Cadouri gourmet delicioase – Good Food vol 7

Am aflat de cartea asta de la Cristina Mazilu (Publisher Good Food) de pe blog şi am ştiut de atunci că mi-o doresc în bibliotecă, pe de o parte pentru că sunt colecţionară de cărţi de bucate mai deosebite, pe de alta pentru că îmi place să ofer cadouri comestibile şi mi-ar fi prins bine câteva sugestii noi. Am reuşit s-o cumpăr abia după Crăciun (am tot aşteptat să văd dacă nu apare în sacul Moşului 😀 ) dar nu contează pentru că, deşi coperta sugerează că ar fi vorba doar de cadouri de iarnă, găsiţi în carte sugestii pentru absolut toate anotimpurile şi toate sărbătorile.

Câteva observaţii de-ale mele:

– reţetele sunt traduse din alte limbi – aş fi preferat reţete adaptate la piaţa din România (de exemplu la noi nu găseşti merişoare proaspete sau dacă s-or găsi, nu-s chiar la îndemâna oricui), testate şi fotografiate aici, mai ales că ştiu că Good Food România are o echipă frumoasă şi aici.

– posibil să fie şi reţete testate aici, mi-am amintit imediat reţeta de salam de biscuiţi cu prosecco pe care o văzusem pe blogul Cristinei dar nu ştiu dacă pozele sunt făcute aici sau sunt preluate ca majoritatea.

– unele reţete se repetă, de exemplu cea de limoncello pe care oricum o consider vag inutilă pentru că dacă vrei să obţii un limoncello bun, trebuie să foloseşti o vodka bună şi nişte lămâi bune, necerate. Şi la cât dai pe astea două, mai bine cumperi o sticlă de limoncello şi te scuteşti de efort. Şi reţeta de sirop de soc se repetă pe două pagini diferite, când era suficient o căsuţă cu sfaturi în care să scrie că se poate varia cu vanilie.

– la una dintre reţete scrie în paranteză că un anume ingredient se găseşte la Mega Image. Serios, acum?! Cartea asta e destinată doar pentru a se vinde în Bucureşti sau e şi pentru restul ţării unde nu s-a deschis încă Mega Image?

– aş avea curiozitatea ce e ăla seu de vită sau vegetarian. Seu de vită am o idee (deşi nici nu-mi pot imagina pe unde s-o găsi, bănuiesc că e ceva similar osânzei de porc) dar seu vegetarian? Oare margarină topită?

-sunt prea multe reţete de chutney care la noi nu prea se consumă. Ştiu, e o carte cu reţete gourmet, adică pentru cunoscători, pentru foodies, dar tot mi s-au părut multe pentru o carte adresată unui public român.

– nu pricep de ce, mai nou, se pune unt în dulceţuri şi gemuri şi de ce se ţin la frigider.

– ce-i ăla disc ceruit care se pune pe suprafaţa umpluturii pentru prăjituri? Care umplutură nu ştiu la ce fel de prăjituri aş putea s-o folosesc. Era bine dacă dădea câteva indicaţii şi în direcţia asta.

– mă amuză faptul că au preluat textul cuvânt cu cuvânt, inclusiv faptul că putem găsi marţipan sau fondant galben şi roşu la raioanele de produse pentru prăjituri. Eu abia am văzut marţipan, fondant nici atât, iar colorat doar în visele mele. Nici glucoza lichidă/siropul de glucoză (care bănuiesc că e acelaşi lucru dar reţetele ori au traducători diferiţi, ori cine a tradus a uitat ce a pus mai înainte) nu stă pe toate drumurile la noi, din păcate. Dacă tot vorbeam de traducere, e bunicică, dar se putea şi mai bine, sunt câteva scăpări pe ici, pe colo pe care probabil le remarc doar eu.

– care-i originalul la “fursecuri pudrate”? Că reţeta nu-mi dă prea multe explicaţii. Şi nu, nu-s fursecuri pudrate cu zahăr… pudră. Nu-s pudrate cu nimic.

– n-ar fi stricat ceva mai multă atenţie la copertă (ar fi mers o poză mai generică, totuşi. Ştiu că s-a lansat înaintea Crăciunului dar se va vinde tot anul). În partea stângă se vede o dungă subţire din panglica aurie folosită la decor, dungă care arată ca şi cum coperta ar fi  murdară. Până să mă uit cu atenţie pe net la copertă, eu chiar am crezut că am cumpărat un exemplar murdar (stătuse şi pe uşa unui chioşc de ziare). Mergea ştersă chestia aia pentru un aspect mai elegant al coperţii. În plus, omuleţii ăia cu gura lor de jeleu îmi amintesc de nişte gingerbread men malefici 😀 Cred că gura mergea desenată mai artistic cu glazură de zahăr.

Lăsând la o parte cârcotelile mele de mai sus, cartea e drăguţă, are sugestii interesante şi poze drăguţe care să vă inspire să ambalaţi darul cât mai frumos şi cred că merită 25 de lei. Adică i-ar fi meritat şi mai mult dacă ne-ar fi scutit, totuşi, de reclame. Până la urmă am cumpărat o carte, nu o revistă.

Am deja în plan câteva reţete din ea şi, cu voia domniilor voastre, o să vi le prezint în articole viitoare pentru că sunt foarte interesante şi uşor de realizat.