De-ale Elizei

“Mami, de ce n-ai făcut şi tu două fete ca să te iubească de două ori? Eu când o să fiu mare o sa fac trei copii ca să te iubească toţi.”

“Mami, dar tu te îmbraci în fiecare zi la fel? N-ai alte haine? Eu: Ba nu mă îmbrac la fel [am trei perechi de blugi acelaşi model şi şase tricouri acelaşi model, doar că sunt de culori diferite]. Ea: Ba da, mai îmbracă-te şi tu cu altceva.”

“Nu vreau băiat [se referă la un posibil verişor]. Dacă o să fie băiat, n-o să mă joc cu el. Dacă e fată, vreau s-o cheme Suzana.”

Ieri am jucat de vreun catralion de ori x şi 0 cu un joculeţ magnetic. A priceput greu regulile şi nu prea era atentă, dar tot m-a bătut de vreo trei ori 🙂 I-a plăcut mult jocul pentru că era scurt şi puteam s-o luăm de la capăt de mai multe ori. După ce a pierdut de vreo câteva ori, a început să plângă că ea nu câştigă niciodată. I-am explicat că aşa e la jocuri, până înveţi, pierzi de multe ori, dar până la urmă mi s-a făcut milă şi am lăsat-o să câştige o dată. Până la urmă a câştigat şi pe bune.