14. Povestea primelor daruri de Crăciun

Azi încă o cărticică de Crăciun, de data asta de un scriitor suedez, Axel Hambraeus. Cartea costă 20 de lei şi primiţi încă o carte cadou la orice comandă (luna aceasta e vorba de Winnie, melcuşorul cel grăbit)

„Povestea primelor daruri de Crăciun” are la bază istoria biblică a naşterii lui Iisus, oferindu-i însă o continuare plină de originalitate. Povestirea ia forma unei pilde, ce preţuieşte valori ca generozitatea şi blândeţea.

Povestea se concentrează în jurul celor trei păstori care au asistat la naşterea lui Iisus. În noaptea următoare, impresionaţi de condiţia modestă a părinţilor pruncului, păstorii nu reuşesc să adoarmă şi se hotărăsc să le ofere, din puţinul lor, un mic ajutor. Văzând gerul de afară şi amintindu-şi de situaţia în care se afla tânăra familie, păstorii vor să le dăruiască nişte încălţări, pentru Iosif, o haină groasă pentru Maria şi scutece fine pentru micul Iisus, aşa cum ar trebui să aibă orice nou-născut.

Însă, încercând să se întoarcă la iesle, păstorii nu găsesc drumul, pentru că, de această dată, nu mai sunt călăuziţi nici de cântecul îngerilor şi nici de steaua cea luminoasă. Au în faţă trei drumuri, iar fiecare dintre ei porneşte pe câte unul, fiind siguri că acela este cel bun. Tot căutându-l pe pruncul Iisus, fiecare păstor dă peste alte persoane nevoiaşe şi, fără să stea pe gânduri, le ajută. Astfel, ei dăruiesc unui moşneag perechea de încălţări, unei bătrâne, haina cu care să se apere de ger, şi unui nou-născut, ce stătea într-un grajd, în frig, alături de părinţi, scutecele cele moi. Îngânduraţi că Iisus şi părinţii lui au rămas fără ajutor, păstorii realizează că, de fapt, au mers pe calea cea bună.

“Frumuseţea poveştii este conturată de ilustraţiile lui Ágnes Keszeg, realizate în nuanţe fine de acuarelă, dar şi de traducerea inspirată a Andreei Demirgian. Ágnes Keszeg a colaborat cu numeroase edituri şi reviste din România şi Ungaria şi a obţinut, în 2009, Marele Premiu al concursului„Para de Aur“ (Aranyvackor) din Budapesta.” (citat din comunicatul de presă) Eu când am văzut coperta, făcând abstracţie de casele fără acoperiş, am zis că e un peisaj românesc de la ţară, cu ciobani, mioare şi zăpadă, ceea ce nu poate să însemne decât că ne putem transpune în poveste mult mai uşor.

Notă: articol publicat prima dată în 2010 şi actualizat cu ocazia Calendarului de Advent al cărţilor de Crăciun.