Prima mea experienţă la masaj – ritualul lomi-lomi

Acum mai bine de o săptămână citeam articolul Adei despre experienţa ei la masaj şi mă gândeam că mi-ar plăcea şi mie tare mult să mă relaxez sub mâinile experte în masaj ale cuiva dar cum, momentan, bugetul meu nu poate acoperi nici măcar contravaloarea unei manichiuri darămite a unui masaj, am rămas doar cu gândul că de ziua mea vreau să primesc un voucher la masaj şi o să mă răsfăţ şi eu atunci.

Numai că, între timp, o zână bună m-a auzit şi ziua mea a venit un pic mai devreme, aşa că am reuşit să mă bucur şi eu de un ritual hawaian lomi-lomi la centrul de frumuseţe Beautyferia. Am pus repede mâna pe telefon, mi-am făcut o programare şi la ora respectivă am fost acolo.

Primul lucru care m-a impresionat a fost sala de aşteptare – luminoasă, colorată, cu obiecte decorative feminine, cu cărţi pentru minte şi suflet – totul foarte frumos. Al doilea lucru care m-a convins că personalul de acolo este profesionist a fost faptul că am intrat în cabinet la ora fixă. Nu au fost întârzieri deloc – nu ştiu dacă din cauză că m-am dus mai dimineaţă, dar îmi imaginez că ştiu să-şi pună programările astfel încât să nu trebuiască să te enervezi aşteptând.

În cabinetul de masaj mi s-a părut frig, însă am înţeles că e temperatura potrivită abia după ce a început masajul. Şi muzica mi s-a părut tare dar mi-am dat seama că e potrivită după ce au început unii să bată covoarele sau ce Dumnezeu or fi făcut la ora aia de făceau atâta zgomot 😀

Masajul în sine – pentru mine a fost greu să mă relaxez. Nu ştiu cum să fac asta, sunt prea “conectată”, prea “in my head” cum ar zice o terapeută pe care o cunosc. În ora aia cât am stat acolo mintea mea s-a zbătut în interiorul craniului meu cu forţa unui canar care se zbate să iasă dintr-o colivie mult prea mică.

Nu am reuşit s-o potolesc cu niciun chip. Însă corpul… da, a reuşit să se relaxeze, nici n-avea cum altfel. Uleiul ăla de masaj care curgea din lumânare (o lumânare hawaiană care când se topea se transforma în ulei monoi) mi-a plăcut tare mult, era aşa de cald şi senzaţia când îţi curgea pe piele atât de faină… mi-aş lua şi eu o lumânare din aia 😀

La final, maseuza (Elena) mi-a zis că pot sta acolo să mă mai relaxez încă douăzeci de minute – mi s-a părut fenomenal faptul că nu te dau afară imediat după masaj şi că mai poţi sta puţin să te re-conectezi (asta dacă ai reuşit cumva să te deconectezi). Eu n-am avut timp să stau douăzeci de minute, mă grăbeam îngrozitor, aşa că m-am ridicat, m-am şters cu prosoapele şi am plecat.

Vă recomand să vă duceţi direct acasă după masaj, aţi cam avea nevoie de un duş sau măcar să lăsaţi uleiul să acţioneze cât timp leneviţi în halat pe canapea 😀 nu să umblaţi de nebună prin oraş după diverse chestii cum am făcut eu.

Concluzie: un masaj merită banii. Pe cuvântul meu. E vorba de o oră şi jumătate de relaxare de care nu beneficiaţi în altă parte. E vorba de corpul şi de sufletul vostru şi ele merită răsfăţate din când în când iar eu recunosc că sunt prima care mă pun pe mine pe ultimul plan şi mai recunosc şi că am de suferit din cauza asta 🙁 Aşa că mulţumesc zânei mele bune şi îmi trec pe listă pentru ziua mea un ritual cu ciocolată!

P.S. Un alt mega-avantaj al centrului Beautyferia e ca se ajunge foarte uşor acolo – se iese la metrou la Ştefan cel Mare pe ieşirea dinspre strada Aurel Vlaicu şi se merge drept înainte până la numărul 34, pe stânga, unde se vede casa în care se află mâinile magice ale Elenei şi ale celorlalte specialiste în frumuseţe facială şi corporală.

(Articol din 2013, spa-ul Beautyferia nu mai există în prezent.)

Cover Image by Racool_studio on Freepik