De azi începe numărătoarea inversă pentru Crăciun. Dacă anul trecut, v-am delectat cu un calendar de Advent al activităţilor de Crăciun, anul acesta vom avea câte o carte/poveste de Crăciun pe zi şi vom număra, împreună cu ele, de la 1 la 24 până în ziua cea mare. Şi pentru că azi e 1 decembrie şi sărbătorim şi Ziua Naţională a României, am ales o carte care m-a fermecat de cum am văzut-o. Se numeşte Moş Crăciun pribeag soseşte şi conţine numai poezii, colinde şi povestiri româneşti. Ilustraţiile pictate sunt atât de reprezentative pentru tradiţiile şi obiceiurile noastre, încât dacă mă uit mai atent la ele, mi se pare că fumul din căsuţele acoperite de nea chiar urcă spre cer, că din clopotniţa Bisericuţei de pe deal chiar se aude clopotul, că pe uliţă chiar răsună chiotele şi hărmălaia copiilor ieşiţi la săniuş. Sunt pagini încărcate cu imagini atât de frumoase că nu vă veţi mai sătura să le priviţi.
Prin ilustraţii sunt prezentate în carte şi multe tradiţii, colindatul şi primitul colacilor, sorcovitul cu crengi de brad decorate cu flori de hârtie, tăiatul porcului (da, e şi o ilustraţie cu porcul cu picioarele în sus şi gospodarii în jurul lor), pluguşorul (copilaşii îmbrăcaţi în cojocele şi având pe cap cuşme de miel şi în mâini clopoţei şi buhaiuri iar pe umăr trăistuţe sunt pur şi simplu adorabili, parcă-s scoşi din poveştile lui Creangă). Toate personajele din carte sunt îmbrăcate în port popular românesc, iar peisajul în care sunt poziţionate fie că e uliţa din sat, vatra lângă care mama sau bunicul citesc poveşti sau tinda casei în care poposesc colindătorii, totul este autentic românesc.
Găsiţi în carte poezii de George Coşbuc, Octavian Goga, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Elena Farago, Vasile Alecsandri, Otilia Cazimir, George Topârceanu, Nicolae Labiş, Ion Luca Caragiale, Ion Pillat, colinde clasice româneşti, precum şi povestea lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, Moş Crăciun.
Este cartea care m-a impresionat cel mai mult dintre toate cele pe care le am – sufletul meu iubitor de viaţa la ţară şi de tradiţii a tresăltat când a văzut-o iar de undeva din paginile ei au răsărit şi câteva amintiri din copilăria mea mică, petrecută la ţară, amintiri pe care le credeam uitate. O recomand tuturor copiilor şi părinţilor iubitori de tradiţie, de folclor, de poezie românească, de ilustraţii pictate cu sufletul.
Cartea este format mare, 24×35 cm, cu copertă cartonată, embosată cu argintiu şi a fost publicată în 2011 la editura Litera. Ilustraţiile sunt opera artistului plastic Simion Zamşa, de origine din Republica Moldova. Fără să generalizez, consider, însă, că mulţi dintre artiştii plastici din Republica Moldova încă mai au acea puritate a penelului care îi face să creeze asemenea pagini încărcate de semnificaţie; prin urmare, mă bucur că editura Litera a făcut alegerea inspirată de a-l selecta pentru a ilustra această carte.
Puteţi achiziţiona cartea de pe elefant pentru un preţ mai bun – asta dacă o mai prindeţi. Dacă nu, o găsiţi în librării, cu siguranţă, sau la standurile Litera din mall-uri sau marile centre comerciale.
asteptam cu nerabdare acest proiect, sunt sigura ca ai umblat mult sa gasesti aceste carti si ai muncit la fel de mult sa le prezinti, nu pot decat sa-ti spun: bravo!=D>
si MULTUMESC!:)
deja din prima zi sunt impresionata, ai facut cea mai buna alegere. asa este: nu trebuie sa uitam traditiile si pe marii nostri scriitori.
Ehe, sa vedem cum vom evolua 🙂 Am foarte multe carti, care de care mai diferite si pentru diverse gusturi sau varste.
O prezenatre foarte frumoasa, m-ai facut sa imi doresc aceasta carte ptr fetita mea.
Ma bucur ca am reusit asta, e una din cartile care chiar merita banii. Poate stim deja acele poezii, le gasim pe net sau in diverse volume, insa e mult mai placut sa le gasesti pe toate la un loc.
Laura, in timp ce citeam recenzia ta, vazand pozele, puteam sa jur ca ilustratiile sunt facute de un roman de peste Prut 🙂 Cateodata, am senzatia ca adevaratii romani sunt cei din Republica Moldova. Noi ne-am uitat traditiile 🙁
Multumim pentru recomandare, cartea e superba, ar trebui sa nu ne lipseasca din biblioteca. Macar din carti sa invete copiii care sunt obiceiurile romanilor.
Uneori am si eu senzatia asta 🙁 Norocul meu e ca sunt din iasi si acolo inca se mai pastreaza destul de multe obiceiuri. Anul acesta Eliza va vedea pentru prima data cum vin valuri de colindatori, va vedea cete de mascati (capre, ursi), va vedea uratori si copii care sorcovesc cu grau sau orez. Sunt eu mai emotionata decat ea 🙂
Salutam si noi stralucita idee. 🙂 multumim
Si eu va multumesc ca imi sunteti aproape!
Si eu asteptam cu nerabdare sa inceapa seria de postari despre carti!
Pe aceasta despre care scrii n-o cunosteam, o s-o caut fiindca m-ai facut tare curioasa. Conceptul in sine pare foarte interesant, dar eu nu-s de tot straina de colindatul printr-un sat troienit, alaturi de o ceata de copii care pun in traistute mere si colacei. Inca se mai intampla cand eram eu copil. Sunt curioasa cum o sa prmeasca fetita mea cartea…
Nici eu nu-s straina, tocmai de asta ziceam ca mi-am amintit franturi din copilaria mica petrecuta la tara cand ma ducea bunicul cu uratul (cu plugusorul cred ca se spune aici) si primeam colacei. Imi amintesc si acum uratura respectiva “Mos Vasile, mos Vasile, ce mai faci cu atata paine, da si mie un colacel, ca si eu sunt mititel, si cu un paharel de vin, ca la anul nu mai vin”. E incredibil cum am reusit s-o tin minte, ca nu e o uratura prea des intalnita, asa ca anul trecut am invatat-o pe fiica mea si a repetat-o foarte frumos, uite aici daca vrei sa te amuzi.