Voi aveţi economii pentru zile negre? Ceva acolo pus deoparte în caz că se întâmplă ceva? Eu, nu. Mereu zic să economisesc ceva (şi chiar am încercat o metodă văzută pe net, în care să pui la finalul zilei toate bancnotele de 1 leu într-o cutie) dar nu reuşesc. Sunt pe zero de la un salariu la altul şi dacă reuşesc să mai dau câteva ceva din datoriile pe care le am, zic bogdaproste. Sunt şi luni în care sunt pe minus, ca luna asta, de exemplu, când mi-am dat seama că a avea nişte economii pentru urgenţe nu e un moft, ci o necesitate. Din nefericire, Eliza are o problemă de sănătate (nu este grav, nu vă îngrijoraţi) pentru care trebuie să cheltui o sumă care pentru alţii ar reprezenta contravaloarea unui salariu. Evident că n-am avut de unde şi am apelat la un card de credit pe care mi l-a dat mama pentru că nu am vrut să mai împrumut de la nimeni. De card de credit pentru mine nici nu poate fi vorba, nu mi-ar aproba nicio bancă la ce rate am la momentul ăsta. Partea nasoală la cardurile de credit e că au dobândă şi unele chiar mare, aşa că mai tare te afunzi în loc să te salvezi.
În momente din astea îmi dau seama ce bine e să ai o soră (sau un frate) şi cât de rău îmi pare că eu nu-i mai pot oferi Elizei o surioară sau un frăţior. E bine să ai pe cineva alături la greu, cineva cu care să împarţi mâncarea la prânz, cu care să încingi whatsapp-ul când se întâmplă ceva (de bine sau de rău), cineva care vine cu sacoşele pline de bunătăţi la nepoată sau care nu consideră o avere 44 de lei daţi pe un Pluto de pluş. E bine când, la necaz, ai la cine apela şi nu trebuie să suporţi replici de genul “astă vară te-ai plimbat la munte şi la mare iar acum n-ai bani pentru sănătatea copilului” (de parcă poţi şti dinainte ce se va întâmpla, nu degeaba avem în popor vorba aia “de-ar şti omul ce-ar păţi, dinainte s-ar păzi). Şi nu e vorba doar de necaz, pentru că am împărţit cu sora mea şi cele bune în aceeaşi măsură cu cele rele.
Acestea fiind spuse, să revenim la ce voiam de fapt să vă spun. M-am hotărât să-mi fac un fond de rezervă pentru urgenţe. O să pun acolo şi bani din traduceri şi o sa încetinesc pasul cu care îmi dau datoriile căci, din fericire, am bani împrumutaţi doar de la oameni dragi care mă mai aşteaptă cu ei. Şi voiam să vă cer sfatul: voi cum procedaţi cu fondurile de urgenţă? Aveţi? De unde puneţi bani în ele, reuşiţi să economisiţi din salariu?
Draga Laura te inteleg foarte bine. Si la noi in familie este la fel si cred ca foarte multe familii se confrunta cu aceste probleme. Multa sanatate pentru Eliza, si tie putere sa treci peste greutati. Ne rugam pentru voi si speram in mai bine!
Multumesc, Fanny!
Draga Laura ,daca mai este valabila cartea ,, Ispravile lui Panzel,, la 10 ron o doresc eu .Te rog sa-mi comunici pana diseara.
Si noi ne confruntam acum cu aceeasi problema , dar cu ajutorul lui Dumnezeu vom reusi sa ne revenim , ceea ce va dorim si voua.
Gabriela, da, mai este valabila. Scrie-mi pe facebook sau pe adresa de blog sa vedem cum facem sa ajunga la tine.
Mult succes și la cât mai multe economii!
Multumesc!
Sa-ti spun drept chiar aveam niste fonduri de rezerva. Pe care le-am baut, vorba lui Malaele. In ultimii ani am consumat cam tot ce aveam pus deoparte. Pur si simplu nu ne-am mai ajuns. Asta e!
Sanatate va doresc, din tot sufletul ! Cat despre bani, nu stiu ce m-as fi facut fara surorile mele intr-o perioada foarte grea pentru noi, cand nu am putut lucra, trebuind sa fiu non-stop langa fetita noastra aflata in tratamente … aproape 2 ani. Vreau sa-ti spun ceva … sigur mai ai timp pentru frati si/sau surori pentru Eliza. Doar sa-ti doresti. Eu pe fetita am avut-o la 35 de ani, iar baietelul-nazdravan a venit cand eu aveam 42 de ani. Doi copii absolut minunati, frumosi, destepti – cu o mama tare modesta ;). Nu stim niciodata ce ne rezerva viitorul, draga mea. Sa crezi ca lucrurile pot intra pe un fagas bun, ai toate calitatile pentru a avea o viata minunata.
Asa-mi trebuie daca nu intru in fiecare zi pe net.. am pierdut rochitele. Data viitoare sper sa-mi surada norocul. 🙂
Multa sanatate Elizei si multe economii! Greu, cu efort si abtineri, reusim sa avem o mica-mica rezerva. Sper anul acesta sa creasca rezerva, mai ales ca ne dorim achizitionarea unei masini si inca un credit nu e o varianta optima.
Imi pare rau, Andreea, trebuia sa-ti scriu tie prima oara, data viitoare asa voi face 🙂
Laura, te inteleg foarte bine.
In ceea ce priveste rezervele strategice, cum le spunem noi, imediat dupa ce am nascut ma tot suna o tipa de la o banca sa-mi propuna nu stiu ce fond de economii pentru copil. Nu am acceptat, dar am retinut ideea, asa ca in fiecare luna, si eu si sotul punem deoparte intre 50-100 ron pentru copil. Tot acolo intra si banii pe care ii primeste de la bunici cu diferite ocazii. Cand se strange o suma mai mare, facem un depozit. Sigur, pana la momentul depozitului, ne imprumutam cu spor din banii lui, din a doua zi dupa salariu, dar suntem corecti si ii punem la loc. Nu sunt foarte multi, dar sunt o plasa de siguranta pentru situatii de urgenta.
Multa sanatate Elizei!
Da, fondul de urgenta este atat de necesar.Doar ca pur si simplu sunt ani cand nu poti sa il constitui. In tineretea mea nu se putea si basta. Eram ingrozitor de saraci. Acum l-am facut si mi-e frica sa intru in el pentru orice maruntis dar constat ca e atat de minuscul, incat l-am putea cheltui lejer foarte repede. Inceputul scolii mi-a scos ceva bani din buzunar. Apoi evenimente de familie. Dar procedez asa: am intelegere scrisa cu banca, ca la fiecare jumatate de luna aceasta sa vireze obligatoriu din cardul de salariu, o suma mica catre un cont separat. Acest lucru functioneaza neconditionat de prezenta mea, pana ma hotarasc sa reziliez totul. In timp, acolo s-a strans o suma frumoasa care primeste si dobanda automat chiar daca eu uit sa ajung la banca. Ziua in care banca isi retrage banii este la 2 zile distanta fata de momentul cand primesc salariul.Ca sa nu am timp sa ii cheltui.E ca si cum nu i-as avea.Uit cu lunile de ei.