Cartea copilăriei mele – Codrin şi Codrina de Elena Zafira Zanfir

Am avut mai multe cărţi preferate atunci când eram mică, dar unele au dispărut în negura timpului şi nu mai reţin nici cum se numeau. Preferata mea era Codrin şi Codrina de Elena Zafira Zamfir, carte pe care am păstrat-o cu sfinţenie până în ziua de azi, în speranţa că o va citi şi Eliza.

În copilăria preşcolară n-am avut cărţi, aşa că singurele cărţi păstrate până acum sunt cele din perioada şcolară, în special cele primite la premiu, căci da, am fost premiantă cu diplomă şi coroniţă din clasa întâi până în clasa a opta. Şi din acestea s-au păstrat destul de puţine, însă cele pe care le am, aşa cum sunt ele, cu hârtie proastă şi coperţile dezmembrate sau lipsă (nu ştiu cum de s-a întâmplat asta pentru că eu adoram cărţile) le păstrez acum cu sfinţenie.

Codrin şi Codrina de Elena Zafira Zanfir, ed. Ion Creangă, 1989 (deci o am de când aveam 9 -10 ani) este o carte cu basme româneşti stilizate, majoritatea tragice, în care apare şi unul cu un personaj pe nume Laura (care nu are o soartă prea bună şi nici n-are parte de happy-end). Am citit-o şi răscitit-o până s-a ferfeniţat aproape complet şi numai o minune a salvat-o, cred, de o mai am şi acum.

Cred că o voi lua în curând la recitit, pentru că mi s-a făcut dor de pasiunea cu care o citeam în copilărie şi vreau să văd dacă mai are şi acum farmecul de atunci. De fapt, cred că voi lua la recitit şi alte cărţi, mai ales unele pe care nu le-am înţeles foarte bine atunci – vreau să văd dacă acum le citesc cu alţi ochi.