
Am intr-adevar intentia sa organizez degustari cel putin o data pe luna. Depinde si cum raspunde publicul.
[…] despre cum, ce, de ce, unde şi cât găsim pe blogul Laurei Frunză, pe care am avut plăcerea să o revedem la degustare, şi bineînţeles pe […]