De ceva vreme trag de ultimii 100 de lei din portofel. Şi când zic trag, nu exagerez, chiar trăgeam de ei şi salariul era undeva la un orizont foarte îndepărtat. După ce am tot tras de ei, acum două zile am ieşit cu Eliza şi o prietenă cu cei doi copii ai ei. Am schimbat suta şi am mâncat prăjituri în oraş. Şi am dat şi toţi copiii în carusel. Şi au fost cel mai bine cheltuiţi bani. Ieri am ieşit iar, am dus copiii la un minunat loc de joacă. Am trecut pe la H&M să schimbe prietena mea un produs şi nu m-am putut abţine să nu-i iau Elizei o minunată pălărioară de paie, incredibil de retro-chic şi de cochetă. Întâmplător ultima rămasă în magazin şi la reducere (10 lei). După aceea m-am plimbat cu prietena prin magazine şi am găsit într-unul o rochie superbă, bleumarin care s-ar fi potrivit perfect la Gala Premiului Augustin Frăţilă din toamnă. Singura mărimea 36 din magazin. Şi la reducere. Am probat-o cam fără tragere de inimă pentru că ştiam că nu mi-ar ajunge banii s-o iau (90 de lei). Prietenei mele i-a plăcut cum îmi stătea şi mi-a dăruit jumătate din contravaloarea ei. Apoi am ieşit iar la prăjitură. Ne-am luat cu vorba şi când ne-am dus să ridicăm copiii de la locul de joacă, am scos portofelul cam cu îndoială, nu ştiam dacă îmi ajung banii 😀 Din fericire au ajuns.
Ideea nu e să vă povestesc cum am cheltuit în mod iresponsabil suta aia de lei ci să vă spun că am cheltuit-o pentru bucuria mea şi a Elizei, e drept că în condiţiile în care avem mâncare şi tot ce ne trebuie şi că nu erau neapărat vitali acei bani şi luni iau salariul, dar îmi amintesc o chestie pe care mi-a spus-o Miha odată despre o amică de-a ei care era studentă săracă şi aproape muritoare de foame dar care avea un optimism din acela naiv în ea care o ajuta mereu să depăşească orice greutate. Şi această amică avea o bancnotă de 10 lei, ultimii bani rămasi până la bursă şi în loc să tragă de ei să-şi mai ia o pâine şi un iaurt s-a dus într-un magazin şi şi-a luat o pereche de cercei. Şi a spus: nu eram mai bogată cu acei 10 lei, dar sunt mai fericită cu cerceii.
Aşa şi eu, suta aia de lei nu mă făcea mai bogată, dar sunt încântată de noua mea rochie, în condiţiile în care pentru mine e un lux să-mi iau haine noi, iar Eliza e fericită de ieşirile cu prietenii ei, de carusel, de locul de joacă şi de prăjituri. Şi spuneţi voi, până la urmă cum e mai bine? Mai “bogaţi” sau mai “fericiţi”?
P.S. Vă rog nu vă cheltuiţi banii în mod iresponsabil! 😀
Bravo! sa le purtati sanatoase si a va bucurati de ele!
Chiar zilele trecute citeam pe un blog (nu mai stiu care) un motto persan, la care ma tot gandesc de atunci:
citat aproximativ – “Daca singura ta avere sunt 2 paini, vinde una si cumparati o floare (o carte, orice te bucura)”.
Da, da, ce frumos! L-am citit si eu undeva si ma bucur ca mi l-ai reamintit!
Foarte bine! Îmi pare bine că v-ați simțit bine!
Laura, pana la mine a ajuns fericirea ta!!! E placut sa citesti de dimineata un articol asa optimist si jucaus 🙂 Sincer, si mie mi se intampla sa dau ultimii bani din buzunar pe ceva ce ma face fericita ( aproape intotdeauna e ceva pentru copii) si tare fain e sentimentul, deci te inteleg perfect! Sa ai un sfarsit de saptamana plin de veselie copilareasca 🙂
Fericirea este făcută din aceste momente de fericire alături de copil, de oameni dragi, cînd te bucuri de chestii aparent insignifiante, cînd îţi permiţi (nu în sensul pecuniar, ci efectiv îţi dai frîu liber) să te bucuri.
Mai fericiţi, clar. Best things in life are priceless! Banii, ăia se pot face, tipări etc.
Si versul ala din melodia Andrei “banii n-aduc fericirea dar te-ajuta sa intretii iubirea?”. Nu stiu la ce s-a gandit compozitorul sau daca s-a gandit la ceva cand a scris (poate doar i s-a parut profund) insa eu inteleg urmatorul lucru: nu esti fericit automat daca ai bani insa banii (chiar si ultimii din portofel) te ajuta sa-ti faci niste bucurii pe care nu ai putea sa le faci daca nu i-ai avea: o prajitura si chiar un simplu covrig cu mac, un buchet de flori de gradina (cum am facut eu zilele astea de mi-am luat mereu flori desi nu ma ajuta bugetul). E clar ca nu as fi fost mai bogata sau mai fericita cu 5 lei in portofel decat am fost toata saptamana cu o vaza plina de flori de gradina. Oricat de cheesy ar suna, viata este facuta in esenta din bucurii mici si ieftine. Sigur ca nici bucuriile mari si scumpe nu sunt de lepadat, daca exista. Insa decat sa ne deprimam ca nu avem Ferrari in garaj si vila de cinci nivele, mai bine ne bucuram de o rochie la reduceri si o prajitura la mall.
aici m-ai nimerit din plin
probabil ca la mine se regaseste mereu situatia asta: cumpar mereu ceva pentru copii si nu ma pot abtine pentru ca stiu cat le-ar place una ori alta;mereu gasesc ceva de facut cu banii si prefer varianta fericirii si a zambetului pe buze decat varianta in care sa tot zic “asta nu putem, nici asta, alta data, nu acum…”
evident doar daca nu e vorba de ceva drastic: adica sa fie mancare in casa 😀
chiar azi am scris un articol despre economisire pentru ca ma preocupa mult de la un timp faptul ca am ajuns sa cheltui exagerat 😛
pe tema asta, cind eram mica ii spuneam mamei: pai daca punem 5 lei intr-o vaza arata frumos? si cu 20 de lei n-am cum sa ma imbrac daca sunt de hirtie… aproape intotdeauna functiona 🙂 un articol foarte fain, numai bun de vacanta.
Minunate randuri! Ma bucur si eu alatur de tine si sper sa mi se intample si mie cat de curand. 🙂
Asadar.. azi stam in casa?? 🙂 sau facem rost de un credit card:))
:)))) Tocmai am verificat, nu mi-a intrat salariul, speram si eu ca intra azi. Pe week-end apelam la cardurile de credit 🙂
[…] care – vă vine să credeți sau nu – mi-a plăcut tare mult și cu care sunt de acord, este cel al Laurei. Uneori avem nevoie să ne bucurăm, chiar și cu prețul ultimilor bani din buzunar. Și eu o fac […]