Cum a fost la Women on Web 2012

Atenţie, urmează o postare lungă, plină de divagaţii, de păreri personale şi subiective şi, posibil, de englezisme 😀 Citiţi pe propria răspundere.

Wow 2012 a fost indiscutabil mai reuşit decât Wow11. Vorbitorii au fost mai buni, mai pregătiţi şi majoritatea chiar au transmis un mesaj. Am reuşit, în sfârşit, să pricep şi care-i scopul bărbaţilor la un eveniment pentru femei (ei sunt acolo să ne “inspire”, da?) şi chiar m-am bucurat de prezenţa unor vorbitori pe care îi ştiam dinainte, într-un fel sau altul.  Organizarea a fost excelentă, ca de obicei, doar că n-au avut croissante la cafea 😀 Pentru cine nu pricepe, e o glumă, însă eu venisem după o dimineaţă de alergat – eliza la grădi, poştă, piaţă, încropit mâncare pentru eliza, fuga la o prietenă la birou să-i spun la mulţi ani, fuga la wow, astfel că n-am apucat să pun nimic în gură şi abia aşteptam croissantele care n-au mai fost. Până la urmă, de voie, de nevoie, am băgat un activia simplu de băut şi mi-am potolit stomacul. Oricum a fost inconştienţă din partea mea (cu fondul meu de gastrită) să nu mă opresc să îmi iau măcar un covrig. La final, cei de la Activia ne-au dat nişte gentuţe termoizolante cu trei iaurturi activia de băut şi, deşi am auzit-o pe tanti de la Danone comentând ironic că anul trecut a primit feedback că n-au dat punguţe la final (am comentat pentru că urăsc risipa de alimente şi de energie umană, nu pentru că muream de drag să mă plimb cu punguţa inscripţionată activia prin oraş), m-am bucurat că totuşi au fost deschişi la sugestii. Spre deosebire de evensys cărora le-am sugerat că ar fi ideal să pună şi numele site-ului/blogului pe ecuson alături de nume, şi n-au făcut-o. Oricum, de data asta nu m-am mai dus să socializez, ci strict să ascult vorbitorii, aşa că nu am remarcat cine mai era pe acolo (în afară de Loredana de la editura All pe care m-am bucurat s-o văd).

Şi acum, să trecem la partea cea mai interesantă: vorbitorii.

1. Tudor Chirilă – a spus de la început că nu îi e clar de ce e acolo. Nu-i nimic, nici nouă nu ne-a fost. Cu toate astea, Tudor Chirilă e un vorbitor bun chiar şi când bate câmpii despre nimic, aşa că a ştiut să capteze atenţia întregului public. A spus câteva chestii notabile (tot ce pui pe facebook sau pe twitter de deja trecut, e important să pui conţinut cu substanţă care să însemne ceva şi peste un an, a folosit expresia “autiştii prezenţi” care denotă oamenii care vorbesc cu alţii dar butonează telefonul sau laptopul şi nu sunt cu adevărat atenţi) dar şi o mare idioţenie (“salvăm copiii de cancer pentru noi înşine, nu pentru ei”).

2. Emilia Popescu – era acolo ca ambasador Activia, nu avea un discurs pregătit, a mărturisit că nu e prezentă pe web, nu are cont de facebook şi abia ştie să-şi verifice mailul. A spus două chestii interesante: că simţul măsurii e unul din cele mai importante daruri cu care ne-a înzestrat Dumnezeu şi că e important să ştii să spui “nu” fără frică.

3. Amalia Enache a vorbit de organizaţia HHC România şi despre copiii instituţionalizaţi. Fotografiile care au rulat pe ecran în spatele ei au transmis mai multe decât a reuşit ea s-o facă verbal. Intraţi pe site şi vedeţi cum îi puteţi ajuta pe cei de la HHC să continue munca deosebită pe care o fac în prezent.

4. De Cristian Lupşa nu auzisem nimic înainte de wow. E genul de tocilar simpatic care umblă neobservat pe holurile şcolii cu ochelarii fund de borcan şi cu tenişii asortaţi la cămaşă, dar care are multe de spus dacă stai să-l asculţi. A vorbit despre femeile pe care le-a cunoscut pe web, însă scopul prezentării lui a fost altul şi câteva din cuvintele lui mi-au rămas în cap şi le repet obsesiv de atunci: cui aparţin de fapt poveştile oamenilor? L-a citat pe Jonathan Franzen cu “ruşinea inevitabilă de a fi povestitor”, adică de a lua poveştile altora şi de a le da mai departe pentru a transmite un mesaj. A subliniat că este responsabilitatea ta ca povestitor să bagi degetele în ochii celorlalţi, să-i scoţi din zona lor de confort, şi a dat exemplu de câteva articole scrise de el despre poveşti cunoscute, în care a luat faptul şi l-a prezentat într-o lumină nouă. M-a impresionat faptul că poate răsuci într-un mod atât de artistic o poveste, aşa că mi-am zis că acum e şansa mea şi am decis să îi atrag atenţia. Am făcut-o într-un mod care poate fi catalogat obraznic (de fapt, nu poate, sigur 😀 ) însă asta e, am făcut-o. În primul rând, m-a iritat faptul că se tot compara cu Tudor Chirilă, evident în detrimentul propriei persoane. Ei bine, pe mine asta mă scoate din minţi. Trăim într-o societate obsedată de comparaţie, o societate în care copiii noştri sunt în permanenţă comparaţi (de cele mai multe ori în defavoarea lor), o societate în care nu reuşim să ne educăm să ne comparăm cu noi înşine într-un moment anterior al vieţii noastre, ci trebuie mereu să ne comparăm cu alţii. Eu am o sechelă pe tema asta (am nevoie de ani de terapie să mi-o scot din cap), aşa că faptul că tot îi dădea înainte că Tudor Chirilă e mai şarmant şi mai sexy şi mai nu ştiu cum a reuşit să mă calce o ţâră pe coadă. Dar să trecem peste asta. Motivul pentru care i-am cerut numărul de telefon nu e că m-ar interesa el ca bărbat, ci pentru că mă interesează ce reprezintă el, şi anume Decât o Revistă, o publicaţie care face jurnalism la cel mai înalt nivel. Aşa că vreau să-i propun să scrie într-o manieră unică şi originală despre blogosfera de şi pentru părinţi. Despre războaiele care se poartă aici, dar şi despre dragostea care se transmite. Despre felul în care blogurile de şi pentru mămici educă, schimbă mentalităţi, modelează comportamente, încurajează, susţin şi ajută. Despre modul în care transmit informaţii şi experienţe, dar şi trăiri şi sentimente cât se poate de personale. Despre modul în care aceste mămici cresc generaţia următoare, o generaţie mai curajoasă, mai deschisă, cu o inteligenţă emoţională de o mie de ori mai ridicată decât a noastră. Despre noi, mamele din spatele acestor bloguri care facem mai mult decât să vorbim despre copiii noştri, care vorbim despre trăiri unice pe care numai altă mamă le poate înţelege. Şi poate dacă o să ne vorbească cineva şi de bine, data viitoare când voi spune “bună, sunt laura şi am un blog pentru părinţi”, nu o să mai primesc o privire superioară şi un strâmbat din nas de parcă i-aş fi înmânat un scutec murdar. Poate o să consideraţi aroganţă din partea mea că încerc eu să fac lobby pentru blogosfera mămicească, însă consider că sunt datoare să încerc. Merităm mai multă promovare şi mai multă susţinere decât avem în acest moment.

5. Georgiana Gheorghe – de la Danone, a vorbit despre campania lor “obiceiuri sănătoase” la care au participat 6 bloggeriţe, ambasadoare ale brandului.

6. Cristina Bazavan a avut un discurs impecabil, la fel ca anul trecut şi a vorbit despre 10 reguli de best practice ca să trăieşti fericit în online. Le-am notat şi eu, dar nu are sens să le reproduc, Cristina le-a pus pe blogul ei aici. Trebuie să recunosc că sper ca într-o zi să fiu şi eu un public speaker la fel de bun ca Cristina, reuşeşte să transmită mesajul încărcat cu emoţie într-un mod pe care nu l-am mai întâlnit la alt vorbitor.

7. Bogdana Butnar – wow de zece ori. M-a dat pe spate discursul ei. Excelent pregătit! Nu degeaba lucrează la Google, se vede că e super deşteaptă. Ea a vorbit despre modul în care webul afectează relaţiile interumane. A dat un citat pe care l-am notat pentru că mi s-a părut foarte semnificativ: “In the silence of connection, people are comforted by being in touch with a lot of people — carefully kept at bay. We can’t get enough of one another if we can use technology to keep one another at distances we can control: not too close, not too far, just right.” (articolul integral aici). A vorbit despre epidemia de singurătate care a cuprins societatea civilizată şi despre faptul că, cu cât încerci să fii mai conectat, cu atât intensitatea conexiunii e mai scăzută”. A încheiat concluzionând că e important să petreci cea mai mare parte a timpului construind content valoros despre tine şi doar o mică parte sharuindu-l.

8. Anca Nistor a vorbit despre asociaţia Touched România şi despre atelierele de terapie ocupaţională pentru femei în dificultate. Pentru un reprezentant al unui ONG, mă aşteptam să fie mai energică, dar mi s-a părut plictisită şi nepregătită. Poate avea doar emoţii, n-am de unde şti, însă mie, personal, nu mi-a transmis nimic. Nu aşa cum a făcut-o Amalia Enache, de exemplu. Şi cei de la Touched au nevoie de ajutorul vostru, chiar acum trec prin momente mai dificile, aşa că daţi un mail/un telefon să vedeţi cu ce puteţi ajuta.

9. Iulian Văcărean a vorbit despre proiectul lui, Femei pe Mătăsari şi a vorbit de strada Mătăsari, aşa cum e ea percepută ca un loc al femeilor uşoare, al drogului şi al desfrânării şi despre cum vrea el s-o proiecteze, “un Mătăsari redescoperit, prin excelenţă un spaţiu cultural artistic, cu influenţe variate”.

10. Roxana Farca a vorbit despre proiectul Lumea Mare. Mi-a plăcut citatul din Dalai Lama, că nu putem opri îmbătrânirea sau trecerea timpului, însă putem alege ce să facem cu timpul în timp ce îmbătrânim. Nu pot spune prea multe despre discursul Roxanei, pentru că tot ce-aş spune ar fi subiectiv. Sunt un fan al Poveştilor din Lumea Mare şi o simpatizez mult pe Roxana, aşa că din punctul meu de vedere absolut personal, s-a descurcat minunat să transmită ce înseamnă călătoriile pentru ea. Mi-a plăcut ce-a spus despre indicatorii succesului; spre deosebire de Tudor Chirilă care a spus la început că succesul se măsoară numai în bani, Roxana a declarat că succesul se măsoară în oamenii din jurul nostru/oamenii pe care îi întâlnim în jur, în inspiraţia pe care o oferim şi în poveştile pe care le adunăm.

11. Andrei Barbu a vorbit despre proiectul lui, Coşul de legume. N-a spus nimic care să mă atingă, a perorat pe tema roşiilor cu gust şi mi s-a părut nepregătit, parcă venise doar să-şi facă reclamă şi nu să (ne) “inspire”. Probabil că scopul lui era să ne arate cum a reuşit el să promoveze în online, dar recunosc că mi-ar fi plăcut mai degrabă s-o văd pe Olivia vorbind despre olivo şi despre biobunătăţi, ar fi avut mai multe de spus.

Cam asta cu wow12, ne vedem la wow13!