Interviu cu mămica ursuleţilor năzdrăvani

Pe Coca o ştiu din online. Nu ne-am văzut niciodată faţă în faţă dar am discutat virtual de mai multe ori şi de fiecare dată am simţit o afinitate nemaipomenită faţă de ea dublată de un respect profund pentru munca ei de mamă-educatoare a celor doi băieţi şi, mai nou, pentru pasiunea ei migăloasă de a modela figurine din Fimo. Pentru că recent mi-a împărtăşit că s-a apucat de modelat mărţişoare (şi chiar dacă afară ninge, se apropie şi luna martie cu paşi repezi), m-am gândit să vă arăt şi vouă minunăţiile făcute de Coca în caz că aveţi nevoie de figurine sau de mărţişoare lucrate manual cu tot dragul şi cu toată grija de o mamă hărnicuţă.

Cum a început pasiunea ta pentru modelaj? Care a fost prima figurină pe care ai făcut-o vreodată?

În primul rând, Laura, iţi mulţumesc mult pentru acest interviu. Este o mare bucurie şi totodata o onoare pentru mine să păşesc pe blogul ideilor minunate pentru mămici şi copii.

Şi acum  să revin la întrebarea ta: Eu am nişte mâini care nu pot sta locului 🙂 Tot timpul trebuie să meşteresc câte ceva, dar, bineînţeles, trebuie să fie ceva ce îmi place. Noi folosim adeseori în joaca noastră figurinele de orice fel. Dacă avem o poveste îndrăgită, facem mici scenarii pe marginea ei, folosindu-ne de marionete din carton, figurine din cauciuc, plastic sau păpuşi de mână. Primele mele figurine au fost făcute din plastilină homemade (aluat din făină şi sare). Dar, după o vreme, dacă le ţineam la umezeală, figurinele se înmuiau. Am căutat o altă soluţie şi aşa am descoperit plastilina uşoară  Amos Clay: dupa modelare, aceasta se întăreşte. Ne vom aminti mereu cu drag de primele personajele create pentru  superba poveste “Sub ciupercă“.

Prima figurină făcută din pasta Fimo a fost celebrul spiriduş Pixi . Mi-a fost atât de drag. As vrea sa vedeti şi o poză: figurina nu e finisată, are multe amprente, mici zgârieturi ,  dar îmi este foarte dragă – a fost  prima oară când am făcut o figurină care semăna cu un personaj din poveste.

Au urmat apoi prietenele lui din pădure. Şi dupa aceea, multe, multe alte personaje. Copiii mei îmi erau de mare ajutor; ei mi-au fost cei mai buni critici: dacă uitam vreo aripioară, vreun moţ la o căciuliţă, o dungă sau o fundiţă de pe o haină, erau gata acolo sa îmi atragă atentia că omit detalii importante!

Vă încurajez: dacă aveţi o pasiune, nu renunţaţi de la primul eşec: încercaţi, încercaţi până veţi reuşi şi veţi fi tare mândri de reuşita voastră. Şi, în plus, toată viaţa vom avea de învăţat, de exersat. Dacă pui mult suflet, multă dăruire în ceea ce faci, cu siguranţă rămâi uimit de ceea ce poate ieşi din mâinile tale.

Modelezi şi altceva în afară de figurine pentru ilustrat poveşti? De exemplu, bijuterii?

Sigur, nu am modelat doar figurine, dar m-am învârtit tot aşa în lumea copiilor. Am facut un set ingenios pentru învăţat alfabetul , cu maşinuţe puzzle “Garajul masinutelor litere“, am mai  modelat  seturi de litere şi de  cifre. Recunosc că, până acum nu am creat bijuterii, asta pentru că eu nu port astfel de accesorii. Aş putea modela, dar recunosc că modelele mele ar fi mult mai potrivite pentru fetiţe. Eu sunt un “copil mare”  şi mi-aş dori ca ale mele creaţii să rămână în sfera copilăriei. Bijuteriile au scopul de a-ţi înfrumuseţa o ţinută, de a te face să te simţi elegantă. Figurinele create de mine au un alt scop. Când un copil ţine în mână o figurină ce întruchipează un personaj de poveste, el ţine de fapt în mână o poveste întreagă.  Poate vorbi cu ea de parca ar fi vie. Îşi poate aduce aminte, cu ajutorul acesteia pasaje din carte.

Nu vă spun ce ochişori mari de uimire, ce strigăte de bucurie mi-a fost dat să aud, când băieţeii mei au descoperit în grădină o cutiuţă cu zece băbuţe mici şi misterioase, create de mine din argilă. Tocmai terminasem de citit Abc-ul Bunelor maniere. O întreagă zi am stat de vorba cu băbuţele, le-am scos la plimbare, le-am invitat la un ceai.  A fost o Zi a bunelor maniere de mare clasă. Băbuţele au ajuns în casele multor copii şi părinţii mi-au povestit cu multă încântare că pur şi simplu cartea a prins viaţă cu ajutorul acestor figurine.

Să vi-l prezint pe Hermie. Da, pentru un om mare este o omidă verde cu năsucul în vânt şi veselă. Dar pentru un copil care a citit cărţile scrise de Max Lucado, în care personajul principal este această simpatică omidă, Hermie, înseamnă mult mai mult. Când le-am povestit copiilor cartea, ţinându-l în mână şi pe Hermie, pe mine nu m-au mai văzut: eram doar o voce – se uitau doar la imaginile din carte şi la micuţa omidă ce prinsese viaţa în mâinile mele.  Daca v-am stârnit curiozitatea, puteţi afla şi voi mai multe despre Hermie aici.

Când veţi închide cartea şi cel mic va rămâne cu figurina din poveste, el va continua să vorbească cu ea; va inventa el singur o poveste, îi va spune lucruri secrete. Eu i-am învăţat pe ai mei copilaşi să aibă grijă, să preţuiască ceea ce creez pentru ei; poate că o figurină din argilă nu este la fel de rezistentă ca una făcută în fabrică, dar pentru ai mei sunt unice, poartă în ele dragostea mea pentru ei in fiecare detaliu modelat. Am creat o pagina specială pe Facebook, unde puteţi vedea figurinele modelate cu atâta drag de  mine.

Şi pentru că trebuia să le ofer celor dragi cadouri, m-am gândit să le dăruiesc ceva inedit; aşa că am facut mici decoruri speciale, care sa-i reprezinte pe aceştia, am decorat borcane şi le-am transformat în bomboniere. Aici puteţi vedea decorurile mele.

Cum ţi-a venit ideea să faci mărţişoare? Crezi că sunt şanse ca oamenii să cumpere ceva fabricat de un artizan român în loc de ceva fabricat în China şi vândut la tarabe în centrul oraşului?

Şi anul trecut am modelat mărţişoare minuscule, dar din aluat 🙂 Le-am dăruit celor dragi din familie. Dacă tot am modelat zeci de figurine până acum, mi-am spus: de ce să nu fac şi mărţişoare? Aşa că am deschis o micuţă prăvălie online cu mici minuni primăvăratice. Dacă doriţi să le vedeţi şi să vă coloraţi un pic ziua aceasta albă de iarna, le puteţi vedea aici.

Am primit  şi comenzi din partea unor părinti care doresc mărţişoare personalizate: dacă au un mic pianist, vor un pian, dacă iubesc  căluţii, ce poate fi mai frumos pentru ei decât să primească un căluţ mărţişor?

Îmi place enorm ceea ce fac: fiecare creaţie are în ea o părticică din sufletul meu. Nu ştiu ce sa zic… când iei în mână un mărţişor sau orice altă creaţie handmade, te uiţi la toate detaliile şi rămâi uimit: câtă muncă, câtă răbdare  să meştereşti în detaliu o floricică de doi milimetri, să faci din bobiţe microscopice o zmeurică, să lipeşti pai cu pai şi să faci o papuşică de 3 centimetri!

Poate că ar trebui să ne educăm gusturile. Eu nu am mai cumpărat marţişoare de la tarabele din piaţă de ani întregi. Am preferat să le facem noi acasă, ştiind că cei dragi se bucură mai mult de ceva creat de noi.  Totodată, e mult mai deosebit să oferi cuiva un mic dar făcut de mână – acel lucru are o valoare sentimentală aparte. Creaţiile handmade pot fi personalizate, le poţi adăuga ce detalii doreşti, pe când cele făcute în fabrică sunt toate la fel. Recunosc că nu m-aş duce cu mărţişoarele mele în piaţa de la noi din oraş. Nu aş avea succes. De ce să îmi dea mie 13 lei pe un mărţişor când foarte bine pot lua unul cu 2 lei? Cui îi pasă că eu l-am lucrat manual? Poate să vând într-un târg special creat pentru artizani,  acolo m-aş simţi în largul meu. Oricum, observ că mult mai mare impact are vânzarea online. Ne învârtim aici într-un mediu de oameni care caută şi altceva.

Faci şi figurine la comandă? De exemplu, dacă ţi se cer anumite personaje din cărţi iubite de copii?

Da, fac şi figurine la comandă! Am primit multe mesaje în care am fost rugată să modelez figurinele din poveştile de pe blogul nostru. Asa că, rând pe rând, au ajuns în casele altor copilaşi băbuţele din Abc-ul Bunelor Maniere, Pixi şi prietenele sale, animăluţele, simpaticul Pancinello din îndrăgitele cărţi scrise de Max Lucado. Am primit şi alte provocări frumoase, ce m-au ajutat să-mi îmbunătăţesc tehnica de a modela. Aceste personaje nu le-am făcut după un tutorial, nu aveam de unde să mă inspir decât din imaginile cărţilor. Aş putea spune că unele dintre ele sunt unicat. Şi a fost bine: imaginaţia mea a fost solicitată la maxim şi mâinile mele  la fel.

Cât de greu crezi că este pentru o mamă să aibă o pasiune a ei? Mă refer aici la investiţia în materiale, la timpul alocat acestei pasiuni etc

Dacă cei din familie înţeleg că mama nu trebuie să se ocupe doar de mâncare şi curăţenie, şi ar trebui (mai ales pentru sănătatea ei psihică, dar şi fizică) să aiba şi o  pasiune care să îi facă plăcere, să îi aducă bucurie şi, de ce nu, pace sufletească; da, orice mămică ar putea avea un hobby al ei: să grădinarească, să modeleze, să tricoteze, să scrie poveşti, orice îndeletnicire frumoasă.

Legat de investiţii: acum, depinde în ce investeşte fiecare dintre noi. Eu prefer sa investesc în cărţi pentru copii, argilă, şi mai puţin în haine la modă, încălţăminte modernă şi alte minuni de genul acesta, întelegeţi voi ce spun.  Să nu credeţi că îmi permit să critic, dar dacă ai o pasiune şi vrei să realizezi ceva, nu se poate dacă nu investeşti din timpul, banii, resursele tale. Sigur, totul trebuie sa aiba o limită, să ştii să îţi respecţi priorităţile. Pasiunea ta nu este mai importantă decât familia.

Crezi că un hobby poate deveni şi o sursă de venit? Care ar fi factorii care ar ajuta ca acest lucru să se întâmple? (promovare corectă, prezenţa la târguri etc)

Ar putea deveni, dar nu ştiu dacă la noi în ţară. Am văzut pe ebay, etsy, figurine din argilă asemănătoare cu cele pe care le fac eu sau alte mămici talentate la nişte preţuri foarte mari. Cu toate acestea, se vând! La noi în ţară, nu le vei putea da niciodata la acel preţ. Puterea de cumpărare este mult prea mică.

Da, dacă eşti talentat şi doreşti să îţi promovezi produsele, în primul rând trebuie să îţi faci un blog sau o pagină de Facebook (sigur sunt şi alte mijloace de promovare, mai există site-ul Breslo pentru artizani) şi să îţi prezinţi creaţiile într-un mod cât mai atractiv: poze foarte reuşite, o descriere cât mai clară şi frumoasă, care să atragă.  Cu cât devii mai cunoscut şi începi să ai recomandări din partea celor care cumpără de la tine, şansele ca micuţa ta afacere să înflorească cresc simţitor.

Eu am primit un ajutor preţios din partea prietenilor ce mi-au distribuit de foarte multe ori, benevol, creaţiile mele şi le mulţumesc din suflet pentru  gestul lor frumos.

Şi noi îţi mulţumim, Coca, pentru figurinele tale deosebite (avem şi noi un Pixi) şi pentru harul pe care îl reverşi asupra noastră prin intermediul blogului tău!