3. Colinde de Crăciun cu pian

Mi-am dorit de multă vreme cartea asta pentru Eliza deoarece ei îi place să zdrăngăne la tot felul de clape (are acasă şi o orgă primită cadou de la mătuşa ei şi e printre cele mai iubite jucării, chiar dacă o are deja de vreo doi ani). Evident că nu acesta a fost motivul principal, însă, ci amintirea unui mic penar muzical pe care nu ştiu de unde l-am avut în copilărie şi la care am ţinut enorm şi a cărui pseudo-claviatură încă o mai am pe undeva, în vreo cutie cu amintiri. La clapele acelea mici de tot învăţasem eu două cântece, O, Susanna (pe care încă îl mai recit numeric şi acum, pentru că tastele erau numerotate) şi încă unul, nu mai ştiu care, aşa că mi-am dorit mult de tot să mă joc şi eu cu această carte, să văd dacă mai reţin ceva de atunci.

Claviatura e tot numerică, însă are şi coduri de culoare, astfel că nu trebuie să ştiţi notele muzicale ca să zdrăngăniţi o colindă. În prima seară când am adus-o acasă, Eliza m-a pus să cânt toate colindele. Unele au ieşit mai bine, altele nu ştiu de ce, dar parcă nu-mi ieşeau. Am repetat cu Eliza colinda pentru serbare (Moş Crăciun cu plete dalbe) şi colinda pentru bunici (Iată, vin colindători), dar şi colindele în engleză (Jingle bells şi Silent night). Sunetul se aude destul de tare, chiar mi-a fost teamă să nu am probleme cu vecinii mei şi-aşa super sensibili la orice face Eliza, însă tot nu ne-am putut abţine.

Cartea conţine ilustraţii pentru fiecare colindă, versurile, precum şi codurile pentru cântat.

Între timp, Eliza zdrăngăne ca un rocker la pianul din carte, fără să-i mai pese de colinde, iar eu mă chinui să învăţ pe de rost să cânt colinda pentru bunici, ca s-o pot acompania.

Eu am cartea de pe Librex.ro, costă 45 de lei şi, din ce am văzut, acesta este preţul mai peste tot, chiar şi în librăriile fizice.