Acum ceva vreme am primit de la editura Casa cartea Ghidul culegătorului de ciuperci pe care am pus-o frumuşel în teancul cu cărţi de citit care se înalţă mai ceva ca Mănăstirea Argeşului doar că peste noapte nu pică la loc ce creşte ziua. Nu credeam că voi avea prea curând ocazia să-l consult pentru că o plimbare prin pădure (orice pădure) era exclusă. Cu toate astea, ocazia a venit mai repede decât credeam sub forma unui team-building la munte în care a trebuit să facem nişte trasee prin pădure. M-am abţinut să boscorodesc “înţeleapta” idee şi am purces la drum, echipată corespunzător, evident, cu gândul că dacă ajung prin vreo râpă măcar nu voi ajunge la ştirile protv ca turista ne-echipată care s-a pierdut prin munţi. Nu sunt eu o fire prea sportivă, aşa că mi-a fost greu să ţin pasul, însă odată ce am descoperit că pot fotografia ciupercile de pe drum cu gândul să le identific acasă după poze, nici n-am ştiut când a trecut vremea şi am ajuns la destinaţie. Din nefericire, odată avute pozele mi-a fost foarte greu să mai identific ciupercile pentru că, aşa cum spune cărţulia, unele ciuperci se identifică după mirosul specific, după dispunerea lamelelor, după prezenţa sau absenţa inelului de pe tulpină etc. Cartea e ca un catalog al ciupercilor, pe fiecare pagină e o fotografie, specificaţii botanice, caracteristici, valoare alimentară etc., e micuţă pentru a încăpea în rucsac şi o recomand doar ca lecţie de botanică sau ca distracţie pe munte/în pădure. Nu consumaţi ciupercile culese pentru că le puteţi confunda (de fapt, în carte la fiecare ciupercă e indicată şi specia cu care poate fi confundată) şi puteţi nimeri una otrăvitoare (la cele otrăvitoare e menţionată şi substanţa toxică şi la unele chiar şi antidotul). Şi, apropo, mama, e mit popular că ceapa se înnegreşte la fiert dacă printre ciuperci e şi una otrăvitoare 😀 Norocul nostru e că tata e cunoscător, dar de acum înainte nu mai pun gura decât pe hribi şi ghebe cumpărate în pungi congelate din Kaufland.
Iată ce poze am făcut eu, cu mențiunea că n-am reușit să identific decât câteva dintre ele doar după poză:
Şi o poză cu toată “recolta”:
In prima se afla iasca,o ciuperca-parazit de copac,cu care se aprinde focul cand este uscata.In a doua poza e creasta cocosului,si cea rosie,faramata – rosiori…restul nu le cunosc,nici nu le-am prea vazut pe aici…
frumoase poze.:)
in sfarsit, folosesti camera asa cum trebuie!:))
Eh, ma stradui 🙂 Pozele in natura ies cele mai frumoase!
[…] Însă traseul merită şi doar pentru a admira muntele şi flora spontană foarte variată. Astă-toamnă erau foarte multe persoane care culegeau bureţi (nu am reţinut soiul), semn că zona respectivă e foarte căutată de culegătorii de ciuperci (dacă vă pasionează subiectul, vă recomand cartea Ghidul culegătorului de ciuperci). […]