Orice dezbatere pe tema siguranţa copiilor va fi cu siguranţă nesfârşită. Sunt atâtea de spus, încât nu ştii unde să începi şi unde să termini. Nu ştii cum să începi să le povesteşti despre pericolele care îi pândesc la fiecare colţ de stradă, cum să le evite, cum să le facă faţă dacă apar şi nu vrei decât să-i închizi în casă şi să nu le mai dai drumul niciodată. A, stai, nici în casă, că şi acolo sunt pericole, gaze, apă, geamuri deschise, scaune înalte etc.
La rugămintea Olguţei Iordache de la Colţul Copiilor, voi aborda azi un singur aspect din toată această tematică vastă, şi anume cea legată de rătăcirea neintenţionată a copilului – de momentul acela în care e cu tine şi se pierde pentru că ai întors o clipă capul în altă parte sau pentru că n-ai remarcat că s-a oprit să se uite la o buburuză şi te-a luat valul în aglomeraţie la o manifestaţie publică sau la hipermarket sau oriunde în altă parte. Şi sigur, o să-mi spuneţi că vouă nu vi se poate întâmpla aşa ceva, caz în care vă felicit dar poate citiţi totuşi mai departe.
În primul rând e vorba de reacţia de moment – ce faceţi dacă vi s-a rătăcit copilul? Ştiţi şi voi, îl căutaţi, sunaţi la poliţie etc. Ce vreau eu să subliniez este pregătirea prealabilă a copilului pentru astfel de incidente – ideal ar fi ca cel mic să vă ştie numele şi numărul de telefon şi cui să se adreseze. Eu i-am spus de mai multe ori Elizei că dacă se rătăceşte, trebuie să rămână pe loc, să caute o mamă cu un copil şi să le spună că s-a rătăcit şi să mă caute doar cu ajutorul lor. Am încercat să o învăţ numărul de telefon dar nu îl reţine încă, aşa că în locuri aglomerate îi pun la mână o brăţară pe care e trecut numele ei şi numărul meu de telefon (e specială pentru asta, am cumpărat-o mai demult de la Baby Expo). Brăţara arată cam aşa:
Şi cu ea la mânuţă (am şters numărul meu şi numele ei complet, evident 🙂
În al doilea rând, dacă, din nefericire, s-a întâmplat aşa ceva, cu siguranţă copilul va rămâne traumatizat şi va trebuie să reparaţi cumva această traumă dacă nu vreţi să-l afecteze pe viaţă. Vorbiţi cu el despre asta, nu vă prefaceţi că nu s-a întâmplat şi asiguraţi-l că nu l-aţi lăsat acolo intenţionat şi că vă pare rău că s-a întâmplat aşa ceva. NICIODATĂ, dar NICIODATĂ nu vă ameninţati copilul că îl lăsaţi acolo dacă nu face ce vreţi voi. Nimic nu e mai traumatizant pentru un copil decât să ştie că aţi renunţa la el dacă nu e “cuminte”, iar dacă se va întâmpla şi să se rătăcească, gândiţi-vă ce va fi în sufletul lui: “mami m-a abandonat pentru că n-am fost cuminte, aşa că n-o să mă caute”. Şansele voastre să-l găsiţi scad dramatic în asemenea situaţii, aşa că mai gândiţi-vă o dată înainte să vă ameninţaţi copilul cu aşa ceva.
Există o carte foarte bună pentru acest subiect, din colecţia Hai să vorbim despre asta, din păcate netradusă la noi, o găsiţi pe Amazon dacă o vreţi în format fizic, dar eu o am în format electronic – la un moment dat a fost distribuită gratuit pe site-ul editurii Gemser (se mai găseşte şi acum, dar doar parţial) şi am descărcat-o atunci alături de alte cărţi din această serie. N-ar fi rău s-o citiţi şi ca o carte de prevenire, nu numai de vindecare. Pentru că e foarte mare şi nu pot s-o urc aici pe blog, am pus-o pe contul meu de scribd, daţi click pe coperta cărţii şi o veţi putea descărca.
Olguţa Iordache organizează ateliere de siguranţa copiilor şi intenţionează să se certifice Kidpower International şi să deschidă un centru autorizat Kidpower în România. Atelierele ei au avut ca scop predarea deprinderilor de siguranţă personală potrivite vârstei, fiind organizate pe grupe de vârstă (5-8 şi 12-14 ani). Pe site-ul ei, Colţul copiilor, veţi găsi multe informaţii utile legate de siguranţa copiilor.
Am trecut prin niste momente … anul trecut de 1 iunie cand i-am dus pe copii la concertul Cleopatrei Stratan
Daria a urcat pe scena , fiind in primul rand a urcat printre primii copii; nu mi-am imaginat ca vor veni toti copiii din sala; au cantat, au facut poze….cand sa coboare….parintii se bateau care sa ajunga mai repede la copil! eu ramasesem cu Andrei pe scaune, in timp ce sotul raspunsese la telefon si iesise din sala asa ca eram blocata intre a ramane cu cel mic si a proceda ca ceilalti parinti panicati
Daria a avut inspiratia sa nu se miste din loc si sa astept sa plece de pe scena cele cateva sute de copii, abia apoi a venit acolo unde stia ca stam noi
am intrebat-o de ce a procedat asa ,iar ea mi-a raspuns ca asa i s-a parut logic ca sa nu se rataceasca
acasa am discutat despre acest lucru si am apreciat gandirea ei, dar mi-am dat seama ca a fost prima si ultima data cand a mai urcat pe scena la un concert
la atelierele Olgutei vreau sa ii duc si eu pe cei mici, pana atunci discutam despre ce inseamna siguranta si cum sa procedeze in caz ca se intampla ceva
Ce panicata cred ca ai fost! Norocul tau ca Daria a avut prezenta de spirit!
da,noroc cu ea
au fost copii care s-au pierdut, dar tatal Pavel Stratan a vorbit la microfon si a calmat parintii,a reunit familiile
am zis ca prostie mai mare nici ca puteam sa fac
ma bate gandul sa le cumpar cate un ceas cu localizare prin gps,dar astept sa mai scada preturile pt ca in Anglia (eu am vazut un site de acolo) preturile sunt pentru bugetul lor,nu al nostru 🙁
Se gasesc si la noi, dar nu stiu detalii. Eu zic ca atat timp cat nu-i lasi de capul lor prin oras, o bratara cu numele si numarul tau de telefon e suficienta.
De capul lor nu ii las niciodata 😉
Ma gandesc ca noi depindem mult de masina si am invatat-o pe Daria deja ce sa faca daca cumva iese de la scoala la pranz si nu vede pe cineva din familie in curte (am observat ca invatatoarea nici nu stia cati copii iesisera cu ea din cladire,norocul a fost ca am vazut-o pe o colega de-a Dariei umbland singura prin curte si cautandu-si fratele din clasa a II-a; am chemat-o pe trepte la intrare si i-am spus sa ramana acolo pana il vede;intre timp a iesit si invatatoarea si o tot intreba “tu cand ai iesit? nu ramaneai la semiinternat?”)
deocamdata i-am scris Dariei toate nr de telefon ale membrilor de familie care ar putea ajunge rapid la scoala
ideea cu bratara nu imi trecuse prin cap asa ca iti multumesc 🙂
Din fericire unii copii ca si unii oameni mari stiu instinctiv ce trebuie sa faca. Altii trebuie invatati.
Eu inca mai lucrez la partea cu numarul de telefon. Ai tai sunt deja mari pentru carte dar poti sa exersezi engleza cu ea. Lectura placuta!
Saptamina trecuta am iesit cu o prietena si pentru ca era ceva eveniment in centru i-a fost teama sa nu se rataceasca copilasii, si le-a scris pe mina numarul ei de telefon. Dupa care a realizat ca isi uitase telefonul acasa. 🙂 O sa-i dau ideea cu bratarile.
Mersi de carte!
De curand am tot discutat pe acest subiect cu Luk al meu (aproape 7 ani) si am concluzionat cu el ca in nefericita situatie in care se pierde de mine sau de tati, sa caute o MAMICA CU COPII, sa se duca la ea si sa o roage sa ma sune ca nu ma mai gaseste – evident in fiecare zi il intreb daca mai stie numarul meu de telefon. Acum am inceput memorarea numarului de telefon si cu cel mic – 4 ani jumate, deci zic eu ca suntem pe drumul cel bun!
Fie sa nu fie niciodata nevoie sa verificam daca au inteles “instructiunile” sau nu…..
Tocmai mi-am amintit ce am facut anul trecut, cand eram la mare: i-am invatat numele hotelului si a camerei in care stateam si cu aceeasi persoana de contact: MAMICA CU COPII……..pooop
As dori sa iau legatura cu doamna olguta iordache nu reusesc deloc pe situl catre care ai facut tu trimitere, chiar sun interesata de atelierele ei, dc poti sa ma ajuti.
Tocmai am verificat site-ul (www.coltulcopiilor.ro) si am vazut ca merge. Puteti sa imi scrieti pe adresa info @coltulcopiilor.ro. Sau puteti sa imi dati un mesaj pe Facebook. Cu drag. Olguta Iordache
Draguta ideea cu bratara. Am vazut la stiri, cred ca vara trecuta, o idee asemanatoare. Copii care mergeau la mare cu parintii purtau un medalion din metal asemanator cu cel al soldatilor pe care era inscriptionat numele copilului si probabil numarul de telefon al parintilor.
Cand eram eu mica se obisnuia ca parintii sa-i invete pe copii adresa de acasa. Asa o ziceam si eu, ca pe o poezie. :))
E parte din repertoriu. Acum cand intreb un copi cum il cheama mi se prezinta cu tot numele, ba chiar si varsta. Sunt simpatici.
nu stiu daca este reclama (daca da stergeti postul ) eu am comandat de pe http://www.safeid.ro o bratara de silicon cu datele de contact , momentan nu a fost nevoie dar nu se stie niciodata .
Cu drag , Angela.