Din punct de vedere educaţional şi terapeutic, această carte mi se pare una din cele mai bune cărţi scrise de un autor român în 2012. Tina vrea să fie cea mai frumoasă fetiţă abordează în cea mai mare măsură temerile mele din articolul Cum facem faţă ca părinţi, şi anume integrarea, frumosul din perspectiva distorsionată a copiilor (distorsionată de mass media sau afectată de perspectiva celor din jur) şi împopoţonarea excesivă. Pe principiul “nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie”, Irina Bogdan abordează o temă dificil de discutat cu copiii la nivel teoretic şi pune bazele unei conversaţii care poate deveni concretă prin lecturarea poveştii şi analizarea ilustraţiilor. Şi dacă tot veni vorba de ilustraţii, mie nu prea mi-au plăcut, aş fi preferat nişte ilustraţii în creion, mai “rotunde”, ilustraţia de tip colaj mi se pare “colţuroasă” şi “rece” dar poate că tocmai acest tip de colaj redă mai bine ideea poveştii – aceea de lucruri puse alandala împreună şi care nu se potrivesc deloc.
Cartea are un subiect în aparenţă simplu: Tina este o fetiţă frumoasă, apreciată de toată lumea. Însă cum vanitatea apare de la vârste fragede, mai ales dacă e încurajată (“toată lumea îi spune cât e de drăguţă, mama, tata bunicile, bunicii, oamenii de pe stradă”), Tina vrea să fie şi mai frumoasă, aşa că cere sfaturi de la diverse animale care îşi exprimă propria lor viziune despre frumos. Cocoşul consideră că o coadă bogată este cea mai frumoasă trăsătură, pisica îşi laudă mustăţile, girafa – gâtul lung şi aşa mai departe. Dornică să fie cea mai frumoasă, Tina împrumută de la fiecare animal în parte acele elemente pe care le consideră atrăgătoare. La final, Tina ajunge să fie o monstruozitate compusă din diverse părţi de animale şi, împodobită astfel, se duce la grădiniţă dar, evident, ceilalţi copii râd de ea. În cele din urma, ea “aruncă cât colo tot ce primise, trompa, gâtul lung şi urechile şi redevine Tina cea mică şi drăgălaşă pe care toată lumea o plăcea”. Supărată, fuge în braţele cuiva “care cu siguranţă îi va răspunde la toate întrebările, o va mângâia şi o va ajuta, ca întotdeauna” – mama ei. Mama îi dă, cu blândeţe, o lecţie despre frumuseţe şi despre diversitatea frumuseţii şi încheie cu un sfat universal valabil: “dar, desigur, fetiţele au fost şi rămân întotdeauna cele mai frumoase fiinţe din lume mai ales atunci când zâmbesc.”
Este foarte important accentul pe care scriitoarea îl pune pe relaţia părinte-copil (în cazul acesta mamă-fiică) şi pe comunicarea dintre cele două. În afară de lecţiile despre frumuseţe, cea mai importantă învăţătură e că la mama în braţe vei găsi mereu răspunsurile pe care le cauţi.
Recomand din tot sufletul cartea, este foarte ieftină (10 lei) şi merită toţi banii. O puteţi comanda de pe site, căuta în librării sau aşteptaţi Bookfest şi v-o luaţi de acolo.
Sau…. o puteţi câştiga la un concurs la mine pe blog 🙂 Editura Paralela 45 oferă trei exemplare din carte la trei cititori care vor lăsa un comentariu în care să ne spună dacă au abordat deja cu copiii lor subiectul frumuseţii şi al aspectului fizic sau daca s-au confruntat cu probleme sau episoade similare celor din articolul meu cu dezbaterea. Câştigătorii vor fi traşi la sorţi şi premiile vor fi expediate direct de către editură. Concursul durează până duminică, 12 mai, şi câştigătorii vor fi afişaţi luni, 13 mai.
1. o carte foarte interesanta!
mi-ar place mult pentru Daria mai ales ca,asa cum am mai scris, are cateva fetite la scoala care pun sub semnul intrebarii multe aspecte referitoare la dieta, etaloane de frumusete
eu una sunt ingrozita de problemele acestea si incerc sa discut cu Daria cat de mult pot, accentuand tocmai acest aspect: relatia dintre noi doua se bazeaza pe comunicare si pe prietenie,dincolo de faptul ca suntem mama-fiica
ma gandesc ca trece repede timpul si acum – acum vine adolescenta….o etapa de care imi e teama un pic
multumim pentru concurs!
mi-ar place mult sa o castig 😀
2. Ce poveste frumoasa!
Si fetitei mele i s-a intamplat ceva asemantor povestit de tine, pe cand avea 2-3 ani (acum are 6): in parc, 2 fetite necunoscute au venit brusc la noi si i-au spus: “nu ne jucam cu tine ca ai geaca urata”. Pt .ca a mea era prea mica ca sa dea o replica, dupa ce mi-am revenit din soc, le-am spus si eu ca nici noi nu intentionam sa ne jucam cu ele, pt ca avem ale lucruri interesant de facut. Iar geaca nu e urata deloc.”
Si de-a lungul timpului, am tot avut discutii despre faptul ca suntem diferiti (unii sunt blonzi, altii bruneti, unii au ochi albastri, altii alte culori, unii sunt mai inalti sau mai scunzi – problema noastra ca ea e minogna si de aici multe jigniri si repingeri din partea copiilor – ca semanam cu parintii, ca suntem speciali fiecare in felul nostru.
Chiar inventasem la un moment dat o poveste cu culorile curcubeului care se certau care este mai frumoasa si mai speciala. Si au mers ele la curcubeu sa-l intrebe asta si curcubeul le-a spus ca fiecare e frumoasa si importanta in felul ei si curcubeul nu ar fi asa frumos daca una dintre ele ar lipsi.
Oricum discutii de genul asta apar din ce in ce mai des, pe masura ce cresc si mereu trebuie sa-i aminesc ca e frumoasa si speciala si deosebita si minunata asa cum e ea.
3. Foarte interesanta cartea. Pana acum Elena nu a fost prea preocupata de haine si de felul in care arata. De putin timp insa e tot timpul in oglinda, vrea sa-si puna margele, bratari si tot felul de zorzoane si dupa ce se impopotoneaza ma intreaba; “Sunt frumoasa?” Tot ii spun ca e frumoasa oricum si nu e nevoie sa ne imbracam cu ceva anume pentru asta.
Am mai abordata astfel de teme si la atelierul de lectura, povestea “Ce pasare mai este si asta?” din cartea “Betisorul nazdravan” abordeaza cam acelasi subiect, doar ca protagonistul este un gascan.
Mi-ar placea cartea, cred ca ar fi interesant sa o citesc impreuna cu fetita mea.
4. Noi nu am abordat acest subiect in mod special. Copilul stie, desigur, ca e frumos si destept, deoarece ii spunem noi si cei din jur, insa nu a fost pus in situatia de a face comparatii cu un alt copil, care chiar sa aiba vreo problema evidenta de ordin fizic, pentru al vedea ce concuzii trage. Cuminte mai trebuie sa mai fie ca sa avem o viata frumoasa. Succes tuturor!
5. Mi-ar placea sa castigam cartea..pare interesanta…cu baietelul meu, 9 ani, n-am avut discutii despre aspectul fizic (baietii au alte ganduri )..dar imi zicea si el ca a auzit discutii in clasa lui despre diete intre fete. cu cea mica, care e la gradinita, am avut discutii despre frumusete, asa generale, eu tot timpul i-am zis ca ea e frumoasa pentru ca ii poarta numele Maicii Sfinte. Si intr-o zi a venit acasa de la gradinita si mia zis ca le-a zis colegilor ei ca ea e cea mai frumoasa si cea mai mare dintre ei, (pentru ca o cheama Maria), dar colegii nu au crezut-o. Parea putin afectata, eu i-am zis ca poate colegii nici nu stiu cine e Maica Sfanta. Mi-a zis odata si aici a ramas discutia. Parea multumita de raspuns. Toti avem nevoie de modele in viata, inclusiv copiii, iar modele cele mai bune sunt parintii si sfintii.
6. E clar că e un subiect care ne macină pe noi, părinții. De la 1 an, copilul meu fugea repede la oglindă ca să vadă dacă l-am îmbrăcat cum trebuie. Așa că, da, e o carte foarte binevenită.
7. Desi am un baietel, mi-ar placea sa castig cartea aceasta pentru el. Fiind inca mic, nu am purtat inca o discutie pe aceasta tema, dar timpul trece atat de repede asa inca vrem sa preintampinam anumite probleme de acest gen.
Multumim pentru concurs.
8. Laura, sa stii ca de cand ai scris primul articol ma gandesc la el. Noi inca nu ne-am confruntat cu asa ceva, poate si pentru ca S. este baietel, poate si pentru ca prin jurul nostru copiii sunt destul de “normali”, fara prea multe fitze. Eu am trecut in copilarie prin situatii ca cea descrisa de tine, si m-au impactat destul de mult, mai ales ca nu aveam cu cine sa le discut. Singurul lucru pe care il poti face ca mama e to be there. Sa fii mereu aproape si sa stie copilul ca pe tine se poate baza, ca in tine gaseste mereu o prietena si sa fii suporterul numarul unu pentru tot ce face bun. Si daca exista un conflict intre copii si valorile lor, tu sa tii partea copilului tau, daca are dreptate…
Cunosc o mamica de fetita care chiar se confrunta cu asta, mi-ar placea sa ii daruiesc cartea daca o castig.
9. fiul meu este foarte frumos. si el stie lucrul acesta. insa nicio fata nu roieste in jurul lui, cum roiesc fetele in jurul altor baieti. m-a intrebat daca nu cumva doar i se pare ca e frumos sau au o problema fetele de nu-l plac.
i-am raspuns atunci ca fetele la varsta asta incearca sa fie atinse, iar el nu le atinge, nici in gluma, sexual, asa cum fac ceilalti baieti.
a pus cap la cap lucrurile si, cand a realizat ca e cam asa, si ca peste vreo 3 ani pe el se vor bate toate fetele, fiindca le mai vine mintea la cap, le-a multumit ochilor lui ca vad realitatea, adica e frumos, asa cum e, chiar daca nu ii dau tarcoale fetele…
acum, vorbind despre fetite, poate ai observat si articolul de ieri din descopera.ro despre sexualizarea copiilor… din nefericire, ceva le stimuleaza foarte tare… si fiecare parinte ar tre sa-si dea seama ce, pentru a le face sa traiasca fiecare zi frumos, nu obsedate si patrunse de fiorul sexului.
N-am vazut articolul din descopera.ro, o sa intru sa vad. Insa tin minte ca am scris si eu un articol despre asta acum cativa ani cand Eliza era inca mica: https://laurafrunza.com/2010/11/16/campania-lasati-fetitele-sa-fie-fetite/
10. Noi am abordat subiectul din perspectiva “nu e frumos sa lovesti/impingi”, e frumos sa spui “la revedere/noapte buna” si altele asemenea. Suntem la stadiul in care totul e frumos, dragalas, gingas etc si numa lupul e rau pt ca a mancat-o pe bunica, pe scufita, pe ieduti, a stricat casa purcelusilor…. Ce mai traim intr-o poveste.
11. Si eu fac greseala asta, de a-i spune ca e frumoasa, de altfel cred ca fiecare mama isi lauda puiul…dar n-am insistat pe asta, nici cu haine prea sofisticate, nici gentute, clame etc…ci am imbract-o normal, in functie de ocazie….in schimb (deoarece am fost toata viata plinuta)a am insistat pe aspecrul pastrarii unei greutati normale,nu da semne de “plinuta”(seamana cu sotul) si am incercat sa controlez dulciurile…dar asta e lume ain care traim si judecam oamenii prin prisma felului in care arata,,,de aceea cartea este extraordinara, si mi-ar face o mare placere s-o cites fetitei mele
12. Cat ma bucur ca ai adus in discutie asta! Fetita mea de 4 anisori tot vrea sa fie cea mai frumoasa, iar eu nu as vrea sa ii dau avant. Ii explic ca este cea mai frumoasa pentru mine, dar toate fetele sunt frumoase. Nimeni nu este urat. poate plec cam mult urechea la ce spun bunicile, ca nu e bine sa ii spui fetitei ca este frumoasa, pentru ca dupa aceea se alinta foarte tare. dar eu cred ca ei ii lipseste exact increderea pe care o dau cuvintele ” esti cea mai frumoasa”. doua intamplari m-au pus pe ganduri: am mers la biserica si ea era imbracata in rochita. a inceput sa se invarta prin biserica tinand rochita cu manutele asa cum fac printesele si se uita si la unul si la altul asteptant sa fie laudata. iar atunci cand mergem la bunici este in competitie cu o verisara: eu sunt mai frumoasa ca ea. Cand merge la camin si se intalneste cu celelalte colege incepe sa se laude, eu am pantofi cu floricele, eu am rochita , etc.Oare este normal? voi ati patit asa? s-au imi fac griji prea mari. M-as bucura sa primesc cartea,poate printr-o poveste v-a intelege mai bine.
Multumesc inca o data pentru articol!
13. Si noi am trecut prin subiecte de genul “De la ce magazin(ce firma) ne cumparam hainele? sau diverse comentarii rautacioase care jignesc si dor probabil mult mai intens pe noi ca adulti decat pe ei ca si copii, am incercat abordarea ca daca ni s-a spus ceva urat care ne-a jignit si ne-a durut noi sa fim atente sa nu repetam gresala lor, sa ne gandim inainte de a spune ceva. Am analizat comentariul si am ajuns la concluzia ca a fost rautacios, invidios, lipsit de educatie sau bun simt. Nu stiu daca durerea a trecut sau macar a fost putin temperata. Notiunea de frumos tine de fiecare si este doar o parere, ceva este frumos sau nu, tine de faptul daca ne place noua sau nu, asta nu inseamna ca altuia ii place la fel de mult sau ca-i place exact acelas lucru. Frumosul este diferit pt fiecare iar chiar daca cineva va afirma contrariul sa stie ca pentru mine ea este cea mai frumoasa. Ma ingrozeste ideea de rani emotionale, copii sunt atat de duri unii cu altii.
Tare ne-ar placea si noua cartea aceasta.
14. Poate pentru ca i se spusese de prea multe ori “vai, ce frumoasa esti cu agrafa asta” sau “esti mai frumoasa in rochita”, incerca sa puna jumatate din valiza pe ea. Este vorba despre o fetita de 7 ani, dintr-o familie saraca, care a stat la noi, timp de o luna, acum doua veri.
Avea doar cateva haine, dar erau toate roz, mov, cu sclipici, paiete sau cu accesorii animal print. A suferit, la propriu, cand si-a uitat acasa cordeluta de par si colantii, desi erau 50 de grade si avea maieu peste tricou, fusta, sosete cu dantela roz si vreo alte 6 agrafe. Dar numai asa se simtea ea frumoasa si, din pacate, se si valoriza in mod gresit.
Cea mai mare dorinta a ei, cum a ajuns la Bucuresti, a fost sa o duc la Zara (se pare ca auzise pe la tv). A insistat sa ii iau de acolo blugi, chiar daca nici macar nu ii veneau bine. Degeaba am plimbat-o si prin alte magazine, am probat amandoua haine cat mai diverse si am avut mare grija la complimentele pe care le faceam. Nu era de la Zara, nu ii placea nimic.
Nu am fost deloc pregatita pentru experienta aceasta (eu am baiat) si nu am facut prea bine fata situatiei. In prima faza, i-am luat ce a vrut. Abia apoi am gasit cuvintele si metodele necesare pentru a-i schimba cat de cat optiunea.
De aceea ma bucur tare ca a aparut si la noi o astfel de carte. Mai ales ca e scrisa de un autor roman.
15. Copilasii mei inca sunt micuti pentru astfel de probleme. Cartea mi se pare tare interesanta si scrisa intr-un mod haios, sigur ne va fi de folos pe viitor. Daca nu avem noroc la concurs, sigur va fi pe lista noastra de cumparat. Multumim pentru concurs si recomandare!
16. Super cartea! Ca de obicei, Laura, m-ai dat gata cu recenzia. Daca nu citeam pana la sfarsit postarea, dadeam fuga s-o comand :P. dar pt ca am citit, intru in standby si las un comment cu speranta ca poa’ castigam :P.
Nu, nu am abordat inca acest subiect cu copiii – Ana e prea mica (1 an si zece luni), iar Ioan (5 ani si 3 luni) e mic si el si e baiat…nu prea-i pasa ce si cum (inca). In schimb, pot sa spun ca m-am abordat pe mine :)) de ani de zile si ca m-am confruntat cu problema respectiva zi de zi… rezultatul… mi-au trebuit aproape 20 de ani ca sa inteleg ca nu haina il face pe om (chiar daca il schimba pt cateva ore,zile, etc)… si sper ca Ioan si Ana sa priceapa mult mai repede decat mine :D… ce-o iesi..Dumnezeu cu mila.
Tare mult mi-as dori sa castig cartea- cu siguranta si Ioan va avea de castigat ascultand povestea (chiar daca baietii nu sufera ei de mania asta, in mod cert au si ei punctele lor slabe si cred ca, facand o analogie intre povestea din carte si posibilele situatii cu care se pot confrunta baieteii, putem iesi la mal mai usor 🙂 ).
Multumim pt concurs! S-avem bafta :D!
17. Si eu am o fetita care in curand va implini 8 ani . Pe cand era la gradinita a vut deja discutii cu unele fetite din grupa, pe motivul ” tu nu ai haine de firma”. I-am explicat atunci ca ea este frumoasa in orice ar fi imbracata. Acum , e scolarita si iarasi au idei de tot felul. As fi interesata sa citesc cartea.
Multumesc pentru idee!
18. interesanta carte…
si eu am o fetita de sapte ani care si-a pus si mi-a pus intrebari privind frumusetea vazand fete din cartier cu unghiile vopsite sau date cu ruj (la o varsta mult prea frageda dupa parerea mea). Deocamdata a acceptat parerea mea asupra acestei probleme, dar este foarte probabil ca framantarile ei sa revina datorita faptului ca vede in jur si alte abordari ale acestei teme decat conceptia familiei noastre si atunci va trebui sa reluam discutiile 🙂
19. Daca nu castiga cartea, musai sa o cumpar. 🙂
Cezara a intampinat si ea astfel de probleme la gradinita: s-a plans ca fetele au ras de ea ca nu are papucei de printesa, au ras de ea ca nu are coronita. Eu incerc sa-i povestesc si sa-i explic ca ea e frumoasa cu orice e imbracata, ca sufletelul ei curat e frumos. dar trebuie sa recunosc ca inca nu am succes 100%.
Multumesc pentru recomandare!
20. Foarte interesanta cartea, am sa o caut si am sa o cumpar pentru Iulia. Multumesc de recomandare.
21. Din pacate traim intr- o lume foarte agitata. Foarte multi parinti gresesc in educatia pe care o ofera copiilor, unii o fac intentionat altii din nestiinta. Fetita mea a avut parte de astfel de discutii in urma cu vreo 3 ani, pe cand era in clasa I, o colega i-a zis ca echipamentul ei de sport nu este de firma………total gresit deoarece fusese cadou adus din strainatate. Este dureros sa-i vezi asa mici si interesati de astfel de lucruri. Daca astfel de informatii au primit acasa, asta transmit mai departe si se manifesta ca atare. Multumim pentru recomandarea cartii, o va citi cu placere. Daca nu o castigam, cu siguranta o vom cumpara.
22. O carte minunata! Baietii mei stiu ca sunt frumosi, frumosi pentru noi si pentru Cel ce i-a creat. Stiu ca sunt unici si ca frumusetea adevarata nu este cea fizica. Nu permitem comparatiile intre copii ….nu mi se par normale. Imi doresc din tot sufletul sa creasca niste oameni echilibrati, fara complexe ….Multumim mult pentru concurs!
23. Ce carte frumoasa! Foarte buna mai ales pentru fetite, care de obicei is mai interesate de frumusete si haine si alea, alea, la fel cum e si fetita mea, cu putine mofturi la haine, sau un pic de luciu de buze sclipitor. Ar fi interesata de carte. Sper sa o castigam.
Laura, îmi cer scuze, am citit prea multe în ziua aceea. Nu era de pe Descoperă, ci acesta http://sfatulparintilor.ro/scolari/comportament-si-dezvoltare-scolari/educatie-copii-crestere-copii-copii-sex/?utm_source=Sfatul+Parintilor&utm_campaign=3dccbacbcd-UA-20119092-1&utm_medium=email&utm_term=0_9a8b154c9f-3dccbacbcd-39853677.
Multumesc!
24. Pare o carte foarte faina. Fetitei mele ii place si ei sa se impopotoneze cu margeluse, bratari si ar da oricind pantalonii pe ceva care sa aduca a rochita, chiar daca afara sunt -10 grade. Mie mi s-a intimplat si ca baiatul mai mare sa refuze diverse haine fiindca nu-i plac, asa ca n-as fi asa de categorica sa sustin ca e o problema ce afecteaza doar fetitele. La ele se vede mai devreme, baietii se maturizeaza mai tirziu, dar si ei resimt aceasta problema intr-un fel sau altul. E o tema care ne priveste pe toti si e parte a contextului mai larg in care ne educam copiii. Multumesc pentru oportunitatea de a participa la acest concurs.
25. Iti multumesc foarte mult pentru recomandare. Mi-ar placea sa castig cartea pentru ca simt ca o sa ma lovesc de acest subiect mai devreme sau mai tarziu.
26. Buna Laura, nu am abordat inca subiectul aspectului fizic, dar dupa ce scrisesei tu celalalt articol, “Cum facem fata ca parinti”, am cam stat pe ganduri cateva zile si ma tot gandeam, parca sufeream de pe acum intr-un fel si nu aveam idee despre cum as proceda. Asa ca multumim de concurs, recomandarea de carte si de tot ce faci pe acest blog.
27. Nu am trecut cu frumusetea niciunuia prin experiente de genul celor descrise de tine sau din comentariile anterioare.
Ei se complimenteaza unul pe altul intr-una, si noi pe ei, si ei pe noi.. 🙂
La noi problema frecventa a fiecaruia e ca e mic 🙁 Fiul meu cand aude de la altii ca e mic,,, se supara si le zice la toti ca e mai mare decat ei 🙂 Cand ramanem doar noi doi ma tot intreaba: mami, sigur nu sunt mai mare decat atat? Fiica-mea cand ii zice cineva ca e mica zice ca ea are 5 ani ca fratele ei 🙂
O asemenea carte e bine de citit in grup. ma refer la gradinita, in parc, undeva unde copiii sa fie impreuna si sa aiba ocazia apoi sa vorbeasca “in public” cum s-ar spune, despre ea.
[…] “cărţi care ne învaţă că nu aspectul fizic e cel mai important” la fel ca şi Tina vrea să fie cea mai frumoasă fetiţă sau Tobias, elefănţelul colorat, fiind, la fel ca şi celelalte, scrisă de un autor român, pe […]
[…] cartile Irinei Bogdan citisem in cateva randuri, pe blogul Laurei si in interviul acordat ei pe site-ul Activitati pentru Copii. . Recent am avut de pregatit […]