Acum ceva vreme am primit un mail de la o domnişoară/doamnă care suna în felul următor:
” Sunt _________, redactor-sef Qbebe, revista online dedicata mamei moderne. As dori sa iti propun o colaborare avantajoasa care implica dezvoltarea categoriei de Retete Culinare a revistei. Astfel, tu trebuie sa ne trimiti pana pe 20 februarie 2013 un numar de 15 retete culinare, iar pentru efortul tau noi iti oferim un voucher in valoare de 270 lei pentru a-ti achizitiona orice doresti de pe magazinul online _______. Cele 15 retete trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii:
– Sa respecte structura propusa de noi (vezi in documentul atasat)
– Sa nu fie copiate
– Sa nu fie reproduse de pe blogul tau
– Sa vina insotite de cel putin doua poze reprezentative (acestea trebuie trimise separat de documentul retetei in format .jpeg
– Sa fie sanatoase, interesante si adecvate oricarui membru al familiei, inclusiv copiilor
Sper ca propunerea noastra sa fie de interes. Daca da, te rog sa dai un reply acestui email pana in data de 22 ianuarie. Prin acest reply esti de acord ca retetele pe care le vei trimite vor deveni proprietatea intelectuala Qbebe. In momentul in care vom primi toate cele 15 retete (cu cel putin 2 poze atasate separat de documentul word) vei primi voucherul _____ in valoare de 270 de lei.”
Evident că propunerea ei nu m-a dat pe spate, aşa că i-am răspuns:
“Buna, ______,
Multumesc pentru email, m-a facut sa zambesc. Din pacate, in mod amar, pentru ca in continuare imi dau seama ca multe site-uri incearca sa-si faca trafic si continut pe aproape nimic (iar pe voi v-am prins cu mâţa in sac de cateva ori cu retete si poze preluate fara a mentiona sursa – asta mai pe la inceputuri, nu stiu intre timp pentru ca nu mai intru sa va citesc de atunci). 15 retete cu doua poze fiecare pentru un voucher de 270 de lei? Tu ai idee cat efort implica pregatirea unei singure retete, fotografierea ei, ca sa nu mai spun sa stai dupa aia sa pui totul in scris, sa prelucrezi pozele ca doar nu le descarci si le trimiti direct etc etc?
Continutul si fotografiile de calitate costa bani, pentru un voucher de 270 de lei sau contravaloarea lui in bani va pot oferi cinci retete cu doua poze, fara drepturi absolute si cu mentiunea “reteta oferita de Laura Frunza” cu linkul spre blogul meu sub nume.
Si inca ceva, un mic sfat prietenesc, desi vorba unei prietene, sfaturile legate de imagine si marketing se dau pe bani grei, dar m-ati prins intr-o dispozitie buna: nu scrie niciodata intr-o propunere de colaborare catre cineva ca “trebuie” sa faca ceva, cel mult “ar trebui” daca e musai. Uneori ceva atat de banal ca un timp verbal poate schimba tot tonul unui email.”
Răspunsul ei:
“Fiecare dintre noi stie sa isi aprecieze munca mai bine decat oricine. Multumesc mult pentru raspunsul prompt si iti doresc succes in continuare pe orice plan.”
Ulterior am aflat pe un grup de pe facebook că trimisese mailul mai multor bloggeriţe şi, cum primise cam acelaşi răspuns ca al meu, le replicase identic cu “fiecare dintre noi ştie să îşi aprecieze munca”. Acum, pe bune, oare chiar suntem considerate proaste? Să ne dăm munca pe mâna unora care îşi fac conţinut şi trafic pe spatele altora şi oferă sfaturi de creştere a copiilor care frizează absurdul? 15 reţete cu două poze? Păi cam cât timp înseamnă asta? Să te documentezi, să le pregăteşti, să le fotografiezi, să scrii articolele, să prelucrezi pozele, nu mai zic de banii daţi pe ingrediente şi apoi să cedezi drepturile cu totul pentru 270 de lei pe un site care nici nu oferă cine ştie ce? Eu chiar sunt curioasă dacă cineva i-a răspuns afirmativ pentru că mă îndoiesc amarnic că există vreo bloggeriţă care apreciază un asemenea volum de muncă la fabuloasa sumă de 270 de lei de cheltuit pe o geantă sau o pereche de cizme (site-ul era de genţi şi încălţăminte, cu ofertă destul de limitată).
Dragi mămici bloggeriţe, aveţi grijă la astfel de propuneri “avantajoase”, precum şi la altele similare. Suntem, în felul nostru şi uneori fără să vrem, formatori de opinie. Ne străduim să dovedim că suntem importante, că şi cuvântul nostru contează. Dacă acceptăm astfel de oferte, picăm de fraiere şi nu-i de mirare că suntem, în continuare, privite de sus de agenţii şi de firme când vine vorba de colaborări.
Laura, ai mare dreptate. Cam in felul asta se gandesc unii sa faca continut pe site-ul lor. Nici macar sa aiba bunul simt sa te roage sa preia din ce ai facut deja si sa dea si link catre site-ul tau nu a avut. Poate ca si atunci te mai gandeai pentru suma aia. Ma bucur ca ai curajul sa ii demasti pe toti…
Excelent articol, Laura.
Felicitari pentru ca ai tras acest semnal de alarma.
Din pacate multe bloggerite accepta sa scrie pe gratis si nu inteleg ca astfel fac vanzari companiilor care profita de aceasta sa ii zicem inocenta in ce priveste administrarea propriei imagini.
La urma urmei blogul tau te reprezinta, este imaginea ta (ca sa nu mai zic munca ta) pe care nu ar trebui sa o dai pe gratis.
draga mea, ti-as da copy/paste din discutia pe care am avut-o deja in ziua in care mi-ai povestit de acesta oferta “minunata”, da’ mi-e lene.
asa ca iti spun pe scurt. lumea e tuta si nu intuieste la ce nivel te situezi cu blogul tau. oferta este mai mult decat jignitoare.
apoi, SA FII SIGURA ca cel putin una a acceptat propunerea! dar n-o sa recunoasca.:))) de ce? pentru ca-s disperate, draga mea. au impresia ca, daca scriu pentru o fituica numita “revista”, gata, sunt vedete. exact, sunt disperate sa fie “mari staruri ale internetului”.
uita-te numai la ce bloguri de toata jena au impanzit internetul. cica “bloguri de mame”. bloguri pe care sunt postate mizerii [ce sa mai zic de faptul ca nici macar nu scriu corect… si unele dintre ele mai sunt si cadre didactice!], chestii penibile, idei [si poze] furate de pe bloguri straine, fotografii cu copiii lor in fundul gol, pe olita, murdari [dar “nu-i asa ca-s haiosi???” or fi pentru tine….] si in alte ipostaze personale, concursuri [oh, daaa, concursuri!!!!!!] pentru care trebuie sa dai like! like! like! like! like! like pana la infinit!!!!
poate ca Laura Frunza n-a acceptat aceasta oferta minunata de la qbebe, dar in mod cert o copie a Laurei Frunza a facut-o. pun pariu ca-s multe care te copiaza.:))))
si sper din toata inima ca mamele bloggerite NU SUNT formatori de opinie. gandul ca ar fi ma ingrozeste.
Multumim de postare Laura!!asa o sa fim mai atente:)
Pitici ,dar voinici,si eu am primit acel mail:)si am stat cateva zile bune sa ma gandesc,apoi eu nefiind in tara vroiam sa-i scriu ca nu pot,dar m-am razgandit si nu le-am mai trimis nici mail…
Adevarul e ca atunci cand primesc cate un mail care vine de pe blog,ma pune pe ganduri 🙂
Pana acum nu am facut reclama pe blog la nimic,dar zilele astea am primit un meil de la o persoana,daca vreau sa testez o plastilina comestibila si am acceptat,asta doar pentru ca e o plastilina pentru copii,sper sa fie ok,e prima data cand accept ceva
Anca, oferta cu plastilina e ok, site-ul e de incredere, eu ii cunosc personal si sunt destul de seriosi. Am acceptat si eu oferta lor 🙂
Ea a incercat, de ce sa nu arunce undita, merge pe principiul daca e cineva fraier e bine ptr mine.Nu cred ca va avea viata lunga la un moment dat i se va rupe ata.Nici macar 20 lei pe reteta ….,oare ea gateste sa realizeze ce le cere altora? Exista astfel de persoane care profita de bunatatea unora.
Draga Laura, cred ca ai inteles gresit 🙂 trebuia sa citesti printre randuri si sa intelegi ca retetele nu era nevoie sa fie originale, ci adaptate de pe ici, pe colo, la fel si pozele, eventual unele mai vechi. Stiu atat de bine cum se lucreza in presa si cat se plateste… ba chiar si cum se trag tzepele… Vreau sa spun ca functioneaza inca sloganul comunist “ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim”. Oricum, iti inteleg opinia: si eu sunt la fel de dezamagita 🙁
ei fetelor, mi-a fost dor de voi 🙂 (laura si luckyrock… ). v-am pandit…am avut ceva emotii vis-a-vis de “vacanta” voastra…la un moment dat, vazand ca inca n-ati revenit m-am gandit ca ati renuntat la blog-uri. ma bucur ca v-ati intors, si mai ales ca sunteti fresh !!! “Pe ei,pe ei,pe mama lor..” 😀 cum se spune in popor :P. va salut si va doresc numa’ bine!!
Multumim, Violeta, pentru cuvintele de incurajare!
🙂 eu nu “am revenit”, Violeta. doar comentez pe la Laura, ca nu ma lasa in pace.:)))) [glumesc, Laura, nu te zburli la mine!:))))]
in rest, am inchis little lucky de o luna de zile.
definitiv.
dar iti multumesc pentru gandurile tale!:)
Eh, Laura, spuneam si eu in principiu, pentru ca pe site-ul lor nu am intrat niciodata. Eu te inteleg si pe tine, stiu cat de mult de munca inseamna un blog, mai ales cand timpul e asa de limitat. Si o oferta de genul asta poate fi jignitoare, dar eu am incercat sa explic ca nu neaparat pentru toata lumea, si de ce nu. Pe mine personal nu ma intereseaza atat de mult imaginea, blogul meu e eficient in masura in care poate ajuta pe cineva cu ceva, iar atunci cand nu va ajuta, probabil ca voi inceta si eu sa scriu. E un punct tare sensibil, mai ales ca s-au spus in comentarii niste cuvinte “tari” si foarte usor de interpretat.
Adevarat si de urmat ceea ce spui si ceea ce ai facut si tu.
Eu am primit un email de la o alta ”redactor-sef” la aceeasi publicatie despre experientele mele personale cu copiii, tot exclusive, iar mai apoi ma lua si peste picior cum ca ”nu vrea romane”! Culmea este ca a revenit, iar eu evident nu i-am mai raspuns, infranandu-mi pornirea de a o ”pune la punct”.
Minciuna si inselaciunea au ”picioare” scurte!!! Ha!
Deci eu deja pot spune ca ti-am raspuns… Nu stiu, sincer, mi se pare terifiant un pic tupeul asta. Chiar ne iau de proaste, si nu ca ne iau de proaste, dar ne iau de prosti si cititorii, iar pe mine asta chiar imi da fiori.
Am vazut si eu pe fb discutia despre subiectul in cauza.
E incredibil cat tupeu au unele personaje ,mailul mi s-a parut arogant si oferta jalnica.Voi ati raspuns prea elegant,eu i-as fi zis cucoanei sa-si bage voucher-ul undeva!
au făcut asta pentru că nu mai există niciun pic de rușine – au încercat, au încercat…. și ce? oricum cineva tot se va uita pe site la ele, pentru că s-a vorbit atât de mult de prostia lor încât cei care nu le cunosc au zis sa dea o tură pe acolo, au mai alertat niște oameni, cine s-a prins în plasă, acolo rămâne…
mai bine scrii ce-ți place și când ai chef, măcar te simți bine, chiar dacă nu iese nimic decât să iasă a 0,1 parte din cât ar valora!
felicitări pentru atitudine!
Si eu am primit exact acelasi mail si acelasi raspuns “fiecare stie sa isi aprecieze munca” . Mi se pare incredibil tupeul acestor oameni. Eu le-am spus ca le pot oferi retete gen: oua fierte, oua fierte cu paine prajita, etc.
@ luckyrock : am vazut…cand am vazut mesajul catre laura,am dat fuga sa vad dc merge blogul…si din nou “n-a fost gasit”… ce sa zic… pt mine e ghinion :P, pt tine cred ca e de bine 🙂
sanatate va doresc!
Of, Laura…cum nu vrei tu sa ajuti pe cineva la nevoie! 🙂 Trebuia sa le dai 15 retete si pozele aferente, uite asa : reteta 1: rosie taiata cubulete, reteta 2: castravete model spirala, reteta 3: morcov model floare, pentru ornat……etc etc etc….si faceai si niste poze jos palaria.. :))) ce??? astea nu sunt retete? cine spune?? :))
:-))) Mai spunea ceva similar o colega de blogging, ca la banii astia le-a propus oua prajite si oua fierte cu toast :-))
Ai mare dreptate, oricum, cand gatesc ceva cel mai greu imi este sa fac poze, sincer.
Gresec eu, sau intre timp, in loc de “Buna Ziua, numele meu este ______ si sunt (ce-oi fi) la (unde oi fi). As dori sa va propun o colaborare etc etc etc”, se practica abordarea “Salut, mi-au cazut ochii de star pe blogu’ tau si ma gindeam sa-mi imprastii atingerea divina etc etc etc” ?
Poate am ramas eu de moda veche, dar, macar si de bon-ton, prima data cind ma adresez cuiva incerc sa folosesc persoana a doua de politete.
Ehe, daca ai sti cate mailuri scrise la per tu primesc si eventual incheiate cu “pupici!”…
Nici nu stiam ca a fost asa “celebru” mail-ul cu pricina…l-am primit si eu, in primul moment (si in al doilea de fapt) am zis ca face cineva glume cu mine, dar apoi l-am ignorat pur si simplu